Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 462/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 462 / CO

Ședința publică din data de 01 iulie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

GREFIER: VICTORIȚA S.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de contestatorii - inculpați M. B. A. și M. R. N. împotriva încheierii din data de 17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 3*.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul – inculpat M. B. A., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărători aleși, avocat Vasii M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.07.2014 emise de Baroul Hunedoara, și avocat S. M. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.07.2014 emise de Baroul Iași, împuterniciri pe care le depun la dosar, și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. L., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/30.06.2014 emise de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar, și contestatorul – inculpat M. R. N., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat S. M. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/01.07.2014 emise de Baroul Iași, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin încheierea din data de 30.06.2014 a fost respinsă cererea de abținere formulată de doamna judecător C. B..

Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul – inculpat M. B. A. solicită instanței să ia act de încetarea delegației din oficiu și să se pronunțe cu privire la plata onorariului parțial.

Curtea constată, potrivit art. 91 alin. 4 C.pr.pen., încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul – inculpat M. B. A., având în vedere că s-a prezentat apărător ales pentru acesta, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.

Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor.

Apărătorul ales al contestatorilor - inculpați M. B. A. și M. R. N., avocat S. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației promovate, casarea încheierii din data de 17.06.2014 și rejudecând, admiterea cererilor de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului sau a arestului la domiciliu formulate de cei doi inculpați.

Arată că de la momentul arestării a trecut o perioadă de 1 an și 5 luni, perioadă în care nu s-a administrat nicio probă în defavoarea inculpaților.

Având în vedere că la acest moment nicio probă nu susține bănuiala rezonabilă pe baza căreia s-au luat măsura arestului preventiv, apreciază că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în baza cărora să se mențină măsura arestului preventiv, solicitând înlocuirea acestei măsuri, măcar cu cea a arestului la domiciliu.

Solicită să se observe că argumentele pe care își motivează hotărârea instanța de fond sunt contradictorii cu realitatea, învederând că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, sub forma instigării, însă nu există la dosar nicio probă în acest sens.

Arată că nu există nici un temei pentru a fi menținută starea de arest a inculpaților, precizând că inculpații au în desfășurare activități comerciale, că au familii întemeiate, au copii minori în întreținere și o bună reputație.

Consideră că pentru buna desfășurare a procesului penal nu se mai impune măsura arestării preventive, învederând că au fost administrate în fața instanței de fond probele care au fost considerate ca fiind relevante de către instanța de fond.

Apărarea invocă practica judiciară, apreciind că și în acest caz se poate dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.

În consecință, solicită admiterea contestațiilor, casarea încheierii contestate și rejudecând pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Apărătorul ales al contestatorilor - inculpați M. B. A., avocat Vasii M., având cuvântul, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 206 alin. 7 C.pr.pen., admiterea contestației și să dispună luarea unei alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În ceea ce privește faptul că în încheierea instanței de fond s-a trecut ședința publică din data de 17.05.2014 în loc de 17.06.2014, apreciază că aceasta conduce la o nulitate absolută, în acest fel fiind încălcate regulile de bază ale redactării actelor procesuale.

Așadar, solicită admiterea contestației, în principal, să se observe că în partea introductivă s-a menționat faptul că ședința publică a avut loc în data de 17.05.2014 în loc de 17.06.2014, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 370 alin. 3 lit. a C.pr.pen., în sensul că indicându-se greșit, în hotărâre, data la care a avut loc dezbaterea, acest lucru poate să conducă doar la nulitatea hotărârii primei instanțe.

Apărarea face referire la formalismul de care a dat dovadă instanța de fond, atât în redactarea, cât și în examinarea cererii, arătând că cererea inculpatului a fost fundamentată pe dispozițiile art. 242 C.pr.pen., solicitând să se observe că potrivit acestor dispoziții se mențin temeiurile, însă legiuitorul prevede posibilitatea ca judecătorul să decidă luarea unei alte măsuri mai ușoare care asigură îndeplinirea scopului prevăzut de art. 202 C.pr.pen.

Referitor la inculpatul M. B. solicită să se observe că acesta a fost arestat în luna februarie 2013, apreciază că acesta a stat suficient timp la dispoziția organului judiciar pentru desfășurarea anchetei și că față de inculpat se poate lua măsura arestului la domiciliu, această măsură fiind suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Solicită să fie avută în vedere Recomandarea nr. 13/2007 a Consiliului de Miniștrii a Statelor membre a Uniunii Europene și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, făcând referire totodată la regula 6 și 7 din Recomandarea menționată.

Arată că nu există elemente din care să rezulte că inculpatul M. B. ar fi încercat să ia legătura cu martorii din cauză sau ar fi încercat să perturbe desfășurarea anchetei sau a cercetării judecătorești, apreciind că față de perioada arestului preventiv, de 1 an și 5 luni, este un termen suficient și că cercetarea judecătorească poate fi continuată și cu inculpatul în stare de libertate.

Așadar, solicită admiterea contestației și reexaminând cererea de înlocuirea a măsurii arestului preventiv să se constate că aceasta este justificată.

Apărătorul ales al contestatorilor - inculpați M. B. A. și M. R. N., avocat S. M., având cuvântul în completare, invocă că și în încheierile anterioare s-au constatat erori materiale, atât cu privire la numele inculpaților, cât și la faptele reținute în sarcina lor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați, apreciind că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, fiind îndeplinite condițiile art. 223 C.pr.pen., existând în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Consideră că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților rezultă atât din incriminarea făcută de legiuitor, dar și din modalitatea în care aceștia au acționat, respectiv cu premeditare.

Apreciază că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse celor doi inculpați și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Totodată, apreciază că nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, învederând că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În consecință, solicită respingerea contestațiilor formulate de cei doi inculpați și menținerea hotărârii instanței de fond.

Contestatorul – inculpat M. B. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit nicio infracțiune și că nu-l cunoaște pe Vitalie P. și nu știe nimic de atentatul despre care se face vorbire, că are o firmă și 5 copii minori în întreținere. Mai arată că este arestat de 1 an și 5 luni doar pe presupuneri.

Contestatorul – inculpat M. R. N., având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit nicio infracțiune, că nu are antecedente penale și că se află arestat de 1 an și 5 luni, solicitând admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cea a arestului la domiciliu.

CURTEA,

Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele :

Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 17.06.2014 de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 3*, s-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulate de inculpați, prin apărător ales; s-au respins, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar; în temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., au fost obligați fiecare inculpat la plata a câte 200 ron, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 01.08.2013 în dosarul nr. 5184/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. B. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen., rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a și i C.pen., și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., și a inculpatului M. R. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen., rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a și i C.pen., și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut în esență că în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații M. R. N. și M. B. A., prin intermediari, l-au angajat pe inculpatul P. VITALIE (cetățean al Republicii M., asasin profesionist) pentru a-l ucide pe M. I. D.. În acest scop, inculpatului P. VITALIE i-a fost asigurată deplasarea în România, unde a intrat în data de 14.11.2012, prin vama Sculeni din jud. Iași.

Totodată, inculpatul (instigator) M. B.-A., în activitatea de premeditare a faptei, încă din septembrie 2012, i-a solicitat unui cunoscut (martorul B. C. V.) să caute un autoturism care urma a fi achiziționat la momentul oportun. Cu ocazia solicitării, inculpatul a precizat exact condițiile pe care trebuia să le îndeplinească autoturismul, respectiv nr. de înmatriculare de Bulgaria, să fie cumpărat fără întocmire de acte, să nu fie o mașină cu probleme legale – de ex. furată – etc. Acest aspect denotă faptul că inculpatul M. B. A. a urmărit procurarea unui autoturism care să fie foarte greu de identificat după comiterea faptei, intenție pe care nu i-a comunicat-o martorului B. C. V..

A doua zi după ce inculpatul P. Vitalie a intrat în România, respectiv în data de 15.11.2012, inculpatul M. B. A. i-a solicitat martorului B. C. V. să cumpere efectiv autoturismul – transmițându-i banii necesari achiziționării acestuia prin intermediul martorului P. I. – și să îl aducă în localitatea R., jud. N. – unde locuiește fratele său, inculpatul M. R. N..

Astfel, în data de 15.11.2012, în același interval (scurt) orar, la R. s-au deplasat și au ajuns martorul B. C. V. (de la Gura Humorului) cu autoturismul cumpărat, inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. (care au venit de la Piatra N.) și inc. P. VITALIE (care a venit de la Iași).

În continuare, în data de 15.11.2012, în localitatea R. din jud. N., martorul B. C. V. i-a predat mașina comandată inculpatului M. R. N., la localul pe care acesta din urmă îl deține („D.”). Imediat, inculpatului P. VITALIE i-a fost încredințat autoturismul AUDI A6 (înmatriculat în Bulgaria) pentru a se deplasa la București (unde locuia persoana vizată, M. I. D.), precum și datele necesare pentru identificarea persoanei.

Inculpatul P. Vitalie s-a deplasat în București, păstrând contactul cu inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A.. Semnificativ este faptul că în toată perioada critică (înainte de comiterea tentativei de omor, în ziua comiterii faptei și în zilele imediat următoare), inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. au continuat să desfășoare acte de instigare în raport cu activitățile inculpatului P. Vitalie (executant), ținând în permanență legătura telefonic cu acesta prin intermediul unei persoane din Republica M.. În acest scop inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. au activat special trei cartele telefonice prepaid pe care le-au folosit exclusiv pentru aceste contacte (intenția este, evident, îngreunarea identificării).

Ajuns în București, inculpatul P. Vitalie a intenționat să o identifice pe persoana vizată, M. I. D., pe care însă a confundat-o cu partea vătămată I. M. N. R..

Astfel, a urmărit-o pe partea vătămată în perioada 16.11-26.11.2012 în zona imobilului de domiciliu al acesteia din .. 8-12, ..

Ulterior, în seara de 26.11.2012, în jurul orelor 18¹⁰, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare CC 2756 PB, inculpatul P. Vitalie a executat mai multe focuri de armă cu pistolul mitralieră AK74 cu ._, asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV calibrul 9 mm. pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz. Apoi a aruncat armele folosite la locul atacului, s-a urcat în autoturismul cu care venise și a fugit de la fața locului.

În data de 27.11.2012, inculpatul P. Vitalie a părăsit Bucureștiul, cu un microbuz care efectua transport public pe ruta București – Iași, iar la data de 02.12.2012 inculpatul P. Vitalie a părăsit teritoriul României, tot prin vama Sculeni (către Republica M.).

Prin încheierile anterioare, înainte de modificarea Codului de procedură penală, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul art. 300² C.pr.pen. rap la art. 160^b C.pr.pen., menținând măsura arestării preventive a inculpaților în baza constatării că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în vederea realizării în bune condițiuni a scopului procesului penal.

Analizând măsura preventivă luată față de inculpații M. R. N. și M. B. A. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, Tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.

Astfel, s-a constatat că temeiule care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se regăsesc și în lumina exigențelor actuale, stabilite de noul cod de procedură penală intrat în vigoare la 01.02.2014, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 C.pr.pen., întrucât din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în noua reglementare infracțiunile regăsindu-se în dispozițiile art. 47 C.pen. rap la art. 32 C.pen. rap la art. 189 lit. a C.pen., infracțiuni ale căror limite de pedeapsă se situează între 3 și 15 ani de închisoare.

S-a mai constatat, din analiza actelor dosarului, că în speță sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 223 alin 1 și 2 C.pr.pen., întrucât în speță există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit câte infracțiune de instigare la tentativă la o infracțiune îndreptată împotriva vieții pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și câte o infracțiune de instigare la infracțiunea de nerespectarea armelor și munițiilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și în baza evaluării pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise, a modului și circumstanțelor de comitere, a scopului urmărit, dar și a circumstanțelor personale, astfel că menținerea stării de arest se impune în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată rezultă din: declarațiile martorului B. C. V., procesul-verbal de recunoaștere de către martorul B. C. V. din planșă foto a inculpaților M., precum și a numitului C. V.-I., declarația martorului I. Renaldo zis „R.”, procesul-verbal de recunoaștere de către martorul I. Renaldo zis „R.”din planșă foto martorului B. C.-V., ca fiind cel căruia i-a vândut autoturismul Audi A6, procesul-verbal din data de 18.01.2013, în cuprinsul căruia se consemnează informațiile comunicate de numitul Burbuzan A. organelor de urmărire penală, în sensul că a vândut în data de 29.10.2012 unui anume „Rene” din Gura Humorului, un autoturism marca Audi A6, gri metalizat, cu motor de 2,4 litri, pe benzină, pe care îl cumpărare din Germania și îl înmatriculase în Bulgaria, sub nr. CC2756PB, declarația martorului A. R. A., declarația martorului Bilge Levi, care confirmă cele declarate de martorul A. R. A., declarația martorului C. V. I., harta pe care sunt precizate intervalele de timp în care, în data de 15.11.2012, cei trei inculpați și martorul B. C. s-au aflat în diferite locații, și, implicit, traseul urmat de aceștia, procesul-verbal întocmit în data de 10.02.2013, din care rezultă indicii că inculpatul M. R.-N. este cel care în perioada 17.11._12 a utilizat cartelele telefonice cu nr._,_ și_, pentru a contacta și a fi contactat de utilizatorul postului telefonic cu nr._ înregistrat în Republica M., care a avut sesiuni în România doar cu aceste trei posturi telefonice și cu cel cu nr._, utilizat de inculpatul P. Vitalie (faptul că inculpatul P. Vitalie folosea acest număr de telefon este confirmat și de către martorul cu identitate protejată P. E. M.; în cazul postului telefonic_, un argument în plus în susținerea ideii că a fost folosit de inculpatul M. R.-N., este acela că în data de 30.11.2012 a avut mai multe sesiuni cu postul telefonic_ utilizat de soția acestui inculpat, numita M. M.), procesul-verbal din data de 12.02.2013, în care se consemnează rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M. R.-N. din orașul R., .. 169, județ N., din care rezultă că a fost găsită cartela S. cu nr._, care a fost folosită cu același terminal mobil cu care a fost folosită și cartela telefonică având alocat nr._; extrasele furnizate de Serviciul Grăniceri al Republicii M., care atestă ieșirea inculpatului P. din această țară în data de 14.11.2012 și revenirea în data de 02.12.2012, procesul-verbal întocmit în data de 07.02.2013, prin care se constată poziționarea simetrică față de Calea V. a imobilelor în care locuiesc partea vătămată și, respectiv, numitul M. I. D., faptul construirii celor două imobile de către același antreprenor, numeroasele similitudini dintre cele două imobile (stil arhitectural, culoare, formă, prezența parcării subterane, uși ale garajelor identice), aceste similitudine rezultând și din planșa fotografică întocmită, procesul-verbal întocmit în data de 08.02.2013, în care se consemnează informațiile rezultând din cauze penale, referitoare la relația dintre inculpații M., fratele acestora M. G.-C. și numitul M. I.-D., procesul-verbal întocmit în data de 17.01.2013, din care rezultă că la . data de 14.11.2012, inculpatul P. Vitalie se deplasa cu un autoturism Renault cu număr de înmatriculare CRAV369 eliberat de autoritățile moldovene, iar la ieșirea din România, în data de 02.12.2012, acesta se deplasa cu un autoturism Volkswagen cu nr. de înmatriculare UNAZ575, din a căror coroborare reies împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații au învederat că nu doresc să dea declarații sau că o vor face la momentul oportun și în lipsa părții civile, procesul a debutat cu audierea martorilor cu identitate protejată și a celorlalți martori citați și prezenți la termenele anterioare.

La termenul din data de 11.03. 2014, instanța a procedat la audierea martorului S. S. A., conținutul declarației acestuia neschimbând situația de fapt mai sus învederată, la termenul din data de 22.04.2014 au fost audiați martorii C. B. M., M. G., B. R. V., precum și martorii audiați, prin comisie rogatorie - videoconferință-realizată cu tribunalul Suceava, și anume B. C. V., B. O., Zuz G. M., I. Renaldo, la termenul din data de 06.05.2014 au fost audiați, prin comisie rogatorie –videoconferință - realizată cu Tribunalul Suceava, martorii Hîrșiu G. B., S. V., C. V. I., Bilge Levi și A. R. A. iar ulterior la termenul de judecată din data de 20.05.2014 a fost audiat martorul N. Torel. La termenul de judecată din data de 17.06.2014 au fost audiat martorul P. A. iar prin comisie rogatorie - videoconferință - realizată cu Tribunalul Suceava, martorii C. A., P. I. R. și V. D..

Analizând, prin coroborare, probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate până la acest moment în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că acestea relevă suspiciunea rezonabilă care permite realizarea legăturii dintre inculpații M. și autorul infracțiunii de tentativă la omor trimis în judecată ulterior.

Astfel, existența legăturii infracționale dintre inculpații M. și inculpatul D. (care a intermediat legătura cu P. și a procurat autoturismul folosit la săvârșirea faptei) rezultă din declarația inculpatului D. I. în care a precizat că îi cunoștea atât pe inculpații M. dar si pe P. Vitalie din timpul unei perioade petrecute în detenție în Republica M., procesele-verbale care conduc la localizarea inculpatului D. în orașul R., în apropierea domiciliului inculpatului M. R. N., listingurile din care rezultă convorbirile purtate intre utilizatorii unor numere de telefon posibil a fi folosite de inculpați (astfel cum rezultă din coroborarea mai multor indicii referitoare la localizarea inculpatului M. în aceeași localitate cu cea în care a fost activată cartela telefonică, folosită la momente de timp foarte apropiate, de folosirea de către inculpatul M. R., între aceleași relee a numărului de telefon înregistrat pe numele său).

Implicarea celor doi inculpați în procurarea autoturismului marca Audi folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpatul P. Vitalie rezultă din declarațiile martorilor B. C. V., I. Renaldo, Hârșiu B., o parte dintre aceștia fiind audiați la termenul din data de 22.04. 2014, declarațiile acestora relevând modalitatea în care au achiziționat autoturismul Audi A6 înmatriculat în Bulgaria. Relevantă în acest sens este declarația martorului B. C. V. în care a precizat modalitatea în care la data de 15.11.2012 a cumpărat autoturismul Audi A6 cu nr. de înmatriculare CC-275 6PD, la solicitarea inculpatului M. B.. Implicarea celor doi inculpați în procurarea autoturismului marca Audi folosit în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor de către inculpatul P. Vitalie este confirmată și de declarația dată de martorul Hîrșiu G. B., audiat la termenul din data de 06.05.2014. Totodată din declarația martorului C. V. I. audiat la 06.05.2014 a rezultat că în cursul lunii noiembrie 2012, la solicitarea inculpatului M. R. N. l-a transportat pe martorul B. C. V. din localitatea R. până în Municipiul Suceava. Aceleași aspecte rezultă și din declarația martorului S. V., audiat la același termen de judecată, care a confirmat aspectele relatate de către martorul C. V. I., arătând că la jumătatea lunii noiembrie 2012, la solicitarea inculpatului M. R. a condus o persoană de sex masculin de la Târgu-N. în Municipiul Suceava.

S-a constatat că din declarația martorului N. Torel rezultă că la o dată pe care nu a mai putut-o preciza, în fața instanței, în apropierea locuinței sale, a văzut mai multe autoturisme, printre care Honda, Audi și Hunday, ce au fost parcate în acel loc aproximativ 24 de ore.

Totodată, prezența inculpatului P. Vitalie în București precum și autoturismului marca Audi folosită de acesta la săvârșirea infracțiunii de omor rămasă în faza de tentativă este confirmată de declarația martorului cu identitate protejată P. E. din care rezultă că i-a închiriat acestuia un apartament pe perioada șederii în București, precum și de declarațiile martorilor B. R. și M. G. date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești la termenul din data de 22.04. 2014, în care au relevat că în toamna anului 2013, la solicitarea patronului lor, martorul P. E., au procedat la mutarea lui Vitalie P. dintr-un apartament situat la P. Park Rezidence într-un apartament de două camere situat în zona Budapesta, pe care acesta l-a ocupat în regim hotelier.

Ulterior, pe armele folosite la rănirea părții vătămate, ridicate de la fața locului si supuse expertizei balistice a fost identificat un profil genetic atribuit inculpatului P. Vitalie și, totodată, a fost găsit autoturismul marca Audi A6 și identificat de către martorul P. E., ca fiind cel folosit de către inc. P., dar și de martorul B. A. și B., în interiorul acestuia fiind descoperite și două tuburi de cartuș cu privire la care s-a stabilit că au trase de autor cu armele abandonate la fața locului, pe mai multe elemente din interiorul autoturismului, din zona șoferului, fiind identificat același profil genetic cu cel de pe armele în cauză.

Prin urmare, probele administrate până la cest moment procesual permit stabilirea de către instanță a unei legături infracționale între inculpații M. și autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat comisă în data de 26 noiembrie 2012 de către inculpatul P. Vitalie asupra părții vătămate I. M. R., ca urmare a presupuselor acte de instigare săvârșite de către inculpații M. B. și M. R. N..

În ceea ce privește cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., Tribunalul a constatat că si aceasta este îndeplinită în speță, întrucât așa cum s-a arătat inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului si circumstanțelor de comitere, a antecedentelor penale se constată că privarea de libertate a inculpaților este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților pentru ordinea publică rezidă atât în încriminarea făcută de legiuitor și care sancționează infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată cu pedepse cu închisoarea ale căror limite sunt mai mari de 5 ani dar si din mijloacele folosite și modul de comitere, cu premeditare, inculpații acționând, în baza unui plan bine stabilit anterior, prin acte de instigare efectuate asupra numitului Vitalie P., în scopul comiterii de către acesta a infracțiunii a infracțiunii omor, rămasă în faza tentativei, asupra victimei I. M. N. R..

La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere și aspectul că inculpatul M. B. A. nu se află la primul conflict cu legea penală întrucât a săvârșit presupusele fapte de care este acuzat în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a din vechiul Cod penal.

Deși inculpații au învederat că sunt persoane oneste, au familii organizate și ocupații licite se poate constata că circumstanțele personale ale acestora, chiar și în ipoteza în care pot fi apreciate drept favorabile, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. B., acestea nu pot nu pot constitui singurul criteriu pe care instanța îl are în vedere la aprecierea măsurii ce se impune cauză pentru realizarea în bune condiții a scopului procesului penal, elementele ce caracterizează persoanele inculpaților putând fi eventual avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei. Punând în balanță toate aceste elemente, respectiv modul și mijlocele de comitere a faptei cu circumstanțele personale ale inculpaților, Tribunalul constată că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și totodată necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru realizarea în bune condițiuni a scopului procesului penal. Probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești până la acest moment procesual reliefează existența unui risc ridicat de periclitare a ordinii publice, prin modul și mijloacele de săvârșire și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ca urmare a săvârșirii de către persoana instigată a unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții și care a rămas în faza tentativei, în urma actelor de instigare efectuate de inculpați.

Astfel, circumstanțele reale ale săvârșirii presupuselor fapte conduc la concluzia că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent astfel că, instanța apreciază că în cauză nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura restrictivă de libertate a controlului judiciar, astfel cum au solicitat inculpații prin apărător ales.

Tribunalul, analizând cererea formulată prin raportare la art. 202 C.pr.pen., care reglementează scopul măsurilor preventive, a apreciat, în raport de circumstanțele săvârșirii faptei și cele personale ale inculpaților, că scopul procesului penal nu se poate realiza prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai blândă – măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu, având în vedere cele mai sus expuse care conduc instanța la concluzia că numai măsura arestării preventive este singura aptă să asigure realizarea scopului procesului penal.

De asemenea, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpatului și este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, chiar în condițiile în care inculpații au învederat că au o familii organizate și înainte de arestarea lor se ocupau cu administrarea unor afaceri proprii.

În consecință, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației și că nu se impune înlocuirea acesteia cu o măsură preventivă mai blândă, cum este măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestării la domiciliu.

Asupra fondului cauzei, s-a dispus citarea martorilor Nantu G. M., A. A. cu mandate de aducere și a următorilor martori din București, propuși de parchet prin rechizitoriu.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpații M. B. A. și M. R. N. au formulat contestație pe care a motivat-o oral.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 25.06.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

În motivarea contestației, contestatorii - inculpați au solicitat admiterea contestației casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, urmând a fi avut în vedere faptul că la dosar nu există nicio probă în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, în baza art. 206 C.pr.pen. cu referire la art. 242 alin. 2 C.pr.pen., apreciază contestațiile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul M. B. A. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen., rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a și i C.pen., și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen., fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., iar inculpatul M. R. N. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen., rap. la art. 174 - 175 alin. 1 lit. a și i C.pen., și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., situația de fapt fiind amplu prezentată în încheierea apelkată.

Prin ordonanța nr. 5184/P/2012 din data de 17.01.2013, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului P. VITALIE, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

Prin ordonanța nr. 5184/P/2012 din data de 09.02.2013, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpații M. B.-A. și M. R.-N. pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunii de instigare la tentativă de omor calificat prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 20 din C.pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) din C.pen. și a infracțiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 25 din C.pen. rap. la art. 279 alin. (3) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.

Prin ordonanțele nr. 5184/P/2012 din data de 12.02.2013, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților M. R.-N. și M. B.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

Prin ordonanța nr. 5184/P/2012 din data de 12.02.2013, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a luat măsura reținerii față de inc. M. R.-N. pe o perioada de 24 de ore, începând cu data de 12 februarie 2013 orele 18³⁶ până la data de 13 februarie 2013 orele 18³⁶.

Prin ordonanța nr. 5184/P/2012 din data de 12.02.2013, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a luat măsura reținerii față de inc. M. B.-A. pe o perioada de 24 de ore, începând cu data de 12 februarie 2013 orele 19¹² până la data de 13 februarie 2013 orele 19¹².

Durata măsurii arestării preventive a inculpatului a fost prelungită și, ulterior, menținută de instanțele de judecată.

Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

În acest context, Curtea reține că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea, prelungirea și apoi menținerea duratei măsurii arestării preventive față de inculpații M. B. A. și M. R. N. subzistă în continuare și că acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea apreciază că măsura arestării preventive dispuse față de inculpați este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților de către organul de urmărire penală și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, răspunzând, așadar, exigențelor statuate prin dispozițiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen.

Astfel, actele de urmărire penală efectuate și mijloacele de probă administrate până în acest moment în faza incipientă a cercetării judecătorești în primă instanță nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 211 alin. 1 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a controlului judiciar ar fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În fapt, s-a reținut că în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații M. R. N. și M. B.-A., prin intermediari, l-au angajat pe inculpatul P. VITALIE (cetățean al Republicii M., asasin profesionist) pentru a-l ucide pe M. I. D.. În acest scop, inculpatului P. VITALIE i-a fost asigurată deplasarea în România, unde a intrat în data de 14.11.2012, prin vama Sculeni din jud. Iași.

Totodată, inculpatul (instigator) M. B. A., în activitatea de premeditare a faptei, încă din septembrie 2012, i-a solicitat unui cunoscut (martorul B. C. V.) să caute un autoturism care urma a fi achiziționat la momentul oportun. Cu ocazia solicitării, inculpatul a precizat exact condițiile pe care trebuia să le îndeplinească autoturismul, respectiv nr. de înmatriculare de Bulgaria, să fie cumpărat fără întocmire de acte, să nu fie o mașină cu probleme legale – de ex. furată – etc. Acest aspect denotă faptul că inc. M. B.-A. a urmărit procurarea unui autoturism care să fie foarte greu de identificat după comiterea faptei, intenție pe care nu i-a comunicat-o martorului B. C. V..

A doua zi după ce inc. P. Vitalie a intrat în România, respectiv în data de 15.11.2012, inculpatul M. B. A. i-a solicitat martorului B. C. V. să cumpere efectiv autoturismul – transmițându-i banii necesari achiziționării acestuia prin intermediul martorului P. I. – și să îl aducă în localitatea R., jud. N. – unde locuiește fratele său, inc. M. R. N..

Ajuns în București, inculpatul P. Vitalie a intenționat să o identifice pe persoana vizată, M. I. D., pe care însă a confundat-o cu partea vătămată I. M. N. R. (motivele confuziei vor fi expuse mai jos).

Astfel, a urmărit-o pe partea vătămată în perioada 16.11-26.11.2012 în zona imobilului de domiciliu al acesteia din .. 8-12, ., sector 3.

Ulterior, în seara de 26.11.2012, în jurul orelor 18¹⁰, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare CC 2756 PB, inculpatul P. Vitalie a executat mai multe focuri de armă cu pistolul mitralieră AK74 cu ._, asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV calibrul 9 mm pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz. Apoi a aruncat armele folosite la locul atacului, s-a urcat în autoturismul cu care venise și a fugit de la fața locului.

Curtea reține că indiciile temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați au înțelesul prevăzut de art. 97 din Noul C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I din Noul C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele imputate. Acestor noțiuni din dreptul intern le corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituție. Această sintagmă a primit în jurisprudența CEDO semnificația de existență a unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Se constată că aceste indicii temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile martorului B. C.-V., procesul-verbal de recunoaștere de către martorul B. C.-V. din planșă foto a inculpaților M., precum și a numitului C. V.-I., declarația martorului I. Renaldo zis „R.”, procesul-verbal de recunoaștere de către martorul I. Renaldo zis „R.”din planșă foto martorului B. C.-V., ca fiind cel căruia i-a vândut autoturismul Audi A6, procesul-verbal din data de 18.01.2013, în cuprinsul căruia se consemnează informațiile comunicate de numitul Burbuzan A. organelor de urmărire penală, în sensul că a vândut în data de 29.10.2012 unui anume „Rene” din Gura Humorului, un autoturism marca Audi A6, gri metalizat, cu motor de 2,4 litri, pe benzină, pe care îl cumpărare din Germania și îl înmatriculase în Bulgaria, sub nr. CC2756PB, declarația martorului A. R.-A., declarația martorului Bilge Levi, care confirmă cele declarate de martorul A. R.-A., declarația martorului C. V. I., harta pe care sunt precizate intervalele de timp în care, în data de 15.11.2012, cei trei inculpați și martorul B. C. s-au aflat în diferite locații, și, implicit, traseul urmat de aceștia, procesul-verbal întocmit în data de 10.02.2013, din care rezultă indicii că inculpatul M. R.-N. este cel care în perioada 17.11._12 a utilizat cartelele telefonice cu nr._,_ și_, pentru a contacta și a fi contactat de utilizatorul postului telefonic cu nr._ înregistrat în Republica M., care a avut sesiuni în România doar cu aceste trei posturi telefonice și cu cel cu nr._, utilizat de inculpatul P. Vitalie (faptul că inculpatul P. Vitalie folosea acest număr de telefon este confirmat și de către martorul cu identitate protejată P. E. M.; în cazul postului telefonic_, un argument în plus în susținerea ideii că a fost folosit de inculpatul M. R.-N., este acela că în data de 30.11.2012 a avut mai multe sesiuni cu postul telefonic_ utilizat de soția acestui inculpat, numita M. M.), procesul-verbal din data de 12.02.2013, în care se consemnează rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M. R.-N. din orașul R., .. 169, județ N., din care rezultă că a fost găsită cartela S. cu nr._, care a fost folosită cu același terminal mobil cu care a fost folosită și cartela telefonică având alocat nr._; extrasele furnizate de Serviciul Grăniceri al Republicii M., care atestă ieșirea inculpatului P. din această țară în data de 14.11.2012 și revenirea în data de 02.12.2012, procesul-verbal întocmit în data de 07.02.2013, prin care se constată poziționarea simetrică față de Calea V. a imobilelor în care locuiesc partea vătămată și, respectiv, numitul M. I. D., faptul construirii celor două imobile de către același antreprenor, numeroasele similitudini dintre cele două imobile (stil arhitectural, culoare, formă, prezența parcării subterane, uși ale garajelor identice), aceste similitudine rezultând și din planșa fotografică întocmită, procesul-verbal întocmit în data de 08.02.2013, în care se consemnează informațiile rezultând din cauze penale, referitoare la relația dintre inculpații M., fratele acestora M. G.-C. și numitul M. I.-D., procesul-verbal întocmit în data de 17.01.2013, din care rezultă că la . data de 14.11.2012, inculpatul P. Vitalie se deplasa cu un autoturism Renault cu număr de înmatriculare CRAV369 eliberat de autoritățile moldovene, iar la ieșirea din România, în data de 02.12.2012, acesta se deplasa cu un autoturism Volkswagen cu nr. de înmatriculare UNAZ575, din a căror coroborare reies împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire.

Se mai constată că pentru soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este necesară existența unor probe care să justifice o trimitere în judecată a inculpatului, ci este necesară existența unor indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate fi presupus în mod rezonabil autor al faptelor pentru care este cercetat.

De asemenea, Curtea apreciază că, în ciuda intervalului de timp trecut de la pretinsa săvârșire a infracțiunilor, gravitatea sporită a faptelor pe care inculpații le-au săvârșit, potrivit indiciilor temeinice anterior prezentate, precum și ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

În cauza C. c. României, Curtea Europeană a observat că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise și starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.

În acest context, se constată că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpați.

Astfel, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că acesta rezultă din însăși natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, (respectiv instigare la tentativă de omor calificat și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor), modalitatea de comitere a faptelor (cei doi inculpați au acționat cu premeditare, au conceput un plan care a presupus etape de urmat și implicarea și a altor persoane și au luat numeroase măsuri pentru a se asigura că organele judiciare nu vor putea stabili legătura dintre ei și autor), urmarea produsă și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.

Din această perspectivă, sesizarea instanței de fond cu rechizitoriul și parcurgerea procedurii în camera preliminară și în faza de cercetare judecătorească prin audierea unora dintre martori nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere stadiul relativ incipient al cercetării judecătorești, în cadrul căreia urmează a fi audiați mai mulți martori.

În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de către inculpați – constând în aceea că au familii și copii, iar inculpatul M. R. N. nu este cunoscut cu antecedente penale - nu sunt de natură a determina estomparea pericolului concret pe care l-ar reprezenta punerea lor în libertate, cu atât mai mult cu cât lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate, iar nu un beneficiu de care ar putea să se prevaleze un inculpat în situații precum cea din prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea constată că, pe de o parte, în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar - prin impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și/sau alin. 2 C.pr.pen. sau art. 221 alin. 2 C.pr.pen. - nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

Așadar, Curtea reține că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților.

Referitor la apărarea formulată de inculpați - în sensul că în partea introductivă s-a menționat faptul că ședința publică a avut loc în data de 17.05.2014 în loc de 17.06.2014, apreciind că este aplicabil art. 370 alin. 3 lit. a C.pr.pen., în sensul că indicându-se greșit, în hotărâre, data la care a avut loc dezbaterea, acest lucru poate să conducă la nulitatea hotărârii primei instanțe – Curtea reține că aspectul învederat reprezintă o simplă eroare materială, neputând atrage, așadar, nicio sancțiune de drept procesual, respectiv nulitatea încheierii contestate, întrucât nu se încadrarează în niciunul dintre cazurile de nulitate absolută, neputând constitui, totodată, nici caz de nulitate relativă, deoarece nu a produs nici un prejudiciu inculpaților.

Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, Curtea constată că încheierea contestată este legală și temeinică.

În consecință, Curtea, în baza art. 206 C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați M. B. A. și M. R. N. împotriva încheierii din data de 17.06.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 3*.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-inculpat M. R. N. la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe contestatorul-inculpat M. B. A., la plata sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 206 C.pr.pen., respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii-inculpați M. B. A. și M. R. N. împotriva încheierii din data de 17.06.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ 3*.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-inculpat M. R. N. la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe contestatorul-inculpat M. B. A., la plata sumei de 150 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.07.2014.

Președinte, Grefier,

C. B. Victorița S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. V.S.

03.07.2014

Tribunalul București – Secția I Penală

Dosar nr._/8/2013*

Judecător Fond: G. C.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 848/2014. Curtea de...		Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel... →

Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI