Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 731/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 731/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 731/C
Ședința publică de la 25 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT – Serviciul Teritorial București - reprezentat prin procuror C. I..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul C. P. I. împotriva sentinței penale nr. 1235/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul condamnat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat N. A. în substituirea apărătorului din oficiu M. M. conform delegației de substituire nr. 718 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul contestatorului depune al dosar o scrisoare medicală, ce atestă faptul că acesta a suferit un infarct în timpul detenției.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul condamnat fiind de acord cu asistența juridică di oficiu.
Apărătorul contestatorului condamnat solicită admiterea contestației și reducerea pedepselor aplicate, reținându-se și dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației a fiind nefondată, având in vedere că pentru nici una dintre cele trei pedepse aplicate pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, maximul special nu este inferior pedepselor aplicate. De asemenea, nici pedeapsa rezultantă nu este mai mică decât pedeapsa rezultantă care ar rezulta dacă sar aplica dispozițiile Noului Cod penal.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut încă de la început comiterea faptelor și solicită reducerea pedepselor.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1235/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ s-a dispus:
„În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. p.p. admite contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la Penitenciarul București Rahova privind pe condamnatul C. P. I..
Constată că prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.2958/2013 a ÎCCJ s-a dispus ca condamnatul să execute o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d și e C.p.
Constată că pedeapsa complementară aplicată condamnatului se regăsește în dispozițiile art.66 lit.a, b, d, e și f C.p.
În baza art.6 C.p. reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 10 ani la maximul de 5 ani prev. de art.66 C.p.
Deduce din pedeapsa de 10 ani închisoare durata reținerii de 24 de ore din 19.04.2010 perioada executată de la 10.08.2011 la zi.
Menține restul dispozițiilor cuprinse în MEPI nr.1847/2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și în s.p. nr. 982/15.11.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.2958/2013 a ÎCCJ.
Dispune anularea MEPI nr. 1847/2013 din 02.10.2013 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
La data de 14.02.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din Penitenciarul București – Rahova privind pe condamnatul C. P. I..
În cuprinsul sesizării s-a învederat faptul că pedeapsa complementară aplicată depășește maximul prevăzut de Noul Cod Penal, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Examinând sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din Penitenciarul București – Rahova privind pe condamnatul C. P. I., Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.2958/01.10.2013 a ÎCCJ s-a dispus condamnarea inculpatului C. P. I. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e C.p. compusă din pedepsele de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p., 8 ani și 8 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e C.p. pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p., 10 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e C.p. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 lit.b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p. la care au fost contopite 3 pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin s.p. nr.184/2011 a Judecătoriei B..
Potrivit art.6 alin.1 NCP când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acel maxim.
Raportând aceste prevederi legale la situația condamnatului, Tribunalul a constatat că pedepsele aplicate nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile săvârșite.
Astfel, infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. se regăsește în prezent în dispozițiile art.367 alin.1,2 NCP (maxim special 10 ani închisoare), infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 se regăsește în dispozițiile art.210 alin.1 NCP (maxim special 10 ani închisoare, iar infracțiunea prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 se regăsește în dispozițiile art.211 alin.1,2 NCP (maxim special 12 ani închisoare.
Referitor la susținerile Comisiei, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. nu depășește maximul prevăzut de legea nouă întrucât fapta săvârșită se încadrează în prezent în dispozițiile art.367 alin.1,2 NCP raportat la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 (art.211 alin.1,2 NCP) care a intrat în scopul grupului, în prezent sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.
Cât privește pedeapsa complementară, aceasta depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că a fost redusă la acest maxim, respectiv 5 ani.
S-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare durata reținerii și perioada executată.
S-au menținut restul dispozițiilor din MEPI nr.1847/2013 al Tribunalului București – Secția I Penală și din s.p. nr.982/2012 a Tribunalului București – Secția I Penală.
S-a anulat MEPI nr. 1847/2013 al Tribunalului București – Secția I Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, petentul condamnat solicitând reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat și drept urmare, aplicarea legii penale mai favorabile sub acest aspect.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 din C.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Prin sentința penală nr.982/15.11.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr.2958/01.10.2013 a ÎCCJ s-a dispus condamnarea inculpatului C. P. I. la o pedeapsă principală rezultantă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, d, e C.p. compusă din pedepsele principale de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. cu aplicarea art.37 lit. b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p., 8 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, d, e C.p. pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit. b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p., 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b, d, e C.p. pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., art.37 lit. b C.p. și art.3201 alin.7 C.p.p. la care au fost contopite 3 pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin s.p. nr.184/2011 a Judecătoriei B..
Verificarea incidenței legii penale mai favorabile în cauzele definitiv judecate sub imperiul codului penal de la 1969 are la bază următoarele temeiuri:
În conformitate cu prevederile art. 6 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 (noul Cod penal) lămurește modul de aplicare a legislației penale și stabilește reguli pentru soluționarea conflictului de legi rezultând din . noului Cod penal.
Astfel, în art. 4 din Legea nr. 187/2012 în legătură cu aplicarea în timp a legii penale, se prevede că „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Aplicarea dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal presupune analizarea următoarelor aspecte:
- aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile pentru fiecare infracțiune în parte și
- aplicarea legii penale mai favorabile în ce privește tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, respectiv al recidivei.
Verificând în concret situația juridică a condamnatului, prin prisma aspectelor menționate mai sus, Curtea reține că infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 C.p. se regăsește în prezent în dispozițiile art.367 alin.1,2 NCP (maxim special 10 ani închisoare), infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 se regăsește în dispozițiile art.210 alin.1 NCP (maxim special 10 ani închisoare, iar infracțiunea prev. de art. 13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 se regăsește în dispozițiile art.211 alin.1,2 NCP (maxim special 12 ani închisoare, astfel încât constată că pedeapsa aplicată este mai mică decât maximul special actual însă într-adevăr pedeapsa complementară depășește maximul prevăzut de noua lege, care este de 5 ani, petentul fiind condamnat și la 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b, d, și e C.p. anterior.
Curtea reține astfel că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile care prevăd legea penală mai favorabilă în ceea ce privește pedepsele definitive, iar solicitarea acestuia în sensul de a i se reduce pedepsele principale aplicate pentru infracțiunile săvârșite și pentru pedeapsa rezultantă nu poate fi reținută, Curtea reamintind acestuia pe de o parte că în cazul pedepselor definitive se aplică legea penală în ansamblul său, cea care este identificată ca fiind lege mai favorabilă, urmând a fi redusă doar pedeapsa complementară de la 10 ani la 5 ani, maximul prevăzut în prezent.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea este legală, Curtea va respinge contestația ca nefondată, conform art. 425/1 alin 7 pct. 1 lit b C.p.p obligând petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin 7 pct. 1 lit b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de petentul C. P. I. împotriva sentinței penale nr. 1235/18.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin 2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu apărătorului din oficiu în cuantum de 100 de lei se va avansa di fondul Min Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. R. G. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1/2014. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
