Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1105/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1105/2014
Dosar nr._
_
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1105/A
Ședința publică din data de 26.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
JUDECĂTOR: N. M.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de către revizuientul C. D. F. împotriva sentinței penale nr. 622/20.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient C. D. F., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/16.09.2014, aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului-revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.622/20.08.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, în temeiul art. 459 alin. 1 și 2 C.p.p., admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de către condamnatul C. D. F..
Arată că cererea de revizuire vizează strict fapta din data de 26.05.2009, că numitul D. B. nu a fost audiat pe parcursul procesului penal întrucât revizuientul nu i-a cunoscut numele pentru a-l propune ca martor în vederea aflării adevărului, precum și că pe parcursul procesului nu i-au fost respectate drepturile procesuale, în sensul că nu i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 320/1 C.p.p. privind reducerea limitelor de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către revizuientul C. D. F. împotriva sentinței penale nr.622/20.08.2014, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnat, întrucât nu s-au invocat fapte sau împrejurări noi necunoscute de către instanță, ci s-a solicitat doar o prelungire a probațiunii pentru dovedirea unor chestiuni soluționate cu autoritate de lucru judecat, împrejurări care nu pot forma obiectul cererii de revizuire.
Apelantul-revizuient, având ultimul cuvânt, arată că cererea formulată este legală și temeinică, având în vedere că s-au ivit martori noi al căror nume nu îi era cunoscut la data săvârșirii faptei, precum și că partea vătămată era șoferul său, nu avea cum să o tâlhărească.
De asemenea, arată că judecătorul fondului i-a încălcat drepturile, precum și că audierea martorilor noi pot schimba încadrarea juridică a faptei de tâlhărie în abuz de încredere.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 București,prin sentința penală nr. 622/20.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 459 alin. (4) rap. la art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală,a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. D. F., fiul lui I. și D., născut la data de 21.04.1989, CNP_, împotriva Sentinței penale nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 560/16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală,a obligat revizuentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 283 alin. 4 lit. n) din Codul de procedură penală,a aplicat revizuentului o amendă judiciară de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24.06.2014, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat, sub nr._, cererea formulată de petentul condamnat C. D. F. prin care acesta solicita, fiind arestat în altă cauză, revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat, pronunțată în dosarul ce a avut la bază rechizitoriul parchetului nr. 7939/P/2009.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că cererea de revizuire vizează strict fapta din data de 26.05.2009. În fapt, a arătat că a fost trimis în judecată de către „prietenul său” P. A. C. (partea vătămată din dosarul nr. 7939/P/2009) care l-a acuzat că l-a tâlhărit de un telefon, iar în realitate el a împrumutat acel telefon mobil de la partea vătămată. A mai arătat revizuentul că, atunci când a „împrumutat” telefonul, de față se afla prietenul părții vătămate, martorul V. D. (audiat de altfel în cursul procesului, ocazie cu care în fața instanței de judecată a confirmat versiunea revizuentului în ceea ce privește împrumutul), precum și numitul D. B. zis „B.”, acesta nefiind audiat pe parcursul procesului întrucât revizuentul nu i-a cunoscut numele pentru a-l propune ca martor în vederea aflării adevărului, respectiv faptul că acea faptă penală reținută în sarcina sa nu există. A mai arătat revizuentul că nu i-au fost respectate drepturile pe toata perioada procesului, iar doamna judecător nu a respectat întocmai legea și nu i-a adus la cunoștință că poate beneficia de o lege mai favorabilă (de exemplu 320 indice 1 din Codul de procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsă). Totodată, revizuentul a apreciat că i se poate schimba încadrarea juridică a limitelor de pedeapsă conform noului cod penal, în cazul în care i se va aproba cererea de revizuire.
În probațiune, revizuentul a solicitat astfel audierea în calitate de martor a numitului D. B., reaudierea martorului părții vătămate, numitul V. D. C., precum și a martorului B. A..
În drept, au fost invocate prevederile art. 455 lit. a) și b), art. 456 alin. (3), art. 453 alin. (1) lit. a), b) și f) și alin. (3) din Codul de procedură penală, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La cerea a fost anexat mandatul de executare a pedepsei închisorii – M.E.P.Î. nr. 1001/30.04.2014 emis de Judecătoria Sectorului 4 București (doar prima pagină din acest document).
La primirea cererii de revizuire, instanța a dispus, în conformitate cu prevederile art. 459 alin. (1) din Codul de procedură penală, atașarea dosarului cauzei, fixând termen de judecată pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
La termenul de judecată din data de 20.08.2014, instanța a pus în discuție din oficiu admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, conform art. 459 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În fapt, petentul condamnat C. D. F. se află în executare unei pedepse de 8 ani închisoare, conform Sentinței penale nr. 707 pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 350/23.04.2014 a Tribunalului București – Secția I penală.
Însă revizuentul nu solicită revizuirea acestei sentințe penale, ci se referă la Sentința penală nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Astfel, în dosarul penal nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, actul de sesizare al instanței a fost reprezentat de rechizitoriul nr. 7939/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Astfel, prin Sentința penală nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:
Conform art 334 din Codul de procedură penală a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nr 1 din rechizitoriu (fapta din 26.05.2009).
Conform art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) indice 1 lit. b) din Codul penal a fost condamnat inculpatul C. D. F. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie in formă agravată (faptă din 26.05.2009).
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) din Codul penal.
Conform art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată (faptă din 13.06.2009).
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a)teza a II- a și lit. b) din Codul penal.
Conform art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) din Codul penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) din Codul penal.
Conform art. 36 din Codul penal s-a constatat că aceste trei infracțiuni sunt concurente cu cele două infracțiuni prev. de art. 209 din Codul penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 923/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
A fost descontopită pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 923/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București in componentele sale de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare.
Conform art. 33 litera a), 34 litera b) din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, rezultând în final o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) din Codul penal.
Conform art. 350 din Codul de procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Conform art. 88 din Codul penal a fost dedusă prevenția de la 11.04.2010 la 16.04.2010 și de la 18.06.2010 la zi.
Conform art. 14 și art. 346 Codul de procedură penală, s-au dispus următoarele:
-raportat la fapta nr 1: s-a luat act că partea vătămată P. A. C. nu s-a constituit parte civilă in procesul penal;
-raportat la fapta nr. 2: a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă minor Ș. A. G., prin reprezentant legal T. G. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând despăgubiri materiale;
-raportat la fapta nr 3: s-a luat act că partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă in procesul penal.
S-a dispus anularea MEPI nr 1166/2011 emis în baza Sentinței penale nr. 923/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București și s-a dispus emiterea unui nou MEPI în baza respectivei sentințe penale.
În baza art. 191 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, acestea urmând a fi achitate în contul cont IBAN: RO59TREZ7035032XXX005229 Cod fiscal -_ deschis la Trezoreria Sector 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 459 alin. (1) din Codul de procedură penală, la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei, iar admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, conform alin. (2) al aceluiași text de lege.
Astfel, potrivit alin. (3) din art. 459 din Codul de procedură penală, cu ocazia admisibilității în principiu, instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
În conformitate cu prevederile alin. (4) al art. 459 din Codul de procedură penală, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Examinând cererea de revizuire formulată de petentul condamnat în vederea admiterii în principiu, instanța a constatat, referitor la aspectul prevăzut în art. 459 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală, că petentul a mai avut înregistrate pe rolul acestei instanțe de judecată alte două cereri de revizuire împotriva Sentinței penale nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Astfel, în cursul anului 2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București au fost înregistrate aceste cereri sub nr._/299/2013 (dosar în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 277/19.03.2013, definitivă prin Decizia penală nr. 1290/08.07.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală) și nr._/299/2013 (dosar în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 1072/02.12.2013, definitivă prin Decizia penală nr. 334/17.03.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală). În ambele dosare, cererile de revizuire formulate de petentul condamnat au fost respinse ca inadmisibile cu ocazia verificării admisibilității în principiu a acestora. Ambele cereri anterioare de revizuire a sentinței penale în cauză au fost formulate de petent întrucât, în opinia sa, au apărut probe noi care dovedesc nevinovăția sa – noi martori, în primul dosar nefiind în măsură să indice numele martorilor, iar în cel de-al doilea dosar indicând ca martori pe numiții C. R. Rodrigo (vărul său) și o persoană pe nume B. poreclit „Bogi”. Totodată, în cererile anterioare de revizuire s-a solicitat reaudierea martorului părții vătămate.
În acest context, instanța constată că prin cererile anterioare de revizuire s-au solicitat aspecte comune cu cererea care face obiectul prezentului dosar penal (reaudierea martorului părții vătămate, respectiv martorul V. D. C., precum și audierea martorului D. B. zis „B.”), cu privire la care prin sentință penală definitivă (Sentința penală nr. 1072/02.12.2013, definitivă prin Decizia penală nr. 334/17.03.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală) s-a constatat că nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege, mijlocele de probă propuse în completarea dovezilor administrate (propunerea unor martori noi care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond) sau reiterarea cererilor formulate în fața instanțelor în căile de atac, aceste constatări intrând în puterea de lucru judecat.
Cu toate acestea, petentul condamnat nu a mai formulat anterior o cerere de revizuire în care să solicite audierea martorului B. A., fiind îndeplinită astfel condiția legală prevăzută în art. 459 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală pentru admisibilitatea în principiu a cererii.
Procedând la verificarea celorlalte condiții prevăzute în art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța constată că nu este îndeplinită însă condiția prevăzută în art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, respectiv faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, din următoarele considerente:
Astfel, temeiurile revizuirii sunt prevăzute în art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală, după cum urmează:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Petentul condamnat a invocat ca temei al revizuirii art. 453 alin. (1) lit. a), b) și f) din Codul de procedură penală.
Referitor la temeiul de drept prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, instanța constată că niciuna dintre prevederile legale menționate în cuprinsul Sentinței penale nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 560/16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, nu a fost declarată neconstituțională, astfel încât constată că nu este întemeiat acest caz de revizuire.
Cu privire la cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, instanța reține că declarațiile oarecum oscilante ale martorului V. din faza de urmărire penală și din faza de judecată au fost luate în considerare de către instanța de judecată, aceasta înlăturând motivat declarațiile din faza de judecată pe care le-a apreciat ca fiind confuze și reținând, cu ocazia aprecierii probatoriului, ca fiind relevante declarațiile martorului din faza de urmărire penală. De altfel, acest raționament a fost apreciat ca fiind corect și de către instanța de control judiciar. Ca atare, în cauză nu se poate reține ca fiind incident cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, chiar în ipoteza în care martorul în cauză ar fi condamnat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă pentru declarațiile date în dosarul nr._/299/2010 în cele două faze ale procesului penal (situație oricum nedovedită în cauză), o nouă reapreciere a probelor neputând fi făcută în acest cadru procesual.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, instanța reține că reaudierea martorului părții vătămate, respectiv a martorului V. D. C., și audierea martorului D. B. zis „B.” au fost luate în calcul de către instanță cu ocazia soluționării celei de-a doua cereri de revizuire formulate de către petentul condamnat, ocazie cu care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acestea nu pot reprezenta împrejurări noi, de natură a atrage admisibilitatea în principiu a unei cereri de revizuire. În ceea ce privește audierea în calitate de martor a numitului B. A., instanța reține că, astfel cum rezultă din ansamblul susținerilor petentului condamnat din cererea de revizuire formulată, acesta tinde, pe calea revizuirii, la prelungirea probațiunii pentru un fapt cunoscut și verificat de către instanțele care au soluționat cauza în ciclul procesual finalizat cu hotărârea definitivă de condamnare.
Astfel, atât cu ocazia judecății în primă instanță, cât și a recursului, susținerile de nevinovăție și apărările revizuentului referitoare la fapta din data de 26.05.2009 (respectiv faptul că doar a împrumutat telefonul mobil aparținând părții vătămate P. A. C., nu l-a tâlhărit pe acesta din urmă) au fost analizate detaliat de ambele instanțe, care au reținut că numitul C. D. F. a deposedat, prin amenințare, partea vătămată P. A. de un telefon mobil. Solicitarea revizuentului de a se reanaliza aceste aspecte nu evidențiază, prin urmare, un fapt sau o împrejurare nouă, necunoscută de către instanțe și care ar putea demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare, nefiind suficientă indicarea unor noi martori care ar putea să dovedească un aspect care a fost cunoscut de instanță cu ocazia soluționării cauzei în fond (și în recurs). Aceste susțineri tind exclusiv la prelungirea probațiunii pentru dovedirea unor chestiuni soluționate cu autoritate de lucru judecat, prelungire inadmisibilă însă pe calea revizuirii. Caracterul extraordinar al acestei proceduri exclude posibilitatea repunerii în discuție a unor chestiuni de fapt și de drept asupra cărora s-a statuat în mod definitiv, deoarece, în caz contrar, s-ar afecta autoritatea de lucru judecat a hotărârii și, în final, principiul securității raporturilor juridice.
Prin urmare, în condițiile în care revizuentul nu invocă fapte sau împrejurări noi, de natură a duce la o soluție diametral opusă celei de condamnare, este inadmisibilă cererea sa de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, în baza art. 459 alin. (4) rap. la art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul condamnat C. D. F. împotriva Sentinței penale nr. 1202/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 560/16.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În condițiile în care petentul condamnat cunoaște foarte bine situația sa juridică în sensul că i-au fost respinse de două ori ca inadmisibile cererile de revizuire formulate împotriva aceleiași sentințe penale care face obiectul prezentului dosar, invocând de fiecare dată aceleași probe – proba cu martori și reaudierea martorului părții vătămate, și, cu toate acestea, deși explicațiile instanțelor de judecată în soluționarea cererilor de revizuire erau pertinente, ca de altfel și cele ale instanțelor de control judiciar, petentul a formulat o nouă cerere de revizuire ce face obiectul dosarului la doar 3 luni de zile de la respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 1072/02.12.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea anterioară de revizuire, instanța reține că acest comportament nu se circumscrie unui comportament corect al unui justițiabil. Pentru aceste considerente, deși accesul la justiție este garantat oricărei persoane, instanța constată că petentul condamnat a săvârșit abaterea judiciară prevăzută în art. 283 alin. (4) lit. n) din Codul de procedură penală constând în aceea că prin depunerea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar și-a exercitat cu rea-credință drepturile procesuale, săvârșind astfel un abuz de drept. Abuzul de drept rezultă din introducerea unor cereri similare multiple, vădit neîntemeiate, în condițiile în care instanța s-a mai pronunțat în mod definitiv cu privire la unele dintre aspectele invocate, în cauză existând putere de lucru judecat, principiu de drept negat de către petent prin introducerea acestei cereri de revizuire. În consecință, în baza aceluiași text de lege, instanța a aplicat revizuentului C. D. F. o amendă judiciară în cuantum de 500 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel,în termenul legal,condamnatul C. D. F., solicitările acestuia și motivele invocate în susținerea căii de atac exercitate fiind menționate în partea introductivă a acestei hotărâri.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.453 alin.1 C.p.p. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Conform art.454 C.p.p. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin.1 lit. b - d se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane.
În cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin.1 datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. 1 lit. b - d se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.
În prezenta cauză analizând motivele invocate de condamnatul-revizuient C. D. F., in susținerea cererii sale de revizuire, anterior menționate,precum și cu ocazia dezbaterilor cu privire la apelul declarat, Curtea constată că nu se circumscriu cazurilor expres si limitativ prevăzute de art.453 alin 1 C.p.p., în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparențe de temeinicie.
În revizuire nu este posibilă readministrarea și reanalizarea probelor, prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, reaprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei condamnate, a încadrării juridice și a pedepsei aplicate, întrucât există autoritate de lucru judecat ,iar în caz contrar s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
Referitor la susținerile revizuientului condamnat, în sensul că au fost date declarații mincinoase, nu pot constitui motive de revizuire în accepțiunea art. 453 alin.1 C.p.p.,în conditiile în care nu s-a dovedit printr-o hotărâre judecătorească definitivă săvârșirea în această cauză a infractiunii de mărturie mincinoasă ,conform art.454 alin.1 C.p.p.,în cauză neregăsindu-se nici situația reglementată în alineatul 2 al art.454 C.p.p.
În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art.453 alin.1 lit.f Cp.p.,Curtea constată că revizuientul condamnat a făcut referire în mod formal la aceste dispoziții legale,neindicând nici-o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională și pe care hotărârea de condamnare s-a întemeiat .
De asemenea,în mod justificat,instanța de fond a dispus amendarea revizuientului condamnat ,în condițiile în care acesta a formulat numeroase cereri de revizuire împotriva aceleiași hotărâri de condamnare,invocând motive similare,cereri ce au fost respinse ca inadmisibile,exercitându-și cu rea credință drepturile procesuale.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat C. D. F. împotriva sentinței penale nr.622/2014 din data de 20.08.2014,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.2_ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu,in cuantum de 200 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat C. D. F. împotriva sentinței penale nr.622/2014 din data de 20.08.2014,pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr.2_ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit aparatorului desemnat din oficiu,in cuantum de 200 lei,se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. C. C. M. N.
GREFIER
E. V.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 335/2014.... → |
|---|
