Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 559/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 559/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 559/CO
Ședința publică din data de 30.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Centrală reprezentat de procuror S. Ș..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpatul I. G. împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – secția I penală în dosarul nr._/3/2013*.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat I. G., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat M. M., care depune delegația în ședința publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului-inculpat solicită admiterea prezentei contestații, revocarea măsurii arestului preventiv și pe fond rejudecând a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, neprivativă de libertate.
Consideră că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar temeiuri noi nu au fost evidențiate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu se va sustrage de la cercetări, nu va comite noi fapte, nu va influența martorii sau părțile vătămate, are un domiciliu stabil, anterior avea un loc de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2014 și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în prezenta cauză temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Solicită a se avea în vedere infracțiunile grave ce s-au reținut în sarcina inculpatului respectiv crimă organizată, trafic de persoane, proxenetism. Privind susținerea apărării în sensul că inculpatul avea anterior un loc de muncă solicită a se avea în vedere că tocmai în exercitarea atribuțiilor acestui serviciu, în calitatea sa de șofer inculpatul a comis infracțiunile.
Concluzionând, apreciază pentru o buna desfășurare a procesului penal singura măsură preventivă care apare ca fiind oportună și eficientă este măsura arestului preventiv.
Contestatorul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată ca se află de 14 luni în stare de arest deși numai două luni a fost șoferul liderului grupării, respectiv a lui G. G.. Precizează că nicio parte vătămată nu a declarat împotriva sa, a greșit, a recunoscut partea sa de vină, nu seva sustrage, solicită sa i se dea o nouă șansă. Solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece are un copil minor în întreținere și pe părinții săi care sunt bolnavi.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea din 15.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin.4 C.proc.pen., art. 208 alin. 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G. G.; Caracior M., I. V., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., R. M. M., I. G., măsură preventivă care a fost menținută.
În baza art. 362 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 208 alin.4 C.proc.pen., art. 208 alin. 3 și art. 207 alin. 4 C.proc.pen s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu a inculpatului Haranita S., măsura ce a fost luată prin Decizia penală nr. 46C/12.03.2014), fiind menținută.
În baza art.275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. –S. Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
1. G. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit. b din C.p.,
2. Caracior M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p, proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.,
3. I. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p., constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
4. M. N. Sarmis, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p., constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
5. S. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p., constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
6. G. Ș. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p, trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p., constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
7. F. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p, trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
8. R. M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. și art. 37 lit.a din C.p.,
9. I. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.,
10. Hărăniță S., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001 modificată și completată; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.;
În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 16.12.2011, organele de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de o grupare de criminalitate organizată, care ar fi fost condusă de numitul G. G. zis G. sau B., pe linia traficului de persoane, traficului de minori și proxenetismului. Ca urmare a investigațiilor efectuate s-ar fi stabilit că sus-numitul coordonează o grupare infracțională ce are drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, domiciliate pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le-ar transporta în străinătate, în special în Austria, unde le-ar exploata din punct de vedere sexual. O parte dintre aceste tinere sunt minore. Totodată, s-a stabilit că din această grupare ar face parte numiții: B. E. L., G. N. zis N., Caracior M. zis B., M. N.-Sarmis zis S., I. V. zis C., S. G. zis F., F. A. zis A., G. Ș.-R. zis R., G. V. zis V. sau Raj, R. M.-M. zis P., P. M. zis M., H. S. zis S. Blondu, A. C. zis C. din Voluntari, I. G. zis B., P. N. A. zis N. Șerparu, N. R. A. zis B.. Modul de operare presupus folosit în activitatea infracțională constă în aceea că liderul și organizatorul rețelei, aflat în cea mai mare parte a timpului pe teritoriul Austriei, s-ar ocupă de recrutarea tinerelor, de transportul sau plata transportului acestora în Austria, de cazare și plasarea lor în cluburi. Totodată, acesta ar fi exercitat presiuni asupra victimelor, pentru a le determina să practice prostituția în folosul grupării și pentru ca tinerele să lucreze în fiecare zi și cu cât mai mulți clienți, pentru obținerea unor profituri mari. Tot liderul grupării s-ar ocupat de obținerea cărților de identitate emise pe numele altor persoane majore, înscrisuri care au fost folosite pentru tinerele minore, care ar fi fost aduse din România și nu ar fi avut dreptul de a lucra în cluburi. Pe teritoriul României, ar acționa o parte din membrii grupării, cu rolul de a racola tinere, care ulterior ar fi plasate liderului grupării, pentru a decide modalitatea de transport în Viena și unde au urma ca tinerele să lucreze. În același timp, s-a mai arătat în că în România, liderul grupării ar deține un azil de bătrâni, construit cu banii obținuți din exploatarea tinerelor în Austria, afacere de care s-ar ocupa membrii grupării din România. Alți membrii ai grupării s-ar afla pe teritoriul Austriei, împreună cu liderul grupării, aceștia având rolul de a supraveghea tinerele în cluburi și în locurile de cazare și a exercita presiuni fizice și psihice asupra victimelor, dar și de a colecta sumele de bani obținute de tinerele exploatate, care ulterior ar fi predate liderului grupării.
De asemenea, începând cu anul 2010, cetățenii români cercetați în cauză ar fi constituit, aderat și/sau sprijinit presupusul grup infracțional organizat condus de numitul G. G., în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și trafic de persoane, proxenetism și, drept urmare, ar fi executat și acte materiale de racolare, transport, cazare și exploatare a tinerelor în Austria.
Prin încheierea din data de 29.05.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin încheierea nr. 224R/06.06.2016 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 148 alin. 1 lit. fV.C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G., R. M. M. și Hărăniță S..
Măsura preventivă a inculpaților mai sus menționați fost prelungită, respectiv, menținută, succesiv, ultima oară, prin încheierea din data de 28.05.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*, definitivă prin decizia penală nr.341C/06.06.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*/a6, respectiv, decizia penală nr. 365C/11.06.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Prin excepție, în cazul inculpatului Hărăniță S., măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prin decizia penală nr. 46C/12.03.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*/a2.
Nu în ultimul rând, și ceilalți inculpați mai susmenționați au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsuri preventive mai blânde, ultimii dintre ei, inculpații I. G. și G. G., respinse, ca neîntemeiate, prin încheierea din data de 25.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*, definitivă prin decizia penală nr. 459/CO/11.07.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013*/a7.
În analiza legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu a inculpaților în cadrul verificărilor periodice în cursul judecății, Tribunalul constată incidența următoarelor prevederi legale:
Art. 362 alin. 2 C.pr.pen. prevede că în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208 C.pr.pen.
Din acest punct de vedere, textul legal la care se face trimitere, art. 208 alin. 4 C.pr.pen, stabilește că în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
De asemenea, art. 207 alin. 4-5 C.pr.pen. (la care art. 208 alin. 3 C.pr.pen. face trimitere), prevede: când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, Tribunalul a constatat că nu s-au adus critici în acest sens de apărătorii inculpaților, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum nici Tribunalul nu a semnalat aspecte de nelegalitate. Prin urmare, în baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.3C.pr.pen. și art. 207 alin. 4 C.pr.pen., Tribunalul va constata legalitatea măsurii preventive a inculpaților.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, Tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G. și R. M. M. nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Altfel spus, temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive (încheierea din data de 29.05.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2013, definitivă prin încheierea nr. 224R/06.06.2016 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar (art. 148 alin. 1 lit. f), se menține și în prezent, în reglementarea actuală, găsindu-și corespondent în prevederile art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
Astfel, pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a reținut îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile legale precitate, respectiv: 1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit (cel puțin) una din infracțiunile enunțate de textul legal menționat (o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare), 2. privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
1. În analiza primei condiții susmenționate, Tribunalul a constatat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de criminalitate organizată (modalitatea constituire/sprijinire), trafic de persoane/minori, proxenetism, după cum s-a reținut și în încheierile judecătorului (cu ocazia luării, prelungirii, respectiv, menținerii măsurii arestării preventive), menționate în paragrafele de mai sus, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 C.pr.pen. (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
Fără a trece la o riguroasă analiză a faptelor presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale și în cea a judecății în primă instanță în dovedirea „acuzațiilor” aduse, Tribunalul s-a raportat, în acest sens, la următoarele: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor Mușeanu M. L., Markus Kreuzer, E. N., P. I. R., F. M. și Golotuț I. G., declarațiile inculpaților, procesele-verbale de recunoaștere din planșe foto, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate cu autorizarea cerută de lege, documentele bancare referitoare la transferurile de bani realizate de membrii presupusului grup infracțional, procesele verbale de percheziție domiciliară, etc.
2. O analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal mai sus enunțat (art. 223 alin.2 C.pr.pen.), respectiv, privarea de libertate a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G., R. M. M. și Hărăniță S. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, Tribunalul a reținut, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv, gravitatea faptelor presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provin inculpații, antecedentele lor penale, alte împrejurări privitoare la persoana lor.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, are în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În consecință, se poate considera că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ca urmare a lăsării în libertate a inculpaților - fie prin activitatea acestora posterioară faptei, fie prin reacția declanșată în cadrul societății de faptele comise.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Examinând în acest context cauza, Tribunalul a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție, având în vedere următoarele aspecte:
- importanța valorilor sociale încălcate- libertatea fizică, dar și integritatea fizică/psihică a persoanelor, bunele moravuri; numărul și gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații- infracțiuni de dintre cele mai grave, săvârșite de mai multe persoane împreună, într-un mod aparent organizat și elaborat, cu ramificații naționale și transfrontaliere, vizând și persoane minore, într-o perioadă însemnată de timp, prin acte repetate, caracterul premeditat al faptelor, valoarea ridicată a pagubei pretinse, conducând la concluzia existenței unei îndeletniciri a inculpaților pe această linie;
- persoana inculpaților, care, deși având domicilii stabile/copii minori în întreținere (în acest sens actele de stare civilă depuse la dosar, caracterizările, etc.)/pretins preocupări profesionale, audat dovadă de o mare îndrăzneală și dezinhibiție în săvârșirea unor fapte antisociale. Dintre aceștia, inculpații G. G., Caracior M. și R. M. M. nu se află la primul conflict cu legea penală.
Toate aceste considerente expuse mai sus, reprezintă în opinia Tribunalului temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune privarea de libertate a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G., R. M. M. și Hărăniță S., măsura arestării preventive, respectiv, a arestului la domiciliu, justificându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal, în faza de judecată.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G. și R. M. M., prin apărători, Tribunalul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea (dar și menținerea) măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G. și R. M. M., existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare argumente în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză, deși măsura dăinuind de o perioadă îndelungată de timp, însă, sub jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată, activitatea infracțională imputată inculpaților și probatoriul administrat fiind de o complexitate ridicată).
Totodată, conform art. 223 alin. 2 C.proc.pen, Tribunalul a ținut seama și de gravitatea faptelor (deosebită, față de numărul lor, natura și modalitatea presupusă de săvârșire), dar și de sănătatea inculpaților (nu există probe, în ciuda actelor medicale existente la dosar, în sensul că inculpații au probleme de sănătate care să ducă la concluzia că nu ar suporta regimul de detenție sau nu ar fi primit tratament adecvat afecțiunilor ante sau post privative de libertate).
În consecință, luarea față de inculpații G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G. și R. M. M. a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar (solicitate) sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d C.proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În lumina celor expuse, măsura privării de liberate a inculpaților G. G., Caracior M., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., I. V., I. G. și R. M. M. și Hărăniță S. este încă proporțională cu gravitatea acuzațiilor, prin raportare și la natura interesului public ocrotit.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul I. G., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - Curtea consideră contestațiile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2012 din data de 21.10.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. – S. Centrală a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:
1. G. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și art. 37 lit. b C.p. (1968);
2. Caracior M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și art. 37 lit.a C.p. (1968);
3. I. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968);
4. M. N. Sarmis, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968);
5. S. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968);
6. G. Ș. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. (1968);
7. F. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a din C.p. (1968);
8. R. M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și art. 37 lit.a C.p. (1968);
9. I. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată și completată, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 și 4 din Legea 678/2001, modificată și completată; proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1 și 2 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. (1968).
În fapt, în esență, s-a reținut că la data de 16.12.2011, organele de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de o grupare de criminalitate organizată, condusă de numitul G. G., zis „G.” sau „B.”, pe linia traficului de persoane, traficului de minori și proxenetismului. Ca urmare a investigațiilor efectuate s-a stabilit că sus-numitul coordonează o grupare infracțională ce are drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, domiciliate pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le transportă în străinătate, în special în Austria, unde le exploatează din punct de vedere sexual. O parte dintre aceste tinere sunt minore. Totodată, s-a stabilit că din această grupare fac parte numiții: B. E. L., G. N., zis „N.”, Caracior M., zis „B.”, M. N.-Sarmis, zis „S.”, I. V., zis „C.”, S. G., zis „F.”, F. A., zis „A.”, G. Ș.-R., zis „R.”, G. V. ,zis „V.” sau „Raj”, R. M.-M., zis „P.”, P. M., zis „M.”, H. S., zis „S. Blondu”, A. C., zis „C. din Voluntari”, I. G., zis „B.”, P. N. A., zis „N. Șerparu”, N. R. A., zis „B.”. Modul de operare folosit în activitatea infracțională constă în aceea că liderul și organizatorul rețelei, aflat în cea mai mare parte a timpului pe teritoriul Austriei, se ocupă de recrutarea tinerelor, de transportul sau plata transportului acestora în Austria, de cazare și plasarea lor în cluburi. Totodată, acesta exercită presiuni asupra victimelor, pentru a le determina să practice prostituția în folosul grupării și pentru ca tinerele să lucreze în fiecare zi și cu cât mai mulți clienți, pentru obținerea unor profituri mari. Tot liderul grupării s-a ocupat de obținerea cărților de identitate emise pe numele altor persoane majore, înscrisuri care au fost folosite pentru tinerele minore, care sunt aduse din România și nu au dreptul de a lucra în cluburi. Pe teritoriul României, acționează o parte din membrii grupării care au rolul de a racola tinere, care ulterior sunt plasate liderului grupării, pentru a decide modalitatea de transport în Viena și unde urmează ca tinerele să lucreze. În același timp, se mai arată în referatul întocmit de parchet, în România, liderul grupării deține un azil de bătrâni, construit cu banii obținuți din exploatarea tinerelor în Austria, afacere de care se ocupă membrii grupării din România. Alți membrii ai grupării se află pe teritoriul Austriei, împreună cu liderul grupării, aceștia având rolul de a supraveghea tinerele în cluburi și în locurile de cazare și pentru a exercita presiuni fizice și psihice asupra victimelor. Mai au rolul de a colecta sumele de bani obținute de tinerele exploatate, care ulterior sunt predate liderului grupării.
De asemenea, începând cu anul 2010, cetățenii români cercetați în cauză au constituit, aderat și/sau sprijinit grupul infracțional organizat condus de numitul G. G., în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și trafic de persoane, proxenetism și drept urmare, au executat și acte materiale de racolare, transport, cazare și exploatare a tinerelor în Austria.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2013 la data de 29.05.2013 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor 11 inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența în cauză a dispozițiile art. 148 alin. lit. f C.p.p., infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetații fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită și, ulterior, menținută în condițiile legii.
Așa cum a reținut și Tribunalul, în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială, aceste temeiuri impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Fiind vorba de o măsură preventivă luată anterior intrării în vigoare a C. proc. pen., potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi menținută în condițiile legii noi, ceea ce implică examinarea cerințelor art. 202 alin. (1), (3) și art. 223 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit alin. (3) al art. 202 C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform art. 223 alin. (1) și (2) C.p.p., măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, (...) numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, din probele existente în cauzărezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul regăsindu-se și în reglementarea actuală.
Exigențele art. 223 alin. (2) C.p.p. sunt și ele îndeplinite: din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, se constată că privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, se au în vedere criteriile prevăzute chiar de lege. Astfel, Curtea reține circumstanțele concrete ale cazului, multitudinea de acte materiale executate, perioada mare de timp în care, în mod rezonabil, se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, numărul mare de persoane implicate, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen.
Împrejurarea că, potrivit legii noi, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații în primă instanță s-au redus nu poate duce la estomparea stării de pericol pentru ordinea publică, nefiind depășită durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, față de complexitatea cauzei, împrejurările comiterii faptelor, numărul și modul de organizare al făptuitorilor – astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat, dată fiind și complexitatea deosebită a cauzei și infracțiunile pentru care inculpatul este judecat.
În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudența CEDO, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței (Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, Curtea apreciază că, prin raportare la stadiul actual al procedurii, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată.
Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ, impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi asemenea fapte.
Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de particularitățile cauzei și de diligențele sporite cu care au acționat organele judiciare.
La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, menționat prin sentința penală de condamnare, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 202 C. proc. pen.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 paragraf 3 din CEDO care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei prin raportare la prevederile art. 202 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care acesta se bucură confirm legislației în vigoare.
Menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Pe cale de consecință, se constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale și nu se impune a fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară, întrucât aceasta nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C. proc. pen., pentru a fi îndeplinite condițiile de la art. 242 alin. (2) C. proc. pen.
Cu atât mai puțin, Curtea nu poate revoca măsura arestării preventive, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. pen. în acest sens, întrucât nu au încetat temeiurile care au determinat-o și nici nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În raport de cele ce preced, Curtea, în baza art.425/1 alin. (7) pct.1 lit.b) C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat llie G., menținând hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin. (2) și art.274 alin. (1) C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-inculpat I. G., menținând hotărârea atacată, respectiv încheierea din 15.07.2014 (dosar nr._/3/2013*) a Tribunalului București - Secția I penală.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2014.
PREȘEDINTE,
G. T.
GREFIER,
D. P.
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier-șef
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
