Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 178/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 178
Ședința publică din data de 23.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 604 din data de 6 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București-secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat L. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat S. Ș., care depune împuternicire avocațială la dosar în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul contestatorului-condamnat L. G. solicită admiterea contestației în temeiul art. 598 lit. d Cod Procedură penală întrucât a intervenit o cauză de reducere a pedepsei, respectiv o lege penală mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, întrucât pedeapsa aplicată în vechea reglementare nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Contestatorul-condamnat L. G., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, precizează că nu a fost creat un prejudiciu și are familie de întreținut.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.604/F din 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală a fost respinsă ca nefondată, în baza art.598 lit.d C. pr. pen. contestația la executare formulată de petentul condamnat L. G., vizând sentința penală nr.274/25.03.2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3935/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.400/11.12.2013.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că persoana condamnată a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privința pedepselor aplicate prin menționata sentință penală, care sunt:
- 3 luni închisoare în baza art.25 C. pen. raportat la art.292 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen.;
- 2 luni închisoare în baza art.25 C. pen. raportat la art.292 C. pen. cu aplicarea art.3201 C. pr. pen.;
- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. în baza art.20 C. pen. raportat la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen.
În raport de dispozițiile art.6 alin.1 din noul C. pen. și de împrejurarea că pedeapsa rezultantă, de 4 ani și 6 luni închisoare, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a formulat contestația de față, solicitând, prin avocatul desemnat din oficiu, ca ea să fie admisă.
În faza procesuală a contestației nu s-au administrat alte probatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.274 din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr.3935/10.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul L. G. a fost condamnat după cum urmează:
- la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art.20 C. pen. raportat la art.215 alin.1, 2, 3, 5 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. (tentativă la înșelăciune calificată, cu consecințe deosebit de grave);
- 3 luni închisoare în baza art.25 C. pen. raportat la art.293 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. (instigare la fals privind identitatea);
- 2 luni închisoare în baza art.25 C. pen. raportat la art.292 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. (instigare la fals în declarații).
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
Curtea constată că după ce a reținut corect această împrejurare și a reprodus textul art.6 alin.1 C. pr. pen., instanța de fond, în mod inexplicabil, motivează într-o manieră care nu are absolut nicio legătură cu cauza:
„Prin Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal s-au adus modificări Legii nr.143/2000, respectiv art.2 alin.1 și 2 din lege, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dar și articolului 10 din aceeași lege în care se prevede actual că limitele speciale ale pedepsei prevăzute în art.2 se majorează cu 1/3.
Prin urmare, limita maximă prevăzută de legea nouă a pedepsei infracțiunii prev. de art.10 raportat la art.2 alin.1, 2 din Legea nr.143/2000 este de 16 ani închisoare.
Constatând că pedeapsa pe care o execută condamnatul petent nu este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă … tribunalul va respinge contestația ca nefondată”.
Așadar, în mod evident, și soluția și motivarea instanței de fond sunt în afara cadrului cauzei și străine situației de fapt.
Practic, cererea condamnatului a fost soluționată într-un cu totul alt context decât cel ce rezultă din dosar.
În consecință, în termenul prevederilor art.4251 alin.7 pct.2 lit.b C. pr. pen., se va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația declarată de L. G. împotriva sentinței penale nr.604/F/06.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală.
Desființează susamintita sentință penală și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Onorariu avocat oficiu de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 4 ex./02.06.2014
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 515/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
