Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 825/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.825/C
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul C. G. împotriva sentinței penale nr.792 din data de 14.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat C. G. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. M., cu delegație de substituire nr.860 din data de 11.11.2014, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat P. E., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 30.10.2014, (atașată la fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă interpretul de limbă italiană Slăvuică E., cu autorizație nr.2252, emisă de Ministerul Justiției - Direcția pentru Publicitate, Notari Publici, Executori Judecătorești și Consilieri Juridici la data de 05.10.1999, atașată la dosar ( fila 10).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat C. G., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației formulate împotriva sentinței penale nr.792 din data de 14.07.2014, pronunțată de Tribunalul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, prin care a fost admisă, doar în parte, contestația condamnatului, sub aspectul reducerii pedepsei complementare a drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II – a și lit. b Cod penal 1969 și sub aspectul înlocuirii măsurii de siguranță a expulzării, prev. de art. 117 alin.3 Cod penal 1969, cu măsura complementară a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani, durata maximă prev. de art.66 alin.1 Cod penal.
De asemenea, precizează că acesta a fost condamnat de către Tribunalul București-Secția a II-a Penală, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, rezultată din contopirea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.
Totodată, arată că Tribunalul G., a reținut, în baza art.6 alin.1 Cod penal și art.4 din Legea nr.187/2012, că nici pedeapsa de 10 ani închisoare și nici cea de 15 ani închisoare nu depășesc limitele maxime prevăzute de normele de incriminare din Legea nr.143/2000, astfel cum au fost acestea modificate.
Prin urmare, lasă la aprecierea instanței temeinicia contestației formulate de petentul-condamnat, în subsidiar, solicitând reducerea celor două pedepse aplicate condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În acest sens, arată că instanța de fond, în mod corect, a constatat că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă, astfel cum este prevăzută în art.6 Cod penal, în sensul că niciuna dintre cele două pedepse aplicate condamnatului nu depășește limita maximă prevăzută în Legea nr.143/2000, astfel cum a fost modificată și nici în ceea ce privește dispozițiile privind concursul de infracțiuni, în sensul că legea penală nouă nu este mai favorabilă condamnatului, în condițiile în care, acestuia nu i s-a mai aplicat un spor de pedeapsă, ci doar pedeapsa de 15 ani închisoare. Astfel, constată că, potrivit art.39 alin.1 Cod penal, în cazul în care s-ar fi făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, conform noii reglementări, condamnatului i s-ar fi aplicat un spor de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel încât, pedeapsa finală ar fi de 18 ani și 4 luni închisoare, o pedeapsă evident mai mare decât cea pe care o are de executat. Solicită, respingerea contestației astfel formulate, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Contestatorul-condamnat C. G., având cuvântul, precizează că unei persoane care a primit 25 de ani pentru trafic internațional de droguri, conform noii legi, pedeapsa i se reduce la 15 ani închisoare. Menționează că a primit minimul de 15 ani, iar potrivit noii legi are maximul prevăzut de lege. Precizează că nu reușește să înțeleagă aceste aspecte.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.792 din data de 14.07.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul C. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 155 din 12.02.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 3728/11.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a, b din Noul Cod penal, a fost redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului C. G. de la 7 ani la 5 ani.
S-a constatat că măsura de siguranță a expulzării prevăzută de art. 117 alin. 3 Cod penal din 1969, are corespondent în Noul Cod penal în dispozițiile art. 66 lit. c referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României.
S-a dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani, durată maximă prevăzută de art. 66 alin. 1 Cod penal.
A fost menținut mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 207 din 13.11.2009 emis de Tribunalul București secția a II-a penală, cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 155 din 12.02.2009 Tribunalul București Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3728/11.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. c Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. G. la pedeapsa închisorii de 10 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 15 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 24.08.2008 la zi.
În baza art. 117 Cod penal, s-a dispus expulzarea inculpatului.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. c Cod penal, are corespondent în art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani, iar infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, are corespondent în art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod Penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, tribunalul a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă pentru infracțiunea săvârșită.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
Raportând toate aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Tribunalul a reținut că în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 74 alin 1 lit. c Cod penal 1969, aceasta nu se situează peste limita maximă prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, cum de altfel nici pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, nu se situează peste limita maximă prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr.143/2000 așa cum a fost modificată la data de 01.02.2014, motiv pentru care, prima instanță a arătat că nu se impune reducerea acestora.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la pluralitatea de infracțiuni, Tribunalul a comparat pedeapsa aplicată inculpatului (pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare) cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal.
Potrivit art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Urmând acest algoritm, Tribunalul a reținut că petentul contestator ar urma să execute potrivit Noului Cod penal, pedeapsa de 15 ani închisoare care se majorează cu o treime din pedeapsa de 10 ani, respectiv cu 3 ani și 4 luni, care adăugându-se la pedeapsa de 15 ani s-ar ajunge ca pedeapsa rezultantă să fie de 18 ani și 4 luni închisoare, deci mai mare decât pedeapsa pe care o execută contestatorul în prezent ce este doar de 15 ani închisoare.
Prin urmare, potrivit Noului Cod penal, pedeapsa principală maximă aplicabilă contestatorului condamnat este mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta, prevederile Noului Cod penal nefiind astfel favorabile contestatorului C. G..
Pentru a reține astfel, Tribunalul a avut în vedere și decizia nr. 1/16.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie prin care s-a statuat că, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale și apoi, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi urmând a fi redusă numai în cazul în care ar depăși maximul la care se poate ajunge în baza art. 36 din Codul Penal, în caz contrar, pedeapsa rezultantă urmând a rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Tribunalul a constatat, însă, că petentul contestator C. G. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Cod penal, numai cu privire la durata pedepsei complementare, care a fost stabilită prin hotărârea de condamnare la 7 ani, iar în prezent, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani.
Totodată, Tribunalul a constatat că măsura de siguranță a expulzării prevăzută de art. 117 alin. 3 Cod penal din 1969, are corespondent în Noul Cod penal în dispozițiile art. 66 lit. c referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, iar, potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal, durata maximă a acesteia este de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație condamnatul C. G., solicitând reducerea celor două pedepse aplicate, conform art. 6 Cp.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondată contestația, pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a făcut aplicarea art. 6 alin.6 Cp, reducând la limita maximă de 5 ani, prevăzută de art.66 Cp, durata pedepsei complementare aplicate condamnatului.
Condamnatul a invocat în contestație incidența dispozițiilor art. 6 alin.1 Cp în privința pedepselor de 10 ani închisoare, respectiv 15 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin.1 și 2 și art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, însă niciuna dintre pedepse nu depășește maximul special prevăzut de lege în actuala reglementare și anume, 12 ani închisoare, respectiv 15 ani închisoare.
De asemenea, pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal.
În consecință, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 792/14.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă italiană pentru 3 ore de activitate prestată se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 792/14.07.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă italiană pentru 3 ore de activitate prestată se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE
R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.R.A.A.
dact.L.G.
ex.2/12.12.2014
jud.O.G.-Trib.G.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1384/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
