Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 335/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 335/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 335/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.335/F
Ședința publică din data de 29 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: I. F. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul condamnat B. D. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatorul condamnat B. D. C., care a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. B., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 17 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosar (prin atașare la fila 16) a unei cereri din partea contestatorului condamnat B. D. C., deținut în Penitenciarul Rahova, prin care acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.364 alin.4 din Codul de procedură penală. De asemenea, a învederat atașarea Dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, împreună cu dosarul purtând același număr al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat arată că, prin contestația la executare formulată în prezenta cauză, acesta a solicitat aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Referitor la admisibilitatea contestației la executare, din perspectiva faptului că hotărârea de condamnare a rămas definitivă ulterior datei de 01 februarie 2014, precizează că lasă la aprecierea Curții pronunțarea asupra încadrării motivului invocat de contestatorul condamnat în vreunul dintre cazurile prevăzute de art.598 alin.1 din Codul de procedură penală. Apreciază că, pentru contestatorul condamnat, mai favorabilă este legea penală nouă și solicită să se analizeze posibilitatea aplicării globale a legii respective, astfel încât acestuia să îi fie aplicată o pedeapsă mai mică, cu consecința desființării deciziei penale pronunțate în Dosarul nr._ și anulării mandatului de executare emis conform acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că temeiul cererii contestatorului condamnat este cel prevăzut de art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, însă, în opinia sa, nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. De asemenea, apreciază că nu este incident nici vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art.598 din Codul de procedură penală. În consecință, solicită respingerea contestației la executare, ca inadmisibilă, susținând, totodată, că aplicarea globală a legii penale noi nu i-ar fi favorabilă contestatorului condamnat, întrucât, pentru concursul de infracțiuni, ar trebui aplicat, în mod obligatoriu, un spor de pedeapsă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Printr-o adresă fără număr din data de 03 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a transmis acestei Curți, pe cale administrativă, spre competentă apreciere, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat B. D. C., înregistrată inițial, la Registratura Generală a primei instanțe, sub nr._ din data de 19 august 2014.
În vederea judecării contestației respective, a fost atașat Dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, împreună cu dosarul purtând același număr al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Analizând actele și lucrările din dosarele anterior menționate, precum și conținutul contestației la executare cu judecarea căreia a fost sesizată, Curtea constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.497/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și respectiv de art.291 cu aplic. art.41 alin.2 din același cod în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal.
În temeiul art.215 alin.1, 2, 3 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. D. C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, cu privire la partea vătămată B. C. M..
În temeiul art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.288 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.
În temeiul art.65 alin.1 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, a contopit pedepsele principale stabilite și a aplicat inculpatului, în vederea executării, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.
În temeiul art.35 alin.3 din vechiul Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din același cod.
În temeiul art.346 alin.1 rap. la art.14 alin.3 lit.b din vechiul Cod de procedură penală, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată (constituită parte civilă) B. C. M. și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia, drept despăgubiri civile, suma de 21.359,7 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art.348 din vechiul Cod de procedură penală, a dispus desființarea înscrisurilor oficiale falsificate de inculpat.
În temeiul art.191 alin.1 și art.189 alin.1, 2 din vechiul Cod de procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru acesta, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
În fapt, s-a reținut că, în perioada iulie - august 2009, cu intenție, prin mai multe acte materiale, săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, inculpatul a indus-o și a menținut-o în eroare pe partea vătămată, folosind mijloace frauduloase (înscrisuri oficiale falsificate și înscrisuri sub semnătură privată plăsmuite), cu ocazia încheierii și executării unei convenții verbale de asistență juridică, prezentându-i ca adevărate fapte mincinoase privitoare la pretinse acțiuni desfășurate de el în realizarea acelei convenții, în scopul dobândirii, pentru sine, a unui folos material injust, cu consecința cauzării unei pagube materiale în patrimoniul acesteia, în cuantum de 21.359,7 lei.
De asemenea, s-a reținut că, în aceeași perioadă, cu intenție, prin mai multe acte materiale, săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții, inculpatul a falsificat patru înscrisuri oficiale, în accepțiunea art.150 alin.2 din vechiul Cod penal (chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._ din data de 10 iulie 2009, . nr._ din data de 10 iulie 2009 și . nr._ din data de 13 iulie 2009, toate pretins emise de Trezoreria Sectorului 3 București și respectiv actul denumit „Sentința civilă nr._ din data de 04 august 2009 a Judecătoriei Timișoara”).
Sentința penală anterior menționată a fost atacată atât de inculpat, cât și de partea vătămată.
Prin Decizia nr.104/A din data de 18 aprilie 2014 (definitivă), pronunțată în Dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală a admis apelurile declarate de inculpat și de partea vătămată, a desființat, în parte, sentința penală atacată de aceștia, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, făcând aplicarea legii penale mai favorabile, a hotărât astfel:
A descontopit pedeapsa principală rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A făcut aplicarea art.5 din noul Cod penal și a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.244 alin.1, 2 cu aplic. art.35 din același cod, la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 și art.35 din vechiul Cod penal, în urma contopirii acestei pedepse cu pedepsele (principală și complementară) aplicate prin sentința penală atacată pentru infracțiunea prevăzută de art.288 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din același cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c (cu referire la dreptul de a exercita profesia de avocat) din vechiul Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, la data de 22 aprilie 2014, a fost emis, de către prima instanță, MEPÎ nr.613/2013, care a fost pus în executare, prin încarcerarea inculpatului condamnat, la data de 23 aprilie 2014.
Prin contestația la executare formulată în prezenta cauză la data de 18 august 2014 (conform mențiunii olografe de la sfârșitul acesteia), contestatorul condamnat B. D. C., invocând, în mod expres și explicit, cazul prevăzut de art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, exclusiv cu privire la decizia pronunțată în apel, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în mod global, conform Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, iar nu pe instituții autonome, astfel cum s-a hotărât prin acea decizie, pronunțată, spre deosebire de sentința primei instanțe (pe care a desființat-o și reformat-o în parte, tocmai sub acest aspect), după . data de 01 februarie 2014, a noii legislații penale, considerând astfel că există o nelămurire cu privire la decizia respectivă.
Întrucât contestatorul condamnat (de profesie avocat) a precizat, în mod neechivoc, natura și temeiul juridic al cererii sale, iar apoi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea apreciază că nu poate da o altă calificare cererii respective, considerând-o drept o cerere de revizuire, întemeiată pe cazul prevăzut de art.453 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, care ar atrage competența sa, potrivit art.498 teza I din același cod.
În susținerea aceleiași aprecieri, Curtea menționează că, pe rolul acestei instanțe, Secția I Penală, a fost înregistrată deja, la data de 20 august 2014, o cerere separată de revizuire, întemeiată chiar pe cazul prevăzut de art.453 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, formulată tot la data de 18 august 2014 (conform mențiunii olografe de la sfârșitul său) de către contestatorul condamnat din prezenta cauză, care face obiectul Dosarului nr._, cu termen de judecată la data de 16 octombrie 2014 (filele 22-28).
Formularea simultană a două cereri distincte, una de contestație la executare (care face obiectul prezentei cauze), adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție și transmisă ulterior acestei instanțe, pe cale administrativă, iar cealaltă de revizuire, adresată Curții de Apel București, nu lasă nicio îndoială asupra faptului că, astfel, condamnatul (deținător de cunoștințe juridice) a înțeles să sesizeze ambele instanțe, potrivit competenței legale a acestora, cu cereri având naturi juridice diferite.
Într-adevăr, conform art.598 alin.2 din Codul de procedură penală, în cazul de contestație la executare prevăzut de art.598 alin.1 lit.c din același cod (singurul invocat de contestatorul condamnat), dacă nelămurirea privește o dispoziție din hotărârea pronunțată în apel (astfel cum se pretinde în speță), competența aparține instanței de apel, aceasta fiind, în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, singura îndreptățită să examineze inclusiv admisibilitatea contestației la executare, la care s-au referit dezbaterile de la termenul de astăzi.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.50 alin.1 rap. la art.598 alin.2 din Codul de procedură penală, va declina competența de judecare a contestației la executare formulate de contestatorul condamnat B. D. C. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să-l reprezinte juridic pe contestatorul condamnat (aflat în stare privativă de libertate), fiind acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.50 alin.1 rap. la art.598 alin.2 din Codul de procedură penală, declină competența de judecare a contestației la executare formulate de contestatorul condamnat B. D. C. cu privire la Decizia nr.104/A din data de 18 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în Dosarul nr._, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
I. F. S.
Red./Th.red.jud.C.V.G.
Ex.2 / 09 octombrie 2014
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1105/2014. Curtea de Apel... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
