Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 296/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 296/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-08-2014 în dosarul nr. 296/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.296
Ședința publică din data de 05.08.2014
Curtea constituită din:
Președinte: M. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de către Comisia nr.1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Rahova, privitor pe condamnatul BINEAȚĂ G..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că nu au fost depuse concluzii scrise din partea condamnatului, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuție declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și constarea conflictului negativ de competență, față de împrejurarea că instanța de executare, pentru infracțiunea de omor, este Tribunalul București și nu Curtea de Apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită declinarea competenței cauzei în favoarea Tribunalului București și în temeiul art.51 alin.3 Cpp, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Astfel, apreciază că Tribunalul București este instanța competentă să se pronunțe cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor aplicată de Curtea de Apel București prin sentința penală nr.277/2013 definitivă la data de 17.10.2013 în urma recunoașterii sentinței penale nr.161/2009 a Tribunalului din Italia, constituind obiectul sesizării pentru cealaltă infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea de către Judecătoria G., iar Judecătoria Sector 5 s-a pronunțat deja la data de 18.02.2014, nefăcând obiectul Curții de Apel București.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1958/10.07.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în baza art. 595 C.p.p. rap la art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art. 50 C.p.p. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile privind pe condamnatul BINEAȚĂ G. deținut în Penitenciarul Rahova, în favoarea Curții de Apel București.
In baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București, la data de 11.02.2014, sub nr._, la sesizarea comisiei de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul București Rahova s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.2280/28.12.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 4.11.2008 prin nerecurarea deciziei penale nr.403/06.10.2008 a Tribunalului G., în privința condamnatului Bineață G., deținut în Penitenciarul București Rahova.
De asemenea, prin aceeași sesizare s-a solicitat aplicarea legii penale noi și cu privire la condamnarea la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor, stabilită prin sentința penală nr.277/2013 a Curții de Apel București, secția I .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 din N. Cod Penal și art. 4 din Legea 187/2012, art. 595 C.pr.pen, OUG 116/2013 și art. 23 din Legea 255 din 2013.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei următoarele: fisă de evaluare (fila 6), mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3006/2007 din 4.11.2008 (fila 7); copia deciziei penale nr.403/A/06.10.2008 a Tribunalului G. (filele 10-15); fișa de cazier judiciar (fila 16).
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2014, instanța a dispus disjungerea contestației la executare cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr.277/30.05.2013 a Curții de Apel București, Secția I-a, formându-se dosarul de față.
Prin sentința penală nr. 584 din 25.02.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._, în temeiul art.47 alin.1, art.50 rap. la art.595 C.proc.pen., cu ref. la art.23 Legea nr.255/2013, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile privind pe condamnatul Bineață G., deținut în Penitenciarul Rahova, în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București-sectia I Penală la data de 28.05. 2014, sub nr._/3/2014.
Potrivit disp. art. 595 C.proc.pen., „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
(2) Aplicarea dispozițiilor alin. (1) se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a persoanei condamnate de către instanța de executare, iar dacă persoana condamnată se află în executarea pedepsei sau a unei măsuri educative, de către instanța corespunzătoare în grad în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, centrul educativ ori centrul de detenție.”
Înainte de a analiza condițiile de fond și de formă cu privire la contestația având ca obiect aplicarea legii penale noi, instanța este obligată ca – din oficiu – să-și verifice competența.
Tribunalul a apreciat că în speță instanța competentă este Curtea de Apel Bucureștii, fiind instanța locului de deținere egală în grad instanței de executare de la data formulării cererii, fiind singura instanță competentă să soluționeze contestația având ca obiect aplicarea legii penale noi, în temeiul art.595 C.proc.pen., cu ref. la art.23 Legea nr.255/2013.
In consecință, Tribunalul, în baza art. 595 C.p.p. rap la art. 23 din Legea nr. 255/2013 si art. 50 C.p.p. a declinat cauza privind soluționarea cererii având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile privind pe condamnatul BINEAȚĂ G. în favoarea Curții de Apel București.
Fiind sesizată prin sentința prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, Curtea de Apel constată că nu este instanța competentă a soluționa sesizarea, ci dimpotrivă, instanța competentă este Tribunalul București, urmând a constata intervenit conflict negativ de competență și a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se constată că infracțiunea pentru care s-a aplicat condamnatului pedeapsa închisorii de 9 ani prin hotărârea instanței penale străine este o infracțiune pentru care competența aparține tribunalului, iar nu curții de apel, în concret o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 din Codul penal.
Prin sentința penală nr. 317/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus recunoașterea hotărârii penale de condamnare pronunțată în străinătate, respectiv în temeiul art.131 alin.1 din Legea nr.302/2004 s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 161/09 din 01.X.2009, pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare de la Tribunalul Ivrea, reformată parțial prin Sentința penală nr.1055/2011 din data de 25.III.2011, pronunțată de Curtea de Apel Torino, rămasă definitivă la data de 23.IX.2011 și s-a dispus transferarea persoanei condamnate BINEAȚĂ G. – fiul lui T. și A., născut la data de 17.VIII.1987, în municipiul G., cu domiciliul în municipiul G., .. 9, ., ., titular al C.I. ., nr._, eliberată la data de 18.I.2008 de către S.P.C.L.E.P. G., având atribuit CNP:_ - din penitenciarul din Porto Azzuro - Republica Italia, într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare.
S-a reținut în sentință că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei transferabile BINEAȚĂ G. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de: tentativă de omor deosebit de grav - prevăzută de art. 20 Cp rap. la art.174 rap. la art. 176 alin 1 lit. b, d Cod penal, cu aplic art. 75 lit. a din Codul penal român, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani; tâlhărie – prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, alin. 2 ind. 1 lit. a, c din Codul penal român, pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 ani și respectiv furt calificat – prevăzută de art. 208 alin 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, c, g, i din Codul penal român, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, aflate în concurs real conform dispozițiilor art.33 lit. a Cod penal.
În prezent, faptele pentru care Bineață G. a fost transferat în străinătate au corespondent în norma de incriminare prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 al. 1 lit. d, f Cod penal, art. 233, 234 al. 1 lit. c, d, f Cod penal și art. 228, 229 Cod penal b, c, d Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal., infracțiunea prev. de art. 188, 189 Cod penal atrăgând competența materială a tribunalului.
Conform jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea 224/2006, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale pronunțate în străinătate, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 418 și art. 461 alin. 2 C. proc. pen. 1969, ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată. Într-un atare caz, instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 2912 din 8 mai 2006); de asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestației la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. 1969, o cauză de micșorare a pedepsei - constând în reducerea pedepsei prin scăderea zilelor de închisoare rezultate din transformarea amenzii în închisoare, întrucât pedeapsa amenzii a fost anulată - instanța competentă se stabilește potrivit art. 460 C. proc. pen. 1969. În acest caz, competența de soluționare a cauzei nu aparține Curții de apel București, întrucât persoana condamnată nu solicită conversiunea condamnării - I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 728 din 13 mai 2011.
Totodată, s-a decis că, în situația în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, care a dispus condamnarea pentru infracțiuni ce se judecă în primă instanță, potrivit legii române, de tribunal, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de deținere al condamnatului, chiar dacă recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate în străinătate a fost dispusă, conform legii, de curtea de apel - I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 4942 din 30 august 2006.
În conformitate cu Decizia nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și în temeiul art. 449 alin. (2) C. proc. pen. 1969, cererea de contopire a pedepselor aplicate printr-o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță română și printr-o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată aflată în stare de deținere, se judecă de tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere, dacă ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de instanța străină, pentru infracțiuni care, potrivit legii române, se judecă în primă instanță de tribunal, chiar dacă hotărârea definitivă pronunțată de instanța străină a fost recunoscută de Curtea de Apel București în procedura transferării persoanei condamnate I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1529 din 11 mai 2012.
Se constată că întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că situațiile intervenite în faza de executare a unei hotărâri prin care s-a recunoscut o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate sunt de competența instanței de la locul de deținere a condamnatului, corespunzătoare în grad instanței ce este competentă material să soluționeze cauza în fond, conform legislației române.
În consecință, se constată că instanța de executare a sentinței penale nr. 277/30.05.2013, pronunțată de Curtea de Apel București, în situația concretă a condamnatului Bineață G., este Tribunalul București, instanță competentă să soluționeze contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei nr.1 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Rahova, în temeiul art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595, 597 – 598 C.p.p.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 50 C.p.p. va dispune declinarea competenței de soluționare a sesizării privind pe condamnatul Bineață G. în favoarea Tribunalului București.
Va constata intervenit conflict negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București.
În baza art. 51 al.2 C.p.p. va dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 50 C.p.p. declină competența de soluționare a sesizării privind pe condamnatul Bineață G. în favoarea Tribunalului București.
Constată intervenit conflict negativ de competență.
În baza art. 51 al.2 C.p.p. dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.08.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. D. R.
Red. RM
2 ex/25.08.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 549/2014.... → |
|---|
