Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii. Art.168 C.p.p.. Decizia nr. 763/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 763/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr. 763
Ședința publică din data de 17 aprilie 2012
Curtea compusă din:
Președinte A. N.
Judecător A. V. P.
Judecător R. G.
Grefier C. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție, prin procuror A. C..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurenta – parte responsabilă civilmente S.C. „ IMPACT D. & C.” SA împotriva încheierii de ședință din data de 28.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I a penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocații aleși M. I. și D. R. pentru recurenta – parte responsabilă civilmente, lipsă fiind intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECTIA G. JURIDICĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii aleși airecurentei – parte responsabilă civilmente S.C. „ IMPACT D. & C.” SĂ, depune la dosarul cauzei motive scrise de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constata cauza în stare de judecata și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales alrecurentei – parte responsabilă civilmente S.C. „ IMPACT D. & C.” SĂ, arată că temeiul de bază prin care s-a motivat încheierea instanței de fond fiind acela prev.de art.11 din Legea 241/2005 considerând obligativitatea luării măsurii asiguratorii, arătând totodată că acest text de lege nu a fost declarat neconstituțional ,iar cu toate acestea învederează instanței că din analiza textelor de lege poate aprecia dacă acestea nu sunt în conformitate totală cu normele constituționale nu poate fi obligată să le aplice.
Apreciază că textul de bază prev.de art.163 Cod procedură penală care prin Legea nr.281/2003 a suferit o modificare esențială, și anume a fost abrogată lit.a alin.6 a acestui articol ,prin care se instituise obligativitatea luării măsurii asiguratorii,atunci când părțile vătămate erau cele din categoria instituțiilor publice.
În continuare reiterează motivele scrise se recurs.
Al doilea apărător al recurentei – parte responsabilă civilmente S.C. „IMPACT D. & C.” SA arată că hotărârea primei instanțe este contradictorie, deoarece în dispozitivul hotărârii a instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aplicând un plafon până la concurența sumei de 16.823.946 Ron în favoarea părții civile ANAF.
Arată că din actele depuse la dosarul cauzei reclamanta deține active pe piața românească de peste 40 milioane lei, iar acest patrimoniu se regăsește în terenuri, construcții, apreciind că acest patrimoniu ar putea fi indisponibilizat ca efect al încheierii pronunțate de Tribunalul București cu consecința nefavorabilă care ar putea conduce la insolvența sau falimentul societății.
Învederează instanței că societatea a colaborat cu organele de specialitate ale ANAF în vederea identificării unor imobile care să satisfacă integral valoarea presupusului prejudiciu în acest dosar penal și punând la dispoziție o valoare de 150% mai mare decât suma supusă sechestrului,iar scopul acestui sechestru a fost pe deplin realizat,drept pentru care solicită casarea încheierii tribunalului și să se dispună instituirea unui sechestru parțial pe bunurile aflate în patrimoniu .
Reprezentantul Ministerului Public pune următoarele concluzii:
Prin hotărârea instanței de fond s-a dispus aplicarea unui sechestru asupra societății S.C. „IMPACT D. & C.” SĂ în calitatea de parte responsabilă civilmente în raport de dispozițiile codului de procedură penală care privesc luarea acestei măsuri a sechestrului asigurător,în ipoteza în care există o faptă de natură a produce o pagubă,ori în cazul de față s-a reținut astfel de fapte prejudiciabile în sarcina inculpatei S. R. ,fapte ce sunt încadrate în disp.art.9 din Legea 241/2005 (evaziune fiscală) și respectiv art.23 din Legea 656/2002 (infracțiunea de spălare de bani).
Referitor la temei de drept art.11 din Legea 241/2005, acesta nu privește doar art.11 din Legea 241/2005 cât și art.24 ind.1 din Legea 656/2002.
În ceea ce privește soluția instanței de fond procurorul apreciază că este una corectă în condițiile în care nu s-a putut aplica un sechestru în faza de urmărire penală asupra bunurilor societății ,întrucât la acea fază procesuală societatea era în insolvență,însă ulterior societatea s-a prezentat în fața instanței nu prin lichidator ,ci în nume propriu pentru a răspunde că persoană responsabilă civilmente.
În al doilea rând legat de soluția instanței de fond, se apreciază că este corectă aceea de aplicare asupra tuturor bunurilor întrucât măsura sechestrului vizează indisponibilizare a unor bunuri ale societății ,instanța neavând cum să identifice acele bunuri întrucât identificarea și aplicarea sechestrului este o procedură ce privește executarea măsurii de către instanța de fond,iar acest lucru a fost dus la îndeplinire de către Direcția G. a Finanțelor Publice I. întrucât s-a întocmit un proces verbal de sechestru pe cele două terenuri.
În privința susținerii de către apărare că poate fi afectată activitatea societății apreciază că nu este una reală, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar și, chiar ulterior, prin comunitate remise presei, societatea S.C. „IMPACT D. & C.” SA a precizat că această măsură nu este de natură a fi adus prejudicii, întrucât bunurile pe care această societate le deține sunt mult mai mari decât valoarea presupusului prejudiciu reținut în această cauză.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin Încheierea de ședință din data de 28.03.2012 pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I a penală, în baza art.163 alin.1 și 2 C.p.p. rap. la art.11 din Legea nr.241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, aparținând S.C. Impact D. & C. SA, până la concurența sumei de 16.823.946 RON în favoarea părții civile ANAF.
Pentru a dispune astfel Măsurile asiguratorii dispuse până în prezent asupra bunurilor inculpatei sunt total insuficiente față de cuantumul posibilului prejudiciu învederat în cauză.
Art.11 din Legea nr.241/2005 instituie obligativitatea luării măsurilor asiguratorii.
Tribunalul se află în imposibilitate de a identifica la momentul dispunerii măsurii care sunt bunurile în concret asupra cărora se poată opera indisponibilizarea.
Este absurd și clar în defavoarea părții civile să se poată pune sechestrul doar în urma unor posibile răspunsuri ale administrațiilor financiare sau instituțiilor de publicitate imobiliară, deoarece ar însemna să se limiteze sfera bunurilor asupra cărora să se poată institui sechestrul doar la imobilele intabulate și autoturismele înmatriculate.
Or, sfera bunurilor sesizabile este cu mult mai largă și poate viza o . de bunuri valoroase și care nu se declară autorităților, spre exemplu bijuterii, opere de artă, sume de bani deținute în casă sau orice alt obiect de valoare care nu face parte din bunurile insesizabile prevăzute de lege.
Este atributul organului de executare de a identifica în concret care sunt bunurile sesizabile.
Vor fi sechestrate bunurile, indiferent de natura lor și de tipul de proprietate, respectiv dacă S.C. Impact D. & C. SA dacă este proprietar unic sau coproprietar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs– parte responsabilă civilmente S.C. „ IMPACT D. & C.” SA , criticând-o pentru neîndeplinirea cerințelor prev. de art. 163 Cod procedură penală, neexistând nicio temere că această societate ar înstrăina sau ascunde bunuri din patrimoniul său pentru a se sustrage unei eventuale răspunderi civile stabilite prin hotărâre judecătorească.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prev. art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală ,Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Măsura sechestrului vizează indisponibilizarea unor bunuri ale societății și în mod corect instanța de fond a aplicat corect măsura asupra tuturor bunurilor societății, deoarece operațiunea de identificare și aplicare a sechestrului este o procedură ce privește executarea, acest lucru fiind adus la îndeplinire de către DGFP I..
Pe de altă parte, măsura nu a putut fi luată în faza de urmărire penală, întrucât la acea dată societatea se afla în insolvență.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că măsura nu este de natura de a aduce prejudicii, întrucât bunurile pe care le deține societatea sunt mult mai mari decât valoarea prejudiciului
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente S.C. „ IMPACT D. & C.” SA, impotriva incheierii de sedinta din data de 28.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I-a penala in dosarul nr._ .
Obliga recurenta la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. A. P. A. N. R. G.
GREFIER,
C. E.
Jud. red. AN .
thnred I.P./ 2. ex. /
jud.red. D.G. M. – TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
