Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 549/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 549/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 549/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR. 549/CO
Ședința publică de la 30.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. T.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentată de procuror – L. I..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul D. N. împotriva sentinței penale nr.324 din data de 14.04.2014 pronunțată de TRIBUNALUL I. - SECȚIA PENALĂ, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat D. N. personal și asistat de avocat ales I. C. cu împuternicire avocațială la dosar și de avocat desemnat din oficiu N. D. cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă avocat din oficiu N. D. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru contestatorul condamnat, prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curtea constată încetată delegația avocatului desemnat din oficiu și acordă onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul, arată că dorește a i se încuviința administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și de asemenea a depune motivele apel ce solicită a fi recalificate ca și motive de contestație.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, avându-se în vedere că prezenta contestație vizează o cerere de contopire a unor pedepse
Curtea încuviințează depunerea de înscrisuri în circumstanțiere și constata proba administrată prin atașarea înscrisurilor la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului condamnat arata că s-a formulat contestație împotriva sentinței penale nr.324 din data de 14.04.2014 pronunțată de TRIBUNALUL I. - SECȚIA PENALĂ., pe care clientul său o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită admiterea prezentei contestații desființarea sentinței penale contestate și pe fond a se reduce sporul de pedeapsă aplicat pentru fapte în legătură cu care instanța a constatat că sunt concurente. Arata că în cele 2 pedepse rezultante care au fost descontopite și ulterior contopite exista un spor de 6 luni închisoare.
Apreciază că instanța de apel a aplicat legea penală mai favorabilă, a făcut aplicarea prev.art.6 C.p. în mod incorect a aplicat direct un spor de 3 ani, fără a face vorbire de acest spor în considerente, mai mult apreciază sporul ca fiind prea mare la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
În principal apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere prevederile vechiului cod penal și să mențină sporul inițial aplicat de instanța de fond, respectiv de 6 luni cum a fost menționat în sentința nr.793/2013, astfel că solicită înlăturarea acelui spor de pedeapsă de 3 ani închisoare. În subsidiar solicită reducerea sporului de pedeapsă aplicat, a se avea în vedere cererea condamnatului privind aplicarea legii penale mai favorabile și a se da eficiența cuvenită prevederilor art.320/1 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnat ca fiind nefondată.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus aplicarea acelui spor de 2 ani și 6 luni închisoare, avându-se în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă condamnatul, infracțiunile grave pentru care acesta a fost condamnat respectiv lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, înșelăciune.
Totodată menționează că persoana condamnată este solicitată de autoritățile străine pentru punerea în executarea a unui mandat de arestare preventivă emis pentru comiterea de infracțiuni de același gen.
Consideră că susținerile apărării nu pot fi primite în condițiile în care în sarcina condamnatului se reține a fi comis 3 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal pentru care acesta a fost condamnat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, în raport de toate aceste considerente apreciază că sporul de pedeapsă este justificat și solicită a fi menținut.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arata că este de acord cu cele susținute de doamna avocat, menționează că este întreținător de familie, are 4 copii și consideră că sporul de pedeapsă este mult prea mare, astfel că solicită a fi redus.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.324/F din 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 1.07.2014, a fost admisă cererea formulată de petentul – contestator D. N..
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.890/21.12.2011 a Tribunalului București – Secția a II-a Penala, rămasă definitivă prin decizia penală nr.244/24.01.2014 a Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente:
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.221 CP 1968 cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 alin.2 rap.la art.76 alin.1 lit.e și art. 80 alin.2 CP 1968;
-5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, c si alin.21 lit.a CP 1968, cu aplicarea art.37 lit.b și art.74 alin.2 – 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 CP 1968;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 rap.la art.290 CP 1968, cu aplicarea art.37 lit.b și art.74 alin.2 – 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 CP 1968;
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.291 Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod Penal și art.74 alin.2 – 76 alin.1 lit. b Cod Penal și art.80 alin.2 Cod Penal;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.264 CP 1968, cu aplicarea art.37 lit.b și art. 74 alin.2 – 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 CP 1968.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.793/11.10.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 05.11.2013, în pedepsele componente:
-4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin.1, 2, 3 și 5 CP 1968, cu aplicarea art.37 lit.b CP 1968 și art.3201 alin.7 CPP 1968;
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 25 rap.la art.293 alin.1 CP 1968, cu aplicarea art. 37 lit.b CP 1968 și art.3201 alin.7 CPP 1968;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 189 alin.2 CP 1968, cu aplicarea art. 37 lit.b, 39 alin.4, 74 alin.2, 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 CP 1968;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 189 alin.2 CP 1968, cu aplicarea art. 37 lit.b, 39 alin.4, 74 alin.2, 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 C CP 1968;
-3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 189 alin.2 CP 1968, cu aplicarea art. 37 lit.b, 39 alin.4, 74 alin.2, 76 alin.1 lit.b și art.80 alin.2 CP 1968;
-6 luni închisoare, reprezentând spor aplicat prin sentința menționată.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b CP 1968, cu aplicarea art.6 C.pen., s-a aplicat contestatorului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, în final contestatorul urmând să execute pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b CP 1968 (art. 65 – 66 lit.a si b C.pen.) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin.3 CP 1968 s-a aplicat contestatorului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b CP 1968 (art.66 alin.1 lit.a și b C. pen.) pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 CP 1968 (art.72 C.pen.) s-au dedus din pedeapsa aplicată perioadele de timp următoare:
- de la 09.02.2007 până la 29.09.2008;
- de la 17.11.2009 până la 24.05.2011;
- de la 22.06.2009 până la 26.06.2009;
- de la 02.04.2009 până la 01.05.2009;
- de la 12.02.2013 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr. 2129/24.01.2014, emis de Tribunalul București – Secția a II-a penală și MEPI nr.1535/05.11.2013, emis de Tribunalul București – Secția I penală și emiterea unui nou mandat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. – Secția Penală sub nr._ la data de 12.02.2014, petentul – contestator D. N. a formulat contestație la executare.
În motivare, petentul a solicitat contopirea pedepselor aplicate în dosarele nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr._./3/2007 al Tribunalului București – Secția a II-a Penala și nr._/3/2013 al Tribunalului București – Secția I Penala, arătând că faptele săvârșite în dosarele anterioare sunt concurente.
A arătat că în dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința penală nr.1476/19.10.2011, modificată prin decizia penală nr. 23/11.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a fost condamnat la câte 3 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea a trei fapte de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. și pedepsite de art.189 alin.2 Cod Penal.
În dosarul nr._/3/2013, prin sentința penală nr. 793/11.10.2013 a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune, fapta prev.si pedepsită de art. 20 rap.la art.215 alin.1, 2, 3 si 5 Cod Penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod Penal si art.320/1 Cod Procedură Penală și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea, prev. si pedepsita de art. 25 Cod Penal rap.la art.293 alin.1 Cod Penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod Penal si art. 320/1 Cod Procedură Penală, sentința rămasă definitiva prin neapelare.
În dosarul nr._./3/2007 a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals sub semnătura privată, la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals si la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, pedepse ramase definitive la data de 24.01.2014 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală.
Deoarece toate faptele pentru care petentul – contestator a fost condamnat in cele trei dosare sunt concurente, s-a apreciat se impune computarea acestora, conform art.36 Cod Penal si in conformitate cu art.36 alin.3 Cod Penal si deducerea perioadelor de arest preventiv, precum si a timpului executat din pedepse.
În acest sens, a solicitat anularea mandatelor de executare emise, repunerea tuturor condamnărilor în individualitatea lor, efectuarea computărilor pentru toate infracțiunile concurente, deducerea perioadelor executate ca măsura preventivă sau parte din pedeapsa si emiterea unui nou mandat de executare care sa fie in conformitate cu dispozițiile legale.
A arătat că perioadele executate ce trebuie deduse sunt după cum urmează:
- de la data de 09.02.2007 la 29.09.2008
- de la data de 02.04.2009 la 26.06.2009
- de la data de 17.11.2009 la 24.05.2011
- de la data de 12.02.2013 la zi.
În drept, au fost invocate disp.art.461 alin.1 lit.d Cod Procedură Penală cu raportare la art.36 Cod Penal.
La dosarul cauzei au fost atașate fișa de cazier a petentului – condamnat, sentința penală nr.890/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penala în dosarul nr._./3/2007, sentința penală nr.793/11.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, MEPI nr.2129/24.01.2014, emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală și MEPI nr.1535/05.11.2013, emis de Tribunalul București – Secția I Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că cererea de contopire a pedepselor este întemeiată, infracțiunile ce au făcut obiectul dosarelor in care s-au pronunțat sentințele penale nr. 890/21.12.2011 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.244/24.01.2014 a Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința penală nr.793/11.10.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 05.11.2013, fiind concurente, dat fiind faptul ca acestea au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea formulată de petentul – contestator D. N..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, a arătat că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a tehnicii de contopire a pedepselor, în sensul că după contopire a repus în individualitatea lor pedepsele, omițând să se pronunțe cu privire la menținerea sporului aplicat prin sentința penală nr.793/2013, astfel că nu s-a pronunțat cu privire la sporul de 6 luni.
O altă critică a inculpatului este aceea că instanța de fond nu a aplicat principiul prevăzut de noua lege penală și că aplicarea sporului de 3 ani este exagerat de mare în raport de criteriile pe baza cărora ar fi trebuit apreciat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea consideră contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.890/21.12.2011 a Tribunalului București – Secția a II-a Penala, definitivă prin decizia penală nr.244/24.01.2014 a Î.C.C.J. – Secția Penală, și prin sentința penală nr.793/11.10.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 05.11.2013, se află în concurs, repunând în individualitatea lor pedepsele pronunțate și aplicând dispozițiile art. 33 lit.a – art.34 lit.b CP 1968, mai favorabile față de tratamentul sancționator prevăzut la art. 39 alin. (1) lit.b) C. pen.
Astfel fiind, Curtea își însușește în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual contestației formulate.
D. fiind că toate infracțiunile au fost comise și judecate definitiv sub imperiul vechi, în privința niciuneia nefiind incidente dispozițiile art. 6 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, aplicarea tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni potrivit legii vechi este conformă și cu interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a sporului de 6 luni închisoare aplicat pentru concursul de infracțiuni prin sentința penală nr.793/11.10.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, invocată de contestator, aceasta se referă la faptul că, în cazul reținerii și a altor infracțiuni în structura pluralității, cum este situația în speță, sporul ce se poate adăuga pentru întreg concursul trebuie să fie, obligatoriu, în cuantum de cel puțin egal cu cel stabilit anterior, acesta din urmă putând fi însă majorat până la limitele stabilite de art. 34 alin. ultim și art. 80 alin. (3) CP 1968 (cumulul aritmetic al pedepselor și, respectiv, pedeapsa de 30 de ani închisoare).
Câtă vreme instanța care efectuează operațiunea de contopire respectă regula menționată anterior, ea nu trebuie să se pronunțe în sensul „menținerii” acestui spor, nefiind instanță de control judiciar față de cea care l-a aplicat.
În speță, Tribunalul a procedat în mod legal sporind pedeapsa cea mai mare dintre cele aplicate pentru infracțiunile în concurs cu 3 ani (aplicând așadar un spor mai mare decât cel de 6 luni reținut pentru o parte din infracțiunile la care a fost condamnat contestatorul).
Aplicarea sporului era imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și durata pedepselor contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru celelalte infracțiuni comise.
Față de cele reținute, Curtea în temeiul art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat D. N., menținând hotărârea atacată.
Văzând și prevederile art.275 alin. (2) și art.274 alin. (1) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat D. N., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.324/F din 14.04.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului I. - Secția penală.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-condamnat D. N. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2014.
PREȘEDINTE,
G. T.
GREFIER,
D. P.
Pentru grefier aflat în CO
Semnează grefier-șef
Red. T.G. / Dact. A.L. 2 ex.04.08.2014
T. I. – jud.: P. R.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 296/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 605/2014.... → |
|---|
