Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 848/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 848/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 848/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 848/A

Ședința publică din 01.07.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. P. M.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – T. S.

MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE fost reprezentat prin procuror L. C..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de părțile civile ASOCIAȚIA ACȚIONARILOR ,,HOTEL BUCUREȘTI’’, M. G., N. C. D. și D. G. împotriva sentinței penale nr. 84/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția I Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 24.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.84 din 28.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații:

1. R. I. (fiul lui A. și S., născut la data de 07.01.1957 în București, domiciliat în București, .. 1, ., ., sector 3, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal;

2. R. E. (fiul lui Itzak și Rima, născut la data de 24.10.1947 în Israel, domiciliat în Israel, localitatea Herzelia, . și cu reședința în Oraș S., Fundătura Zadei nr. 2, jud. Prahova) pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal;

3. S. R. O. (fiul lui M. și R., născut la data de22.01.1952 în Mun. Cluj N., jud. Cluj, domiciliat în Mun. Cluj N., .. 20, ., CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

4. G. E. A. (fiul lui E. și V., născut la data de 13.10.1951 în localitatea Sighișoara, jud. M., domiciliat în București, ., sector 1, cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „S. & Nazat”, cu sediul în București, ., parter, sector 2, CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

5. J. (fostă Ș.) O. M. (fiica lui I. și V., născută la 02.04.1970 în Mun. Râmnicu V., jud. V., domiciliată în București, . nr. 13, ., sector 3, CNP_) pentru săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal.

6. Badner R. (fiul lui Bander Zigu și Kreidel E., născut la data de 26.12.1947 în M.-Italia, domiciliat în Israel și cu reședința în ., . nr. 44, jud. I., pașaport nr._ emis la data de 23.11.2012 de Statul Israel, cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „S. & Nazat”, cu sediul în București, ., parter, sector 2) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune prevăzute de art. 26 rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.

În baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală au fost respinse, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate împotriva inculpaților de către părțile civile Statul Român prin A.N.A.F., cu sediul în București, sector 5, ., Asociația Acționarilor „Hotel București”, cu sediul în București, sector 1, .. 23, ., M. G., domiciliat în București, sector 1, ., N. C. D., domiciliat în București, sector 6, .. 9, . și D. G., domiciliat în București, sector 2, . nr. 64, .> În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 03.12.2009, petenta Asociația Acționarilor Hotel București a formulat, în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, plângere împotriva ordonanțelor nr. 50/P/2007 din 10.11.2008 și 305/II-2/2009 emise de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție în dosarul nr. 50/P/2007.

Prin încheierea din data de 16.06.2010 pronunțată de Tribunalului București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2009, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală s-a admis în parte plângerea petentei, s-au desființat în parte ordonanțele nr. 50/P/2007 din 10.11.2008 și 305/II-2/2009 emise de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție în dosarul nr. 50/P/2007, cauza fiind reținută spre judecare față de inculpații:

1. R. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal;

2. R. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal;

3. S. R. O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

4. G. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

5. Ș. O. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;

6. Badner R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal;

7 Geymant C. Nona, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

8. I. E., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

9. B. I., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

10. M. D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal;

11. P. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal;

12. L. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal;

13. A. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal;

14. M. G. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 și 2 Cod penal;

15. Cirică N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

16. P. D. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

17. P. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

18. G. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal;

19. I. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal.

S-au menținut soluțiile de scoatere de sub urmărire penală față de intimații Lega M. și P. N., decedați, și sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 289 Cod penal, art. 26 rap. la art. 291, 291, 292 Cod penal și soluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 248 Cod penal și 289 Cod penal.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și respectiv complicitate la aceasta, reținute în sarcina intimaților R. E., R. I. și Badner R., pentru următoarele motive:

„La inițiativa și instigarea intimatului R. E., ce urma să fie beneficiarul de fapt al licitației (R. I. urmând să fie doar un paravan - societatea sa putând să îndeplinească formal condițiile cerute pentru a participa la licitație), intimatul R. I. a folosit, pentru a putea participa la licitație, o . acte false – respectiv scrisoare de bonitate emisă în fals de intimatul Badner R. și declarație pe proprie răspundere.

Nici parchetul nu are o altă apreciere, însă ajunge la o concluzie absolut hilară – și arată că, deși cei trei au folosit aceste acte false pentru a induce în eroare F.P.S. aceștia nu au avut și intenția producerii unui prejudiciu.

Dincolo de faptul că o astfel de concluzie este contradictorie în esență, și ilogică, este și nelegală.

Potrivit art. 215 Cod penal cerința pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii este urmărirea unui folos injust – iar folosul injust era chiar câștigarea licitației, în timp ce producerea sau nu a unui prejudiciu condiționează doar forma infracțiunii – consumată sau tentată.

Fapta acestor trei intimați nu putea însă produce efectul urmărit decât cu contribuția – voită sau nu – a celorlalți intimați, funcționari în cadrul F.P.S., care au primit dosarul de licitație deși era incomplet și au primit scrisoarea de bonitate bancară deși avea altă formă decât cea prevăzută de metodologia de lucru.

Și ulterior activitatea intimaților – funcționari ai F.P.S. (care în opinia Tribunalului poate îmbrăca forma neglijenței în serviciu, însă această chestiune rămâne a fi discutată pe fondul cauzei) a fost marcată de abateri la atribuțiile de serviciu – întrucât, deși s-a constatat ulterior că existau probleme de legalitate cu privire la modalitatea în care s-a desemnat câștigătorul licitației, prin încheierea unui act adițional s-a renunțat la efectele unui pact comisoriu ce fusese stabilit cu scopul expres de a prezerva interesele instituției în situația neplății imediate a prețului, astfel încât s-a ajuns la încasarea prețului cu întârziere – rezultând un prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale astfel încât în acest mod s-a pierdut un beneficiu substanțial, de_.795 ROL.

Împrejurarea că nu se prevede ca obligație de serviciu pe cea de conservare a prețului este un argument eronat, acest pat comisoriu inserat în mod obligatoriu având ca scop expres tocmai acest lucru, astfel încât prin renunțarea la efectul pactului se crea în mod evident un prejudiciu.

Din acest motiv Tribunalul apreciază că rezultatele expertizei efectuate după restituire sunt neîntemeiate și necoroborate cu restul materialului probator, urmând a fi efectuată eventual o nouă expertiză”.

Prin sentința penală nr. 289/10.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._._, s-a dispus, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c teza finală rap. la art. 300 și art. 332 Cod procedură penală, restituirea cauzei C15 - fond în vederea refacerii actului de sesizare a instanței de judecată, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reținut, în esență, că actul de sesizare a instanței (respectiv încheierea prin care s-a admis și cenzurat plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată) trebuie refăcut, având în vedere:

„1. faptul că a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații Geymant C. Nona, I. E., B. I., M. D. C., P. I., L. L., A. N., M. G. A., Cirică N., P. D. N., P. G., G. E. și I. G., în condițiile în care lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (neregularitate care vizează sesizarea instanței, în sensul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală teza finală rap. la art. 332 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală);

2. faptul că încheierea de admitere a plângerii a fost pronunțată în condițiile lipsei de procedură cu intimatul R. E., împrejurare de natură a vicia, pe cale de consecință, și judecata în fond în ceea ce îl privește pe acest inculpat (neregularitate care vizează sesizarea instanței, în sensul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală teza finală rap. la art. 332 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală);

3. faptul că în încheierea de admitere a plângerii nu sunt descrise faptele pentru care urmează a fi judecați inculpații, situație în care instanța este în imposibilitate de a proceda la o judecată pe fond a cauzei, iar inculpații nu își pot exercita efectiv dreptul la apărare (neregularitate care vizează regularitatea actului de sesizare instanței, în sensul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală teza finală rap. la art. 300 Cod procedură penală)”.

Prin decizia penală nr. 2333/24.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. c Cod de procedură penală s-au admis recursurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. și ale intimaților inculpați J. O. M., G. E., Cirică N. și Geymant C. Nona, respectiv al părții vătămate petente Asociația Acționarilor Hotel București, declarate împotriva sentinței penale nr. 289 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._._, s-a casat în totalitate sentința penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății completului investit prin admiterea plângerii petentei, respectiv completului de judecată care a dispus hotărârea de restituire a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că dispozițiile art. 300 Cod procedură penală nu sunt aplicabile după admiterea plângerii cu reținere în vederea judecării cauzei în fond, pentru că actul de sesizare al instanței nu îl constituie încheierea prin care s-a dispus admiterea plângerii în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, cum greșit a considerat prima instanță, ci plângerea persoanei vătămate.

Or, această plângere, ca act de sesizare a instanței, a fost analizată din punct de vedere al regularității tocmai prin încheierea prin care a fost admisă, la data de 16.06.2010, soluționarea plângerii conform art. 278 ind. 1 Cod procedură penală echivalând cu etapa verificării regularității actului de sesizare a instanței.

Pentru aceleași temeiuri, Tribunalul nu putea dispune restituirea cauzei pe motiv că apreciază că în încheierea de admitere a plângerii nu sunt descrise faptele pentru care urmează a fi judecați inculpații, situație în care instanța este în imposibilitate de a proceda la o judecată pe fond a cauzei, iar inculpații nu își pot exercita efectiv dreptul la apărare.

Astfel, în mod greșit tribunalul a considerat că actul de sesizare a instanței îl constituie încheierea din data de 16.06.2010 iar nu plângerea persoanei vătămate și a apreciat că este în imposibilitate de a stabili, din conținutul încheierii de admitere a plângerii, care sunt faptele pentru care urmează a fi judecați inculpații.

Cum actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei vătămate, tribunalul urmează a avea în vedere faptele descrise de aceasta în plângere, cu raportare la limitele stabilitele de judecător în încheierea de la data de 16.06.2010, în al cărei dispozitiv se arată în mod detaliat pentru fiecare inculpat pentru ce infracțiuni urmează a se efectua cercetarea judecătorească și pentru care este menținută soluția emisă de procuror.

Referitor la împrejurarea că încheierea de admitere a plângerii a fost pronunțată în condițiile lipsei de procedură cu intimatul R. E., împrejurare de natură a vicia, în opinia Tribunalului, și judecata în fond în ceea ce îl privește pe acest inculpat, Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a apreciat că presupusa lipsă de procedură ar afecta judecata în fond a cauzei.

Legalitatea procedurii la termenul din data de 16.06.2010 nu poate fi analizată de instanța învestită cu judecarea cauzei în fond, potrivit art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, deoarece aceasta nu este instanță de control judiciar.

În plus, Curtea nu poate ignora împrejurarea că la data pronunțării instanței potrivit art. 278 ind. 1 Cod procedură penală – 16.06.2010 – inculpatul R. E. nu avea calitatea de inculpat, ci de intimat, cauza neavând ca obiect o judecată în fond ci plângerea formulată de petenta Asociația Acționarilor „Hotel București”.

Potrivit art. 171 alin. 1 Cod procedură penală în vigoare la acea dată și în aceeași formă și în prezent, învinuitul și inculpatul, precum și celelalte părți, pot fi reprezentați, cu excepția situațiilor în care prezența acestora este obligatorie la judecată.

Cum în acea procedură R. E. nu avea calitatea nici de învinuit, nici de inculpat, ci de intimat, acesta putea fi reprezentat de apărătorul ales, așa cum s-a și întâmplat în realitate.

În condițiile în care la data la care au avut loc dezbaterile apărătorul ales al intimatului a fost prezent, iar instanța a reținut că reședința acestuia din România este confirmată de autorități, care nu au fost anterior înștiințate cu privire la faptul că acesta nu mai are reședința pe teritoriul statului român, că este cetățean străin care se deplasează frecvent în afara țării, iar din actele aflate la dosar nu reiese că a părăsit definitiv teritoriul României, a se constata la acest moment o presupusă lipsă de procedură ar constitui un formalism excesiv.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2012 sub nr._._ *.

Prin sentința penală nr. 937/F/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._._ *, definitivă prin decizia penală nr. 52/07.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților:

1. Geymant C. Nona sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,

2. I. E. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,

3. B. I. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,

4. M. D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 și 2 Cod penal,

5. P. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 și 2 Cod penal,

6. L. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 și 2 Cod penal,

7. A. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 și 2 Cod penal,

8. M. G. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 și 2 Cod penal,

9. Cirică N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal,

10. P. D. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal,

11. P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal,

12. G. E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal,

13. I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală lăsarea nesoluționate a acțiunilor civile formulate împotriva inculpaților de către părțile civile Statul Român prin A.N.A.F., cu sediul în București, sector 5, ., Asociația Acționarilor „Hotel București”, cu sediul în București, sector 1, .. 23, ., M. G., domiciliat în București, sector 1, ., N. C. D., domiciliat în București, sector 6, .. 9, ., . G., domiciliat în București, sector 2, . nr. 64, ., ..

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

Respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de încetare a procesului penal formulate de inculpații R. I. și S. R. O., prin apărători.

În baza art. 38 Cod procedură penală disjungerea cauzei cu privire la inculpații R. I., R. E., S. R. O., J. (fostă Ș.) O. M., B. R. și G. E. A. cu formarea unui nou dosar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin rechizitoriul prin care a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților R. I., R. E., S. R. O., G. E., Ș. O. M., B. R., față de inculpații Geymant C. Nona, I. E., B. I., M. D. C., P. I., L. L., A. N., M. G. A., Cirică N., P. D. N., P. G., G. E. și I. G. procurorul a pronunțat o soluție de netrimitere în judecată.

Soluția de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu nu a fost atacată de partea vătămată (deși în anul 2002, chiar dacă nu era introdus în Codul de procedură penală art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, o astfel de cale de atac a fost deschisă la instanță prin Decizia Curții Constituționale nr. 486/1997) și nici infirmată de procurorul ierarhic superior.

Prin sentința penală nr. 114/01.02.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală, prin care s-a restituit cauza la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, s-a dispus doar în privința inculpaților cu care a fost sesizată instanța, respectiv inculpații R. I., R. E., S. R. O., G. E., Ș. O. M. și B. R., nu și împotriva inculpaților față de care se dispusese scoaterea de sub urmărire penală prin rechizitoriu.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 Cod procedură penală, „judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare”, instanța neputând cenzura, în lipsa unei plângeri a persoanei vătămate sau a oricărei alte persoane interesate, soluția de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu.

În atare situație, instanța de fond nu a infirmat și nu avea cum să infirme soluția de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu, astfel că nu se poate afirma că s-a reluat urmărirea penală față de aceste persoane, nefiind incidente disp. art. 272 Cod procedură penală.

Urmărirea penală mai putea fi reluată în caz de redeschidere a urmăririi penale, conform art. 273 Cod procedură penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 273 alin. 1 Cod procedură penală, redeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală, iar în alin. 2, se prevede că, redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanță.

Însă, la dosarul cauzei nu există nicio ordonanță de redeschidere a urmăririi penale față de Geymant C. Nona, I. E., B. I., M. D. C., P. I., L. L., A. N., M. G. A., Cirică N., P. D. N., P. G., G. E. și I. G.. Nici D.I.I.C.O.T. după restituirea cauzei de către instanța de judecată și nici D.N.A., după primirea cauzei prin declinare de la D.I.I.C.O.T., nu a emis vreo ordonanță prin care să se dispună redeschiderea urmăririi penale față de vreo persoană.

În consecință, având în vedere că soluția inițială de netrimitere în judecată a învinuiților Geymant C. Nona, I. E., B. I., M. D. C., P. I., L. L., A. N., M. G. A., Cirică N., P. D. N., P. G., G. E. și I. G. dispusă prin rechizitoriul nr. 54/P/2000 din data de 14.06.2002, nu a fost atacată/infirmată, nu s-a reluat urmărirea penală în condițiile art. 272 Cod procedură penală sau art. 273 Cod procedură penală, procurorul nu mai putea pronunța prin ordonanța din data de 10.11.2008 o soluție față de aceștia.

În consecință, având în vedere că prin încheierea din data de 16.06.2010 plângerea părții vătămate a fost admisă și cu privire la inculpații Geymant C. Nona, I. E., B. I., M. D. C., P. I., L. L., A. N., M. G. A., Cirică N., P. D. N., P. G., G. E. și I. G., fiind reținută cauza spre judecare și față de aceștia, deși soluția inițială de netrimitere în judecată nu a fost niciodată infirmată, Tribunalul a constatat că lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva respectivilor inculpați.

Cauza cu privire la inculpații R. I., R. E., S. R. O., J. (fostă Ș.) O. M., B. R. și G. E. A. disjunsă prin sentința penală anterior menționată a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2012 sub nr._ .

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați: părțile civile M. G. (declarație fila 60, vol. I, dosar nr._ ), N. C. D. (declarație fila 61, vol. I, dosar nr._ ), D. G. (declarație fila 62, vol. I, dosar nr._ ), inculpații J. (fostă S.) O. M. (declarație file 79-81, vol. I, dosar nr._ ), S. R. O. (declarație file 82-83, vol. I, dosar nr._ ), G. E. A. (declarație file 84-85, vol. I, dosar nr._ ), R. I. (declarație file 151-153, vol. I, dosar nr._ ) și martorii P. D. N. (declarație file 194-195, vol. I, dosar nr._ ), M. G. A. (declarație file 196-198, vol. I, dosar nr._ ), A. N. (declarație file 199-200, vol. I, dosar nr._ ), Geymant C. Nona (declarație file 207-208, vol. I, dosar nr._ ), M. C. (declarație file 209-210, vol. I, dosar nr._ ), B. I. (declarație file 216-217, vol. I, dosar nr._ ), A. D. (declarație fila 218, vol. I, dosar nr._ ), I. G. (declarație fila 235, vol. I, dosar nr._ ), G. E. (declarație file 236-237, vol. I, dosar nr._ ), Cirică N. (declarație file 259-260, vol. I, dosar nr._ ), S. E. (declarație file 261-262, vol. I, dosar nr._ ), N. C. T. (declarație fila 263, vol. I, dosar nr._ ), L. L. (declarație fila 277, vol. I, dosar nr._ ), B. M. I. (declarație file 278-279, vol. I, dosar nr._ ), D. C. M. (declarație fila 280, vol. I, dosar nr._ ), Tachiciu L. (declarație fila 281, vol. I, dosar nr._ ), A. D. (declarație file 298-300, vol. I, dosar nr._ ), H. M. (declarație fila 301, vol. I, dosar nr._ ), B. A. (declarație file 302-303, vol. I, dosar nr._ ), Z. D. R. (declarație fila 140, vol. II, dosar nr._ ) și administrată proba cu înscrisuri (file 103-147; 156-167; 187-193; 290-291, vol. I, file 3-47; 56-116; 119-139; 141-144, vol. II, dosar nr._ ).

Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 1998, Guvernul României a adoptat strategia economică în scopul accelerării privatizării societăților comerciale cu capital exclusiv sau majoritar de stat, în cadrul căreia, printre altele, și S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., societate din sectorul hotelier turistic, a fost inclusă în programul de privatizare.

Conform dispozițiilor O.U.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 788/23.09.1999, Fondul Proprietății de Stat a demarat procedurile legale în vederea vânzării pachetului majoritar de acțiuni, în procent de 66,18%, pe care-l deținea la S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., competența exclusivă pentru desfășurarea privatizării aparținând Fondului Proprietății de Stat, nivelul central.

Comitetul de Direcție al F.P.S. a aprobat, prin hotărârea nr. 69 din data de 09.09.1999, nota întocmită de martorul I. E., expert în cadrul Direcției Vânzări, prin care se propunea ca privatizarea S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. să se facă prin metoda licitației cu strigare în sistem competitiv. Prin aceeași notă, a fost desemnată și componența Comisiei de licitație: Lega M., expert în cadrul Serviciului Vânzări – Negocieri, în calitate de președinte al comisiei; B. I., Șef serviciu – Direcția Vânzări, membru; N. Pălăgeanu, expert Departament Buget – Finanțe, membru; inculpata J. (fostă S.) O. M., șef Serviciu Direcția Juridică – membru; I. E. – expert Direcția Vânzări, secretar; M. D. – Șef serviciu Vânzări – Negocieri, membru supleant președinte și A. S. – expert Direcția Juridică, membru supleant.

Oferta de vânzare a procentului de 66,18% din capitalul social al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. a fost publicată, cu ocazia primei ședințe de licitație din data de 18.11.1999, în cotidianul național „Cronica Română” și în „Financial Times”, iar cu ocazia celei de-a doua ședințe de licitație, din data de 14.12.1999, în cotidianul „România Liberă” și republicat în „Financial Times”.

Dosarul de prezentare al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. a fost întocmit de I. E. și B. I., a fost avizat de către Gyemant C., G. E., B. O., S. L. și a fost aprobat de P. D..

Dosarul de prezentare era structurat în trei secțiuni: Secțiunea A – Prezentarea S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., Secțiunea B – Oferta de vânzare a acțiunilor deținute de F.P.S. la S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A.; Secțiunea C – Condițiile de participare la licitația cu strigare.

În cadrul Secțiunii A, un capitol distinct l-a constituit prezentarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești ori arbitrale în care era angrenată S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., la acest capitol fiind menționat și litigiul pe care S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. îl avea cu S.C. PARGEST S.A. Franța, aflat pe rolul instanțelor elvețiene, valoarea pretențiilor solicitate fiind de 15.000.000 USD.

În aceeași secțiune A, se regăsește și declarația conducerii executive a S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., semnată de P. M. G. și U. S., prin care se atesta faptul că datele generale referitoare la S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. cuprinse în Secțiunea A sunt corecte și complete și reflectă situația economico – financiară reală a societății la data de 30.06.1999.

În cadrul secțiunii B a dosarului de prezentare, se precizau și garanțiile necesare ofertanților pentru a participa la licitație, respectiv: ofertanții erau obligați să facă dovada depunerii unei garanții bancare în valoare de 7._ ROL, prin virament cu ordin de plată tip trezorerie, prin prezentarea unei scrisori de garanție bancară emisă de o bancă română sau o bancă străină la care o bancă română are relații de corespondent sau prin prezentarea unui bilet la ordin avalizat de către o bancă comercială agreată de F.P.S., neîndeplinirea acestei obligații de către ofertant fiind sancționată cu excluderea de la licitație.

În secțiunea C a dosarului de prezentare, se enumerau documentele necesare participării la licitație:

a) dovada depunerii garanției de participare de 7._ ROL;

b) copie de pe certificatul de înmatriculare, de pe actul constitutiv al societății comerciale ofertante și de pe certificatul de înregistrare fiscală;

c) scrisoare de bonitate financiară, eliberată de o societate bancară română;

d) dovada achitării, în termenele legale, a obligațiilor fiscale prin prezentarea unui certificat de atestare fiscală, eliberat de organul fiscal competent, însoțit de ordinele de plată prin care s-a efectuat plata obligațiilor fiscale înscrise în certificat;

e) angajamentul de confidențialitate;

f) împuternicirea acordată persoanei care reprezintă ofertantul la licitație, semnată de administratorul unic/președintele Consiliului de Administrație al societății, în formă autentică;

g) declarație pe propria răspundere că nu se află în reorganizare judiciară sau faliment;

h) dovada cumpărării dosarului de prezentare;

i) dovada achitării taxei de participare.

La data de 18.11.1999, a avut loc prima licitație, la care s-a prezentat un singur ofertant, S.C. A. H. S.A., societate care nu a oferit prețul de pornire per acțiune de 482.884 ROL, astfel că, în cauză, a fost organizată o nouă licitație, în intervalul de valabilitate al ofertei, respectiv la data de 14.12.1999.

Ultima zi de depunere a ofertelor a fost stabilită data de 13.12.1999.

La data de 13.12.1999, au depus documentele de participare trei societăți: S.C. A. H. S.A., S.C. CLASS MOB S.R.L. și S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L.

În urma verificării documentației depuse de cele trei firme, comisia de licitație a hotărât ca S.C. A. H. S.A. să fie exclusă de la licitație întrucât nu depusese dovada achitării taxei de participare la această licitație, prezentând dovada participării la licitația din data de 18.11.1999, celelalte două societăți au fost acceptate pentru a participa la licitație, comisia considerând că au depus toate documentele prevăzute în secțiunea C a dosarului de prezentare, fapt consemnat în procesul verbal nr.501/5994/14.12.1999.

La data de 14.12.1999, s-a ținut licitația cu strigare în sistem competitiv, aceasta fiind adjudecată de S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. la prețul de 332.884 ROL/ acțiune, prețul total pentru întregul pachet de acțiuni scos la vânzare fiind de_.952 ROL (proces-verbal nr. 501/6024 din 14.12.1999).

S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., a fost înființată prin sentința civilă nr. 934/17.06.1991 a Judecătoriei Sector 3 București, având certificatul de înmatriculare nr. J_, un capital social în valoare de 2.000.000 ROL, un rulaj mic, iar până la data prezentării la licitația organizată de către F.P.S., nu derulase activități în domeniul hotelier turistic, deși aceste activități erau prevăzute în obiectul de activitate. Societatea era reprezentată de inculpatul R. I., în calitate de acționar unic și administrator.

În urma controlului efectuat de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Controlului în data de 06.01.1999 la S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., a fost încheiat procesul verbal de control nr.1/1999, semnat de către inculpatul R. I., în care s-au stabilit în sarcina societății debite în valoare de_ ROL, reprezentând impozitul pe profit, TVA și amendă contravențională, la care s-au adăugat majorările de întârziere calculate până la data controlului.

Debitul a fost transmis spre executare cu dispoziția nr.140.097/20.01.1999 către Administrația Financiară a Sectorului 3 București, unde, în vederea încasării debitului, s-a emis somația nr.160.279/25.06.1999, pentru suma de 58.520.574 ROL, la care s-au adăugat majorările de întârziere, recalculate până la data de 25.06.1999 în cuantum de_ ROL. Somația de plată a fost transmisă prin poștă cu confirmare de primire.

Prin adresa nr.193.125/1999 a A.F.P. Sector 3, s-a solicitat Băncii Comerciale Române poprirea conturilor bancare ale S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. deschise la această bancă, poprire ce a devenit efectivă la data de 09.09.1999.

După data de 18.11.1999, inculpatul R. E. l-a contactat pe inculpatul R. I. pentru a-i propune un parteneriat, în vederea participării la licitația având ca obiect vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. din data de 14.12.1999. De menționat este faptul că inculpatul R. E. deținea acțiuni la mai multe societăți de profil din România: S.C. S. S.A., HOTEL OPERA, HOTEL CENTRAL, având finanțarea necesară pentru a participa la privatizarea S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A.

Pe de altă parte, inculpatul R. I. derulase anterior afaceri cu S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. prin intermediul societăților la care era acționar, respectiv pe care le reprezenta: S.C. BUCUREȘTI INTERNAȚIONAL S.R.L. și S.C. PARGEST S.A. Franța.

S.C. BUCUREȘTI INTERNAȚIONAL S.R.L. era formată prin asocierea dintre S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. și S.C. PARGEST S.A. Franța, din capitalul social al S.C. BUCUREȘTI INTERNAȚIONAL S.R.L., în valoare de 1.000.000 USD, 49% urma să fie subscris de către S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., iar restul urmând să fie depus de partea franceză.

S.C. PARGEST S.A. Franța a fost reprezentată de R. Azoulay, iar ulterior de către inculpatul R. I..

Ca urmare a nerealizării aporturilor mai sus menționate, A. S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. a hotărât dizolvarea societății mixte și acționarea în instanță a S.C. PARGEST S.A. Franța, litigiu aflat pe rolul instanțelor în momentul privatizării S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. și menționat și evaluat în dosarul de prezentare al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. la suma de 15.000.000 USD.

Inculpatul R. I., în calitate de co-administrator al .., se afla în litigiu cu S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., litigiu finalizat prin sentința civilă nr.4753/11.11.1998 a Tribunalului București, irevocabilă prin decizia nr.840/07.04.1999 a Curții de Apel București, .. fiind obligată de către instanță la plata sumei de 155.749 USD, penalități de întârziere în valoare de 24.275.000 ROL și cheltuieli de judecată.

Acest litigiu nu a fost menționat în nota din 09.09.1999 și nici în dosarul de prezentare la privatizare al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., întocmită de I. E. și Gyemant C., datorită faptului că lista litigiilor comunicată F.P.S. cuprindea doar dosarele în care era parte S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. la data de 30.11.1999.

Pentru a-l convinge pe inculpatul R. I. să participe la licitație, inculpatul R. E. i-a promis acestuia că va rezolva problema obținerii scrisorii de garanție bancară, a scrisorii de bonitate bancară și finanțarea necesară pentru plata taxelor de participare la licitație, achiziționarea caietului de sarcini, a plății garanției bancare și, ulterior, a plății acțiunilor ce formau obiectul privatizării, comisionul inculpatului R. I., în cazul în care afacerea se încheia, urma să fie de 2,5 milioane USD.

La data de 10.12.1999, s-a semnat de către inculpatul R. I. și S.C. RAISETASK LTD, controlată de inculpatul R. E., prin reprezentantul F. G. I., o „partenership agreement”, prin care S.C. RAISETASK LTD. se obliga să asigure toate taxele de participare la licitație, precum și garanția în schimbul cedării unui procent de 50% din . și cedării către NONI VOIAJ a tuturor drepturilor și bunurilor aparținând societăților PARGEST și INVEST INTERNATIONAL, inculpatul R. I. urmând să primească un comision în sumă totală de 2,5 milioane USD după obținerea titlului de proprietar al pachetului de acțiuni reprezentând 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. de la Fondul Proprietatea.

În vederea participării la licitație, inculpatul R. I., prin adresa f.n. din 09.12.1999, a solicitat A.F.P. Sector 3 un certificat fiscal din care să reiasă că, la data de 31.10.1999, societatea sa nu figura cu debite la bugetul statului. În aceeași zi, inculpatul a declarat în mod mincinos funcționarilor publici din cadrul A.F.P. Sector 3 că S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. nu are debite la bugetul statului și nu a fost verificată din punct de vedere fiscal de către organele abilitate.

În aceeași zi, inculpatul R. I. a depus și declarația privind obligația de plată la bugetul statului la finele trimestrului III din anul 1999, din care reiese că nu are debite de plată către bugetul statului, ci doar TVA de rambursat în sumă de_ ROL.

În acea perioadă, Administrația Financiară sector 3 se mutase într-un nou sediu și nu se putea accesa baza de date, astfel că societățile comerciale aflate în procedură de executare silită se evidențiau într-un repertoar, însă, la eliberarea certificatelor fiscale, funcționarii acestei instituții luau în considerare declarația pe propria răspundere a solicitantului.

În aceste condiții, martorul P. V., inspector în cadrul A.F.P. Sector 3, a confirmat pe cererea făcută de inculpatul R. I. faptul că societatea „nu figurează cu amenzi”, fiind indus în eroare cu privire la existența debitelor datorate de către S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. bugetului de stat. Urmare a acestei „verificări”, A.F.P. Sector 3 a eliberat certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice nr.207.349/09.12.1999, prin care se certifica faptul că S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. nu are obligații de plată către bugetul de stat la data de 31.10.1999, semnat de către directorul adjunct, numitul B. D., decedat în anul 2000.

La data de 10.12.1999, inculpatul R. I., în calitate de asociat unic și administrator la S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., a obținut și a folosit, cu ajutorul inculpaților R. E. și B. R., vice-președinte al Băncii de Credit Industrial și Comercial București, două documente bancare necesare participării la licitație: scrisoarea de bonitate nr.238/10.12.1999 și scrisoarea de garanție bancară nr.239/10.12.1999.

În vederea obținerii celor două documente bancare, la data de 09.12.1999, inculpatul R. I. a depus o cerere pentru deschidere de cont la Banca de Credit Industrial și Comercial București pentru S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., iar în data de 10.12.1999, a fost deschis contul nr._ ROL pentru S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., inculpatul depunând, cu această ocazie, și specimen de semnătură în bancă.

La data de 10.12.1999, inculpatul B. R. a emis scrisoarea de bonitate bancară nr.238/1999 pentru S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., în această scrisoare, cu un conținut fals, se menționează că S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. este un client bun al băncii și situația financiară a societății, cunoscută de către bancă, este bună.

Tot în cuprinsul acestui act se menționează faptul că scrisoare de bonitate a fost „emisă pentru participarea la licitația organizată de Fondul Proprietății de Stat la data de 14.12.1999, în vederea vânzării pachetului de 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A.”.

Elementele de fals prin omisiune ale scrisorii de bonitate mai sus menționate sunt următoarele: până la data emiterii scrisorii de bonitate, 10.12.1999, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. nu avusese nicio legătură de afaceri cu Banca de Credit Industrial și Comercial București; omisiunea emitentului de a menționa în scrisoarea de bonitate indicatorii financiari ai clientului și data de la care s-au derulat „relații bune client – bancă”.

Emiterea scrisorii de bonitate în forma mai sus prezentată de către inculpatului B. R. se datora faptului că acesta cunoștea că S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. este un client căruia nu i se poate elibera un document în forma și conținutul scrisorii de bonitate nr.238/1999 și a fost posibilă datorită relațiilor de prietenie cu inculpatul R. E., un client important al băncii cu care nu a avut probleme, relațiile comerciale dintre firmele acestuia și bancă fiind foarte bune, și datorită împrejurării că între inculpații R. I. și R. E. s-a încheiat „partenership agreement” din 10.09.1999, iar inculpatul R. E. a constituit un depozit colateral în sumă de 410.000 USD.

Inculpatul B. R. a emis și semnat, în calitate de vice-președinte al băncii, scrisoarea de garanție bancară nr.239/10.12.1999, prin care banca garanta în favoarea Fondului Proprietății de Stat plata de către S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a oricărei sume de bani până la concurența sumei de 7._ ROL, garanția fiind valabilă până la 14.01.2000, scrisoare de garanție emisă tot în considerarea persoanei inculpatului R. E. și a „partenership agreement” din 10.12.1999 încheiat cu inculpatul R. I..

La data de 29.12.1999, inculpatul R. I. a solicitat aprobarea unei linii de credit în valoare de 7._ ROL pentru cumpărarea de la F.P.S. a 66,18% din pachetul de acțiuni al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., creditul urmând să fie rambursat la 15.02.2000. Garanția pentru această linie de credit a fost un depozit colateral, aparținând inculpatului R. E., în sumă de 410.000 USD.

În aceeași zi, s-a încheiat contractul de credit nr.360/29.12.1999 între Banca de Credit Industrial și Comercial București și S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., reprezentată de inculpatul R. E., iar la data de 16.02.2000, creditul în valoare de 7._ ROL a fost rambursat prin executarea garanției constituite cu acordul inculpatului R. E..

Cele două înscrisuri au fost depuse de către inculpatul R. I., prin intermediul secretarei sale, la sediul Fondului Proprietății de Stat în data de 13.12.1999, în vederea participării la licitația din 14.12.1999, după ce, în prealabil, inculpatul R. E., prin împuternicit, a atestat și semnat copiile celor două scrisori rămase în evidența băncii, declarând că este de acord cu conținutul acestora.

Deși scrisoarea de bonitate mai sus menționată nu cuprindea toate mențiunile prevăzute de Anexa C4 a Secțiunii C a dosarului de prezentare (care era un model orientativ și nu obligatoriu), membrii comisiei de licitație au considerat că aceasta face dovada situației financiare bune a S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L.

În legătură cu modul în care membrii comisiei de licitație, respectiv numiții Lega M., I. E., B. I., Gyemant C. și J. (fostă S.) O. M., și-au îndeplinit atribuțiunile de serviciu în faza de selecție și examinare a documentelor depuse de participanți la licitația din 14.12.1999, trebuie menționat faptul că, din punct de vedere strict formal, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a depus toate documentele necesare, prevăzute în dosarul de prezentare, scrisoarea emisă de Administrația Financiară a Sectorului 3 București și scrisoarea de bonitate bancară emisă de Banca de Credit Industrial și Comercial București, datorită modului de prezentare și redactare, erau apte să creeze membrilor comisiei convingerea că sunt acte valabile.

Numitul S. E. din cadrul Direcției de Control Intern a F.P.S., a întocmit o notă internă nr. S/_, în cuprinsul căreia se făcea o analiză economico-financiară a celor trei societăți participante la licitație, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. fiind calificată „foarte slab” întrucât nu desfășurase activități în anul 1998 și în semestrul I al anului 1999 și nu făcuse dovadă că dispune de resurse financiare sau bunuri pe care să le valorifice pentru plata pachetului de acțiuni Această notă a fost înmânată de martora Gyemant C. martorei I. E., care, în ziua ținerii licitației, a comunicat membrilor comisiei că a fost întocmită această notă.

După adjudecarea licitației, în structura acționariatului S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. au avut loc următoarele modificări:

- la 15.12.1999, prin hotărârea A.G.E.A. a S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., materializată ulterior în contractul de cesiune autentificat sub nr.4844/16.12.1999, s-a decis cesionarea a 50% din părțile sociale către S.C. DESCA INVESTMENT LTD., societate în care inculpatul R. E. era asociat unic și administrator și numirea inculpatului R. E. administrator al societății, alături de inculpatul R. I.;

- prin hotărârea A.G.E.A. a S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. din data de 22.12.1999, s-a hotărât cesionarea de către inculpatul R. I. a tuturor părților sociale pe care le deținea în societate către asociatul S.C. DESCA INVESTMENT LTD. și retragerea din societate a inculpatului R. I., inclusiv din funcția de administrator, aceasta fiind îndeplinită în continuare de inculpatul R. E..

Urmare a hotărârii mai sus menționate, a fost încheiat contractul de cesiune autentificat sub nr.1554/23.12.1999 și s-a încheiat actul adițional la statutul și contractul societății, autentificate în aceeași dată, prin care au fost modificate actele constitutive ale societății, conform hotărârii A.G.E.A. mai sus menționate.

În perioada 15.12.1999 – 23.12.1999, au fost negociate clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fiind încheiate mai multe procese verbale, în urma cărora a fost redactată Nota privind propunerea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni gestionat de F.P.S. la S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., aprobată prin Hotărârea Comitetului de Direcție al F.P.S. nr.94/CD/23.12.1999, semnată de inculpatul G. E. A..

În data de 24.12.1999, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.4106 între F.P.S., reprezentată de inculpatul G. E. A. și S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., reprezentată de inculpatul R. I., deși la această dată nu mai deținea nicio calitate în societate, conform modificărilor actelor constitutive ale societății mai sus menționate, însă publicitatea acestora nu fusese realizată (rezoluțiile Oficiului Registrului Comerțului al Municipiului București din 29.12.1999 și din 06.03.2000).

Principalele clauze prevăzute în contract sunt următoarele:

- proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite de la vânzător la cumpărător la data plății prețului;

- prețul este de 332.884 ROL/acțiune, în total_.952 ROL, din care suma de 7._ ROL se achită de către cumpărător prin executarea scrisorii de garanție bancară nr.239/1999, iar diferența (_.952 ROL) se achită de către cumpărător în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care vânzătorul va pune la dispoziția cumpărătorului certificatul de obligații bugetare eliberat de către Ministerul Finanțelor. Pentru nerespectarea termenului de plată, cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 0,03% pe zi întârziere, calculată la soldul sumei ce urma să mai fie achitată.

- contractul va fi desființat de drept fără nicio somație în cazul în care nu se achită integral prețul până la data stabilită mai sus, caz în care se va reține garanția depusă, orice alte pretenții ale cumpărătorului fiind excluse;

- litigiile decurgând din interpretarea sau executarea contractului urmau să fie supuse spre rezolvare Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, conform voinței părților;

- modificarea clauzelor contractuale se face de comun acord, prin acte adiționale, contractul intrând în vigoare la data semnării acestuia de către părțile contractuale.

După încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4106/24.12.1999 între Fondul Proprietății de Stat și S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., S.C. A. H. S.A., S.C. CLASS MOB S.R.L. și Asociația Salariaților din cadrul S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. au chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat, solicitând anularea licitațiilor și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4106/24.12.1999. Dosarul a fost înregistrat sub nr.634/2000 la Curtea de Apel București – Secția Comercială, care s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 160/05.05.2000 în sensul constatării nulității absolute a tuturor actelor efectuate în scopul organizării și desfășurării licitației și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat între F.P.S. și . EXPORT SRL și a fost finalizat prin decizia nr.5678/17.11.2000 a Curții Supreme de Justiție, decizie prin care instanța a menținut contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.4106/24.12.1999.

În același timp, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la data de 04.04.2000, solicitând suspendarea executării contractului, dosarul fiind înregistrat sub nr.1322/2000 la Curtea de Apel București – Secția Comercială. Această instanță a respins cererea formulată de S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. prin sentința civilă nr.156/26.04.2000.

În paralel, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., prin cererea nr. M/4366/24.04.2000, a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, solicitând suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv, cerere admisă de instanța de arbitraj prin sentința nr.192/25.07.2000 pronunțată în dosarul nr. 155/2000, dispunându-se suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv.

După pronunțarea deciziei nr. 5678/17.11.2000 a Curții Supreme de Justiție, la data de 20.11.2000 a expirat termenul de plată al acțiunilor achiziționate de S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., devenită între timp S.C. DOMINO INTERNAȚIONAL H. S.R.L., de la F.P.S. în baza contractului nr. 4106/24.12.1999.

La data de 28.11.2000, S.C. DOMINO INTERNAȚIONAL H. S.R.L. a solicitat, prin adresa nr._, să-i confirme faptul că poate efectua plata în contul menționat în contractul de vânzare-cumpărare sau în alt cont.

Adresa mai sus menționată a fost înaintată Direcției Juridice a Fondului Proprietății de Stat, care, prin inculpata J. (fostă S.) M. O., director al direcției, a redactat și semnat „Nota privind renunțarea la efectele pactului comisoriu și încasarea prețului aferent contractului nr.4106/1999” înregistrată sub nr. SG/1676 din data de 29.11.2000, prin care se propunea:

- renunțarea la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate;

- perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei;

- transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor să opereze la data plății prețului și a penalităților;

- încheierea unui act adițional la contractul de vânzare-cumpărare, care să valideze cele trei propuneri de mai sus și schimbarea denumirii cumpărătorului.

Nota redactată de inculpata J. (fostă S.) M. O. a fost aprobată în aceeași zi de directorul executiv al Fondului Proprietății de Stat, inculpatul G. A. E.. Pe ultima filă a notei, în dreptul rubricii „DIRECTOR DE VÂNZĂRI – N. Cirică”, a fost executată o semnătură care nu aparține acestuia, conform Raportului de expertiză criminalistică grafoscopică nr.143-145/20.04.2002. Semnătura mai sus menționată a fost executată de o persoană rămasă neidentificată post-factum, întrucât, la data prezentării acestui document în ședința Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat din data de 29.11.2000, pe document nu apărea semnătura falsificată, astfel că aceasta nu are nici un fel de consecințe juridice.

Din cuprinsul procesului verbal al Consiliului de Administrație al F.P.S., întrunit la data de 29.11.2000, la care au participat membrii Consiliului de Administrație: respectiv inculpatul S. R. O. – președinte; numiții P. I., A. N., M. G. A., D. C. M., L. L. - membri, din partea cenzorilor a participat numitul G. G., iar din partea conducerii executive au participat ca invitați: inculpații G. E. A. și J. (fostă S.) O. M. și numiții M. C. și Zvirjinschi E., rezultă că membrii prezenți ai Consiliului de Administrație au aprobat propunerea de renunțare la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate și perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și până la data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei, aprobare ce s-a materializat în Hotărârea Consiliului de Administrație nr. P/3820/30.11.2000, semnată de inculpatul R. O. S..

În baza hotărârii mai sus menționate, martora I. E. a redactat actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 4106/1999 din data de 05.12.2000, prin care cumpărătorul se obligă să plătească F.P.S. suma de_.952 ROL până la data de 11.12.2000, inclusiv și o penalitate de întârziere de 0,3% pe zi pentru plata cu întârziere a prețului față de termenul contractual inițial, penalități calculate pentru perioada: 15.03.2000 – 03.04.2000 și perioada cuprinsă între 18.11.2000 și data creditării efective a contului F.P.S., dar nu mai târziu de 11.12.2000.

După încheierea actului adițional, S.C. DOMINO INTERNAȚIONAL H. S.R.L. a achitat, prin două ordine de plată din data de 08.12.2000, suma de_.717 ROL, reprezentând diferența de preț neachitată și penalitățile de întârziere calculate la zi.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului R. I., infracțiunea de instigare la tentativă la înșelăciune prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal reținută în sarcina inculpatului R. E. și infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal reținută în sarcina inculpatului Badner R., Tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Faptul de a prezenta ca adevărată o faptă mincinoasă presupune a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată, activitate ce are drept rezultat crearea celui indus în eroare a unei false reprezentări a realității, acesta ajungând să creadă că fapta mincinoasă este adevărată.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de înșelăciune presupune intenția directă, deoarece făptuitorul acționează în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Totodată, pentru infracțiunea de înșelăciune problema stabilirii inducerii în eroare la momentul încheierii convenției este esențială pentru a proba vinovăția. Intenția, ca element al laturii subiective, se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că inculpatul a acționat în conformitate cu elementul său subiectiv.

Elementul subiectiv s-a probat din întreaga conduită a persoanei acuzate, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanțelor de comitere a faptei. Caracteristic intenției este prevederea de către acuzat a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei și urmărirea rezultatului.

Raportând aceste considerente teoretice la speță, Tribunalul, în acord cu procurorul, a constatat că elementul material al laturii obiective este îndeplinit (s-au folosit niște înscrisuri cu un conținut nereal care au creat reprezentarea comisiei de licitație că acestea corespund realității), însă nu este îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, întrucât cei trei inculpați nu au urmărit obținerea unui folos material injust și mai mult, nu au urmărit inducerea în eroare, având reprezentarea mentală că scrisoarea de bonitate nu reflectă decât realitatea.

Astfel, inculpatul R. I. a folosit actele falsificate (scrisoarea de bonitate, care nu reflecta realitatea, întrucât în perioada scurtă de timp de la deschiderea contului și până la momentul eliberării scrisorii nu au fost desfășurate relații bancare, certificatul de atestare fiscală și declarația pe propria răspundere) care au indus în eroare pe membrii comisiei de licitație, dar, sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține faptul că acesta a urmărit inducerea în eroare și nici producerea unei pagube în patrimoniul F.P.S.

La nivel subiectiv inculpatul R. I. a avut reprezentarea că scrisoarea de bonitate și scrisoarea de garanție au fost eliberate de bancă în considerarea relațiilor bancare desfășurate de inculpatul R. E. (ca reprezentat al unor societăți comerciale, dar și în nume propriu, astfel cum rezultă din declarația martorei B. M. I.), care la acel moment deținea un procent de 50% din părțile sociale ale . EXPORT SRL ca urmare a încheierii a unei înțelegeri din 10.09.1999, înțelegere care a fost depusă și la bancă, astfel cum rezultă din declarația martorei A. D. și din declarația inculpatului R. I.. De asemenea, inculpatul R. I. a avut asigurări din partea inculpatului R. E. cu privire la asigurarea surselor financiare în vederea participării la licitație, asigurări care s-au și materializat prin achitarea taxei de participare, a prețului de vânzare a dosarului de licitație și prin constituirea garanției de participare la licitație (ordine de plată). De altfel, scrisoarea de garanție a fost emisă ca urmare a constituirii depozitului colateral în valoare de 410.000 USD de către inculpatul R. E., scrisoare de garanție care a și fost executată de către F.P.S. după încheierea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, la data de 29.12.1999 (declarația martorei Geymant C. Nona și înscrisuri).

În atare situație, Tribunalul a reținut că inculpatul R. I., la momentul depunerii dosarului de licitație, a avut reprezentarea subiectivă a îndeplinirii condițiilor de bonitate și a posibilității de a-și executa obligațiile ce izvorau din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, astfel că nu se poate reține că a acționat în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Asemenea inculpatului R. I., și inculpatul Badner R., la momentul emiterii scrisorii de bonitate (care cuprindea elementele de fals prin omisiune întrucât până la data emiterii scrisorii de bonitate, 10.12.1999, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. nu avusese nici o legătură de afaceri cu Banca de Credit Industrial și Comercial București, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a menționat în scrisoarea de bonitate indicatorii financiari ai clientului și data de la care s-au derulat „relații bune client – bancă”), a avut reprezentarea că un procent de 50% din părțile sociale ale societății în discuție sunt deținute de una dintre firmele inculpatului R. E. (declarații inculpat R. I. și martori B. M. I., A. D.), cu care desfășurase în condiții bune legături de afaceri de multă vreme, „fiind printre primii clienți ai băncii încă de la începerea activității”, astfel cum arată martora B. M. I., astfel că mențiunile cuprinse în scrisoarea de bonitate în sensul că „este un client bun al băncii și situația financiară cunoscută de noi, în prezent, este bună” și „relația sa cu banca se desfășoară în condiții corespunzătoare” corespundeau realității percepute de inculpatul Badner R. prin prisma relațiilor sale anterioare cu firmele inculpatului R. E..

Complicitatea, formă de participație reținută în sarcina inculpatului Badner R., constă în fapta unei persoane care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Or, în speță, nu se poate reține o înțelegere infracțională între inculpați care să urmărească inducerea în eroare a F.P.S.-ului și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

În privința inculpatului R. E., căruia i se aduce acuzația de instigare la infracțiunea de înșelăciune de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, Tribunalul reține următoarele:

Inculpatul R. E., alături de numitul J. Smith, reprezenta un grup de firme din Israel care era interesat în achiziționarea pachetului de acțiuni al . scos la licitație de F.P.S. Întrucât între . și . inculpatul R. I., exista un litigiu, consemnat și în caietul de prezentare al privatizării, inculpatul R. E. l-a contactat pe inculpatul R. I. și i-a propus un parteneriat, în vederea participării la licitația având ca obiect vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. din data de 14.12.1999 și totodată, în vederea asigurării investiției de eventualele pretenții ale . R. I., declarații martori A. D. și D. C. M.).

La data de 10.12.1999, s-a semnat de către inculpatul R. I. și S.C. RAISETASK LTD, controlată de inculpatul R. E., prin reprezentantul F. G. I., o înțelegere „partenership agreement”, prin care S.C. RAISETASK LTD. se obliga să asigure toate taxele de participare la licitație, precum și constituirea garanției de participare la licitație în schimbul cedării unui procent de 50% din . și cedării către . tuturor drepturilor și bunurilor aparținând societăților PARGEST și INVEST INTERNATIONAL, inculpatul R. I. urmând să primească un comision în sumă totală de 2,5 milioane USD după obținerea titlului de proprietar al pachetului de acțiuni reprezentând 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. de la Fondul Proprietatea.

În virtutea acestei înțelegeri, având reprezentarea că deține 50% din părțile sociale ale . R. E. a făcut demersuri în vederea obținerii scrisorii de bonitate și garanției de participare la licitație pentru ca . de inculpatul R. I., să poată participa la licitația organizată de F.P.S., activitate care, în opinia Tribunalului, nu se circumscrie faptei de instigare la infracțiunea de înșelăciune, faptă reținută în sarcina inculpatului R. E..

Având în vedere și considerentele reținute cu privire la ceilalți doi inculpați, autor și complice ai infracțiunii de tentativă la înșelăciune, Tribunalul a reținut că, din probele administrate și analizate anterior, nu rezultă o activitate infracțională desfășurată între inculpați care să urmărească inducerea în eroare a F.P.S.- ului și obținerea unui folos material injust.

Pe parcursul cercetării judecătorești și în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei, părțile civile au invocat diverse motive (lipsa certificatului fiscal pentru ., prețul, etc.) referitoare la legalitatea organizării și desfășurării licitației și la legalitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat între F.P.S și . EXPORT SRL, ca urmare a licitației, pe care Tribunalul nu le va analiza, având în vedere că legalitatea organizării și desfășurării licitației, precum și legalitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni au fost definitiv și irevocabil stabilite prin decizia nr. 5678/2000 din data de 17.11.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, prin care s-a menținut contractul de vânzare cumpărare de acțiuni din 24 decembrie 1999 încheiat între Fondul Proprietății de Stat București și Societatea comercială NONI VOIAJ IMPORT EXPORT SRL București, ca urmare a licitației din 14.12.1999. Or, conform art. 44 alin. 3 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, reținute în sarcina inculpatei J. (fostă Ș.) O. M., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului G. E.A. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului S. R. O., Tribunalul reține următoarele:

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 248 Cod penal, constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din această dispoziție a rezultat că, pentru existența infracțiunii, este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu.

Așadar, elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 248 Cod penal este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuțiilor de serviciu (în alt mod decât ar fi trebuit).

Raportând aceste considerații teoretice la situația concretă din speță, Tribunalul a reținut următoarele:

Împotriva inculpatei J. (fostă S.) O. M. a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al comisiei de licitație și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile legale de serviciu și prin aceasta a creat un prejudiciu în valoare de 7._ ROL și o însemnată tulburare a activității Fondului Proprietății de Stat.

În mod concret, inculpatei J. (fostă S.) O. M. i se impută faptul că, alături de ceilalți membri ai comisiei de licitație, a acceptat scrisoarea de bonitate nr. 238/10.12.1999 emisă de Banca de Credit Industrial și Comercial pentru . EXPORT SRL într-o altă formă decât cea stabilită în procedurile interne privind privatizarea elaborate de către F.P.S.

Astfel, în scrisoarea de bonitate bancară nr. 238/1999 se menționează că „S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. este un client bun al băncii și situația financiară a societății, cunoscută de către bancă, este bună” și că „la data eliberării prezentei scrisori de bonitate relația sa cu banca se desfășoară în condiții corespunzătoare”. Tot în cuprinsul acestui act se menționează faptul că scrisoare de bonitate a fost „emisă pentru participarea la licitația organizată de Fondul Proprietății de Stat la data de 14.12.1999, în vederea vânzării pachetului de 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A.”.

La punctul 3.22 lit. c alin. (ii) din Normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare se prevede depunerea, în vederea participării la cumpărarea de acțiuni, și a unei „scrisori de bonitate financiară, eliberată de o societate bancară română”, fără a se impune un model de astfel de scrisoare. În cadrul F.P.S. s-a întocmit un model, precizat și în dosarul de prezentare, însă acesta era orientativ.

Verificând scrisoare de bonitate depusă de către . EXPORT SRL, Tribunalul a reținut că aceasta respectă normele anterior invocate, respectiv din scrisoare rezultă bonitatea societății, iar scrisoarea a fost emisă de o societate bancară română, respectiv Banca de Credit Industrial și Comercial.

Astfel fiind, Tribunalul a reținut faptul că, din punct de vedere strict formal, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a depus toate documentele necesare, prevăzute în dosarul de prezentare, iar scrisoarea emisă de Administrația Financiară a Sectorului 3 București și scrisoarea de bonitate bancară emisă de Banca de Credit Industrial și Comercial București, datorită modului de prezentare și redactare, erau apte să creeze membrilor comisiei, printre care și inculpata J. (fostă S.) O. M., convingerea că sunt acte valabile.

Părțile civile, pe parcursul cercetării judecătorești și al dezbaterii în fond a cauzei, au mai invocat și faptul că membri comisiei de licitație, printre care și inculpata J. (fostă S.) O. M., nu au ținut cont de nota întocmită de martorul S. E. prin care, în urma unei analize economico-financiare, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a fost calificată „foarte slab”.

Într-adevăr, martorul S. E. din cadrul Direcției de Control Intern a F.P.S., a întocmit o notă internă nr. S/_, în cuprinsul căreia se făcea o analiză economico-financiară a celor trei societăți participante la licitație, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. fiind calificată „foarte slab” întrucât nu desfășurase activități în anul 1998 și în semestrul I al anului 1999 și nu făcuse dovadă că dispune de resurse financiare sau bunuri pe care să le valorifice pentru plata pachetului de acțiuni Această notă a fost înmânată de martora Gyemant C. martorei I. E., care, în ziua ținerii licitației, a comunicat membrilor comisiei că a fost întocmită această notă. Însă, acest indicator nu este menționat, în nici un act normativ care reglementează vânzarea de acțiuni de către F.P.S., ca și condiție de înlăturarea participării la licitație, astfel că nu se poate reține o încălcare sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Mai mult, timpul a demonstrat că . EXPORT, deși calificată „foarte slab” și-a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din contract privind garanția și plata prețului.

De asemenea, în cauză, a fost începută urmărirea penală față de inculpații S. R. O., G. A. E., J. (fostă Ș.) O. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, care, în calitate de funcționari ai F.P.S. din structura unor direcții/servicii, au participat la redactarea și semnarea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr.4106/24.12.1999 din data de 25.12.2000.

Astfel, s-a reținut faptul că membrii Consiliului de Administrație, împlinindu-și cu știință în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, au aprobat nota privind renunțarea la efectele pactului comisoriu și încasarea prețului aferent contractului nr. 4106/24.12.1999, fără a lua măsuri pentru stipularea unor clauze referitoare la conservarea prețului de vânzare-cumpărare și actualizarea acestuia în raport cu rata inflației, activitate prin care s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de_.795 ROL.

La sesizarea organelor de urmărire penală, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Controlului Administrării Activelor Statului a verificat legalitatea privatizării S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., ocazie cu care s-a constatat că, prin neconservarea prețului de vânzare, F.P.S. a încasat cu 3.334.560 USD mai puțin decât valoarea din contract, pierderea pentru bugetul statului „fiind de cel puțin 2.667.648 USD, respectiv 67._ ROL” (nota nr. 660.776/11.01.2001). Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.667.648 USD.

Ulterior, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului – Cabinet Ministru, prin adresa nr. M/2452/09.05.2001, a comunicat că „prin plata integrală a prețului și a penalităților nu există prejudiciu.”

Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Îndrumare și Control Fiscal, prin adresa nr. 300.940/31.05.2001, precizează că „Legislația în domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997, modif. prin Legea nr. 99/1999 și H.G. nr. 450/1999, nu prevede în mod expres obligația vânzătorului privind conservarea prețului de vânzare în devize convertibile, dar nici nu interzice acest lucru. Lipsa unor prevederi legale ferme, clare și precise privind conservarea prețului de vânzare al acțiunilor vândute de F.P.S. a făcut posibilă înregistrarea unor diferențe între prețul stabilit prin contract și cel încasat efectiv.”

În primul raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză la data de 27.02.2002 și în suplimentul la acesta, s-a stabilit ca prejudiciu suma de_.795 ROL, sumă ce a fost reținută și în rechizitoriul nr.54/P/2000, întocmit în cauză.

Ulterior, prin sentința penală nr. 114/01.02.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, s-a dispus restituirea cauzei la procuror și refacerea, printre altele, a expertizei contabile.

După refacerea expertizei, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit la data de 20.01.2008 (vol. I, d.u.p., nenumerotat) s-a reținut că „vânzarea pachetului de acțiuni s-a făcut la un preț mai bun decât cel recomandat în raportul de evaluare efectuat de . și față de prețul de tranzacționare a acțiunilor acestei societăți pe piața RASDAQ”. Prin încheierea actului adițional la contract „nu există niciun prejudiciu adus bugetului de stat deoarece adjudecatarul licitației, respectiv . EXPORT SRL, devenită . SRL, a achitat în termen și integral sumele prevăzute în contract cât și penalitățile aferente”.

În plus, Tribunalul mai reține că legislația din domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată prin Legea nr.99/1998 și H.G. nr.450/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice privind privatizarea societăților comerciale, nu prevedea în mod expres obligativitatea vânzării prin conservarea prețului de vânzare în devize convertibile.

Mai mult decât atât, art. 2 din Anexa 3b din Ordinul nr. 59/16.03.1998, emis de Ministrul Privatizării pentru aplicarea Normelor Metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active prevedea: „Evoluția ratei inflației sau a cursului de schimb valutar, care se înregistrează ulterior perfectării contractului, nu determină renegocierea prețului”.

În cauză, s-a susținut că reprezentanții Fondului Proprietății de Stat „trebuia să aplice prevederile art.12 pct.5 din contractul de vânzare-cumpărare prin analogie, prevederi care se referă la suspendarea executării contractului din cauza intervenirii unui caz de forță majoră pe o perioadă mai mare de 6 luni”.

Se remarcă faptul că prevederile contractuale, în cazul în care forța majoră ar fi existat, prevedeau ca părțile să se întâlnească pentru a conveni asupra modului de executare a contractului sau desființarea acestuia, fără să se specifice ca și obligație actualizarea prețului cu rata inflației.

Împrejurarea că prețul nu se poate actualiza în cadrul contractelor de vânzare cumpărare acțiuni cu plata integrală a prețului rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, printre care amintim M. G. A., M. C., B. I. și G. E..

Și prin decizia nr. 5678/2000 pronunțată la data de 17.11.2000 de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, prin care s-a menținut contractul de vânzare cumpărare ca urmare a licitației din 14.12.1999, se reține că „Întrucât F.P.S. a obținut la licitație un preț mai bun atât față de cel menționat în raportul de evaluare cât și față de limitele minime prevăzute de lege atunci când se referă la valoarea nominală sau bursieră a acțiunilor […] nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și nici nu s-au adus prejudicii intereselor publice care să justifice anularea licitațiilor din 18 noiembrie și 14 decembrie1999.”

În plus, Tribunalul mai reține că, pe lângă plata prețului stabilit în contract, s-au mai perceput și penalități în cuantum de 0,3% pe zi pentru plata cu întârziere a prețului față de termenul contractual inițial, penalități calculate pentru perioada 15.03.2000 – 03.04.2000, precum și pentru perioada cuprinsă între 18.11.2000 și data efectivă a plății.

Părțile civile au mai invocat și nelegalitatea încheierii actului adițional la contract, prin care s-a renunțat la pactul comisoriu, motivat de faptul că respectivul contract de vânzare cumpărare era desființat de drept încă din aprilie 2000, ca urmare a nerespectării obligației de achitare a prețului și de operare a pactului comisoriu inserat în contract, astfel cum F.P.S. a comunicat atât cumpărătorului cât și . pe de altă parte, prin Moțiunea nr. 1 din 14 noiembrie 2000 adoptată de Senatul României se suspenda încheierea oricărui alt contract de privatizare până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, astfel că nu se mai putea încheia vreun act, iar inculpații, cu rea credință, nu au respectat această moțiune.

Sub aspectul primului motiv invocat, respectiv desființarea de drept a contractului încă din aprilie 2000, Tribunalul reține următoarele:

Într-adevăr, prin adresa nr. 1/3954/11.04.2000 emisă de Fondul Proprietății de Stat, se aducea la cunoștința . EXPORT SRL că „în conformitate cu prevederile clauzei de la pct. 5, alin. 5 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni cu nr.4106/24.12.1999, acest contract este desființat de drept, ca urmare a neachitării până la 04.04.2000 (conform pct. 9.3c) a sumei de_.952 lei din prețul prevăzut în contract la pct. 4”, deși prin adresa nr. 14/6001 din 10.04.2000 emisă tot de F.P.S se învedera împrejurarea că . EXPORT SRL solicitase instanțelor de judecată suspendarea plății prețului până la soluționarea celorlalte procese vizând legalitatea licitației și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni.

Poziția F.P.S.-ului față de contractul de vânzare cumpărare acțiuni, respectiv desființarea de drept a acestuia pentru neplata prețului în termenul prevăzut în contract, rezultă și din Hotărârea P/1671/16.05.2000 a Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat, prin care, la pct. 8, s-a aprobat nota (SG/439/10.05.2000) privind metoda de privatizare pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionat de F.P.S. la . București.

Însă, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la data de 04.04.2000 (deci, anterior adresei prin care se comunica desființarea de drept a contractului de vânzare cumpărare acțiuni), solicitând suspendarea executării contractului, dosarul fiind înregistrat sub nr.1322/2000 la Curtea de Apel București – Secția Comercială. Această instanță a respins cererea formulată de S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. prin sentința civilă nr.156/26.04.2000.

În paralel, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., prin cererea nr. M/4366/24.04.2000, a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (instanță aleasă de părți prin clauza 13.1 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni), solicitând suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv, cerere admisă de instanța de arbitraj prin sentința nr.192/25.07.2000 pronunțată în dosarul nr. 155/2000, dispunându-se suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că reclamanta cumpărătoare . EXPORT SRL a fost îndreptățită să suspende plata restului de preț, întrucât prin două acțiuni și o cerere de intervenție a fost chemată în judecată pentru constatarea nulității absolute atât a licitației cât și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni, cereri de chemare în judecată ce au fost înregistrate la Curtea de Apel București înainte de 04.04.2000, dată până când însăși F.P.S. a considerat că reclamanta cumpărătoare este în termen să achite restul de preț.

În atare situație, nu se poate reține desființarea de drept a contractului de vânzare cumpărare pentru neplata prețului în termenul prevăzut în contract, ci contractul era în ființă, însă executarea acestuia a fost suspendată până la soluționarea definitivă a litigiilor referitoare la valabilitatea acestuia, indiferent de poziția F.P.S. exprimată prin adresele înaintate atât la cumpărătoare cât și la ..

După soluționarea definitivă a litigiilor privind valabilitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, prin decizia nr. 5678/2000 pronunțată la data de 17.11.2000 de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, respectiv la data de 28.11.2000, S.C. DOMINO INTERNAȚIONAL H. S.R.L. (fostă . EXPORT SRL), prin adresa nr._, și-a arătat disponibilitatea achitării prețului și a solicitat F.P.S.-ului să-i confirme faptul că poate efectua plata în contul menționat în contractul de vânzare-cumpărare sau în alt cont.

Adresa mai sus menționată a fost înaintată Direcției Juridice a Fondului Proprietății de Stat, care, prin inculpata J. (fostă Ș.) M. O., director al direcției, a redactat și semnat „Nota privind renunțarea la efectele pactului comisoriu și încasarea prețului aferent contractului nr.4106/1999” înregistrată sub nr. SG/1676 din data de 29.11.2000, prin care se propunea: renunțarea la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate; perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei; transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor să opereze la data plății prețului și a penalităților; încheierea unui act adițional la contractul de vânzare-cumpărare, care să valideze cele trei propuneri de mai sus și schimbarea denumirii cumpărătorului.

Nota redactată de inculpata J. (fostă Ș.) M. O. a fost aprobată în aceeași zi de directorul executiv al Fondului Proprietății de Stat, inculpatul G. A. E. și a fost înaintată Consiliului de Administrație al F.P.S. spre a fi supusă dezbaterii și aprobării.

Din cuprinsul procesului verbal al Consiliului de Administrație al F.P.S., întrunit la data de 29.11.2000, la care au participat membrii Consiliului de Administrație: respectiv inculpatul S. R. O. – președinte; numiții P. I., A. N., M. G. A., D. C. M., L. L. - membri, din partea cenzorilor a participat numitul G. G., iar din partea conducerii executive au participat ca invitați: inculpații G. E. A. și J. (fostă Ș.) O. M. și numiții M. C. și Zvirjinschi E., rezultă că membrii prezenți, în unanimitate, au aprobat propunerea de renunțare la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate și perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și până la data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei, aprobare ce s-a materializat în Hotărârea Consiliului de Administrație nr. P/3820/30.11.2000, semnată de inculpatul R. O. S..

Din același proces verbal a rezultat că hotărârea a fost luată după ce a fost prezentată situația contractului, discutată legalitatea renunțării la efectele pactului comisoriu înscris în contract și oportunitatea menținerii contractului cu încheierea unui act adițional.

Același lucru a rezultat și din declarațiile inculpaților J. (fostă Ș.) O. M., S. R. O. și G. E. A., precum și din declarațiile martorilor M. G. A., A. N., M. C., G. E. și Tachiciu L..

Cât privește legalitatea renunțării la efectele pactului comisoriu de grad IV inserat la pct. 5.5 din contract, Tribunalul a constatat următoarele:

Pactul comisoriu este o clauză contractuală de favoare pentru creditor prin care părțile prevăd că, în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punerea în întârziere a debitorului. Creditorul care își execută sau se declară gata să-și execute obligațiile are dreptul să aprecieze dacă este cazul să se considere desființat de drept contractul (să opereze pactul comisoriu). Chiar dacă în contract este înscris un pact comisoriu de grad IV, creditorul are în continuare facultatea de a opta între desființarea de plin drept a contractului sau de a solicita executarea silită a acestuia.

În speța de față, creditorul, respectiv F.P.S – ul, a apreciat, după o analiză a oportunității desființării contractului de vânzare cumpărare acțiuni cu consecința reluării procesului de privatizare care presupunea anumite costuri, că nu se impune invocarea pactului și desființarea de drept a contractului, ci este posibilă executarea acestuia cu prelungirea termenului de plată și impunerea unor penalități, modalitate care nu contravenea niciunei reglementări legislative.

Mai mult decât atât, din declarațiile inculpaților J. (fostă Ș.) O. M., S. R. O. și G. E. A. și ale martorilor M. G. A., A. D., G. E., a rezultat că această renunțare la efectele pactului comisoriu cu acordarea unui termen de plată a prețului și a penalităților a fost folosită în mai multe situații (a se vedea și anexa la Hotărârea nr. P/2818/01.09.2000), astfel că nu este un caz singular acest contract de vânzare cumpărare.

În privința susținerii că iar inculpații, cu rea credință, nu au respectat Moțiunea nr. 1 din 14 noiembrie 2000 adoptată de Senatul României prin care se suspenda încheierea oricărui alt contract de privatizare până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, ceea ce ar atrage nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare, Tribunalul nu o poate reține.

Astfel, prin acea moțiune simplă s-a prevăzut, la pct. 6, ca toate privatizările aflate în curs de negociere cu firme de reputație internațională să fie supuse controlului Curții de Conturi, iar încheierea oricărui alt contract de privatizare să fie suspendată până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, iar la pct. 8, să se interzică F.P.S. dreptul de a semna contracte de privatizare până la punerea în aplicare a Hotărârii Senatului României nr. 38/17.10.2000 sau până la constituirea noului Guvern rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000. Or, în cauză negocierea și încheierea contractului de privatizare a . s-au făcut în luna decembrie 1999, cu aproximativ un an înainte de această moțiune, doar actul adițional la contract s-a încheiat ulterior acesteia, însă acest act nu cade sub incidența moțiunii întrucât nu implică încheierea unui contract de privatizare, ci executarea unui astfel de contract încheiat anterior.

Pe cale de consecință, Tribunalul a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, întrucât inculpații J. (fostă S.) O. M., G. A. E. și S. R. O. și-au îndeplinit în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor legale, actele ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu dat fiind faptul că nu exista nicio prevedere legală care să îi oblige la conservarea prețului de vânzare în devize convertibile în cadrul procesului de privatizare cu privire la contractele de vânzare cumpărare acțiuni în care prețul se plătea integral și, totodată, nu exista nicio interdicție convențională sau legală de a renunța, în calitate de creditor, la efectele pactului comisoriu înscris în contract.

Pentru toate considerentele anterior expuse, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpații R. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, R. E. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, S. R. O. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal, G. E. A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, J. (fostă Ș.) O. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal și Badner R. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la înșelăciune prevăzute de art. 26 rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a reținut că Statul Român, reprezentat legal de Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 14.102.093,3795 lei, defalcat astfel: suma de 13.339.754,3795 lei reprezentând diferența de plată datorată de cumpărător, reactualizată începând cu noiembrie 2000 și până la data achitării integrale a ei; suma de 730.539,0000 lei reprezentând garanția de participare la licitație, reactualizată începând cu data de 04.04.2000 și până la data achitării integrale a ei și suma de 31.800,0000 lei (art. 193 C.p.p.) reprezentând cheltuieli avansate de către Ministerul Finanțelor Publice de la bugetul de stat, constând în onorariul experților contabili G. M. L. și R. E. C. (file 161-162, dosar nr._._ ).

Asociația Acționarilor Hotel București s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. 4106/1999 modificat prin actul adițional din data de 05.12.2000 și repunerea în situația anterioară, iar în subsidiar, obligarea inculpaților la plata sumei totale de 7.489.732 USD, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciile cauzate acționarilor persoane fizice, membri ai Asociației Acționarilor Hotel București.

Numitul M. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 300.000 EURO, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și morale.

Numitul N. C. - D. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 24.000 EURO, echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

Numitul D. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 80.000 EURO, din care suma de 10.000 EURO reprezentând devalorizarea acțiunilor deținute la societate în momentul privatizării și suma de 70.000 EORO reprezentând salariile ce i s-ar fi cuvenit dacă ar fi rămas angajatul firmei.

Conform art. 998 și 999 Cod civil, pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă să existe legătură de cauzalitate, iar inculpatul să fi săvârșit fapta ilicită cu vinovăție sub forma intenției sau culpei.

Raportând dispozițiile legale anterior enunțate la situația concretă din speță, astfel cum a fost reținută în considerentele pe latură penală, Tribunalul, văzând și soluția ce se va pronunța față de inculpați pe latură penală, a constatat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpaților și, pe cale de consecință, acțiunile civile formulate în cauză sunt neîntemeiate.

Astfel, inculpații R. I., R. E. și Badner R. sunt judecați pentru o infracțiune rămasă în forma tentativei, astfel că nu se poate reține existența vreunui prejudiciu (condiție în lipsa căreia nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpaților), iar faptelor pentru care inculpații J. (fostă S.) O. M., G. A. E. și S. R. O. sunt judecați, așa cum s-a reținut anterior, le lipsește elementul material al laturii obiective, care în răspunderea civilă delictuală corespunde faptei ilicite. Or, în lipsa unei fapte ilicite nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală, fapta ilicită fiind fundamentul acestei răspunderi.

În consecință, Tribunalul, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile civile formulate împotriva inculpaților de părțile civile Statul Român prin A.N.A.F., Asociația Acționarilor „Hotel București”, M. G., N. C. D. și D. G..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile civile Asociația Acționarilor „Hotel București”, M. G., N. C. D. și D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă N. C. D. a declarat la data de 27.03.2014 (fila 56) că își retrage apelul, Curtea luând act de manifestarea acestuia de voință.

Părțile civile M. G., D. G. și N. C. D. au criticat hotărârea instanței de fond atât pe latură civilă cât și pe latură penală, arătând în mod greșit au fost achitați inculpați, deoarece, în opinia sa, există elemente și indicii că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Partea civilă M. G. solicită desființarea înscrisurilor declarate false și a actelor viciate, acordarea despăgubirilor civile către A. și părțile civile vătămate și arată că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 euro.

Partea civilă D. G. arată că se constituie parte civilă cu suma de 80.000 euro.

Partea civilă Asociația Acționarilor „Hotel București”, prin apărător ales, reprezentată legal de S. C., în calitate de președinte, care a solicitat admiterea apelului. Mai solicită reevaluarea materialului probator și constatarea că faptele săvârșite de inculpați există și sunt de actualitate, în condițiile în care instanța de fond în mod eronat a stabilit caracterul de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. A invocat, ca practică juridică, două hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la privatizarea societății, care a pornit de la o fraudă, și anume nerespectarea condițiilor de participare, în anul 1999, la această privatizare.

Partea civilă mai depune la dosarul cauzei acte în circumstanțiere.

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., constată următoarele:

Sub un prim aspect, Curtea observă că prima instanță a reținut în mod corespunzător situația de fapt, conform mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, stare de fapt redată in extenso în cuprinsul sentinței atacate și pe care instanța de control judiciar nu a va relua.

Totodată, Curtea constată că în mod justificat a dispus prima instanță achitarea inculpaților (care au solicitat continuarea procesului penal), în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală din 1968 rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală din 1968 (în prezent, temeiul îl reprezintă art.16 al.1 lit.b Cpp). De altfel, niciunul dintre apelanți nu a învederat împrejurări ori critici noi în faza judecării apelului.

La rândul său, în acord cu prima instanță, Curtea reține, în privința infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1969, reținută în sarcina inculpatului R. I., infracțiunea de instigare la tentativă la înșelăciune prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal din 1969rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1969 reținută în sarcina inculpatului R. E. și infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1969 reținută în sarcina inculpatului Badner R., că elementul material al laturii obiective este îndeplinit (s-au folosit niște înscrisuri cu un conținut nereal care au creat reprezentarea comisiei de licitație că acestea corespund realității), însă nu este îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, întrucât cei trei inculpați nu au urmărit obținerea unui folos material injust și mai mult, nu au urmărit inducerea în eroare, având reprezentarea mentală că scrisoarea de bonitate nu reflectă decât realitatea.

Astfel, inculpatul R. I. a folosit actele falsificate (scrisoarea de bonitate, care nu reflecta realitatea, întrucât în perioada scurtă de timp de la deschiderea contului și până la momentul eliberării scrisorii nu au fost desfășurate relații bancare, certificatul de atestare fiscală și declarația pe propria răspundere) care au indus în eroare pe membrii comisiei de licitație, dar, sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține faptul că acesta a urmărit inducerea în eroare și nici producerea unei pagube în patrimoniul F.P.S.

La nivel subiectiv inculpatul R. I. a avut reprezentarea că scrisoarea de bonitate și scrisoarea de garanție au fost eliberate de bancă în considerarea relațiilor bancare desfășurate de inculpatul R. E. (ca reprezentat al unor societăți comerciale, dar și în nume propriu, astfel cum rezultă din declarația martorei B. M. I.), care la acel moment deținea un procent de 50% din părțile sociale ale . EXPORT SRL ca urmare a încheierii a unei înțelegeri din 10.09.1999, înțelegere care a fost depusă și la bancă, astfel cum rezultă din declarația martorei A. D. și din declarația inculpatului R. I.. De asemenea, inculpatul R. I. a avut asigurări din partea inculpatului R. E. cu privire la asigurarea surselor financiare în vederea participării la licitație, asigurări care s-au și materializat prin achitarea taxei de participare, a prețului de vânzare a dosarului de licitație și prin constituirea garanției de participare la licitație (ordine de plată). De altfel, scrisoarea de garanție a fost emisă ca urmare a constituirii depozitului colateral în valoare de 410.000 USD de către inculpatul R. E., scrisoare de garanție care a și fost executată de către F.P.S. după încheierea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, la data de 29.12.1999 (declarația martorei Geymant C. Nona și înscrisuri).

În atare situație, Curtea reține că inculpatul R. I., la momentul depunerii dosarului de licitație, a avut reprezentarea subiectivă a îndeplinirii condițiilor de bonitate și a posibilității de a-și executa obligațiile ce izvorau din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, astfel că nu se poate reține că a acționat în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

Asemenea inculpatului R. I., și inculpatul Badner R., la momentul emiterii scrisorii de bonitate (care cuprindea elementele de fals prin omisiune întrucât până la data emiterii scrisorii de bonitate, 10.12.1999, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. nu avusese nici o legătură de afaceri cu Banca de Credit Industrial și Comercial București, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a menționat în scrisoarea de bonitate indicatorii financiari ai clientului și data de la care s-au derulat „relații bune client – bancă”), a avut reprezentarea că un procent de 50% din părțile sociale ale societății în discuție sunt deținute de una dintre firmele inculpatului R. E. (declarații inculpat R. I. și martori B. M. I., A. D.), cu care desfășurase în condiții bune legături de afaceri de multă vreme, „fiind printre primii clienți ai băncii încă de la începerea activității”, astfel cum arată martora B. M. I., astfel că mențiunile cuprinse în scrisoarea de bonitate în sensul că „este un client bun al băncii și situația financiară cunoscută de noi, în prezent, este bună” și „relația sa cu banca se desfășoară în condiții corespunzătoare” corespundeau realității percepute de inculpatul Badner R. prin prisma relațiilor sale anterioare cu firmele inculpatului R. E..

Complicitatea, formă de participație reținută în sarcina inculpatului Badner R., constă în fapta unei persoane care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Or, în speță, nu se poate reține o înțelegere infracțională între inculpați care să urmărească inducerea în eroare a F.P.S.-ului și obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

În privința inculpatului R. E., căruia i se aduce acuzația de instigare la infracțiunea de înșelăciune de art. 25 Cod penal din 1969 rap. la art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal din 1969, Curtea reține următoarele:

Inculpatul R. E., alături de numitul J. Smith, reprezenta un grup de firme din Israel care era interesat în achiziționarea pachetului de acțiuni al . scos la licitație de F.P.S. Întrucât între . și . inculpatul R. I., exista un litigiu, consemnat și în caietul de prezentare al privatizării, inculpatul R. E. l-a contactat pe inculpatul R. I. și i-a propus un parteneriat, în vederea participării la licitația având ca obiect vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. din data de 14.12.1999 și totodată, în vederea asigurării investiției de eventualele pretenții ale . R. I., declarații martori A. D. și D. C. M.).

La data de 10.12.1999, s-a semnat de către inculpatul R. I. și S.C. RAISETASK LTD, controlată de inculpatul R. E., prin reprezentantul F. G. I., o înțelegere „partenership agreement”, prin care S.C. RAISETASK LTD. se obliga să asigure toate taxele de participare la licitație, precum și constituirea garanției de participare la licitație în schimbul cedării unui procent de 50% din . și cedării către . tuturor drepturilor și bunurilor aparținând societăților PARGEST și INVEST INTERNATIONAL, inculpatul R. I. urmând să primească un comision în sumă totală de 2,5 milioane USD după obținerea titlului de proprietar al pachetului de acțiuni reprezentând 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A. de la Fondul Proprietatea.

În virtutea acestei înțelegeri, având reprezentarea că deține 50% din părțile sociale ale . R. E. a făcut demersuri în vederea obținerii scrisorii de bonitate și garanției de participare la licitație pentru ca . de inculpatul R. I., să poată participa la licitația organizată de F.P.S., activitate care nu se circumscrie faptei de instigare la infracțiunea de înșelăciune, faptă reținută în sarcina inculpatului R. E..

Având în vedere și considerentele reținute cu privire la ceilalți doi inculpați, autor și complice ai infracțiunii de tentativă la înșelăciune, Curtea reține că, din probele administrate și analizate anterior, nu rezultă o activitate infracțională desfășurată între inculpați care să urmărească inducerea în eroare a F.P.S.- ului și obținerea unui folos material injust.

Curtea observă că părțile civile au invocat diverse motive (lipsa certificatului fiscal pentru ., prețul, etc.) referitoare la legalitatea organizării și desfășurării licitației și la legalitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat între F.P.S și . EXPORT SRL, ca urmare a licitației, pe care Tribunalul nu le va analiza, având în vedere că legalitatea organizării și desfășurării licitației, precum și legalitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni au fost definitiv și irevocabil stabilite prin decizia nr. 5678/2000 din data de 17.11.2000 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, prin care s-a menținut contractul de vânzare cumpărare de acțiuni din 24 decembrie 1999 încheiat între Fondul Proprietății de Stat București și Societatea comercială NONI VOIAJ IMPORT EXPORT SRL București, ca urmare a licitației din 14.12.1999. Or, conform art. 44 alin. 3 Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Nu se poate reține afirmația apelanților potrivit căreia aceste aspecte nu ar fi făcut obiectul analizei instanței în litigiul comercial sus-menționat.

În ceea privința infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal din 1969, reținute în sarcina inculpatei J. (fostă Ș.) O. M., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată și continuată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 reținută în sarcina inculpatului G. E. A. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal din 1969 reținută în sarcina inculpatului S. R. O., Curtea reține următoarele:

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 248 Cod penal din 1969, constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cod penal din 1969 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Din această dispoziție a rezultat că, pentru existența infracțiunii, este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu.

Așadar, elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 248 Cod penal este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuțiilor de serviciu (în alt mod decât ar fi trebuit).

În acord cu prima instanță, în raport de situația de fapt reținută în prezenta cauză, Curtea reține următoarele:

Împotriva inculpatei J. (fostă S.) O. M. a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal din 1969 rap. la art. 248 ind. 1 Cod penal din 1969, constând în aceea că în calitate de membru al comisiei de licitație și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile legale de serviciu și prin aceasta a creat un prejudiciu în valoare de 7._ ROL și o însemnată tulburare a activității Fondului Proprietății de Stat.

În mod concret, inculpatei J. (fostă S.) O. M. i se impută faptul că, alături de ceilalți membri ai comisiei de licitație, a acceptat scrisoarea de bonitate nr. 238/10.12.1999 emisă de Banca de Credit Industrial și Comercial pentru . EXPORT SRL într-o altă formă decât cea stabilită în procedurile interne privind privatizarea elaborate de către F.P.S.

Astfel, în scrisoarea de bonitate bancară nr. 238/1999 se menționează că „S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. este un client bun al băncii și situația financiară a societății, cunoscută de către bancă, este bună” și că „la data eliberării prezentei scrisori de bonitate relația sa cu banca se desfășoară în condiții corespunzătoare”. Tot în cuprinsul acestui act se menționează faptul că scrisoare de bonitate a fost „emisă pentru participarea la licitația organizată de Fondul Proprietății de Stat la data de 14.12.1999, în vederea vânzării pachetului de 66,18% din acțiunile S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A.”.

La punctul 3.22 lit. c alin. (ii) din Normele de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare se prevede depunerea, în vederea participării la cumpărarea de acțiuni, și a unei „scrisori de bonitate financiară, eliberată de o societate bancară română”, fără a se impune un model de astfel de scrisoare. În cadrul F.P.S. s-a întocmit un model, precizat și în dosarul de prezentare, însă acesta era orientativ.

Verificând scrisoare de bonitate depusă de către . EXPORT SRL, Curtea reține că aceasta respectă normele anterior invocate, respectiv din scrisoare rezultă bonitatea societății, iar scrisoarea a fost emisă de o societate bancară română, respectiv Banca de Credit Industrial și Comercial.

Astfel fiind, Curtea reține faptul că, din punct de vedere strict formal, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a depus toate documentele necesare, prevăzute în dosarul de prezentare, iar scrisoarea emisă de Administrația Financiară a Sectorului 3 București și scrisoarea de bonitate bancară emisă de Banca de Credit Industrial și Comercial București, datorită modului de prezentare și redactare, erau apte să creeze membrilor comisiei, printre care și inculpata J. (fostă S.) O. M., convingerea că sunt acte valabile.

Părțile civile, pe parcursul cercetării judecătorești și al dezbaterii în fond a cauzei, au mai invocat și faptul că membri comisiei de licitație, printre care și inculpata J. (fostă S.) O. M., nu au ținut cont de nota întocmită de martorul S. E. prin care, în urma unei analize economico-financiare, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a fost calificată „foarte slab”.

Într-adevăr, martorul S. E. din cadrul Direcției de Control Intern a F.P.S., a întocmit o notă internă nr. S/_, în cuprinsul căreia se făcea o analiză economico-financiară a celor trei societăți participante la licitație, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. fiind calificată „foarte slab” întrucât nu desfășurase activități în anul 1998 și în semestrul I al anului 1999 și nu făcuse dovadă că dispune de resurse financiare sau bunuri pe care să le valorifice pentru plata pachetului de acțiuni Această notă a fost înmânată de martora Gyemant C. martorei I. E., care, în ziua ținerii licitației, a comunicat membrilor comisiei că a fost întocmită această notă. Însă, acest indicator nu este menționat, în nici un act normativ care reglementează vânzarea de acțiuni de către F.P.S., ca și condiție de înlăturare a participării la licitație, astfel că nu se poate reține o încălcare sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Mai mult, s-a demonstrat că . EXPORT, deși calificată „foarte slab” și-a îndeplinit obligațiile ce decurgeau din contract privind garanția și plata prețului.

De asemenea, în cauză, a fost începută urmărirea penală față de inculpații S. R. O., G. A. E., J. (fostă Ș.) O. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, care, în calitate de funcționari ai F.P.S. din structura unor direcții/servicii, au participat la redactarea și semnarea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr.4106/24.12.1999 din data de 25.12.2000.

Astfel, s-a reținut faptul că membrii Consiliului de Administrație, împlinindu-și cu știință în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, au aprobat nota privind renunțarea la efectele pactului comisoriu și încasarea prețului aferent contractului nr. 4106/24.12.1999, fără a lua măsuri pentru stipularea unor clauze referitoare la conservarea prețului de vânzare-cumpărare și actualizarea acestuia în raport cu rata inflației, activitate prin care s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de_.795 ROL.

La sesizarea organelor de urmărire penală, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Controlului Administrării Activelor Statului a verificat legalitatea privatizării S.C. BUCUREȘTI TURISM S.A., ocazie cu care s-a constatat că, prin neconservarea prețului de vânzare, F.P.S. a încasat cu 3.334.560 USD mai puțin decât valoarea din contract, pierderea pentru bugetul statului „fiind de cel puțin 2.667.648 USD, respectiv 67._ ROL” (nota nr. 660.776/11.01.2001). Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.667.648 USD.

Ulterior, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului – Cabinet Ministru, prin adresa nr. M/2452/09.05.2001, a comunicat că „prin plata integrală a prețului și a penalităților nu există prejudiciu.”

Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Îndrumare și Control Fiscal, prin adresa nr. 300.940/31.05.2001, precizează că „Legislația în domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997, modif. prin Legea nr. 99/1999 și H.G. nr. 450/1999, nu prevede în mod expres obligația vânzătorului privind conservarea prețului de vânzare în devize convertibile, dar nici nu interzice acest lucru. Lipsa unor prevederi legale ferme, clare și precise privind conservarea prețului de vânzare al acțiunilor vândute de F.P.S. a făcut posibilă înregistrarea unor diferențe între prețul stabilit prin contract și cel încasat efectiv.”

În primul raport de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză la data de 27.02.2002 și în suplimentul la acesta, s-a stabilit ca prejudiciu suma de_.795 ROL, sumă ce a fost reținută și în rechizitoriul nr.54/P/2000, întocmit în cauză.

Ulterior, prin sentința penală nr. 114/01.02.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, s-a dispus restituirea cauzei la procuror și refacerea, printre altele, a expertizei contabile.

După refacerea expertizei, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit la data de 20.01.2008 (vol. I, d.u.p., nenumerotat) s-a reținut că „vânzarea pachetului de acțiuni s-a făcut la un preț mai bun decât cel recomandat în raportul de evaluare efectuat de . și față de prețul de tranzacționare a acțiunilor acestei societăți pe piața RASDAQ”. Prin încheierea actului adițional la contract „nu există niciun prejudiciu adus bugetului de stat deoarece adjudecatarul licitației, respectiv . EXPORT SRL, devenită . SRL, a achitat în termen și integral sumele prevăzute în contract cât și penalitățile aferente”.

Curtea mai reține că legislația din domeniul privatizării, respectiv O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată prin Legea nr.99/1998 și H.G. nr.450/1999 privind aprobarea Normelor Metodologice privind privatizarea societăților comerciale, nu prevedea în mod expres obligativitatea vânzării prin conservarea prețului de vânzare în devize convertibile.

Mai mult decât atât, art. 2 din Anexa 3b din Ordinul nr. 59/16.03.1998, emis de Ministrul Privatizării pentru aplicarea Normelor Metodologice privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active prevedea: „Evoluția ratei inflației sau a cursului de schimb valutar, care se înregistrează ulterior perfectării contractului, nu determină renegocierea prețului”.

În cauză, s-a susținut că reprezentanții Fondului Proprietății de Stat „trebuia să aplice prevederile art.12 pct.5 din contractul de vânzare-cumpărare prin analogie, prevederi care se referă la suspendarea executării contractului din cauza intervenirii unui caz de forță majoră pe o perioadă mai mare de 6 luni”.

Curtea observă faptul că prevederile contractuale, în cazul în care forța majoră ar fi existat, prevedeau ca părțile să se întâlnească pentru a conveni asupra modului de executare a contractului sau desființarea acestuia, fără să se specifice ca și obligație actualizarea prețului cu rata inflației.

Și prin decizia nr. 5678/2000 pronunțată la data de 17.11.2000 de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, prin care s-a menținut contractul de vânzare cumpărare ca urmare a licitației din 14.12.1999, se reține că „Întrucât F.P.S. a obținut la licitație un preț mai bun atât față de cel menționat în raportul de evaluare cât și față de limitele minime prevăzute de lege atunci când se referă la valoarea nominală sau bursieră a acțiunilor […] nu au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și nici nu s-au adus prejudicii intereselor publice care să justifice anularea licitațiilor din 18 noiembrie și 14 decembrie1999.”

În plus, Curtea reține că, pe lângă plata prețului stabilit în contract, s-au mai perceput și penalități în cuantum de 0,3% pe zi pentru plata cu întârziere a prețului față de termenul contractual inițial, penalități calculate pentru perioada 15.03.2000 – 03.04.2000, precum și pentru perioada cuprinsă între 18.11.2000 și data efectivă a plății.

Părțile civile au mai invocat și nelegalitatea încheierii actului adițional la contract, prin care s-a renunțat la pactul comisoriu, motivat de faptul că respectivul contract de vânzare cumpărare era desființat de drept încă din aprilie 2000, ca urmare a nerespectării obligației de achitare a prețului și de operare a pactului comisoriu inserat în contract, astfel cum F.P.S. a comunicat atât cumpărătorului cât și . pe de altă parte, prin Moțiunea nr. 1 din 14 noiembrie 2000 adoptată de Senatul României se suspenda încheierea oricărui alt contract de privatizare până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, astfel că nu se mai putea încheia vreun act, iar inculpații, cu rea credință, nu au respectat această moțiune.

Sub aspectul primului motiv invocat, respectiv desființarea de drept a contractului încă din aprilie 2000, în acord cu prima instanță, Curtea reține următoarele:

Prin adresa nr. 1/3954/11.04.2000 emisă de Fondul Proprietății de Stat, se aducea la cunoștința . EXPORT SRL că „în conformitate cu prevederile clauzei de la pct. 5, alin. 5 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni cu nr.4106/24.12.1999, acest contract este desființat de drept, ca urmare a neachitării până la 04.04.2000 (conform pct. 9.3c) a sumei de_.952 lei din prețul prevăzut în contract la pct. 4”, deși prin adresa nr. 14/6001 din 10.04.2000 emisă tot de F.P.S se învedera împrejurarea că . EXPORT SRL solicitase instanțelor de judecată suspendarea plății prețului până la soluționarea celorlalte procese vizând legalitatea licitației și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni.

Poziția F.P.S.-ului față de contractul de vânzare cumpărare acțiuni, respectiv desființarea de drept a acestuia pentru neplata prețului în termenul prevăzut în contract, rezultă și din Hotărârea P/1671/16.05.2000 a Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat, prin care, la pct. 8, s-a aprobat nota (SG/439/10.05.2000) privind metoda de privatizare pentru vânzarea pachetului de acțiuni gestionat de F.P.S. la . București.

Însă, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la data de 04.04.2000 (deci, anterior adresei prin care se comunica desființarea de drept a contractului de vânzare cumpărare acțiuni), solicitând suspendarea executării contractului, dosarul fiind înregistrat sub nr.1322/2000 la Curtea de Apel București – Secția Comercială. Această instanță a respins cererea formulată de S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L. prin sentința civilă nr.156/26.04.2000.

În paralel, S.C. NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., prin cererea nr. M/4366/24.04.2000, a chemat în judecată Fondul Proprietății de Stat la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (instanță aleasă de părți prin clauza 13.1 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni), solicitând suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv, cerere admisă de instanța de arbitraj prin sentința nr.192/25.07.2000 pronunțată în dosarul nr. 155/2000, dispunându-se suspendarea plății contractului până la soluționarea litigiilor legate de contractul respectiv. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că reclamanta cumpărătoare . EXPORT SRL a fost îndreptățită să suspende plata restului de preț, întrucât prin două acțiuni și o cerere de intervenție a fost chemată în judecată pentru constatarea nulității absolute atât a licitației cât și a contractului de vânzare cumpărare acțiuni, cereri de chemare în judecată ce au fost înregistrate la Curtea de Apel București înainte de 04.04.2000, dată până când însăși F.P.S. a considerat că reclamanta cumpărătoare este în termen să achite restul de preț.

În atare situație, nu se poate reține desființarea de drept a contractului de vânzare cumpărare pentru neplata prețului în termenul prevăzut în contract, ci contractul era în ființă, însă executarea acestuia a fost suspendată până la soluționarea definitivă a litigiilor referitoare la valabilitatea acestuia, indiferent de poziția F.P.S. exprimată prin adresele înaintate atât la cumpărătoare cât și la ..

După soluționarea definitivă a litigiilor privind valabilitatea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, prin decizia nr. 5678/2000 pronunțată la data de 17.11.2000 de Curtea Supremă de Justiție – Secția Comercială, respectiv la data de 28.11.2000, S.C. DOMINO INTERNAȚIONAL H. S.R.L. (fostă . EXPORT SRL), prin adresa nr._, și-a arătat disponibilitatea achitării prețului și a solicitat F.P.S.-ului să-i confirme faptul că poate efectua plata în contul menționat în contractul de vânzare-cumpărare sau în alt cont.

Adresa mai sus menționată a fost înaintată Direcției Juridice a Fondului Proprietății de Stat, care, prin inculpata J. (fostă Ș.) M. O., director al direcției, a redactat și semnat „Nota privind renunțarea la efectele pactului comisoriu și încasarea prețului aferent contractului nr.4106/1999” înregistrată sub nr. SG/1676 din data de 29.11.2000, prin care se propunea: renunțarea la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate; perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei; transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor să opereze la data plății prețului și a penalităților; încheierea unui act adițional la contractul de vânzare-cumpărare, care să valideze cele trei propuneri de mai sus și schimbarea denumirii cumpărătorului.

Nota redactată de inculpata J. (fostă Ș.) M. O. a fost aprobată în aceeași zi de directorul executiv al Fondului Proprietății de Stat, inculpatul G. A. E. și a fost înaintată Consiliului de Administrație al F.P.S. spre a fi supusă dezbaterii și aprobării.

Din cuprinsul procesului verbal al Consiliului de Administrație al F.P.S., întrunit la data de 29.11.2000, la care au participat membrii Consiliului de Administrație: respectiv inculpatul S. R. O. – președinte; numiții P. I., A. N., M. G. A., D. C. M., L. L. - membri, din partea cenzorilor a participat numitul G. G., iar din partea conducerii executive au participat ca invitați: inculpații G. E. A. și J. (fostă Ș.) O. M. și numiții M. C. și Zvirjinschi E., rezultă că membrii prezenți, în unanimitate, au aprobat propunerea de renunțare la efectele pactului comisoriu de către Fondul Proprietății de Stat și încasarea prețului în termen de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei mai sus menționate și perceperea unei penalități de 0,3% per zi de întârziere pentru plata cu întârziere a prețului, în perioada 14.03.2000 – 04.04.2000 și în perioada 18.11.2000 și până la data efectivă a plății prețului, dar nu mai mult de 10 zile calendaristice de la data aprobării notei, aprobare ce s-a materializat în Hotărârea Consiliului de Administrație nr. P/3820/30.11.2000, semnată de inculpatul R. O. S..

Din același proces verbal a rezultat că hotărârea a fost luată după ce a fost prezentată situația contractului, discutată legalitatea renunțării la efectele pactului comisoriu înscris în contract și oportunitatea menținerii contractului cu încheierea unui act adițional.

Același lucru a rezultat și din declarațiile inculpaților J. (fostă Ș.) O. M., S. R. O. și G. E. A., precum și din declarațiile martorilor M. G. A., A. N., M. C., G. E. și Tachiciu L..

Cât privește legalitatea renunțării la efectele pactului comisoriu de grad IV inserat la pct. 5.5 din contract, Curtea constată următoarele:

Pactul comisoriu este o clauză contractuală de favoare pentru creditor prin care părțile prevăd că, în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fără punerea în întârziere a debitorului. Creditorul care își execută sau se declară gata să-și execute obligațiile are dreptul să aprecieze dacă este cazul să se considere desființat de drept contractul (să opereze pactul comisoriu). Chiar dacă în contract este înscris un pact comisoriu de grad IV, creditorul are în continuare facultatea de a opta între desființarea de plin drept a contractului sau de a solicita executarea silită a acestuia.

În speța de față, creditorul, respectiv F.P.S – ul, a apreciat, după o analiză a oportunității desființării contractului de vânzare cumpărare acțiuni cu consecința reluării procesului de privatizare care presupunea anumite costuri, că nu se impune invocarea pactului și desființarea de drept a contractului, ci este posibilă executarea acestuia cu prelungirea termenului de plată și impunerea unor penalități, modalitate care nu contravenea niciunei reglementări legislative.

Mai mult decât atât, din declarațiile inculpaților J. (fostă Ș.) O. M., S. R. O. și G. E. A. și ale martorilor M. G. A., A. D., G. E., rezultă că această renunțare la efectele pactului comisoriu cu acordarea unui termen de plată a prețului și a penalităților a fost folosită în mai multe situații (a se vedea și anexa la Hotărârea nr. P/2818/01.09.2000), astfel că nu este un caz singular acest contract de vânzare cumpărare.

În privința susținerii că iar inculpații, cu rea credință, nu au respectat Moțiunea nr. 1 din 14 noiembrie 2000 adoptată de Senatul României prin care se suspenda încheierea oricărui alt contract de privatizare până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, ceea ce ar atrage nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare, Curtea nu o poate reține.

Astfel, prin acea moțiune simplă s-a prevăzut, la pct. 6, ca toate privatizările aflate în curs de negociere cu firme de reputație internațională să fie supuse controlului Curții de Conturi, iar încheierea oricărui alt contract de privatizare să fie suspendată până la constituirea noului Parlament rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000, iar la pct. 8, să se interzică F.P.S. dreptul de a semna contracte de privatizare până la punerea în aplicare a Hotărârii Senatului României nr. 38/17.10.2000 sau până la constituirea noului Guvern rezultat din alegerile din 26 noiembrie 2000. Or, în cauză negocierea și încheierea contractului de privatizare a . s-au făcut în luna decembrie 1999, cu aproximativ un an înainte de această moțiune, doar actul adițional la contract s-a încheiat ulterior acesteia, însă acest act nu cade sub incidența moțiunii întrucât nu implică încheierea unui contract de privatizare, ci executarea unui astfel de contract încheiat anterior.

Pe cale de consecință, în mod corect a reținut tribunalul că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, întrucât inculpații J. (fostă S.) O. M., G. A. E. și S. R. O. și-au îndeplinit în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor legale, actele ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu dat fiind faptul că nu exista nicio prevedere legală care să îi oblige la conservarea prețului de vânzare în devize convertibile în cadrul procesului de privatizare cu privire la contractele de vânzare cumpărare acțiuni în care prețul se plătea integral și, totodată, nu exista nicio interdicție convențională sau legală de a renunța, în calitate de creditor, la efectele pactului comisoriu înscris în contract.

De asemenea, Curtea apreciază că inculpații indicați nu au avut nici intenția de a păgubi în vreun mod statul prin modalitatea în care s-a desfășurat privatizarea, în condițiile în care statul nu a suferit nici un prejudiciu în urma activității acestora. Mai mult, contrar afirmațiilor apelanților, Curtea constată că nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu în sarcina inculpaților sus-menționați, în condițiile în care aceștia și-au desfășurat activitatea cu respectarea dispozițiilor legale și nu au produs vreun prejudiciu bugetului de stat, fără a avea vreo culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Curtea mai reține, în privința împrejurării învederate de către apelanți, respectiv că în cuprinsul contractului de privatizare nu au fost incluse prevederi de protecție a angajaților ., iar ulterior aceștia au fost concediați de cumpărătorul pachetului majoritar de acțiuni fără a primi compensații, că nu are nicio relevanță cu privire la existența infracțiunilor sesizate, exprimând nemulțumirea subiectivă a apelanților (foști angajați) care au fost disponibilizați, reprezentând de fapt litigii de muncă.

După cum se poate observa, de fapt, despăgubirile solicitate de apelanți constau în primul rând în plata unor salarii aferente perioadei de timp de la momentul concedierii și până în prezent, solicitări care exced cadrului procesual penal și nu au legătură cu acuzațiile aduse inculpaților (înșelăciune în dauna FPS, ori abuz în serviciu contra intereselor publice).

Sub acest aspect, al laturii civile, Curtea mai constată că în mod corect prima instanță nu a acordat daune interese în cauză, în condițiile în care niciunul dintre inculpați nu a comis o faptă delictuală în sensul legii civile (a se vedea considerațiile anterioare), prin care să fi produs vreun prejudiciu apelanților.

Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G..

În baza art.275 alin.2,4 C. pr. pen., vor fi obligați apelanții Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.415 alin.1 C. pr. pen., se va lua act de retragerea apelului formulat de partea civilă N. C. D..

În baza art.275 al.2 C. pr. pen., va fi obligat apelantul N. C. D. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 alin.1 C. pr. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat asistat, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.276 alin.5 C. pr. pen., vor fi obligate părțile civile N. C. D., Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G. la plata a câte 1.125 lei fiecare către inculpatul S. R. O., precum și la plata sumei de câte 3.000 lei fiecare către inculpatul R. E., sume reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părți; Curtea constată că părților civile sus-menționate le aparține culpa procesuală în faza de apel, aceștia declarând nefondat calea de atac ordinară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile civile Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G. împotriva sentinței penale nr.84/F din 28.01.2014 a Tribunalului București-Secția I penală.

În baza art.275 alin.2,4 C. pr. pen., obligă apelanții Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G. la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.415 alin.1 C. pr. pen., ia act de retragerea apelului formulat de partea civilă N. C. D..

În baza art.275 al.2 C. pr. pen., obligă apelantul N. C. D. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.272 alin.1 C. pr. pen., onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat asistat, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.276 alin.5 C. pr. pen., obligă părțile civile N. C. D., Asociația Acționarilor "Hotel București", M. G. și D. G. la plata a câte 1125 lei fiecare către inculpatul S. R. O., precum și la plata sumei de câte 3000 lei fiecare către inculpatul R. E., sume reprezentând cheltuieli judiciare făcute de părți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. MoșneaguFlorin B. V.

GREFIER,

T. S.

Red. B.F.V.

Dact.BFV/A.L. 2 ex.05.08.2014

T. București – S.I. – jud.:

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 828/2014....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 424/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1226/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 832/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 828/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 514/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI