Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 518/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 518/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.518/C
Ședința publică din data de 24 iulie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: G. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. M. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. V. împotriva Sentinței penale nr.198/F din data de 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat I. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat O. D., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 8 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul condamnat.
Contestatorul condamnat, personal, declară că își retrage contestația cu care a sesizat această instanță.
Față de această declarație, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită să se ia act de retragerea contestației formulate de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a contestatorului condamnat, în sensul retragerii contestației formulate în prezenta cauză și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.198/F din data de 10 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Penală, în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 din Codul de procedură penală, a admis contestația la executare întemeiată pe sesizarea Comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului G., privind pe condamnatul I. V. (fiul lui A. și G., născut la data de 07 noiembrie 1983) și a dispus aplicarea legii penale mai favorabile, numai cu privire la pedeapsa complementară aplicată acestuia, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b din vechiul Cod penal, a cărei durată a redus-o, potrivit art.6 din Codul penal rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, de la 8 ani la 5 ani.
Prin aceeași sentință, s-a dispus anularea M.E.P.Î. nr.974 din data de 10 martie 2008, emis de Tribunalul Ialomița și emiterea unui nou mandat de executare pe numele condamnatului, iar, cu privire la cheltuielile judiciare, s-a hotărât ca acestea să rămână în sarcina statului, conform art.275 alin.3 din Codul de procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Sentința penală nr.824/2007 a Tribunalului Ialomița (rămasă definitivă, la data de 04 martie 2008, prin Decizia penală nr.789/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa principală de 20 ani închisoare (în care a fost contopit, potrivit art.61 alin.2 din vechiul Cod penal, în urma revocării liberării condiționate, restul de 662 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa principală de 5 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.567/2004 a Judecătoriei Slobozia) și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 8 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, b din vechiul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, în stare de recidivă postcondamnatorie, incriminată de art.174 alin.1 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din vechiul Cod penal.
Prima instanță a constatat că infracțiunea la care se referă hotărârea definitivă de condamnare este incriminată, conform legii noi, în art.188 alin.1 cu aplic. art.43 alin.1 din Codul penal și este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani. Întrucât pedeapsa principală aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, prima instanță a concluzionat că, sub acest aspect, nu sunt incidente dispozițiile art.6 din Codul penal, astfel că nu se poate dispune reducerea duratei pedepsei respective.
În schimb, cu privire la pedeapsa complementară, prima instanță a constatat că legea nouă este mai favorabilă condamnatului, întrucât, în art.66 alin.1 din Codul penal, prevede o perioadă maximă pentru care poate fi aplicată acea pedeapsă de 5 ani, mai mică decât cea de 8 ani, stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare, astfel că a procedat la reducerea corespunzătoare a duratei acelei pedepse.
Împotriva acestei sentințe (a cărei minută a fost comunicată, în copie, la data de 17 martie 2014), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul I. V. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de detenție și transmisă apoi primei instanțe).
Contestația respectivă a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 07 iulie 2014.
La termenul de astăzi, condamnatul contestator, fiind prezent personal în fața Curții, în stare de detenție și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a declarat că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.
Conform art.4251 alin.3 din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia de față, reglementată de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 (privind punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală), astfel cum a fost modificată prin art.4 din OUG nr.116/2013.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, condamnatul își poate retrage oricând contestația formulată, printr-o declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația condamnatului de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea contestației formulate de acesta în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia (aflat în stare de detenție), să fie acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul I. V. împotriva Sentinței penale nr.198/F din data de 10 martie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
G. C.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 05 august 2014
T.G. - jud.O.G.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
