Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-07-2014 în dosarul nr. 481/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.481/C
Ședința publică din data de 18 iulie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale nr.244/F/15.V.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-contestator L. I., personal, aflat în stare de arest în executare, și asistat juridic de apărător din oficiu C. A., în baza delegației nr._/30.VI.2014, aflată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea Deciziei penale nr.15/C/L.P.M.F./20.II.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ (394/2014).
Intimatul-contestator, personal, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond, în mod greșit, a admis contestația la executare, care trebuia respinsă, ca inadmisibilă, întrucât, prin Sentința penală nr.30/F/5.II.2014, din Dosarul nr._, Tribunalul Ialomița a respins sesizarea comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Intimatul-contestator, prin apărătorul din oficiu, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației, cu toate că sunt aplicabile dispozițiile art.599, alin.5, Cod de procedură penală.
Intimatul-condamnat, personal, arată că este condamnat definitiv din anul 2006, solicitând reducerea pedepsei la 12 ani închisoare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.244/F/15.V.2014, din Dosarul nr._, Tribunalul Ialomița:
a admis contestația la executare, formulată de contestatorul L. I.,
a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, aplicate prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, definitivă și menținută prin Decizia penală nr.5.395/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, pentru infracțiunea de viol, prev. de art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal și art.37, lit.b din vechiul Cod penal, și de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest, prev. de art.203 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal și art.37, lit.b din vechiul Cod penal,
în temeiul art.6, alin.1 din noul Cod penal, a dispus reducerea pedepsei de 15 ani închisoare la pedeapsa de 12 ani închisoare, maximul special prevăzut pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.218, alin.3, lit.a și lit.c din noul Cod penal,
a constatat că pedeapsa rezultantă aplicată în baza legii penale vechi depășește maximul la care se ajunge conform art.39 din noul Cod penal, astfel că, în temeiul art.39, alin.2 din noul Cod penal, a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând să fie executată pedeapsa de 12 ani, la care se adaugă 1/3 din pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel că, în final, contestatorul va executa pedeapsa de 13 ani și 8 luni închisoare, cu 5 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art.66 din noul Cod penal,
în temeiul art.6, alin.5 din noul Cod penal, raportat la art.66 din noul Cod penal, a stabilt că pedeapsa complementară aplicată în baza vechiului Cod penal are corespondent în dispozițiile art.66, lit.a, b, d, e și f din noul Cod penal, care va fi executată în conținutul și în limitele din legea penală nouă,
a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale de condamnare și emiterea unor noi forme de executare pentru pedepsele de 13 ani și 8 luni închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66, lit.a, b, c, d, e și f din noul Cod penal,
a dedus perioada executată de la data de 13.IX.2005 la zi,
în temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei.
Instanța de fond, ca instanță de executare, a reținut că, prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.5.395/20.IX.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, compusă din pedepsele de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, pentru infracțiunea de viol, prev. de art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal și art.37, lit.b din vechiul Cod penal, și de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de incest, prev. de art.203 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal și art.37, lit.b din vechiul Cod penal.
A mai reținut că, prin Sentința penală nr.30/5.II.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.15/20.II.2014 a Curții de Apel București, a fost respinsă sesizarea formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia.
În motivare, a arătat, mai întâi, că nu a făcut aplicarea art.599, alin.5 din noul Cod de procedură penală, potrivit căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, întrucât la data soluționării Dosarului nr._ nu fusese pronunțată Decizia nr.1/14.IV.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că, în aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor judecătorești rămase definitive înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art.6 din noul Cod penal cu privire la pedepsele individuale, iar, într-o a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii penale vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii penale noi, conform art.39 din noul Cod penal, astfel că, în cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii penale vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 din noul Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la maximul respectiv, în timp ce, în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii penale vechi.
Pe fond, comparând limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal și de art.218, alin.1 și alin.3, lit.b și lit.c din noul Cod penal, a constatat ca legea penală nouă este mai blândă, întrucât maximul este de 12 ani închisoare, în raport cu maximul de 18 ani închisoare prevăzut de legea penală veche. Ca atare, a redus pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată la maximul special de 12 ani închisoarea prevăzut de noua lege penală, apoi a constatat că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare stabilită în baza vechii legi penale depășește pedeapsa rezultantă stabilită în baza art.39, litera b din noul Cod penal, conform căruia, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse ale închisorii.
A arătat că, deși în Decizia nr.1/14.IV.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu sunt inserate detalii privind întocmirea minutei în stabilirea pedepsei rezultante pe baza legii penale noi, este de înțeles faptul că pedepsele închisorii, care au fost descontopite în vederea aplicării individuale a art.6 din noul Cod penal, nu pot rămâne descontopite, ci vor fi contopite în baza art.39, alin.2 din noul Cod penal.
A mai făcut precizarea că, în sensul Deciziei nr.1/14.IV.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu pot fi rediscutate forma continuată și starea de recidivă, care au intrat în autoritatea lucrului judecat.
Având în vedere disp. art.6, alin.5 din noul Cod penal, a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal are corespondent în dispozițiile art.66, lit. a, b, d, e și f din noul Cod penal, care vor fi executate în conținutul și în limitele din noua lege penală.
În termen legal, Ministerul Public a formulat contestație, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris și orală a contestației, s-a susținut că, potrivit art.599, alin.5 din noul Cod de procedură penală, contestația la executare este inadmisibilă, în raport cu Sentința penală nr.30/F/5.II.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, prin care a fost respinsă sesizarea comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia, privind aplicarea legii penale mai favorabile, care a avut în vedere starea de recidivă postexecutorie, iar Decizia nr.1/14.IV.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intervenită ulterior, confirmă, de fapt, raționamentul juridic al instanței de judecată care a respins sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Au fost atașate Sentința penală nr.30/5.II.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, precum și Decizia penală nr.15/C/L.P.M.F./20.II.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ (394/2014).
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală contestată, Curtea apreciază că este fondată contestația formulată de Ministerul Public.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond, ca instanță de executare, a ignorat, într-o manieră inadmisibilă, Sentința penală nr.30/5.II.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, care a rămas definitivă prin Decizia penală nr.15/C/L.P.M.F./20.II.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ (394/2014), prin urmare cu aproximativ trei luni înainte ca prima instanță să se pronunțe asupra acestei contestații la executare, întemeiată pe disp. art.598, alin.1, litera d din noul Cod de procedură penală, prin care se invocă . noii legi penale, ca fiind mai favorabilă.
Prin hotărârea judecătorească anterioară, intrată în puterea de lucru judecat, a fost respinsă sesizarea comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul L. I., aflat în executarea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, stabilite prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, Dosarul nr.1304/2006, definitivă prin Decizia penală nr.5.395/20.IX.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, cu motivarea că noul Cod penal, pentru infracțiunea de viol, reglementată de art.218, alin.1 și alin.3, lit.c din noul Cod penal, fostul art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 5 ani închisoare și 12 ani închisoare, însă, potrivit art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva postexecutorie, aceste limite speciale se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, ceea ce înseamnă un maximum special de 18 ani închisoare, depășind pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în baza vechii legi penale, iar, pentru infracțiunea de incest, reglementată de art.377 din noul Cod penal, fostul art.203 din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, limite speciale care, conform aceluiași art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva după executare, se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, astfel că maximul special este de 7 ani și 6 luni închisoare, depășind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza legii penale vechi, în timp ce pedeapsa rezultantă, potrivit art.39, alin.1, litera b din noul Cod penal, este de 15 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare, în total 16 ani și 8 luni închisoare, care nu trebuie redusă, precizând că nici în varianta absorbției infracțiunii de incest în infracțiunea de viol, susținută de comisia de evaluare din penitenciar, pedeapsa închisorii de 15 ani aplicată nu depășește pedeapsa de 18 ani închisoare prevăzută de noua lege penală pentru infracțiunea de viol, în stare de recidivă postexecutorie. Prin urmare, deși nu exista dezlegarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra modalității de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, în situația condamnării definitive înainte de . noii legi penale, instanța penală anterioară a avut în vedere același raționament juridic, în două etape, confirmat, ulterior, de instanța supremă, prin Decizia nr.1/14.IV.2014. Ca atare, instanța de fond nu putea înlătura existența unei hotărâri judecătorești definitive, pentru simplul motiv că instanța supremă a dezlegat chestiunea de drept mai târziu, cu toate că suspendarea până la dezlegarea chestiunii de drept este facultativă, iar instanța penală anterioară a interpretat și aplicat dispozițiile art.6 din noul Cod penal întocmai după cum s-a pronunțat ulterior instanța supremă.
Potrivit art.599, alin.5 din noul Cod penal, contestațiile la executare ulterioare sunt inadmisibile atunci când există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Ori, în acest caz, cu privire la același condamnat și la aplicarea legii penale mai favorabile, există o hotărâre judecătorească definitivă, prin care, în urma unei analize juridice concrete, în raport cu toate împrejurările, inclusiv din punctul de vedere al stării de recidivă după executare, omisă de această a doua instanță de executare, a stabilit că dispozițiile legii penale noi nu-i sunt mai favorabile condamnatului. Ca atare, această nouă solicitare, denumită contestație la executare, dar care se întemeiază pe același argument, nu este admisibilă.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a, Cod de procedură penală, va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale 244/F/15.V.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în totalitate, și, rejudecând pe fond, în temeiul art.595, alin.5, Cod de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare împotriva M.E.P.Î. nr.347/25.IX.2006, emis de Tribunalul Ialomița, în Dosarul nr.1304/2006, formulată de contestatorul L. I., pe care, în temeiul art.275, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare în fond către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în timp ce, în temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea contestației, urmând ca suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, să fie suportată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 2, litera a, Cod de procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale 244/F/15.V.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._ .
Desființează, în totalitate, sentința penală și, rejudecând pe fond:
În temeiul art.595, alin.5, Cod de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare împotriva M.E.P.Î. nr.347/25.IX.2006, emis de Tribunalul Ialomița, în Dosarul nr.1304/2006, formulată de contestatorul L. I..
În temeiul art.275, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în fond către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.275, alin.3, Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în contestație rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.VII.2014.
Președinte,
D. P. Grefier,
I. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Tribunalul Ialomița: I. T..
4 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
