Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 482/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.482/A
Ședința publica de la 15.04.2014
P. - I. T.
JUDECĂTOR – A. P. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuentul P. M. împotriva sentinței penale nr.97/14.02.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul revizuent P. M., personal și asistat de apărător ales M. S., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de apel de către apelant.
Apărătorul ales al apelantului revizuent solicită audierea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de audiere a revizuentului, ca inadmisibilă.
Curtea, după deliberare, față de obiectul cauzei, respectiv apelul formulat împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, față de stadiul procesual al cauzei, apreciază că acest mijloc de probă nu este util soluționării cauzei la acest moment, urmând ca în măsura în care instanța de apel va admite apelul și va constata că cererea de revizuire este admisibilă, un astfel mijloc de probă să poată fi folosit pentru dovedirea temeiniciei cererii.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului declarat de revizuent.
Apărătorul ales al apelantului revizuent P. M. arată că instanța de fond nu a ținut seama de contextul politic în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, în anul 1978. Solicită a se avea în vedere înscrisurile aflate la dosar, cele obținute de la CNSAS, din care rezultă că apelantul era urmărit informativ înainte de condamnarea din anul 1978, deoarece avea opinii politice ce contraveneau regimului de la acea vreme. Arată că la acea vreme, apelantul era un frizer de top, participase la o . concursuri internaționale și a vrut să emigreze în Statele Unite ale Americii, cererea sa fiind urmată de o . abuzuri și culminând cu o condamnare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Apreciază că cererea de revizuire este admisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de revizuent, ca nefondat, instanța de fond apreciind în mod corect că in susținerea cererii de revizuire nu se invocă fapte și împrejurări noi necunoscute de către instanța de fond ce ar fi putut duce la netemeinica hotărârii.
Apelantul revizuent P. M., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.97 din 14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 459 alin. 5 C. pr. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul P. M., fost P. D., ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. a fost obligat revizuentul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 25 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.01.2014, pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București a fost înaintat, spre competentă soluționare, referatul procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București nr. 2976/III-6/2013 din data de 05.11.2013 și înregistrat la instanță sub nr._ .
Prin referatul procurorului s-a arătat că prin sentința penală nr. 800/31.10.1978 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București (fosta Judecătorie a sectorului 7) în dosarul nr.8063/1978, în baza art.321 alin 2 C.p. cu aplic. art. 75 lit.a și c C.p. a fost condamnat inculpatul P. M.-fost P. D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice.
În fapt, s-a reținut că în perioada 11-13.09.1978 inculpatul P. D., împreună cu alte persoane, s-au încuiat în apartamentul nr.71 din ..4, ., ., unde locuiește inculpatul C. P. E. și au săvârșit acte și manifestări prin care s-a tulburat grav liniștea publică, activitate infracțională ce a luat sfârșit în dimineața zilei de 13.09.1978.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că deși a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa la data judecării cauzei, a fost forțat să declare cele reținute de instanța de judecată, considerându-se victimă a regimului comunist. A mai precizat că împreună cu ceilalți participanți la săvârșirea faptelor, a protestat împotriva refuzului autorităților de la acea vreme de a li se permite emigrarea în Occident în căutarea unui trai decent, astfel încât condamnarea sa a fost una de ordin politic, solicitând anularea hotărârii de condamnare și achitarea sa.
În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe disp.art.394 alin.1 lit.a Cod proc.pen., fiind calificată de instanță având în vedere . Noului Cod de procedură penală pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod proc. pen.
Analizând cererea revizuentului, instanța de fond a constatat că motivele invocate de acesta nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Potrivit art.453 alin.1 lit. a Cod proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, or revizuentul solicită achitarea, întrucât se consideră o victimă a regimului politic din perioada comunistă, situație care nu poate fi considerată ca o faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanța de fond la data săvârșirii faptei.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere înscrisul intitulat raport privind desfășurarea procesului revizuentului nr._/31.10.1978 întocmit de Ministerul de Interne – Inspectoratul municipiului București, eliberat de CNSAS la 4.03.2009, aflat la filele 18-19 dosar, în care se menționează că unii dintre inculpații cercetați în aceeași cauză alături de revizuent, în declarațiile date „au avut o atitudine refractară, încercând să-și justifice acțiunile chiar să invoce drepturile omului, în virtutea cărora s-ar fi socotit îndreptățiți să folosească toate mijloacele pentru a obține pașapoarte”, menționându-se, de asemenea, că se vor asigura măsurile de ordine necesare cu prilejul judecării recursurilor, „pentru a se preveni eventuale acțiuni turbulente”. De asemenea, din înscrisul aflat la fila 15 dosar, intitulat fișă personală, eliberat de CNSAS la aceeași dată, rezultă că anterior datei de 30.08.1978 aceștia au solicitat plecarea în SUA, întrucât nu s-au putut realiza în țară și ar locui în condiții necorespunzătoare, fiind menționată și afirmația acestuia că în caz de neaprobare a cererii de emigrare va declara greva foamei. În același înscris s-a mai precizat că la data de 30.08.1978, comisia centrală de partid le-a probat eliberarea de formulare, cererile fiind depuse la data de 8.09.1978, urmând ca situația acestuia să fie prezentată comisiei centrale de partid, pentru a hotărî.
Aceste aspecte au fost menționate pentru a se demonstra că situația revizuentului și scopul urmărit prin comiterea faptei pentru care a fost condamnat a fost cunoscut de instanța de judecată la momentul judecării cauzei în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se solicită.
De altfel, acesta are la dispoziție o cale specială prevăzută de Legea nr. 211/2013 privind acordarea unor drepturi persoanelor care nu mai au cetățenia romana, dar care au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, pentru a i se recunoaște calitatea de persoană persecutată din motive politice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul revizuent, în motivele depuse la dosar, prin avocat ales, a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul că pronunțarea hotărârii de condamnare a fost făcută sub semnul politicului, în anul 1978, astfel că solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar, cele obținute de la CNSAS, din care rezultă că era urmărit informativ înainte de condamnarea din anul 1978, deoarece avea opinii ce contraveneau politicii de la acea vreme. Apelantul a precizat că era un frizer de top, participase la o . concursuri internaționale și a vrut să emigreze în Statele Unite ale Americii, cererea sa fiind urmată de o . abuzuri și culminând cu o condamnare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Curtea, analizând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport de dispozițiile art.417 C. pr. pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.453 alin.1 lit.a din C.pr.pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Prin urmare, esențial pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe disp. art. 453 alin.1 lit.a din C.pr.pen., este descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei, dacă sunt apte să conducă la o soluție diametral opusă.
Or, prin cererea introdusă, revizuentul nu învederează împrejurări noi, necunoscute instanței de fond, apte să schimbe soluția atacată, ci urmărește reanalizarea probelor pe calea revizuirii în condițiile în care la momentul respectiv a recunoscut săvârșirea faptei.
De altfel, instanța de fond a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză, astfel încât cunoașterea faptului că revizuentul era la acel moment supravegheat pentru că dorea să părăsească țara nu ar fi putut-o conduce la o soluție diametral opusă.
Având în vedere că, prin formularea unei cereri de revizuire nu se poate ajunge, în fapt, la judecarea unui al doilea apel, fie prin prelungirea probațiunii administrate în fața instanțelor de fond, fie printr-o reapreciere a probelor deja administrate, în baza art.459 C.p.p., nefiind incident niciunul dintre cazurile prev. de art. 453 Cpp, în mod temeinic, instanța de fond a constatat că cererea este inadmisibilă.
Curtea apreciază că respingerea revizuirii ca inadmisibila in cazul in care nu se regasesc motivele prev. expres de art. 394 Cpp nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii. Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului.De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si motivele de admisibilitate.
Curtea constata ca prin limitarea cazurilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
Față de cele reținute Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 alin.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul P. M..
În baza art.275 C. pr. pen., apelantul va fi obligat la 300 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de către revizuentul P. M., împotriva sentinței penale nr. 97/14.02.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 6 București.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. obligă apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. A. P. M.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T.
Dact. A.L. 4 ex.
Jud. Sect. 6 București – jud.: L.P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 271/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
