Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 258/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 258/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 258
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe petenta B. A. R., având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004) .
Dezbaterile au avut loc în ședința din Camera de Consiliu de la 13 mai 2013,fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 23 mai 2013 când, în aceiași compunere, a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.3171/05.06.2012, Tribunalul C. –Secția Civilă a dispus declinarea cauzei privind cererea de exequator formulată de reclamanta B. A. în favoarea Curții de Apel București –Secția Penală, reținând în esență că s-a solicitat recunoașterea unei sentințe penale și instanța din România care poate dispune asupra unei astfel de cereri este exclusiv Curtea de Apel București conform Legii nr. 302/2004, art. 141-152.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
Analizând actele dosarului prin raportare la excepția de necompetență materială și teritorială invocată, Curtea reține:
Prin hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 22 Madrid, în dosarul nr. 10/2006, declarată definitivă și apostilată conform Convenției de la Haga din 1961, s-a dispus condamnarea numitului I. Nere la despăgubiri, către reclamanta B. R. A., dispoziții cu caracter executoriu, pe teritoriul Statului Român, în ceea ce privește cuantumul daunelor stabilite de respectiva instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raportului de drept internațional privat, hotărârile străine pot fi recunoscute în România pentru a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată, instanța care a pronunțat hotărârea a avut potrivit legii statului unde a fost pronunțată competența să judece procesul; există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
S-a constatat din analiza lucrărilor dosarului că toate cerințele impuse de textul mai sus menționat sunt incidente în cauza de față, situație în care s-a admis cererea și a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței nr. 449 din 7 octombrie 2008, dată de Tribunalul de Instrucție 33 Madrid – Spania privind condamnarea numitului I. Nere la despăgubiri, către reclamanta B. R. A..
Prin cererea adresată instanței la 22 martie 2012, numitul Nere I. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 5938 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2011.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă mai sus menționată a fost admisă cererea pârâtei având ca obiect exequator, fără a fi fost citat acesta în fața instanței de fond.
S-a mai arătat că prin hotărârea judecătorească ce se solicita a fi recunoscută pe teritoriul statului român și care privea si obligarea acestuia la despăgubiri, nu a fost dezbătută în contradictoriu cu creditorul obligației stabilită prin hotărâre judecătorească, așa încât nu a avut posibilitatea de a verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de legea specială.
În drept: s-au invocat prevederile art. 317 și 318 C.proc.civ.
În cauză a fost atașat dosarul civil nr._/118/2011.
Din analiza coroborată a actelor și lucrărilor, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5938 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2011, a fost admisă cererea reclamantei B. A. si dispusă recunoașterea pe teritoriul României a sentinței civile nr. 449 din 7 octombrie 2008, dată de Tribunalul de Instrucție Madrid - Spania, privind condamnarea numitului Nere I. la despăgubiri, către petentă.
Dispozițiile art.317 C.proc.civ. prevăd faptul ca hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, care tinde la anularea unei hotărâri judecătorești definitive, nu numai în situația vreunei erori de judecată, ci și pentru erori constatate, ca urmare a nerespectării dispozițiilor procedurale privind judecata cauzei.
În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare de drept comun, situație în care s-a admis așa cum a fost formulată și s-a dispus anularea sentinței civile nr. 5938 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul civil nr._/118/2011.
Prin sentința nr.449 din 7 octombrie 2008, Tribunalul de Instrucție Madrid – Spania, condamnă pe I. Nere, în calitate de autor responsabil pentru:
a). Infracțiunea în formă continuată de abuz sexual cu pedeapsă de 7 ani și o zi de închisoare cu incapacitatea de a vota pasiv pe durata ispășirii pedepsei.
Se aplică prevederile art. 48 și 57 Cod Penal, interdicția de a se apropia de A. R. B., oriunde s-ar afla, de domiciliul ei, de locurile de muncă și de orice alt loc frecventat de ea la mai puțin de 500 m și interdicția de a comunica cu ea, prin orice mijloc de comunicare, sau mijloc informatic sau telematic, contact scris, verbal sau vizual, ambele interdicții timp de 10 ani.
b). Infracțiune de violență în familie, cu circumstanța de exonerare incompletă de intoxicare, la pedepsele de 4 luni de închisoare cu interdicția dreptului de a vota pasiv pe durata pedepsei, și privarea dreptului de deținere și port de arme timp de 1 an și o zi.
Se aplică prevederile art. 48 și 57 Cod Penal, interdicția de a se apropia de A. R. B., oriunde s-ar afla, de domiciliul ei, de locurile de muncă și de orice alt loc frecventat de ea la mai puțin de 500 m și interdicția de a comunica cu ea, prin orice mijloc de comunicare, sau mijloc informatic sau telematic, contact scris, verbal sau vizual, ambele interdicții timp de 15 luni.
Costurile procesuale incluse de acuzarea particulară.
Va plăti A. R. Balaba suma de 30.000 euro pentru daunele morale și 150 euro pentru Ieziuni.
În pofida opiniei Tribunalului C., Curtea de Apel București nu este competentă să soluționeze cauza de față care are ca obiect cererea părții civile dintr-o cauză penală soluționată de o instanță din Spania de a se pune în executare dispozițiile civile ale sentinței penale, singurele reglementări legale în materie fiind pe de o parte cele prev,. de Legea nr. 302/2004 republicată, pe de altă parte Codul de procedură penală român, acesta conținând dispoziții care completează dispozițiile legii speciale în măsura în care această lege specială fie tace, adică nu conține vreo prevedere diferită, fie face explicit trimitere la Codul de procedură penală român.
Astfel, Curtea constată că dispozițiile invocate de instanța civilă Tribunalul C. nu sunt incidente în cauza de față, art. 141-152 având în vedere transferul de persoane condamnate, or, în speță, s-a solicitat doar punerea în executare a dispozițiilor civile din sentința penală a instanței spaniole, cererea fiind formulată de partea civilă din acea cauză, nu de inculpatul care a fost condamnat.
Curtea reamintește că potrivit Legii 302/2004, recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a altor acte judiciare este guvernată de Titlul V iar art. 132, 133 și 134 arată care este procedura de recunoaștere, aceste texte prevăzând pe de altă parte, în mod explicit și o altă condiție referitoare la recunoaștere, în afara condițiilor prevăzute la art. 131 și calificate ca atare de legiuitor.
Curtea reamintește astfel că fiecare dintre textele anterior menționate se referă în mod prioritar la persoanele care pot formula o asemenea cerere de recunoaștere, art. 132 prevăzând procedura în cazul cererii formulate de statul străin, competența de judecată aparținând în acest caz Curții de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul, art. 133 are în vedere situația cererii pe cale principală cerere care poate fi formulată doar de condamnat sau de procuror, cererile în aceste cazuri fiind de competența judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul, respectiv art. 134 are în vedere situația în care cererea se formulează pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în cursul urmăririi penale sau de instanța de judecată în cursul procesului, cererea fiind formulată de către aceleași persoane ca în cazul anterior și fiind de competența instanțelor în fața cărora procesul se află pendinte.
Așadar, Curtea constată că în cauza de față, cererea a fost formulată de o altă persoană decât cele care, potrivit Legii speciale, pot formula astfel de cereri, respectiv de partea civilă din cauza respectivă iar persoana condamnată nu a fost niciodată transferată în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani și o zi închisoare într-un penitenciar din România, Curtea opinând că în acest caz nu este competentă să judece nici Curtea de Apel București, a cărei competență nu este atrasă în nici un caz de nici un criteriu,Tribunalul C. fiind în eroare sub acest aspect față de obiectul cauzei de față, dar nici o altă Secție Penală a vreunei alte curți de apel față de neîndeplinirea condiției relative la solicitantul cererii,legea specială prevăzând procedura de recunoaștere doar necazurile explicit menționate.
Or, în atare situație, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză disp. art.446 din Codul de procedură penală care prevăd că dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile, adică procedura de urmat este exact cea de care partea civilă a uzat, cea de exequator în fața Tribunalului C., competent atât material cât și teritorial să soluționeze cererea sa.
Susținerea Tribunalului C. în sensul că ar fi competentă Curtea de Apel București nu poate fi reținută deoarece obiectul cauzei cu care a fost sesizată nu este transferul de persoană condamnată, cu privire la care într-adevăr competența materială și teritorială exclusivă aparține Curții de Apel București, ci punerea în executare a dispozițiilor civile dintr-o sentință penală pronunțată de o instanță spaniolă.
Reținând toate aceste considerente, Curtea apreciază că nici un text de lege și nici un argument nu pot fi invocate în susținerea tezei potrivit căreia competența de soluționare a cauzei ar aparține Curții de Apel București și față de textele de lege incidente în cauză și invocate anterior, va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei Tribunalului C. –Secția Civilă iar față de constatarea intervenirii conflictului negativ de competență între cele două instanțe va dispune trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe B. A. în favoarea Tribunalului C. – Secția Civilă.
Constată conflict negativ de competență ș i dispune trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.
PREȘEDINTE,
M. C.
GREFIER,
G. A. I.
Red./Tehnored. – jud.M.C.
2 ex./17.06.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... → |
|---|
