Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 605/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-08-2014 în dosarul nr. 605/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr.605/CO
Ședința publică din 12.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. M. A.
GREFIER – S. VICTORIȚA
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – reprezentat de doamna procuror – S. M.
Pe rol, soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul G., împotriva sentinței penale nr.407/09.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul condamnat G. T., aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat Musu C., în baza delegației nr._/29.07.2014 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că prezenta contestație vizează împrejurarea că judecătorul instanței de fond nu s-a oprit asupra pedepsei complementară, astfel încât apreciază că a pronunțat, în analizarea legii penale mai favorabile, o hotărâre nelegală.
Solicită admiterea contestației, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, pe fond, să se dispună reducerea pedepsei complementare de 10 ani la cuantumul de 5 ani, acesta reprezentând maximul prevăzut de actuala lege.
Apărătorul din oficiu al intimatului condamnat G. T., avocat Musu C., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de parchet, în sensul reducerii pedepsei complementare de la 10 ani la 5 ani.
Intimatul – condamnat G. T., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 407/F/09.04.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr. _ , a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul condamnat G. T..
Instanța de fond a constatat că pedepsele aplicate petentului nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 6 cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație P. de pe langă Tribunalul G. menționand că sentința instanței de fond este nelegală în ceea ce privește durata pedepselor complementare, aceasta trebuind a fi redusă de la 10 la noul maxim special de 5 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată temeinicia contestației declarate în cauză.
Potrivit art. 6 cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. (2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. 3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă. Ținându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.4) Măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin.(1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.(7) Când o dispoziție din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ține seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.”
Potrivit art. 4 Legea 187/2012, „Pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.
Prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost condamnat inculpatul G. T. la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, fapta prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a și d C. pen. din 1969.
În baza art. 211 alin. 2 lit b și alin2/1 lit.c C pen. din 1969 a condamnat pe același inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art.217 alin.4 C. pen din 1969 a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare și în baza art.1 din Legea nr.543/2002 a constatat grațiată în întregime și condiționat această pedeapsă.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 25 ani închisoare.
Infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.176 lit.a și d din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 alin. 1 lit.a și d Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 15 la 25 de ani, iar în actualul Cod penal tot de la 15 la 25 ani.
Pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de art. 189 lit. a și d din actualul Cod penal care este 25 ani închisoare.
De asemenea pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit b și alin2/1 lit.c C pen. din 1969 nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, și anume 10 ani închisoare prevăzut de art.234 lit.d din actualul Cod penal.
În ceea ce privește însă durata pedepselor complementare aplicate prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul G., secția penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta trebuie a fi redusă de la 10 la noul maxim special de 5 ani. Astfel, noua reglementare penală prevede în art. 66 și următoarele posibilitatea sau obligativitatea de a se aplica pedepse complementare, însă maximul special al acestora poate fi de cel mult 5 ani. Ori, pare evident că în cauză nu se poate menține pedeapsa complementară aplicată anterior, aceasta depășind cuantumul maxim permis de legea nouă, mai favorabilă sub acest aspect.
Față de cele sus-expuse, contestația Parchetului de pe langă Tribunalul G. va fi admisă, va fi desființată sentința penală nr. 407/F/09.04.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ și rejudecand:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., va admite în parte contestația la executare formulată de petentul condamnat R. I..
Va constata nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Condamnatul va executa pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. va aplică petentului condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. va aplică petentului condamnat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen pe durată executării pedepsei principale.
Va deduce din durata pedepsei aplicate, perioadele deja executate de la data de 22.10.2002 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 784/27.10.2003 emis de Tribunalul București, secția I penală și va dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite contestația Parchetului de pe langă Tribunalul G. formulată împotriva sentinței penale nr. 407/F/09.04.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
Dispune desființarea sentinței penale nr. 407/F/09.04.2014 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ și rejudecand:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., admite în parte contestația la executare formulată de petentul condamnat G. T..
Constată nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Condamnatul execută pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.683 din 17.07.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.4458 din 14.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. aplică petentului condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. aplică petentului condamnat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen pe durată executării pedepsei principale.
Deduce din durata pedepsei aplicate, perioadele deja executate de la data de 22.10.2002 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 784/27.10.2003 emis de Tribunalul București, secția I penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. A. S. Victorița
Red./Thred.M.M.A.
5 ex./14.08.2014
T.G. – jud.A.I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 549/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
