Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 854/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.854
Ședința publică din data de 1.VII.2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: V. B.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror A. S..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții-inculpați D. V., T. G. și C. V. împotriva Sentinței penale nr.231/16.XII.2013 a Judecătoriei B.-V. – Cauze cu arestați, din Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.VI.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391, Cod de procedură penală, a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.231/16.XII.2013, din Dosarul nr._, Judecătoria B.-V. – Cauze cu arestați:
a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina fiecăruia dintre inculpați din infracțiunea prev. de art.217, alin.4 din vechiul Cod penal în infracțiunea prev. de art.217, alin.1 din vechiul Cod penal;
I. în temeiul art.217, alin.4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 din vechiul Cod penal, raportat la art.76 din vechiul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul D. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prin incendiere,
în temeiul art.11, pct.2, lit.b din vechiul Cod de procedură penală, raportat la art.10, lit.h din vechiul Cod de procedură penală, cu aplicarea art.217, alin.1 din vechiul Cod penal, a încetat procesul penal împotriva inculpatului D. V., pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art.217, alin.1 din vechiul Cod penal, prin împăcarea părților,
a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și itera b din vechiul Cod penal,
în temeiul at.350 din vechiul Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,
a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a rămas fără obiect,
în temeiul art.88 din vechiul Cod penal, a dedus durata prevenției, de la data de 6.X.2013 la zi;
II. în temeiul art.217, alin.4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 din vechiul Cod penal, raportat la art.76 din vechiul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul T. G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prin incendiere,
a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și itera b din vechiul Cod penal;
III. în temeiul art.217, alin.4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.37, litera a din vechiul Cod penal, art.74 din vechiul Cod penal, raportat la art.76 din vechiul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul C. V. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prin incendiere,
în temeiul art.86/4 din vechiul Cod penal, raportat la art.83 din vechiul Cod penal, a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art.20 din vechiul Cod penal, raportat la art.174-art.175 din vechiul Cod penal, aplicată prin Sentința penală nr.365/19.X.2012 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin Decizia penală nr.44/4.III.2013 a Curții de Apel Ploiești, pe care a adăugat-o la pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cumulată de 5 ani închisoare,
a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și itera b din vechiul Cod penal;
a luat act că părțile s-au împăcat sub aspectul laturii civile;
în temeiul art.191 din vechiul Cod de procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, în sumă de 300 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pe situația de fapt, instanța de fond a copiat rechizitoriul, fără nici o contribuție personală.
În motivare, instanța de fond a analizat probatoriul doar din punct de vedere al apărărilor inculpaților. Astfel, a arătat că, nerecunoscând comiterea faptei penale, inculpatul D. V., la urmărirea penală, a afirmat că pe data de 13/14.VIII.2013, noaptea, se afla la rudele sale din localitatea Clinceni, județul I., împrejurare confirmată prin declarațiile membrilor familiei și rudelor sale, însă infirmată prin probele administrate de procuror, mai precis prin datele privind traficul de telefonie și localizarea numerelor de apelați/apelanți, precum și prin listingul convorbirilor telefonice de la terminalul GSM, cu numărul 0761/243.462, conform cărora pe data de 13.VIII.2013, ora 22,34, inculpatul a apelat Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, fiind recepționat de releul RTC Tower B.-V., iar în intervalul 13.VIII.2013, ora 22,34 – 14.VIII.2013, ora 0,40, a fost localizat pe raza orașului B.-V., după care, la cercetarea judecătorească, a arătat că a venit de la rudele sale din localitatea Clinceni, județul I., în seara de 13.VIII.2013, fără a merge la domiciliul său, ci a rămas în câmp, de teama celorlalți doi inculpați. A mai arătat instanța de fond că inculpații T. G. și C. V., zis „C.”, au afirmat că pe data de 13.VIII.2013, noaptea, s-au aflat la Spitalul Universitar din București, unde era internat martorul C. P., zis „S.”, fratele acestora, care a confirmat această variantă, spunând că cei doi inculpați au venit la spital și au stat în salon până la miezul nopții, când personalul medical le-a spus să plece, însă aceștia au rămas, peste noapte, în parcul din curtea spitalului, până a doua zi, când a fost externat și au plecat, împreună, către orașul B.-V.. Susținerile acestora sunt contrazise de procesul-verbal de vizionare a imaginilor video interceptate de camerele de supraveghere de la intrările principale ale spitalului, cu suportul optic, conform cărora, pe data de 13.VIII.2013, între orele 20,00-24,00, inculpații nu apar ca intrând sau ieșind din spital. De asemenea, întrucât inculpatul T. G. a susținut că a vorbit, la cele două telefoane mobile, cu partea vătămată M. V., concubina sa, au fost comunicate date privind traficul de telefonie și localizarea numerelor de apelați/apelanți, din care rezultă că, pe data de 13.VIII.2013, utilizatorul numărului de telefon mobil 0736/868.006 a fost localizat de releele din județele Dâmbovița și G., iar la ora 16,21 de releele din municipiul București, zona Valea Cascadelor, lipsind informațiile de localizare până la data de 14.VIII.2013, ora 12,59, când utilizatorul este localizat în municipiul București, zona Valea Cascadelor, apoi, la ora 14,00, în județul G., fiind infirmate susținerile inculpatului, conform cărora pe datele de 13.VIII.2013 și 14.VIII.2013 telefonul mobil cu numărul respectiv s-a aflat în posesia concubinei sale, întrucât aceasta s-a aflat numai în localitatea B.-V., și că, în noaptea respectivă, concubina sa l-a înștiințat telefonic despre incendiu, împrejurare nereală, deoarece de pe telefonul mobil cu numărul respectiv nu s-a format nici un apel în intervalul 13.VIII.2013, ora 16,21 – 14.VIII.2013, ora 12,59. Referitor la numărul de telefon 0727/621.533, utilizatorul a fost localizat de releele din municipiul București, în tot intervalul de timp, începând cu data de 13.VIII.2013, ora 7,16, până pe data de 14.VIII.2013, ora 12,54, în zona Spitalul Universitar din București, Calea Plevnei, astfel că acest telefon mobil nu s-a putut afla în posesia inculpatului T. G., care a arătat că a fost în municipiul București doar începând cu seara de 13.VIII.2013 până a doua zi, la orele prânzului, iar, cum în noaptea incendiului partea vătămată M. V., concubina inculpatului T. G., se afla acasă, în orașul B.-V., este cert că aceasta nu a utilizat numărul de telefon 0727/621.533, așa încât susținerile inculpatului sunt, din nou, nereale. Totodată, apărările inculpaților T. G. și C. V. sunt infirmate prin declarația martorului L. M., fiul natural al martorului C. P., fratele inculpaților, internat la Spitalul Universitar din București, care, la urmărirea penală, a arătat că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 18,30, împreună cu C. A., zis „C.’”, cu inculpații T. G., zis „T.” sau „M.”, și C. V., zis „C.”, au plecat, cu un microbuz, din orașul B.-V. la Spitalul Universitar din București, unde se afla internat martorul C. Pacale, tatăl său, la care au stat aproximativ 2-3 ore, după care, tot cu un microbuz, s-au deplasat în orașul B.-Deal, deoarece nu au avut bani să plătească tot drumul, de unde, la solicitarea telefonică a inculpatului T. G., soția sa i-a transportat cu căruța în orașul B.-V., unde au ajuns târziu, la momentul la care pompierii stingeau incendiul. A mai arătat instanța de fond că, la cercetarea judecătorească, toți martorii și-au schimbat declarațiile, întrucât părțile s-au împăcat.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale, din infracțiunea prevăzută de art.217, alin.4 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.217, alin.1 din vechiul Cod penal, a arătat că nu este întemeiată, deoarece, din probele administrate, rezultă nu numai că distrugerile au avut loc prin incendiere, dar că a existat un pericol public, iar urmările au fost grave. Astfel, prin adresa nr._/15.VIII.2013, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a informat Poliția orașului B.-V. că a existat un mod de acțiune special în zonă, unde există o situație de tulburare a ordinii publice cu risc ridicat și posibilitatea extinderii fenomenului, atât în cadrul comunității de țigani, cât și de români, iar în perioada 13.VIII.2013-19.VIII.2013 s-a acționat la fața locului cu un total de 161 jandarmi și de 43 de autovehicule, avându-se, ca scop, protejarea și respectarea normelor de conduită juridică și de conviețuire socială, precum și restabilirea și apărarea ordinii și liniștii publice. În același timp, pericolul public rezultă din faptul că, la incendiu, au intervenit forțele de pompieri, pentru a salva copiii și alte persoane din interiorul locuințelor incendiate. Mai rezultă pericolul public inclusiv din faptul că, deși la domiciliul inculpatului D. V. au fost incendiate doar căpițe de fân, acestea s-au aflat în imediata apropiere a locuințelor, iar lipsa propagării incendiului la locuințe s-a datorat intervenției pompierilor.
La individualizarea judiciară a pedespei închisorii aplicată fiecăria dintre inculpați, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 din vechiul Cod penal, și anume gradul de pericol social al faptei penale, mai ridicat în cazul inculpatului D. V., care a incendiat case, în timp de inculpații T. G. și Constantion V. au incendiat căpițele cu fân, persoana inculpatului D. V., cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prin Sentința penală nr.42/1.II.2002 a Judecătoriei B.-V., definitivă prin Decizia penală nr.182/1.IV.2002 a Tribunalului G., executată în perioada 14.XI.2011-29.X.2003, când a fost liberat condiționat, s-a sustras procesului penal, fiind arestat preventiv în lipsă, iar mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare începând cu data de 6.X.2013, a avut o atitudine procesuală nesinceră, însă a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 din vechiul Cod penal, deoarece s-a împăcat cu ceilalți inculpați și cu părțile vătămate, cu un efect important asupra comunității locale, prin restabilirea liniștii în zonă, persoana inculpatului T. G., cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat atât la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prin Sentința penală nr.343/8.VII.1991 a Judecătoriei Găești, cât și la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prin Sentința penală nr.1.354/28.XI.2003 a Judecătoriei Moreni, executată în perioada 6.II.2004-8.II.2006, când a fost liberat condiționat, mai este cercetat judecătorește într-o altă cauză, a avut o atitudine procesuală nesinceră, însă a reținut în favoarea sa aceeași circumstanță atenuantă judiciară, constând în împăcarea cu ceilalți inculpați și cu părțile vătămate, cu efectul restabilirii ordinii locale, persoana inculpatului C. V., condamnat, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prin Sentința penală nr.365/19.X.2012 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin Decizia penală nr.44/4.III.2013 a Curții de Apel Ploiești, la pedeapsa de 4 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, care constituie primul termen al recidivei după condamnare, a avut o atitudine procesuală nesinceră, dar a reținut, totuși, în favoarea sa aceeași circumstanță atenuantă judiciară, prin împăcarea cu ceilalți inculpați și cu părțile vătămate, cu efectul restabilirii ordinii locale.
În termen legal, au declarat recursuri, devenite apeluri, potrivit noului Cod de procedură penală, intrat în vigoare începând cu data de 1.II.214, inculpații D. V., pentru nelegalitate și netemeinicie, T. G. și C. V., fiecare pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul-inculpat D. V. a susținut, în principal, că instanța de fond a analizat probatoriul în mod formal, fără a observa unele împrejurări esențiale pentru stabilirea vinovăției, întrucât nici una dintre părțile vătămate sau dintre cele 30 de persoane aflate la fața locului nu a declarat că l-a văzut dând foc caselor, cu atât mai mult cu cât, chiar din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice, care au un caracter de surprindere, rezultă că a făcut afirmația potrivit căreia alți țigani din orașul B.-V., respectiv P. „Mondial”, ar fi dat foc caselor. În subsidiar, a arătat că instanța de fond, în mod nelegal, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.271, alin.4 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.271, alin.1 din vechiul Cod penal, întrucât acțiunea de incendiere nu a produs o stare de pericol public, atâta timp cât casele se aflau la marginea localității și nu erau conectate la rețeaua cu energie electrică, pentru a exista riscul propagării incendiului.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, rejudecând în fond, în principal, să se dispună achitarea sa, în temeiul art.16, alin.1, lit.c din Codul de procedură penală, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea de distrugere, prevăzută de art.217, alin.4 din vechiul Cod penal, în infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzut de art.253 din noul Cod penal.
În motivarea în scris și orală a apelului, apelanții-inculpați T. G. și C. V. au susținut, în principal, că nu există nici o probă de vinovăție, respectiv nu există declarații de părți vătămate sau de martori din care să rezulte că au fost văzuți dând foc la căpițele de fân și, de asemenea, nici coinculpatul D. V. nu cunoaște persoana care a dat foc căpițelor de fân, iar, în subsidiar, că legea penală nouă le este mai favorabilă, în raport cu noile limite speciale prevăzute de art.253, alin.4 din noul Cod penal, cuprinse între 2 ani închisoare și 7 ani închisoare, însă cu schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.253, alin.4 din noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.253, alin.1 din noul Cod penal, urmând ca, la aplicarea pedepsei închisorii, să se aibă în vedere circumstanțele reale și personale, printre care împrejurarea că apelantul-inculpat T. G. este arestat într-o altă cauză, pentru o faptă penală săvârșită în urmă cu 4-5 ani.
Au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, rejudecând în fond, în principal, să se dispună achitarea acestora, în temeiul art.16, alin.1, lit.c din Codul de procedură penală, iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.217, alin.4 din vechiul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215, alin.1 din noul Cod penal.
La termenul de judecată din data de 30.VI.2014, Curtea a procedat la audierea apelanților-inculpați D. V. (fila 120, dosar de apel), T. G. (fila 121, dosar de apel) și C. V. (fila 122, dosar de apel), ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
La solicitarea Curții, prin adresa din data de 28.V.2014,din Dosarul penal nr.104/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria B.-V. a comunicat faptul că se află în curs de desfășurare urmărirea penală împotriva învinuiților C. P., D. P. și L. M., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 din vechiul Cod penal (fila 104, dosar de apel).
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.417, alin.2 din noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că apelul declarat de apelantul-inculpat D. V. nu este fondat, în timp ce apelurile formulate de apelanții-inculpați T. G. și C. V. sunt fondate, însă pentru un motiv de nelegalitate constatat din oficiu.
Astfel, Curtea constată caracterul deficitar nu numai al sentinței penale, prin omisiunea instanței de fond de a reține, în mod propriu, situația de fapt, și de a analiza întreg materialul probator, cât și al modalității în care au fot exprimate motivele de apel.
Mai întâi, pe situația de fapt, Curtea reține că, în condițiile unui conflict preexistent între familiile de țigani venite din orașul Răcari, județul Dâmbovița, și instalate în imobile, construite ilegal, la marginea orașului B.-V., județul G., și familiile de țigani din orașul B.-V., județul G., pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 22,00, inculpații T. G., zis „T.”, și C. V., zis „C.” au mers la casa părții vătămate M. F., concubina inculpatului D. V., unde au spart geamurile și au dat foc unei căpițe cu fân, aflată în imediata apropiere a locuinței, iar, ca răspuns la această acțiune, în jurul orei 23,00, inculpatul D. V., împreună cu alte persoane neidentificate, au mers la locuințele neautorizate de la marginea orașului B.-V., județul G., unde au dat foc caselor și anexelor aparținând părților vătămate M. V., T. C. și B. Lumința, fiind necesară intervenția pompierilor pentru stingerea incendiului, în care au ars acoperișurile a trei case, în proporție de 80%, 3 căpițe cu fân, 3 căruțe și un cal, fiind salvați doi copii și protejate casele de locuit învecinate.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, ca element prioritar, și nu subsidiar, după cum au invocat apelanții-inculpați T. G. și C. V., Curtea constată că legea penală veche este mai favorabilă tuturor inculpaților, prin reținerea de către instanța de fond, chiar dacă nejustificat, de circumstanțe atenuante judiciare, pe care nu le-a mai individualizat, ci le-a cuprins, în mod generic, în dispozițiile art.74 din vechiul Cod penal, dar care nu mai pot fi înlăturate în apelurile declarate doar de inculpați. Așadar, pentru infracțiunea de distrugere, în varianta agravată, legea penală veche prevede, la art.217, alin.4 din vechiul Cod penal, cu reținerea disp. art.74 din vechiul Cod penal, un minimum special de 3 luni închisoare, potrivit art.76, alin.1 litera c din vechiul Cod penal, în timp ce noua lege penală prevede, la art.253, alin.4 din noul Cod penal, eventual cu reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.75, alin.2 litera b din noul Cod penal, un minimum special de 1 an și 4 luni închisoare. În aceste condiții, este evident că legea penală veche le este, indiscutabil, mai favorabilă inculpaților.
Referitor la lipsa de probe, susținută de toți cei trei apelanți-inculpați, cu efectul achitării acestora, Curtea constată că au fost administrate probe clare de vinovăție.
Referitor la primul episod, al incendierii căpiței din fân de către inculpații T. G., zis „T.”, și C. V., zis „C.”, constată că partea vătămată M. F., concubina inculpatului D. V., a arătat, la urmărirea penală, că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 23,00, aflându-se, împreună cu cei trei minori și cu D. P., mama inculpatului D. V., în casa sa din județul G., orașul B.-V., . G., zis „T.”, și C. V., zis „C.”, frați, împreună cu alte două persoane necunoscute, i-au spart geamurile de la locuință și au incendiat căpița de fân din spatele casei, precizând că nu a sunat la apelul de urgență, pentru că nu posedă telefon mobil (filele 18, 47-49, 52, dosar de urmărire penală). Martorul D. P. a confirmat că inculpații T. G. și C. V., pe care i-a văzut în apropierea unei căruțe cu cal, au spart geamurile și au incendiat căpița din fân (filele 115-117, dosar de urmărire penală), iar martorul D. A., unul dintre copiii inculpatului D. V. și părții vătămate M. F., în vârstă de 15 ani, a declarat, la urmărirea penală, că a auzit gălăgie afară și a ieșit, văzându-l pe inculpatul C. V., zis „C.”, care l-a lovit cu piciorul și l-a întrebat unde este tatăl său (fila 186, dosar de urmărire penală). Inculpații T. G. (filele 25, 65 și 66, 82 și 83, 85, dosar de urmărire penală) și C. V. (fila 26, 89, 90, dosar de urmărire penală) au susținut, la urmărirea penală, că, împreună cu martorii C. A., zis „C.’”, C. F. și L. B., zis „B.”, se aflau în vizită la C. P., zis „S.”, fratele acestora, internat în Spitalul Universitar din București, însă această apărare nu a fost susținută de probe concludente, în măsură să răstoarne probatoriul administrat de organele judiciare. Dimpotrivă, potrivit procesului-verbal din data de 5.IX.2013, întocmit de Poliția orașului B.-V., județul G., la care este atașat C.D.-ul, pe nici una dintre înregistrările camerelor video de la intrările principale din spitalul respectiv nu apar inculpații (fila 122, dosar de urmărire penală). Martorul L. M., și nu B., zis „B.”, fiul lui C. P., zis „S.”, și nepotul inculpaților T. G. și C. V., a susținut că au plecat din orașul B.-V., județul G., către spitalul din București în jurul orei 18,30, au stat aproximativ 2-3 ore și s-au întors tot cu un microbuz, dar până la B.-Deal, pentru că nu au avut bani să plătească tot drumul, unde, chemată prin telefon, a venit soția sa cu căruța și i-a adus acasă, moment în care au observat că pe . B.-V., județul G. ardeau tei case (filele 171 și 172, dosar de urmărire penală). Această mărturie nu poate fi credibilă, nu numai prin conținutul său, atâta timp cât o vizită la spital nu poate fi permisă noaptea, cât, mai ales, pentru că se află în evidentă contradicție cu declarația martorului C. A., un alt participant în grupul de vizitatori nocturni ai bolnavului, care a arătat că, în timp ce se aflau la spital, au primit telefon, spunându-li-se că un grup de aproximativ 60 de persoane le-au dat foc la case, astfel că, de frică, au rămas în municipiul București până a doua zi, pe data de 14.VIII.201, orele 7,30-8,00, când au plecat de la spital, urmând episodul cu căruța, dar de data aceasta adusă de nepotul său „Bobi” (filele 180-182, dosar de urmărire penală).
În ceea ce privește cel de-al doilea episod, constând în reacția inculpatului D. V., trebuie observat că, potrivit procesului-verbal din data de 13.VIII.2013, întocmit de Poliția orașului B.-V., județul G., inculpatul D. V. a sesizat, în jurul orei 22,40, la apelul de urgență 112, faptul că persoane necunoscute i-au dat foc la casă (fila 46, dosar de urmărire penală), iar, după cum atestă procesul-verbal din data de 13.VIII.2013, întocmit de Poliția orașului B.-V., județul G., incendiul la locuințele părților vătămate M. V., T. C. și B. Lumința s-a produs în jurul orei 23,00 (fila 17, dosar de urmărire penală). Tot la urmărirea penală, partea vătămată M. V. a arătat că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 23,00, a fost trezită din somn de zgomote și l-a văzut pe inculpatul D. V., împreună cu mai mulți țigani, astfel că și-a luat copiii și au fugit pe câmp, în lanul cu porumb, apoi i-a văzut pe aceștia incendiind casele (filele 99, 101, dosar de urmărire penală), iar partea vătămată B. L. a declarat că a mers să-și salveze calul, însă inculpatul D. V. i-a incendiat grajdul (fila 111, dosar de urmărire penală). Martorul G. I. a declarat, la urmărirea penală, că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 23,00, inculpatul D. V. a intrat în locuința sa, spunându-le că le dă foc la casă, astfel că a fugit, cu minorii săi, în lanul de porumb (fila 119, dosar de urmărire penală), și, de asemenea, martorul T. F.-L. a arătat că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 23,30, a auzit femei țipând că vin țiganii, astfel că și-a luat copiii și a fugit pe câmp, de unde i-a auzit vocea inculpatului D. V. (fila 160, dosar de urmărire penală). Împrejurarea că după incendierea căpiței de fân de lângă casa inculpatului D. V., mai mulți țigani s-au adunat și au pornit către marginea orașului B.-V. este confirmată prin procesele-verbale din data de 13.VIII.2013, ora 22,30 (filele 127 și 128, dosar de urmărire penală) și ora 22,40 (fila 126, dosar de urmărire penală), ambele întocmite de Poliția orașului B.-V., județul G., în care s-a consemnat faptul că un grup de țigani, dintre care o parte veniseră cu un autoturism, au incendiat locuințele, cu observația că . se află locuința inculpatului D. V., și prelungirea Străzii Sabarului, unde se situează locuințele incendiate ale părților vătămate sunt apropiate, astfel că se confirmă cronologia desfășurării evenimentelor. De asemenea, martorul C. Nicușor, la urmărirea penală, a arătat că pe data de 13.VIII.2013, seara, a auzit strigăte pe . B.-V., județul G., pe care locuiește, și s-a alăturat celor aproximativ 100 de persoane care se îndreptau către locuințele țiganilor veniți din orașul Răcari, județul Dâmbovița (filele 163 și 164, dosar de urmărire penală). Prin urmare, grupul de agresori s-a format și a pornit chiar de pe . inculpatul D. V.. La urmărirea penală, inculpatul D. V. a declarat că pe data de 13.VIII.2013, în jurul orei 24,00, o rudă de-a sa din orașul B.-V., a cărei identitate nu a indicat-o, sau, într-o altă variantă, niște oameni i-au telefonat, spunându-i că țiganii din orașul Răcari, printre care inculpatul T. G., zis „T.”, i-au dat foc la casă, astfel că nu a putut decât să sune la apelul de urgență 112, întrucât se afla în Clinceni, județul I., la mătușa sa (filele 53-57, 59 și 60, 68 și 69, dosar de urmărire penală), precizând faptul că pe data de 13.VIII.2013 mama sa a venit la locuința mătușii sale (filele 68 și 69, 234 și 235, dosar de urmărire penală). Martorul F. A., în vârstă de 54 de ani, domiciliat în județul I., sat B., ., mătușa inculpatului, a declarat, la urmărirea penală, că inculpatul D. V., împreună cu D. C., fratele acestuia, ambii nepoți ai săi, și cu D. P., mama acestora și sora sa, au sosit la locuința sa pe data de 9.VIII.2013, ora 20,00, unde inculpatul și fratele acestuia au rămas până pe data de 14.VIII.2013, ora 7,00, perioadă în care au mers doar la gârlă, la scăldat, și la magazin, să-și cumpere de mâncare, amintindu-și că pe data de 13/14.VIII.2013, în jurul orei 2,00, martorul C. M., zis „G.”, i-a telefonat, spunându-i că locuința inculpatului, nepotul său, a fost incendiată, iar, după ce le-a dat telefonul nepoților săi să vorbească, a plecat în oraș (fila 80, dosar de urmărire penală), plecare surprinzătoare a unei femei în vârstă de 54 de ani, în miez de noapte și după abandonarea telefonului mobil acasă. Aceeași exactitate în detalii, cu privire la date și ore, după mai bine de două luni de la evenimente, a manifestat inclusiv martorul F. V., vara inculpatului D. V., în declarația sa de la urmărirea penală (fila 79, dosar de urmărire penală). Se observă că abundența în detalii, în special cu privire la perioada exactă de ședere, confirmă, de fapt, existența unei discuții prealabile și concertate în legătură cu modalitatea în care martorii vor declara, pentru a-și acoperi ruda. De asemenea, nici unul dintre acești doi martori nu a făcut mențiunea, destul de semnificativă, a vizitei martorului D. P. la domiciliul acestora, pe data de 13.VIII.2013, la care inculpatul D. V. a făcut referire în declarațiile sale.
Curtea constată că, în cursul urmăririi penale, au mai fost audiate o . persoane, multe dintre acestea participanți părtinitori, familii întregi, alături de inculpatul D. V. la incendierea caselor, ale căror declarații nu pot fi avute în vedere, dar care dovedesc munca amplă depusă de organele judiciare în aflarea adevărului. Pe urmă, la cercetarea judecătorească, atât o parte dintre părțile vătămate și inculpați, cât și martorii și-au schimbat declarațiile, întrucât, între timp, părțile s-au împăcat. Partea vătămată M. F. a manifestat, în mare parte, constanță (filele 36 și 37, dosar de fond), partea vătămată M. V. a mai descris, încă o dată, tot episodul invaziei nocturne a țiganilor, în frunte cu inculpatul D. V. (fila 39, dosar de fond). Inculpații T. G. (filele 33 și 34, dosar de fond) și C. V. (fila 35, dosar de fond) au declarat că au mers, seara, în vizită la spital, unde au rămas până a doua zi, în jurul prânzului, când fratele acestora a fost externat. A fost audiat martorul C. P., fratele inculpaților T. G. și C. V., care a confirmat această vizită nocturnă și prelungită în curtea spitalului doar a celor doi frați ai săi (fila 58, dosar de fond), prin urmare fără nepotul „Bobi”. Martorul L. M., zis „B.”, a declarat, în fața judecătorului de fond, că nu s-a întâmplat nimic, nu a auzit și nu a văzut nimic, pentru că a stat în casă, au ars doar niște paie, pe care le-au stins pompierii (fila 60, dosar de fond). Martorul D. P., mama inculpatului D. V., a arătat că părțile s-au împăcat și că fiecare vrea să-și vadă de viața sa, astfel că focul la căpița cu fân nu a fost mare lucru, gândindu-se că, poate, unul dintre copii i-a dat foc, precizând faptul că fiul său s-a întors a doua zi dimineața, după incendiere (fila 59, dosar de fond), în timp ce inculpatul D. V. a spus că a fost plecat la mătușa sa, dar s-a întors în seara respectivă, pe data de 13.VIII.2013 (fila 32, dosar de fond).
Dincolo de toate aceste oscilații mincinoase, Curtea constată că există probe incontestabile, din care rezultă că inculpații, fiecare în tabăra lor, au comis faptele penale, în urma cărora au fost distruse bunuri și a fost ars de viu calul părții vătămate B. L., cu efectul unei intervenții de amploare a pompierilor și jandarmeriei. Oricât ar încerca inculpații să minimalizeze urmarea imediată a acțiunii acestora, ambele incendii au fost stinse cu ajutorul pompierilor, iar, prin adresa nr._/15.VIII.2013, Inspectoratul de Jandarmi Județean G. a comunicat faptul că pe data de 13.VIII.2013 s-a acționat cu un număr de 57 de jandarmi și un număr de 11 autovehicule (fila 124, dosar de urmărire penală). În aceste condiții, este îndeplinită inclusiv condiția pericolului public de la alin.4 al art.217, alin.1 din vechiul Cod penal. Împrejurările că locuințele incendiate se aflau la marginea orașului și nu erau conectate la rețeaua de energie electrică nu pot fi acceptate, având, mai curând, un caracter cinic, atâta timp cât în zona respectivă se afla instalată o întreagă comunitate, au ars trei case, existând pericolul extinderii la alte locuințe, iar lipsa alimentării cu energie electrică nu poate justifica incendierea unei locații, cu previziunea că focul nu se va mai extinde. Se mai impune observația că lipsa pericolului public, pe latură obiectivă, nu schimbă forma vinovăției din intenție în culpă, care privește latura subiectivă, așa după cum a înțeles apelantul-inculpat D. V..
Mai observă Curtea că împăcarea părților nu poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară, după cum a considerat instanța de fond, întrucât potrivit art.74, alin.2 din vechiul Cod penal, împrejurările ușurătoare privesc fapta penală în sine, și nu alte împrejurări exterioare și ulterioare acesteia, astfel că, în mod netemeinic, prima instanță a diminuat pedeapsa închisorii aplicată fiecăruia dintre inculpați, prin reținerea acestei cauze de atenuare.
Mai constată Curtea că, în precipitarea sa de a încuraja merituoasa împăcare dintre părți, cu efectul restabilirii întregii ordini locale, după cum a motivat, instanța de fond, în mod nelegal, a omis să deducă pentru inculpatul T. G. și să constate pentru inculpatul C. V. reținerea pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013.
În consecință, Curtea, în temeiul art.421, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, va admite apelurile formulate de apelanții-inculpați T. G. și C. V. împotriva Sentinței penale nr.231/16.XII.2013 a Judecătoriei B.-V. – Cauze cu arestați, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând pe fond:
în temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, va deduce pentru inculpatul T. G. reținerea pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013, și, de asemenea, va constata că inculpatul C. V. a fost reținut pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013,
va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,
în temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat D. V. împotriva aceleiași sentințe penale,
în temeiul art.424, alin.3, Cod procedură penală, cu aplicarea art.72, alin.1 din Codul penal, va deduce pentru apelantul-inculpat D. V. perioada arestului preventiv de la data de 6.X.2013 la zi, iar pentru apelantul-inculpat T. G. reținerea pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013,
va lua act că apelantul-inculpat T. G. este arestat în altă cauză,
în temeiul art.275, alin.3, noul Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile de procedură avansate de acesta pentru judecarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați T. G. și C. V., iar suma de câte 75 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru fiecare apelant-inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției,
în temeiul art.275, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe apelantul-inculpat D. V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelurile formulate de apelanții-inculpați T. G. și C. V. împotriva Sentinței penale nr.231/16.XII.2013 a Judecătoriei B.-V. – Cauze cu arestați, din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.88, alin.1 din vechiul Cod penal, deduce pentru inculpatul T. G. reținerea pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013.
Constată că inculpatul C. V. a fost reținut pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat D. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.424, alin.3, Cod procedură penală, cu aplicarea art.72, alin.1 din Codul penal, deduce pentru apelantul-inculpat D. V. perioada arestului preventiv de la data de 6.X.2013 la zi, iar pentru apelantul-inculpat T. G. reținerea pe durata 23.IX.2013-24.IX.2013.
Ia act că apelantul-inculpat T. G. este arestat în altă cauză.
În temeiul art.275, alin.3, noul Cod de procedură penală, cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați T. G. și C. V. rămân în sarcina statului, iar suma de câte 75 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru fiecare apelant-inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.275, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe apelantul-inculpat D. V. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1.VII.2014.
Președinte, Judecător,
D. P. V. B.
Grefier,
L.-A. P.
Red. și act.: jud. D.P.
Judecătoria B.-V.: B. A..
6 ex.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 464/2014.... → |
|---|
