Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1097/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1097/2014

Dosar nr. _

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1097/A

Ședința publică din data de 26 septembrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. R.

JUDECĂTOR: R. A. A.

GREFIER: L. B.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, de către inculpații D. L. și B. I. și de părțile civile S.C. M.R. INVESTIȚII I. S.A și S.C. S. S.A B. – prin administrator judiciar provizoriu AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL C. împotriva sentinței penale nr. 388 din data de 4.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care, în baza art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea asupra cauzei de față la data de 19.09.2014 și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 26.09.2014, când a decis următoarele:

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 388/04.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-au dispus următoarele:

În baza art. 215 ind.1 alin.1și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. condamnă pe inculpatul B. I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art.71 C.pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 7 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art.862 din C.pen.

În baza art. 86 ind. 3 alin.1 din C.pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.p.p., pune în vedere inculpatului dispozițiile 864 și art.83 din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen. achită pe inculpatul B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 215 ind. 1 alin.1și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. condamnă pe inculpatul D. L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art.71 C.pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.

În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul O., pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.862 din C.pen.

În baza art. 86 ind. 3 alin.1 din C.pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul O.;

f)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

g)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

h)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.p.p., pune în vedere inculpatului dispozițiile 864 și art.83 din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.14 și 346 C.p.p., raportat la art.998 și urm. Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 2.184.844,16 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu rata inflației de la data producerii prejudiciului, respectiv iunie 2005, până la data plății, către partea civilă ., cu sediul în B., .. 208, J. O.

În baza art.14 și 346 C.p.p. respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă . SA ca neîntemeiată.

În baza art.168 alin. 1 C.pr.pen. respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de inculpatul B. I. împotriva măsurii asigurătorii luate de instanță prin încheierea de ședință din data de 19.09.2011.

În baza art. 353 C.pr.pen. menține sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B. I. până la concurența sumei de 2.184.844,16 lei.

În baza art.191 alin.2 C.p.p., obligă inculpații la plata sumei de 7000 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat ce vor fi achitate în contul IBAN: RO59TREZ7035032XXX005229 Cod fiscal -_ deschis la Trezoreria Sector 3, beneficiar Judecătoria Sector 1

În baza art.193 alin.1 C.p.p., obligă inculpații la plata sumei de 5500 lei, fiecare,cheltuieli judiciare către partea civilă ., cu sediul în B., .. 208, J. O.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de urmarire penala si criminalistica nr. 370/P/2006 din data de 20.07.2007 înregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr. de dosar_/299/2007 la data de 30.07.2007, au fost trimiși în judecată în stare libertate inculpații:

- B. I., cercetat sub aspectul infracțiunilor de delapidare, prev.de art.215¹ alin.1 și 2 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.

- D. L., cercetat sub aspectul infracțiunii de complicitate la delapidare, prev.de art.26 rap.la art. 215¹ C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că, in perioada ianuarie 2003-iunie 2005, inculpatul B. I., in calitate de director general la ., si-a insusit cantitatea de 911.005 litri motorina prin aprobarea unei cantitati mult mai mari decat cea consumata de locomotivele in stare de functionare, pe fisele de consum.

De asemenea, s-a retinut in sarcina inculpatului Dumitrachescu L., faptul ca, in aceeasi perioada, in calitate de sef Autobaza din cadrul ., l-a ajutat pe inculpatul B. I. la sustragerea motorinei, prin achizitionarea carburantului si transportarea acestuia la . O..

Pentru dovedirea situației de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- plângere penală a .; (voI. 1, filele nr. 15).

- rezoluția cu nr._ din 14.03.2006 prin care s-a început urmărirea penală împotriva învinuiților B. I., D. L., Persu Marci S.; (voI. 1, filele nr. 40).

- rezoluția nr. 25/P/2006 din 20.03.2006 de confirmare a începerii urmăririi penale față de învinuiții sus-menționați; (voI. 1, filele nr. 36).

- proces-verbal de începere a urmăririi penale împotriva învinuitului P. C.; (voI. 1, filele nr.35).

- rezoluția nr.25/P/2006 din 28.06.2006 de confirmare a începerii urmăririi penale față de învinuitul P. C.; (voI. 1, filele nr. 33).

- ordonanta nr. 25/P/2006 din 27.06.2006 de schimbare a încadrării juridice și extindere a cercetărilor față de învinuiții Persu Marci S. și P. C.;( voI. 1, filele nr. 29).

- ordonanța nr. 25/P/2006 din 13.09.2006 prin care dosarul a fost declinat la P. de pe lângă Judecătoria B.; (voI. 1, filele nr.26).

- adresa nr. 707/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică prin" care se solicită preluarea cauzelor; (voI. 1, filele nr. 24).

- rezolutia nr. 7/C3 din 12 ianuarie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care cauza a fost preluată în anchetă proprie la P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție; (voI. 1, filele nr. 22,).

- rezolutia nr._ din 15.05.2006 de efectuare a constatării tehnico-științifice grafice; (voI. 1, filele nr. 248).

- ordonanta nr._ din 19.07.2006 de efectuare a expertizei financiar-contabile; (voI. 1, filele nr.278).

- ordonanța nr._ din 3.10.2006 de efectuare a expertizei tehnice judiciare;( voI. 1, filele nr.323).

- declarații învinuiți;( voI. 1, filele nr. 61-180).

- declarații martori; (voI. 1, filele nr.181-232).

- adresa_ către MTCT - SNTFM "CFR Marfă" SA; (voI. 1, filele nrA20-421).

- adresa_ din 21.08._06 către S. SA B.; (voI. 1, filele nr. 423).

- proces-verbal nr. 2380 din 8.05.2006 privind controlul efectuat de Agentia Natională de Administrare Fiscală - Directia Generală a Finantelor Publice O.; (voI. 1, filele nr. 458);

- adresa_ din 17.10.2006 către primăria orașului B. Serviciul impozite și taxe; (voI. 1, filele nrA09).

- adresa MR Investiții Industrial SA, acționar majoritar la se S. SA B., cu nr. 1027/1/ din data de 16.07.2007 cu privire la solicitarea societății în cauză ca judecarea dosarului să fie efectuată de instanța competentă, având în vedere sediul social al societății prejudiciate; (voI. 1, filele nr.19, 19 bis).

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală învinuiților; (voI. 1, filele nr.60,141,159,173).

- ordonanța nr. 707/P/2006 din 29.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de instituire a sechestruiui asigurator pe bunurile mobile și imobile ce aparțin învinuiților;( voI. 1, filele nrA18).

- volumul II, totalizând 570 file, cuprinde bonuri colective de materiale, bonuri de consum, note de intrare-recepție, facturi fiscale de aprovizionare cu carburant a . în perioada ianuarie 2003iunie 2004;

- volumul III, totalizând 537 file, cuprinde bonuri colective de materiale, bonuri de consum, note de intrare-recepție, facturi fiscale de aprovizionare cu carburant a . în perioada iulie 2004-iunie 2005

În cursul urmăririi penale față de inculpați s-au luat următoarele măsuri procesuale:

În vederea recuperării prejudiciului, prin ordonanța nr.707/P/2006 din 29.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus instituirea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile ce aparțin învinuiților B. I. și D. L., până la concurența sumei de 2.184.844,16 RON, acesta fiind comunicat Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară a județului O..

Sub aspectul laturii civile, instanta a luat act ca in cursul urmaririi penale s-au constituit parti civile . si . SA, actionar majoritar la . cu 75% din capitalul social al acestei societati, cu suma de 2.184.844,16 lei.

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la: audierea inculpaților B. I. (fila 93) și D. L. (fila 156 dosar), precum și a martorilor D. I. (fila 142), P. C. (fila 143), Persu Marci S. (fila 144), D. S. (fila 145), N. M. (fila 146), Brabeta G. (fila 147), C. M. (fila 148), C. I. (fila 149), Târu M. (fial 151), T. I. (fila 152), V. O. (fila 154), N. I. (fila 155), G. C. (fila 174).

Prin sentinta penala nr. 437/23.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in temeiul art. 11 art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.p.p. instanta a achitat pe inculpatul B. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.215¹ alin.1, alin.2 cu aplic.art.41 alin.2 C.

Potrivit art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.p.p. a achitat pe inculpatul D. L., cercetat pentru infracțiunea prev.de art.26 rap.la art. 215¹ alin.1, alin.2 cu aplic.art.41 alin.2 C.p.

Potrivit art.11 pct.2 lit.a, 10 lit.b C.p.p. a achitat pe inculpatul B. I., cercetat sub aspectul infracțiunii prev.de art.290 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.

Potrivit art.14, 346 alin.3 C.p.p. instanta a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată . SA, în calitate de acționar majoritar al ..

Potrivit art.163 și urm.C.p.p. a ridicat măsura sechestrului asigurator înființat asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. I. și D. L., măsură luată prin ordonanța nr.707/P/2006 din 29.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

Conf.art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Impotriva sentintei penale mai sus mentionate a declarat apel P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti precum si partile civile . si MR Investitii I. SA.

Prin decizia penala nr. 658/A/17.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala s-a admis apelul declarat de P. de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti impotriva sentintei penale nr. 437/23.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

S-a desfiintat in parte sentinta apelata, in sensul ca temeiul achitarii inculpatilor B. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215¹ alin.1, alin.2 cu aplic.art.41 alin.2 C. Si Dumitrachescu L., pentru savarsirea infracțiunii prev.de art.26 rap.la art. 215¹ alin.1, alin.2 cu aplic.art.41 alin.2 C.p., este art. 10 lit. c C.pr.pen.( fapta nu a fost comisa de inculpati) iar temeiul achitarii inculpatului B. I., sub aspectul savarsirii infracțiunii prev.de art.290 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p., este art. 10 lit. d C.pr.pen.( faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii).

A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de partile civile . si MR Investitii I. SA.

A obligat apelantele parti civile la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Celelalte cheltuieli judiciare au ramas in sarcina statului.

Impotriva acestor hotarari au declarat recurs P. de pe langa Tribunalul Bucuresti precum si partile civile . si MR Investitii I. SA.

Prin decizia penala nr. 562R/13.04.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a II-a Penala, s-au admis recursurile declarate de P. de pe langa Tribunalul Bucuresti si partile civile . si MR Investitii I. SA, s-a casat in totalitate decizia penala nr. 658/17.11.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala si sentinta penala nr. 437/23.05.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si s-a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.

In considerentele deciziei de casare, instanta superioara a retinut ca este incident cazul de casare prevazut de art. 385 ind. 9 pct. 10 C.pr.pen., intrucat, in cauza, instantele au analizat fiecare proba in mod individual si le-au inlaturat, pe rand, dintr-un motiv sau altul, fara a face o analiza completa a intregului material probator existent la dosar, incalcand astfel dispozitiile art. 63 alin. 2 C.pr.pen.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 02.07.2009, sub nr. de dosar_ .

Cu ocazia rejudecarii, după citirea actului de sesizare, în ședința publică din 15.03.2010, cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale, instanța a procedat la audierea inculpaților B. I. si Dumitrachescu L., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei( f. 50-51; f. 52-53 dosar).

De asemenea, instanța a procedat nemijlocit la audierea martorilor C. M. ( f. 78-79 dosar), B. G.( f. 80 dosar), T. I.( f. 81 dosar), Nicolascu M. V.( f. 82 dosar), Tiru M.( f. 83 dosar), D. S.( f. 84 dosar), P. C.( f. 112-113 dosar), Persu Marci S.( f. 114-115 dosar), G. C.( f. 116 dosar), C. I.( f. 117 dosar), D. I.(f. 136 dosar).

În temeiul art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a constatat imposibilitatea obiectivă de audiere a martorilor V. O. si N. I., dându-se citire declarațiilor date de acestia în faza de urmărire penală, de care va ține seama la judecata cauzei.

In cauza, s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu martora P. I.( f. 169 dosar), incuviintate inculpatului B. I. si proba cu martorii P. D.( f. 306-308 dosar), P. D.( f. 341-342 dosar) si G. A.( f. 343-344 dosar) incuviintata partilor civile.

Prin incheierea de sedinta din data de 19.09.2011, instanta a admis cererea de instituire a sechestrului asigurator formulata de partea civila . si, in temeiul art. 163 C.pr.pen. a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului B. I. pana la concurenta valorii probabile a pagubei indicata in rechizitoriu, respectiv 2.184.844,16 lei( f. 272 dosar).

La termenul de judecata din data de 05.03.2012, inculpatul B. I. a formulat plangere impotriva masurii asiguratorii luate de instanta prin incheierea mai sus mentionata.

Analizând actele și lucrările cauzei, față de ansamblul probator existent, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

In perioada ianuarie 2003 – iunie 2005, inculpatul B. I. a detinut calitatea de director general al . iar inculpatul D. L. a detinut calitatea de șef al autobazei, sectie aflata in subordinea directorului general al societatii.

In aceeasi perioada de referinta, potrivit documentelor de evidenta contabila, . a achizitionat o cantitate de 2.393.598 litri de motorină, destinata consumului unitatii.

Achizitionarea motorinei se facea de la diversi furnizori, principalii fiind . Bals si S.C. EUROPEAN TRANSSARU SRL Padurea Sarului - Bobicesti, jud. O..

Transportul acesteia se facea cu autocistema societatii cu nr. de inmatriculare_, al carei șofer era martorul C. I..

In cadrul ., receptia combustibilului se efectua de catre o comisie de receptie, al carei presedinte era inculpatul Dumitrachescu L..

Astfel, martorul B. G., in calitate de sef serviciu aprovizionare in cadrul ., a aratat ca, incepand cu luna august a anului 1992, in urma unei reorganizari, gestiunea de carburanti a fost trecuta in subordinea autobazei de transporturi auto, autobaza care avea cisterna, comisie de receptie si gestiune proprie.

Martorul a mai aratat ca, in perioada ianuarie 2003-iunie 2005, aprovizionarea cu combustibil era coordonata efectiv de seful Autobazei, inculpatul Dumitrachescu L., care indruma cisterna catre furnizor, primea si semna factura, pe care o inregistra in gestiune, in continuare, factura era prezentata directorului general, inculpatul B. I., care o aproba, dupa care era inaintata serviciului financiar.

In acelasi sens este si declaratia martorului C. I., care in perioada de referinta a detinut calitatea de director economic si comercial in cadrul ..

Acesta a aratat ca aprovizionarea si receptia cu carburanti era in atributia sefului Autobazei, inculpatul Dumitrachescu L., care semna notele de receptie si facturile de aprovizionare si care era si presedintele comisiei de receptie.

Audiat in cauza, inculpatul Dumitrachescu L. a declarat ca, in perioada de referinta, in calitate de sef Autobaza in cadrul . si presedinte al comisiei de receptie, avea obligatia de a verifica daca cantitatea de combustibil receptionata era aceeasi cu cea inscrisa in documente.

In continuare, procedura de distribuire a combustibilului( motorina) catre caile ferate uzinale din cadrul ., era urmatoarea:

Motorina necesara pentru consumul locomotivelor se distribuia din depozitul societatii S. SA Bals pe baza unor fise limita de consum, intocmite pentru fiecare dintre locomotivele care erau in stare de functionare.

In mod firesc, fisele limita de consum trebuiau sa fie completate de catre gestionarul societatii, martorul P. C., care avea obligatia, sa mentioneze pe fiecare dintre fise, cantitatea de motorina eliberata, sub semnatura mecanicului de locomotiva.

In fapt, din probele administrate in cauza, instanta retine ca aceasta procedura nu a fost respectata.

Astfel, potrivit declaratiei martorei Persu S., rezulta ca, incepand cu anul 2003, aceasta a primit dispozitie de la directorul general al societatii, inculpatul B. I., sa intocmeasca fisele limita de consum motorina pentru locomotive.

Martora a aratat ca fisele limita de consum erau eliberate de conducerea societatii, in alb, pentru fiecare locomotiva in parte, purtand doar semnatura directorului general, prin care acesta aproba o cantitate de consum limitata si planificata, aspect care rezulta si din raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 204.375 din 05.06.2006 efectuat în cauză (f.135-146 vol Idup) care atesta ca semnaturile de vizare a fiselor limita de consum aferente lunilor octombrie 2003, februarie 2004 si aprilie 2005 au fost executate de inculpatul B. I..

Martora a declarat ca societatea avea in gestiune 10 locomotive, dintre care in perioada ianuarie 2003-iunie 2005 au fost in stare de functionare cinci locomotive, una de 700 CP, una de 450 CP si trei locomotive de 250 CP insa doar trei au fost folosite efectiv la manevre, in functie de tonajul remorcat.

Cu toate acestea, martora Persu S. a aratat ca, din dispozitia inculpatului B. I., completa lunar fise limita de consum pentru 5 locomotive, pentru a justifica un consum de 30-40 de tone lunar desi, in realitate, consumul de motorina se ridica la 10-15 tone lunar.

Faptul ca, fisele limita de consum erau completate pentru un numar mai mare de locomotive decat functionau efectiv precum si faptul ca, in fisele limita de consum s-a consemnat o cantitate mai mare de motorina decat cea consumata in realitate, rezulta si din declaratiile martorilor P. C. C. M., T. I., Tiru M. si D. S..

Astfel, martorul P. C., gestionar la . a aratat ca, in perioada de referinta erau in stare de functionare 3 locomotive( declaratie aflata la f. 112-113 dosar instanta rejudecare).

Cu toate acestea, a aratat martorul, la sfarsitul fiecarei luni primea factura de motorina care era mai mare decat cantitatea pe care o primea efectiv in cursul lunii, constatand ca diferentele erau de 25-30 tone/lunar insa nu a inteles sa aduca acest fapt la cunostinta conducerii intrucat facturile fiscale le primea de la seful sau, inculpatul Dumitrachescu L., deja semnate si stampilate de conducerea societatii.

Mai mult, prezentandu-i-se in fata instantei o fisa limita de consum, martorul a aratat ca astfel de fise le primea la sfarsitul fiecarei luni, acestea luand locul celorlalte fise, pe care le completa ori de cate ori elibera motorina.

Martorul a mai aratat ca, primea fisele limita de consum avand completate rubricile privind cantitatea de motorina planificata si eliberata iar acesta completa in continuare fisele astfel incat sa corespunda cu cantitatea deja inscrisa insa nu a considerat ca face o ilegalitate avand in vedere ca fisele erau semnate de directorul societatii, inculpatul B. I..

Martorul C. M. a declarat ca, in perioada de referinta erau trei locomotive in stare de functionare insa nu functionau toate trei in decursul aceleiasi zile.

In acelasi sens a declarat si martorul T. I., sef statie CFU( cai ferate uzinale) in cadrul ., acesta aratand ca, in perioada ianuarie 2003-iunie 2005, in cadrul unitatii functionau trei locomotive, cu o capacitate de 250CP, 450CP, respectiv 750CP.

Martorul a precizat cu certitudine ca, cele trei locomotive consumau intre 8-10 tone lunar in functie de tonajul transportat si starea tehnica a acestora, consum pe care l-a apreciat din calculul cantitatilor de motorina trecute pe bonurile de mana si din cartea tehnica a locomotivelor.

A mai aratat martorul ca, i-a comunicat martorei Persu S., care in acea perioada fusese desemnata de conducerea societatii sa se ocupe de consumul de combustibil, faptul ca, pentru toate locomotivele consumul era de 8-10 tone pe luna insa aceasta i-a raspuns ca directorul general, inculpatul B. I., a dat dispozitie sa treaca in documente un consum de 40 tone lunar.

De asemenea, martorul Tiru M., mecanic ajutor locomotiva in cadrul ., a aratat ca, in perioada de referinta, erau in stare de functionare trei locomotive, avand o capacitate de 250 CP, 450 CP, respectiv 700CP, doua dintre acestea functionand concomitent in cursul aceleiasi zile.

Martorul a mai aratat ca, zilnic alimenta locomotivele cu o cantitate de 200 litri motorina, pentru fiecare locomotiva iar vinerea alimenta cu o cantitate de 400 litri intrucat urma sambata si duminica.

Cat priveste alimentarea cu motorina, martorul a aratat ca, in perioada de referinta, nu avea cunostinta de existenta fiselor limita de consum, motorina eliberandu-i-se in baza unui bon de mana, pe care-l primea de la statia de aprovizionare si pe care-l prezenta gestionarului societatii.

Totodata, martorul D. S., instructor de statie CFU in cadrul ., care avea ca atributie de serviciu exploatarea si intretinerea locomotivelor, a declarat ca in perioada ianuarie 2003-iunie 2005 erau in stare de functiune trei locomotive, una de 250 CP, una de 450 CP si a treia de 700CP iar restul de 7 locomotive erau retrase din circulatie.

De asemenea, martorul D. S. confirma declaratia martorului Tiru M., privind procedura de alimentare cu motorina.

Audiat in cauza, cu privire la aceste aspecte, inculpatul B. I. a aratat ca, in perioada de referinta, S. Bals avea in dotare 10 locomotive, in stare de functionare erau 5 insa dintre acestea, in decursul unei luni functionau maxim 3 locomotive.

Cat priveste procedura de distribuire a motorinei in cadrul Statiei CFU, inculpatul a aratat ca, elibera in alb 5 fise limita de consum intrucat in cadrul unitatii erau in stare de functionare 5 locomotive si, anticipat pentru luna urmatoare, in functie de numarul locomotivelor in functiune, fisele se intocmeau de catre martora Persu S..

De asemenea, inculpatul B. I. a aratat ca, in mod normal, fisele limita de consum trebuiau sa ajunga la gestionarul societatii, martorul P. C., care avea obligatia sa consemneze pe fiecare dintre acestea cantitatea de motorina eliberata.

In concluzie, probele analizate mai sus releva doua fapte probatorii deosebit de importante, respectiv ca in perioada de referinta, ianuarie 2003-iunie 2005, in cadrul S. SA Bals:

1. au functionat efectiv trei locomotive, cu o capacitate de 250 CP, 450 CP, respectiv 700CP;

2. fisele limita de consum au fost intocmite pentru un numar de 5 locomotive, mentionandu-se o cantitate mai mare de motorina decat cea consumata in realitate.

Prin urmare, instanta retine ca, prin consemnarea in fisele limita de consum a unei cantitati de motorina mai mare decat cea consumata, o cantitate de motorina achizitionata de . a fost sustrasa din patrimoniul acestei societati.

Pentru a se stabili cantitatea de motorina sustrasa, care reprezinta totodata si prejudiciu suferit de ., urmeaza a se stabili, pe de o parte, cantitatea de motorina consemnata in fisele limita de consum si, pe de alta parte, cantitatea de motorina consumata efectiv de cele trei locomotive aflate in stare de functionare.

Cantitatea de motorină folosită pentru funcționarea acestor locomotive a fost stabilită printr-o expertiză tehnică efectuata in cursul urmaririi penale( fila 54 vol.I dup.)

Consumul de combustibil a fost înregistrat in conditii reale in care s-a desfasurat activitatea de manevra, de mediu, a calitatii combustibilului si a uleiului, a starii tehnice a motorului si a elementelor componente, precum si a profilului liniilor.

În ceea ce privește orele de funcționare s-au avut în vedere perioadele maximale.

În aceste condiții, expertul a stabilti ipotetic următoarele consumuri orare:

- pentru locomotiva de 700 CP – 14,95 kg.

- pentru locomotiva de 450 CP – 9,44 kg.

- pentru locomotiva 250 CP – 5,03 kg.

In continuare, printr-o expertiza contabilas-a stabilit si cantitatea de motorina consumata de cele trei locomotive functionale, totalizand 260.147 litri.

La calcularea cantitatii de motorina efectiv consumata, expertiza contabilaa avut in vedere orele de functionare a locomotivelor conform fiselor de pontaj zilnic, luandu-se in calcul o perioada de functionare maximala a zilei, presupunandu-se ca locomotivele au functionat permanent pe toata perioada pontata.

De asemenea, a fost calculata cantitatea de 1.171.152 litri motorina evidentiata in fisele limita de consum, in perioada analizata, drept consumata de societate, stabilindu-se astfel un prejudiciu cert in dauna . in suma de 2.184.844,16 lei( RON) reprezentand echivalentul cantitatii de 911.005 l motorina ( diferenta dintre cantitatea de 1.171.152 litri motorina evidentiata in fisele limita de consum si cantitatea de 260.147 litri de motorina efectiv consumata).

Instanta retine ca, in perioada de referinta, ianuarie 2003-iunie 2005, inculpatul B. I. a detinut functia de director general in cadrul S. SA Bals.

In aceasta calitate, inculpatul B. I. avea atributii de administrare a societatii, ceea ce presupunea indeplinirea tuturor activitatilor de conducere si dispozitie cu privire la intregul patrimoniu al unitatii.

Sub acest aspect, se cuvine mentionat faptul ca administratorul, in indeplinirea acestor activitati, fara a fi in contact cu bunurile societatii, are dreptul de a da dispozitii cu privire la primirea, pastrarea, intrebuintarea sau eliberarea de bunuri precum si cu privire la situatia juridica si economico-financiara.

De asemenea, in aceeasi perioada de referinta, inculpatul Dumitrachescu L. a detinut functia de sef Autobaza precum si presedinte al comisiei de receptie a combustibilului, in cadrul . avand ca principale atributii de serviciu aprovizionarea si primirea in gestiune a combustibilului achizitionat de aceasta societate.

Potrivit declaratiei martorului B. G., data in cursul urmaririi penale si mentinuta in fata instantelor de judecata, in ambele cicluri procesuale( f. 89-90 dup vol I), in perioada ianuarie 2003-iunie 2005, aprovizionarea cu combustibil era coordonata efectiv de seful Autobazei, inculpatul Dumitrachescu L., care indruma cisterna catre furnizor, primea si semna factura, pe care o inregistra in gestiune, in continuare, factura era prezentata directorului general, inculpatul B. I., care o aproba, dupa care era inaintata serviciului financiar.

In aceeasi perioada, prin dispozitie imperativa, directorul general al societatii, inculpatul B. I. a dispus sefului serviciului financiar si sefului serviciului contabilitate sa nu inregistreze facturi in evidenta financiar contabila, respectiv documente de consum( bonuri de consum, fise limita de consum) fara a fi aprobate de acesta.

In acelasi sens este si declaratia martorului C. I., care in perioada de referinta a detinut calitatea de director economic si comercial in cadrul ..

Potrivit declaratiei martorei Persu S., rezulta ca, incepand cu anul 2003, aceasta a primit dispozitie de la directorul general al societatii, inculpatul B. I., sa intocmeasca fisele limita de consum motorina pentru locomotive.

Martora a aratat ca, fisele limita de consum erau eliberate de conducerea societatii, in alb, pentru fiecare locomotiva in parte, purtand doar semnatura directorului general, prin care acesta aproba o cantitate de consum limitata si planificata, aspect care rezulta si din raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 204.375 din 05.06.2006 efectuat în cauză (f.135-146 vol Idup) care atesta ca semnaturile de vizare a fiselor limita de consum aferente lunilor octombrie 2003, februarie 2004 si aprilie 2005 au fost executate de inculpatul B. I..

Martora Persu S. a mai aratat ca, din dispozitia inculpatului B. I., completa lunar fise limita de consum pentru 5 locomotive, pentru a justifica un consum de 30-40 de tone lunar desi, in realitate, consumul de motorina se ridica la 10-15 tone lunar.

Martorul T. I., sef statie CFU( cai ferate uzinale) in cadrul ., a aratat ca, i-a comunicat martorei Persu S., care in acea perioada fusese desemnata de conducerea societatii sa se ocupe de consumul de combustibil, faptul ca, pentru toate locomotivele consumul era de 8-10 tone pe luna insa aceasta i-a raspuns ca directorul general, inculpatul B. I., a dat dispozitie sa treaca in documente un consum de 40 tone lunar.

Potrivit declaratiei martorului P. C., gestionar la ., la sfarsitul fiecarei luni primea facturile de motorina de la seful sau, inculpatul Dumitrachescu L., semnate si stampilate de conducerea societatii, care erau mai mari decat cantitatea pe care o primea efectiv in cursul lunii, constatand ca diferentele erau de 25-30 tone/lunar.

Mai mult, potrivit declaratiei martorului C. I., sofer pe autocisterna societatii, in mod regulat, din dispozitia inculpatului Dumitrachescu L., o parte din cantitatea de motorina achizitionata de . o descarca la ..

Sub acest aspect, martorul a mai declarat ca, din dispozitia inculpatului Dumitrachescu L., pe foaia de parcurs nu se mentiona niciodata ca destinatie . si, de asemenea, ca niciun reprezentant al acestei societati nu semna de primire, de documentatie ocupandu-se tot inculpatul Dumitrachescu L..

Martorul N. I., administrator la ., societate care intermedia pentru . vanzarea de carburant, a confirmat in declaratia sa data in cursul urmaririi penale( f. 103-104 vol I dup) faptul ca, bilunar, intocmea facturi pentru produsele livrate ., pe care le inmana inculpatului Dumitrachescu L..

Din coroborarea acestor probe, instanta retine ca, inculpatul B. I., in calitate de director general al societatii S. SA Bals avea atributii inclusiv pe linia aprovizionarii, respectiv distribuirii de combustibil in cadrul unitatii si, de asemenea ca, acesta superviza intreaga procedura, inculpatul Dumitrachescu L. fiind in subordinea directa a inculpatului B. I..

De asemenea, instanta retine ca, in cadrul functiilor exercitate, inculpatii B. I. si Dumitrachescu L., cunosteau exact atat cantitatea de combustibil achizitionata cat si cantitatea de combustibil receptionata, mai mult inculpatul B. I. cunostea inclusiv cantitatea de motorina consumata efectiv de societate.

Mai mult, probele analizate mai sus releva ca o parte din combustibilul achizitionat de . iesea din patrimoniul acesteia si intra in patrimoniul ., fara a exista o operatiune economica, in acest sens.

Acest fapt a avut loc cu stiinta inculpatului Dumitrachescu L. si implicit a inculpatului B. I., acesta din urma fiind cel care a coordonat intreaga activitate si care, prin dispozitiile date in calitate de director general, și-a însusit din patrimoniul S. SA Bals cantitatea de 911.005 l motorina.

In esenta, activitatea inculpatului B. I. a constat in eliberarea a 5 fise limita de consum pentru 5 locomotive deși chiar in fata instantei acesta a declarat ca, in decursul unei luni functionau maxim 3 locomotive si aprobarea, pe fisele limita de consum a unei cantitati de motorina mult mai mare decat cea consumata de locomotivele in stare de functionare.

Audiat in cauza, inculpatul B. I. a declarat în fața instantei ca acuzatiile care i se aduc au un scop de intimidare intrucat ., care a fost infiintata de socrul sau, are de recuperat o suma foarte mare de bani de la S. SA Bals.

Totodata, inculpatul B. I. a indicat ca persoane vinovate pe martora Persu S., care a intocmit fisele limita de consum cu date false precum si pe gestionarul societatii, martorul P. C., care avea obligatia sa mentioneze pe fiecare dintre fise cantitatea de motorina eliberata, sub semnatura mecanicului de locomotiva.

Apararea inculpatului este lipsita insa de suport probator si neverosimila, in conditiile in care probele atestă că inculpatul superviza intreaga procedura privind aprovizionarea si distribuirea motorinei in cadrul societatii, pornind de la aprobarea facturilor, a fiselor limita de consum, a cantitatii de motorina planificata etc.

In plus, chiar inculpatul a declarat in fata instantei ca a detinut functia de director general la S. SA Bals timp de 30 de ani, perioada in care s-a specializat in intreaga activitate a societatii si, mai mult, din dispozitia sa, consumul de combustibil a fost redus la jumatate intrucat avea suspiciuni ca se fura din societate.

Or, în aceste conditii, cu atat mai putin, se poate sustine ca fisele limita de consum au fost intocmite cu date false, fara stirea sa.

Insusirea de catre inculpatul B. I. a cantitatii de 911.005 l motorina, a avut loc în interesul ., interes care se indentifica însă chiar cu interesul inculpatului.

In acest sens, sunt declaratiile martorilor P. D., P. D. si G. A., mijloace de proba pe care instanta le retine in cauza intrucat au fost obtinute in conditii de legalitate iar relatiile de dusmanie invocate de inculpatul B. I. nu au fost dovedite.

Astfel, din coroborarea acestor probe, reiese ca, în acea perioada, . era administrata in drept de soția inculpatului însă, în fapt, de intreaga activitate se ocupa inculpatul B. I..

Mai reiese ca, aceasta societate avea ca obiect de activitate cultivarea terenurilor cu cereale si plante tehnice iar pentru cultivarea terenurilor se foloseau utilaje care funcționau cu motorină.

De asemenea, toți martorii, angajați la ., au relatat că, aprovizionarea cu motorina avea loc cu cisterna aparținând S. SA B. condusă de martorul C. I., fară a cunoaște, însă, dacă între cele două societăți exista vreun contract de prestări servicii.

Inculpatul B. I. nu a dovedit lipsa de temeinicie a acestor probe iar înscrisurile pe care le-a depus în apărare, privind situația aprovizionării cu combustibil a .( f. 123-135 dosar instanță), nu sunt apte să răstoarne situația de fapt astfel cum a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește contribuția inculpatului D. L. în comiterea acestei fapte, aceasta a constat în redirecționarea combustibilului achiziționat de S. SA B. către ..

Audiat cu privire la acest aspect, inculpatul Dumitrachescu L. a declarat in fata instantei( f. 50-51) ca deși nu a dat nicio dispozitie de transport si de colectare a motorinei către o alta destinatie, este posibil ca, din dispoziția furnizorului, care era același, autocisterna societatii sa fi transportat motorina, separat, inclusiv pentru ., „ cu atat mai mult cu cat drumul era acelasi”

Cu alte cuvinte, inculpatul încearcă să acrediteze ideea că, deși mijlocul de transport aparținea ., combustibilul care ajungea la . era plătit de această societate.

Declaratia inculpatului nu poate fi luata in considerare de instanță, fiind contrazisă de martorul C. I., soferul societatii, care a precizat in mod expres ca transporta motorina la ., din ordinul inculpatului Dumitrachescu L., că pe foaia de parcurs nu se mentiona niciodata ca destinatie . si, de asemenea, că niciun reprezentant al acestei societati nu semna de primire, de documentatie ocupandu-se tot inculpatul Dumitrachescu L..

Mai mult, martorul C. I., director economic si comercial in cadrul ., a declarat ca,in perioada respectiva nu a vizat nicio comanda pentru prestari servicii de catre cisterna societatii pentru ..

În drept:

Fapta inculpatului B. I., care în calitate de director general la ., prin acțiuni repetate în perioada ianuarie 2003-iunie 2005 si-a insusit în mod ilegal din patrimoniul ., cantitatea de 911.005 litri motorina, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art.215¹ alin.1 și 2 C.pen. cu aplic. art.41. alin. 2 C.pen.

Potrivit textului de incriminare, elementul material al infracțiunii constă dintr-o acțiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice în posesia sau detenția căreia se afla, de către o persoană care îl gestionează sau administrează.

În speță, elementul material s-a realizat în varianta însușirii, ceea ce a presupus scoaterea din patrimoniul . a cantității de 911.005 litri motorina prin aprobarea unei cantitati mult mai mari decat cea consumata de locomotivele in stare de functionare, pe fisele de consum.

Urmarea imediată a constat în prejudiciul produs în patrimoniul părții vătămate, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și urmarea socialmente periculoasă fiind demonstrată de probele administrate.

Din punct de vedere al formei de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu intenție directă, în sensul art.19 alin.1 lit.a C.p., deoarece a prevăzut și a urmărit să scoată din patrimoniul . cantitatea de 911.005 litri motorină, pe care o administra în calitate de director general al societății.

În cauză se reține și incidența art.41 alin.2 C.p. care presupune că o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

În speță, inculpatul B. I., la diferite intervale de timp, în perioada ianuarie 2003-iunie 2005 și-a însușit cantitatea de 911.005 litri motorină, pe care o administra, acționând în realizarea aceleiași rezoluții infracționale unice și pentru același scop (pentru procurarea de motorină .).

Infracțiunea de delapidare este mai gravă având în vedere că, prin săvârșirea acestei infracțiuni, raportat la valoarea combustibilului sustras, peste 2 miliarde de lei vechi, s-au produs consecințe deosebit de grave, în accepțiunea disp. art. 146 C.pen.

Inculpatul B. I. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 290 C.pen., constând în semnarea în alb a fișelor limită de consum, prin care a aprobat o cantitate de motorină mult mai mare decat cea consumata de locomotivele in stare de functionare.

Cu toate că activitatea materială este probată, contrafacerea înscrisurilor respective nu s-a realizat prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 288 C.pen., fiind vorba despre o contrafacere în sens intelectual, neincriminată de legiuitor.

În aceste condiții, instanța a constatat că lipsește o cerință esențială a laturii obictive a infracțiunii prevăzute de art. 290 C.pen., astfel încât se impune achitarea inculpatului B. I., în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen.

În drept, fapta inculpatului D. L., care, în calitate de sef Autobaza precum si președinte al comisiei de receptie a combustibilului, in cadrul ., în perioada ianuarie 2003-iunie 2005, l-a ajutat pe inculpatul B. I. să-și însușească în mod ilegal din patrimoniul ., cantitatea de 911.005 litri motorina, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare, prev.de art.26 rap.la art. 215¹ C.p. alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.p.

Instanța reține că, pentru existenta complicitatii, in general, legea cere indeplinirea mai multor conditii cumulative, si anume prevederea de catre complice a actiunii sau inactiunii ce urmeaza sa fie executata de autor si a urmarilor ei, alaturarea actului complicelui la actiunea sau inactiunea realizata de autor, acceptarea sau urmarirea de catre complice a producerii urmarilor prevazute si contributia efectiva a complicelui la comiterea infractiunii.

În cauză sunt întrunite condițiile participației penale sub forma complicității: săvârșirea de către inculpatul B. I. a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârșirea de către inculpatul D. L. a unor acte de sprijin material, prin achizitionarea carburantului si transportarea acestuia la . O., facilitând astfel săvârșirea acțiunii de sustragere efectuată de inculpatul B. I., întărindu-i rezoluția infracțională, actele fiind săvârșite cu intenție.

Astfel, actele inculpatului D. L. sunt acte de complicitate materială, în baza acordului de voință al inculpaților, ce rezultă din modul clar de săvârșire a faptei.

Din modul in care au conceput savarsirea infractiunii, rezultă ca cei doi inculpati au actionat in deplin consens, și nu independent unul de celalalt.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în Codul penal în vigoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.215¹ alin. 1 și 2 C.pen. de la 10 ani la 20 ani, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată conform art.41 alin.2 C.pen., care atrage stabilirea regimului sancționator conform art.42 C.pen., gradul de pericol social concret dat de modalitatea în care a acționat, respectiv inculpatul a urmărit interesele altei societăți și nu interesele societății pe care o conducea, sustrăgând o cantitate importantă de motorină, aflată în gestiunea sa, prin acte repetate, aducând un prejudiciu însemnat societății S. SA B. ( peste 2 miliarde de lei vechi), ceea ce este denotă un grad de pericol social sporit din partea inculpatului; de persoana acestuia, care a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii, având o atitudine procesuală nesinceră însă va avea în vedere și că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta înaintată a acestuia precum și starea sa de sănătate precară și, nu în ultimul rând perioada lungă de timp scursă de la punerea sa sub acuzație, imputabilă autorităților, având în vedere că prezenta cauză, se află în al doilea ciclu procesual, perioadă în care inculpatul a trăit într-o permanentă stare de incertitudine, cu privire la situația sa juridică.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 al.1 lit. a Cod penal întrucât acesta a avut o conduită bună anterior comiterii faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin urmare, în raport de criteriile avute în vedere mai sus, instanța a apreciat pedeapsa cu închisoarea este singura în măsură să asigure funcția preventivă a pedepsei, în cuantum de 4 ani închisoare, facând aplicarea dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. și pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. pe o durata de 7 ani, dupa executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, instanța reține că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis după executarea pedepsei principale.

Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06.10.2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită în decizia S. și P. împotriva României că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 74/2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit căruia prevederile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

Astfel, instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua și b din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d, respectiv interzicerea drepturilor părintești având în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României), aplicarea de drept a acesteia reprezintă o ingerință nejustificată în viața de familie a inculpatului. De asemenea, instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului tuturor drepturilor electorale, deoarece apreciază că gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta nu justifică interzicerea acestui drept și în jurisprudența C.E.D.O. s-a stabilit (cauza Hirst contra Marii Britanii) imposibilitatea interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.

În consecință, instanța a aplicat inculpatului B. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.pen. pe durata executării pedepsei de 4 ani închisoare închisoare, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a analizat situația inculpatului prin prisma art.86¹ C.p.

Față de natura infracțiunii (care nu este îndreptată împotriva unor valori sociale fundamentale precum viața sau integritatea corporală a persoanei), față de persoana inculpatului care este în vârstă și are o stare de sănătate precară, instanța a constatat că în timp ce mediul penitenciar ar putea degrada personalitatea inculpatului care are o vârstă înaintată, lăsarea acestuia în libertate în condițiile în care a înțeles semnificația și consecințele faptei sale constituie un mijloc de constrângere suficient pentru că în tot cursul termenului de încercare inculpatul este determinat la un autocontrol deosebit, în ceea ce privește respectarea legii penale, existând premise să își creeze obișnuința de a nu mai încălca legea penală.

Față de cele de mai sus, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ C.pen., respectiv inculpatul B. I. nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este de 4 ani închisoare, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani stabilit potrivit art. art.86² C.pen.

Constatând dovedită fapta și vinovăția inculpatului D. L., cu privire la săvârșirea complicității la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. rap. la art. 215¹ alin. 1 și 2 C.pen.cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., instanța la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, respectiv pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani; gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire a infracțiunii și anume prin acte de sprijin material acordate inculpatului B. I., facilitând astfel sustragerea unei cantități importante de motorină din patrimoniul S. SA B., contribuind la producerea unui prejudiciu de peste 2 miliarde de lei, de persoana acestuia, care a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii, având o atitudine procesuală nesinceră însă va avea în vedere și că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că este o persoană perfect integrată în societate și nu în ultimul rând perioada lungă de timp scursă de la punerea sa sub acuzație, imputabilă autorităților, având în vedere că prezenta cauză, se află în al doilea ciclu procesual, perioadă în care inculpatul a trăit într-o permanentă stare de incertitudine, cu privire la situația sa juridică.

Prin urmare, în raport de criteriile avute în vedere mai sus, instanța a apreciat că urmează să-i stabilească inculpatului D. L. pedeapsa cu închisoarea, singura în măsură să asigure funcția preventivă a pedepsei, în cuantum de 3 ani închisoare, facând aplicarea dispozitiilor art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. și pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. pe o durata de 5 ani, dupa executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatului D. L. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, instanța reține că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis, după executarea pedepsei principale.

Instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. d, respectiv interzicerea drepturilor părintești având în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României), aplicarea de drept a acesteia reprezintă o ingerință nejustificată în viața de familie a inculpatului. De asemenea, instanța nu a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului tuturor drepturilor electorale, deoarece a apreciat că gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta nu justifică interzicerea acestui drept și în jurisprudența C.E.D.O. s-a stabilit (cauza Hirst contra Marii Britanii) imposibilitatea interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.

În consecință, instanța a aplicat inculpatului D. L. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit.b C.pen. pe durata executării pedepsei de 3 ani închisoare închisoare, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a analizat situația inculpatului prin prisma art.86¹ C.p.

Față de natura infracțiunii (care nu este îndreptată împotriva unor valori sociale fundamentale precum viața sau integritatea corporală a persoanei), față de persoana inculpatului care integrat în societate, instanța constată că în timp ce mediul penitenciar ar putea degrada personalitatea inculpatului, lăsarea acestuia în libertate în condițiile în care a înțeles semnificația și consecințele faptei sale constituie un mijloc de constrângere suficient pentru că în tot cursul termenului de încercare inculpatul este determinat la un autocontrol deosebit, în ceea ce privește respectarea legii penale, existând premise să își creeze obișnuința de a nu mai încălca legea penală.

Față de cele de mai sus constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ C.pen., respectiv inculpatul D. L. nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. art.86² C.pen.

Cu privire la latura civilă instanța a constatat că partea vătămată S. SA B. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma cu suma de 2.184.844,16 lei. cerere susținută și în fața instanței de judecată.

De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă și . SA, actionar majoritar la . cu 75% din capitalul social al acestei societati, cu suma cu suma de 2.184.844,16 lei, cerere susținută și în fața instanței de judecată.

În baza art.998 C.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar în temeiul art.999 C.civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: faptă ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în acțiunea de însușire de către inculpați a cantității de 911.005 litri motorina din patrimoniul părții civile S. SA B., cauzându-se acesteia un prejudiciu în cuantum de 2.184.844,16 lei, conform raportului de expertiză contabilă.

Raportul de cauzalitate a fost dovedit de materialul probator administrat în cauză, fiind probată și vinovăția inculpaților.

Așadar instanța reține că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile a inculpaților față de partea civilă S. SA B..

Conform art.1003 C.civ. când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar a răspunde pentru despăgubirea părții prejudiciate, astfel că înstanța urmează a avea în vedere și dispozițiile art.1003 C.civ. reținându-se că inculpații, prin acțiunile lor concurente au produs părții civile S. SA B. un prejudiciu în cuantum de 2.184.844,16 lei.

În consecință, în baza art.14 și 346 C.pr.pen. raportat la art.998-999 și art.1003 C.civ. instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpații B. I. și D. L. la plata în solidar a sumei de 2.184.844,16 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu rata inflației de la data producerii prejudiciului, respectiv iunie 2005, până la data plății, către partea civilă ..

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de . SA, actionar majoritar la . cu 75% din capitalul social al acestei societati, instanța reține că acțiunea civilă are ca titular numai persoana prejudiciată prin infracțiune.

Totodată, pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, prejudiciul trebuie să fie personal, ceea ce înseamnă că acțiunea civilă nu aparține decât celui care a fost personal lezat, dovedind faptul infracțional, în spetă, o atingere adusă patrimoniului său.

Or, având în vedere că, în cauză, prejudiciul s-a produs în patrimoniul S. SA B. și nu în patrimoniul ., în baza art.14 și 346 C.p.p. instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă . SA ca neîntemeiată.

Cu privire la plangerea formulată de inculpatul B. I. impotriva masurii asiguratorii luate de instanta prin incheierea de sedinta din data de 19.09.2011:

Având în vedere că măsura sechestrului asigurător s-a dispus cu respectarea cerințelor prevăzute de lege și pornind de la rațiunea pentru care măsurile asigurătorii au fost reglementate de legiuitor, respectiv aceea de garanție pentru partea civilă, care îsi poate realiza creanța născută prin hotărârea de condamnare la despăgubiri civile, în condițiile în care de la momentul luării măsurii sechestrului asigurător și până la acest moment procesual nu au survenit schimbări care să impună ridicarea sau retrângerea sechestrului asigurător, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de inculpatul B. I. impotriva masurii asiguratorii luate de instanta prin incheierea de sedinta din data de 19.09.2011.

Pentru a da posibilitatea părții civile S. SA B. de a-și putea recupera în mod efectiv suma de 2.184.844,16 lei reprezentând daunele materiale cauzate de faptele ilicite ale inculpaților B. I. și D. L., instanța a procedat la aplicarea dispozițiilor art.353 C.pr.pen. și a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B. I. până la concurența sumei de 2.184.844,16 lei.

Împotriva sentinței penale au formulat recursuri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpații B. I. și D. L. și părțile civile . și . SA.

Ulterior, căile de atac declarate în cauză au fost calificate apeluri, potrivit art. 10 al. 2 din Legea 255/2013.

În cursul judecății apelului a fost audiat inculpatul B. I., a fost audiat expertul P. C., au fost dispuse și efectuate expertiza tehnică și expertiza contabilă.

Examinând sentința penală raportat la motivele de apel invocate de părți și la dispozițiile privind legea penală mai favorabilă Curtea constată că apelurile declarate de Ministerul Public, inculpați și de partea civilă . sunt fondate, în timp ce apelul declarat de partea civilă . SA nu este fondat.

Ministerul Public a formulat apel numai în privința inculpatului B. I., în motivare arătându-se că apelul declarat de către P. vizează greșita achitare a inculpatului B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a arătat că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului B. I. este legea nouă, deoarece pentru infracțiunea de delapidare, concurentă cu aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pedeapsa prevăzută de legea nouă este mult mai redusă. S-a apreciat totodată, referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că dispozițiile art. 290 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968 se regăsesc în noua reglementare, în dispozițiile art. 322 alin. 1, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, având în vedere că prejudiciul s-a produs în patrimoniul aceleiași părți vătămate, limitele de pedeapsă fiind de la 6 luni la 3 ani, iar sporul e facultativ.

Având în vedere aceste limite de pedeapsă, chiar și în condițiile reținerii dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, procurorul a apreciat că legea penală mai favorabilă, în ansamblul său, este legea penală nouă, chiar dacă potrivit dispozițiilor Codului penal din 1968, infracțiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, raportat la perioada octombrie 2003-februarie 2004 și aprilie 2005, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale în octombrie 2012, calculat potrivit dispozițiilor art. 122 lit. d rap. la art. 124, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Curtea constată că apelul declarat de parchet este fondat, din perspectiva greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1968, soluția de achitare dispusă de prima instanță fiind greșită.

Astfel, s-a susținut în sentința atacată că lipsește o cerință esențială a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 290 C.pen., astfel încât se impune achitarea inculpatului B. I., în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., pentru fapta constând în semnarea în alb a fișelor limită de consum, prin care a aprobat o cantitate de motorină mult mai mare decât cea consumată de locomotivele in stare de funcționare.

Instanța a apreciat că, deși activitatea materială este probată, contrafacerea înscrisurilor respective nu s-a realizat prin vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 288 C.pen., fiind vorba despre o contrafacere în sens intelectual, neincriminată de legiuitor.

Curtea constată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Contrar celor arătate de instanță, jurisprudența este constantă în sensul că fapta constituie infracțiunea de furt calificat și atunci când ceea ce se falsifică este conținutul înscrisului, iar nu înscrisul în materialitatea sa.

Astfel, referitor la faptele prev. de art. 322 Cod penal, instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât din probele administrate nu ar rezulta existența vreunei modalități de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reglementată conform art. 288 Cod penal 1968, respectiv art. 320 Cod penal actual, contrafacere sau alterare. Cu toate acestea, instanța însăși reține pe baza probelor administrate, că fișele limită de consum erau completate pentru un număr mai mare de locomotive decât funcționau efectiv, precizând că în aceste fișe de consum s-a menționat o cantitate mai mare de motorină decât cea consemnată în realitate.

Or, față de împrejurarea că mențiunile din cuprinsul fișelor de consum nu corespund realității și au fost semnate de inculpat, aspect dovedit chiar cu declarația inculpatului, coroborată cu raportul de expertiză grafoscopică în care se arată că semnăturile de pe fișele de consum aparțin inculpatului, se constată că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului B. I. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Verificând dosarul de urmărire penală, instanța de control judiciar a constatat că, într-adevăr, inculpatul a semnat cinci fișe limită de consum, zilnic, deși în funcțiune erau numai trei locomotive, așa cum reiese din probatoriul administrat, în concret din toate declarațiile martorilor audiați, aspect pe care în mod evident îl cunoștea.

În acest sens este și declarația martorei P. S., care a precizat că, din dispoziția inculpatului completa lunar fișele de consum pentru 5 locomotive pentru a justifica un consum de 30-40 tone lunar, deși în realitate consumul de motorină se ridica la 10-15 tone lunar. Se constată că din declarația acestei martore rezultă și săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, de către inculpat, însă această faptă se absoarbe în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că inculpatul a semnat aceste înscrisuri, știind că vor fi completate cu mențiuni false. În plus, așa cum corect se arată în motivarea parchetului, fără semnătura inculpatului mențiunile necorespunzătoare realității nu puteau produce consecințe juridice, acesta fiind o cerință esențială pentru reținerea infracțiunii – înscrisul să fie folosit în vederea producerii unor consecințe juridice.

Față de aceste considerente, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod greșit asupra existenței elementelor constitutive ale infracțiunii, iar fapta inculpatului B. I., constând în semnarea în alb a fișelor limită de consum aferente lunilor octombrie 2003-februarie 2004 și aprilie 2005, raportat și la expertizele grafoscopice efectuate în cauză, prin care acesta a aprobat o cantitate de motorină mult mai mare decât cea consumată de locomotive în stare de funcționare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, săvârșită în formă continuată prev. de art. 290 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că apelul declarat de parchet este fondat, în sensul că prima instanță în mod greșit a dispus achitarea inculpatului B. I. sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p. 1968, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

Curtea apreciază însă că nu se poate dispune condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, contrar celor arătate de parchet.

Este adevărat că legea penală mai favorabilă în privința infracțiunii de delapidare este legea nouă, atât din perspectiva încadrării juridice cât și din perspectiva limitelor de pedeapsă, după cum vom arăta în analiza apelului declarat de partea civilă.

Potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 2/2014, că prescripția constituie instituție autonomă față de instituția pedepsei.

Prescripția este o cauză ce înlătură răspunderea penală, prin simpla trecere a unui termen prevăzut de lege.

Se constată că faptele reținute în sarcina inculpatului B. I. au fost săvârșite în perioada octombrie 2003-februarie 2004 și aprilie 2005, astfel că, potrivit art. 122 al. 1 lit. d din Codul penal 1968 termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, iar potrivit art. 124 din același cod prescripția înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție a răspunderii penale este depășit cu încă jumătate.

În consecință, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal 1968, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 2 ani închisoare, sunt incidente dispozițiile art. 122 al. 1 lit. d C.p. 1969, coroborate cu dispozițiile art. 124 C.p. 1969, astfel că termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni s-a împlinit în luna octombrie 2012, încă de la primul termen de judecată în apel.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că un reviriment de jurisprudență se analizează pe tărâmul art. 7 din Convenția europeană, iar acest text convențional poate fi violat nu doar prin aplicarea retroactivă a unei legi adoptate ulterior faptei, ci și printr-o interpretare posterioară defavorabilă celui în cauză pe care jurisprudența o leagă de dispoziția în vigoare la momentul faptei (CEDO, Possino c. Franța; Dragatoniu și M.-Pidhorni c. România, hotărârea din 24 mai 2007; Del Río Prada c. Spania, hotărârea din 21 octombrie 2013) .

Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Constituție - „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.”

În condițiile în care, potrivit legii vechi, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 al.1 C.p. 1968 a intervenit prescripția încă mai înainte de primul termen de judecată în apel, Curtea apreciază că inculpatului nu i se poate crea o situație mai grea prin intervenirea unei legi penale noi, defavorabile acestuia, care prevede, pe de o parte, limite de pedeapsă mai mari, iar pe de altă parte un termen de prescripție specială mai lung; în opinia Curții, a dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată conform art. 322 C.p., strict în virtutea deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale constituie o încălcare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform căruia ”Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia o infracțiune, potrivit dreptului național și internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.”

În virtutea acestor dispoziții, Curtea EDO a dispus condamnarea statelor europene nu numai atunci când a fost aplicată efectiv o pedeapsă mai severă decât aceea în vigoare la data săvârșirii faptei, ci și atunci când s-a modificat ulterior jurisprudența instanțelor cu privire la contopirea pedepselor și liberarea condiționată a deținuților – cauza Del Río Prada c. Spania, hotărârea din 21 octombrie 2013: "Curtea consideră că reclamanta nu putea să prevadă faptul că Tribunalul Suprem va opera o modificare în jurisprudență în 2006 și nici că aceasta (...) îi va fi aplicată și că va întârzia cu aproape nouă ani repunerea sa în libertate….Prin urmare, reclamanta a ispășit o pedeapsă cu închisoarea de o durată mai mare față de cea căreia ar fi trebuit să i se supună potrivit sistemului juridic spaniol aflat în vigoare în momentul condamnării".

Curtea apreciază că, prescripția răspunderii penale intervenind, conform legii vechi, mai favorabile, cu mult înainte de . noului cod și de publicarea deciziei Curții Constituționale, cu atât mai mult cu cât jurisprudența covârșitor majoritară anterioară deciziei 265 din 6 mai 2014 a fost în sensul considerării prescripției răspunderii penale ca instituție autonomă, a aplica inculpatului interpretarea dată de Curtea Constituțională art. 5 C.p. constituie o încălcare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un reviriment de jurisprudență în sensul arătat de Curtea EDO, ce ar crea inculpatului o situație mai grea decât aceea de la data săvârșirii faptei.

În acest sens, Curtea își însușește în totalitate concluziile procurorului, exprimate în dezbaterile ce au avut loc la soluționarea sesizării cu nr. 5/HP/2014 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se arată următoarele:

”Prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate a art. 5 C.p, a constatat că această dispoziție este constituțională în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Aceasta presupune că, potrivit interpretării constituționale a art. 5 C.p, stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile se va realiza exclusiv conform criteriului aprecierii globale, respectiv legea penală mai favorabilă va fi aceea care, în ansamblu, are un caracter mai favorabil, indiferent dacă, punctual, unele dintre dispozițiile acesteia sunt mai severe.

Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este obligatorie și are putere numai pentru viitor.

În consecință, de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, art. 5 C.p va avea exclusiv conținutul ( semnificația / interpretarea ) stabilite prin această decizie.

Așa cum rezultă din dispozitivul deciziei menționate, art. 5 C.p nu a fost declarat neconstituțional, ci neconstituțională a fost identificată una dintre interpretările acestuia, aceea care permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Prin urmare, art. 5 C.p, nefiind declarat neconstituțional, existența sa normativă nu este afectată. Într-un asemenea context, nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 C.p care ar permite aplicarea art. 5 din același cod, în interpretarea neconstituțională, situațiilor juridice născute până la publicarea deciziei instanței de contencios constituțional, întemeiat pe caracterul acestuia de lege penală mai favorabilă. De altfel, aceeași concluzie este exprimată și în paragraful 57 al deciziei - ”De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi (...) nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală (...) ”

Pe de altă parte, prin decizia menționată se pune capăt unei jurisprudențe majoritare, constante și previzibile care a promovat interpretarea neconstituțională a art. 5 C.p. Astfel, decizia Curții Constituționale va determina modificarea domeniului de incidență al art. 5 C.p, restrângându-l exclusiv la interpretarea constituțională a acestuia și, în consecință, va agrava situațiile juridice care vor intra sub incidența acestuia.

În acest context, interpretarea neconstituțională a art. 5 C.p trebuie considerată ca încorporată în legea veche, creându-se astfel o succesiune de legi în ceea ce privește art. 5 C.p. Această succesiune urmează a fi soluționată conform principiului legii penale mai favorabile ( art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 5 alin. 1 C.p ). În configurarea succesiunii de legi în ceea ce privește art. 5 C.p. vor intra legea veche (art. 5 C.p care conținea și interpretarea neconstituțională, aceea a identificării legii penale mai favorabile potrivit criteriului instituțiilor autonome și care are caracter mai favorabil) și legea nouă (art. 5 C.p în interpretarea restrânsă la sensul constituțional, acela al identificării legii penale mai favorabile exclusiv potrivit criteriului aprecierii globale și care are caracter defavorabil ).

Comparând legile succesive, mai favorabilă va fi legea veche. Legea nouă, conținând interpretarea constituțională a art. 5 C.p, având caracter restrictiv, mai sever, nu va retroactiva. Prin urmare, aceasta va fi aplicată numai situațiilor juridice create după apariția sa (data publicării deciziei nr. 265/2014 în Monitorul Oficial ). Mai mult, această concluzie este susținută și de caracterul obligatoriu ex nunc al deciziilor Curții Constituționale.

Sintetizând, în virtutea caracterului obligatoriu pentru viitor al deciziei, art. 5 C.p în această interpretare se va aplica numai situațiilor juridice născute începând cu momentul publicării deciziei, iar nu și celor născute anterior acestui moment. Acestor din urmă situații juridice va continua să li se aplice interpretarea neconstituțională a art. 5 C.p, aceea a identificării legii penale mai favorabile conform criteriului aprecierii pe instituții autonome, argumentat de caracterul mai favorabil al acestei interpretări.”

Cum prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 290 al. 1 C.p. 1968 a intervenit mult anterior publicării deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, apreciem că efectele acestei decizii nu pot retroactiva în mod defavorabil inculpatului, astfel că interpretarea dată de Curtea Constituțională dispozițiilor art. 5 din Codul penal nu este incidentă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează a admite apelul declarat de Ministerul Public și a dispune în baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 lit. f C.p.p. încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. 1969 și art. 5 C.p., constatând că potrivit Codului penal din 1969, lege penală mai favorabilă, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Relativ la apelurile declarate de inculpatul B. I. și de inculpatul D. L., se constată că acestea sunt fondate, însă numai sub aspectul laturii civile a cauzei.

Inculpații au susținut că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de delapidare, respectiv complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave.

Acest motiv de apel nu este fondat.

În mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, reținând vinovăția inculpaților și întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

Astfel, din probatoriul administrat în cursul judecății în primă instanță, precum și din probatoriul administrat în apel – declarația inculpatului B. I., raport de expertiză tehnică și raport de expertiză contabilă – rezultă că inculpații se fac vinovați de infracțiunea de delapidare, respectiv complicitate la delapidare.

Martorul B. G., in calitate de sef serviciu aprovizionare in cadrul . și martorul C. I., director economic si comercial in cadrul . au arătat că, începând cu luna august a anului 1992, gestiunea de carburanți a societății a fost trecuta in subordinea autobazei de transporturi auto, autobaza care avea cisterna, comisie de recepție si gestiune proprie, iar in perioada ianuarie 2003-iunie 2005 aprovizionarea cu combustibil era coordonata efectiv de seful autobazei, inculpatul D. L., care îndruma cisterna către furnizor, primea si semna factura, pe care o înregistra in gestiune, in continuare, factura fiind prezentata directorului general, inculpatul B. I., care o aproba, după care era înaintată serviciului financiar.

Rezultă din declarațiile martorilor că nicio altă persoană nu avea atribuții de gestiune a carburanților, indiferent că aceștia erau destinați locomotivelor ce funcționau în incinta . ori autovehiculelor aparținând societății.

Conform declarațiilor martorilor, motorina necesara pentru consumul locomotivelor se distribuia din depozitul societății S. SA B. pe baza unor fișe limită de consum, întocmite pentru fiecare dintre locomotivele care erau in stare de funcționare. Se observă că, în loc să se întocmească documente de consum efectiv, în cadrul societății se întocmeau așa numite ”fișe limită de consum”, care – susține inculpatul B. I. – nu reflectau consumul ci maximul de consum posibil pentru locomotiva respectivă.

Deși documentele de consum efectiv trebuiau sa fie completate de către gestionarul societătii, martorul P. C., care avea obligația să menționeze pe fiecare dintre fise, cantitatea de motorina eliberată, sub semnătura mecanicului de locomotivă, în realitate acesta întocmea documente, care însă erau înlocuite ulterior cu aceste ”fișe limită de consum” care, invariabil, menționau o cantitate mai mare și fixă de motorină, chiar dacă, în realitate, consumul efectiv era mai mic. În plus, așa zisele ”fișe limită de consum” erau completate pentru cinci locomotive în loc de trei, câte funcționau în realitate în societate, aspect dovedit de toate declarațiile martorilor audiați în cauză – P. S., P. C. C. M., T. I., Tiru M., D. S..

Din declarația martorei P. S. rezultă că, începând cu anul 2003, aceasta a primit dispoziție de la directorul general al societății, inculpatul B. I., să întocmească fisele limită de consum motorină pentru locomotive, acestea fiind eliberate de conducerea societății, în alb, pentru fiecare locomotivă în parte, purtând doar semnătura directorului general, prin care acesta aproba o cantitate de consum limitată si planificată, aspect care rezultă și din raportul de constatare tehnico-stiintifică nr. 204.375 din 05.06.2006 efectuat în cauză (f.135-146 vol I dup) care atestă că semnăturile de vizare a fiselor limită de consum aferente lunilor octombrie 2003, februarie 2004 si aprilie 2005 au fost executate de inculpatul Bălută I..

Deși doar trei locomotive au fost folosite efectiv, din dispoziția inculpatului Bălută I., martora P. S. completa lunar fise limita de consum pentru 5 locomotive, pentru a justifica un consum de 30-40 de tone lunar chiar dacă, de fapt, consumul de motorină se ridica la 10-15 tone lunar.

Martorul P. C., gestionar la . a arătat că in perioada de referință erau în stare de functionare 3 locomotive (declaratie aflata la f. 112-113 dosar instantă rejudecare). Cu toate acestea, la sfarsitul fiecărei luni primea factura de motorină care era mai mare decât cantitatea pe care o primea efectiv in cursul lunii, constatând că diferentele erau de 25-30 tone/lunar, însă nu a înțeles să aducă acest fapt la cunoștința conducerii întrucât facturile fiscale le primea de la seful sau, inculpatul D. L., deja semnate si stampilate de conducerea societății. Mai mult, prezentându-i-se in fața primei instanțe o fisă limită de consum, martorul a arătat că astfel de fise le primea la sfârșitul fiecărei luni, acestea luând locul celorlalte fise, pe care le completa ori de cate ori elibera motorina.

Martorii C. M., Ț. M., D. S. și T. I., sef statie CFU (cai ferate uzinale) in cadrul . au arătat că în perioada ianuarie 2003-iunie 2005, in cadrul unității funcționau trei locomotive, cu o capacitate de 250CP, 450CP, respectiv 750CP, apreciind consumul pentru toate locomotivele ca fiind de 8-10 tone pe lună.

Chiar inculpatul B. I. recunoaște în declarația sa că în decursul unei luni funcționau maxim 3 locomotive, că elibera în alb 5 fise limita de consum, cu motivația că în cadrul unității erau în stare de funcționare 5 locomotive.

Față de probele administrate, în mod temeinic a reținut prima instanță că, prin consemnarea în fișele limită de consum a unei cantități de motorină mai mare decât cea consumată, o cantitate de motorină achiziționată de . a fost sustrasă din patrimoniul acestei societăți.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că de cantitățile de motorină achiziționate de . a beneficiat în realitate societatea Agrogal SRL, administrată de soția inculpatului B. I. și condusă în fapt de acesta, fiind ajutat în acest scop de inculpatul D. L., care a deținut funcția de sef autobază cu atribuții de recepție a combustibilului in cadrul ..

La declarațiile martorilor anterior menționați se adaugă declarația martorului C. I., șofer pe autocisterna societății, care a arătat că în mod regulat, din dispoziția inculpatului D. L., o parte din cantitatea de motorină achiziționată de . o descărca la . și tot din dispoziția inculpatului D. L., pe foaia de parcurs nu se menționa niciodată ca destinație . si, de asemenea, că niciun reprezentant al acestei societăți nu semna de primire, de documentație ocupându-se tot inculpatul D. L..

Prima instanță a reținut în mod corect că, în cadrul funcțiilor exercitate, inculpații B. I. si D. L. cunoșteau exact atât cantitatea de combustibil achiziționată cât și cantitatea de combustibil recepționată, mai mult inculpatul B. I. cunoștea inclusiv cantitatea de motorină consumată efectiv de societate și cu toate acestea din dispoziția sa bonurile de consum efectiv erau înlocuite cu fișele limită de consum pe care se menționau cantități mult mai mari de motorină, iar o parte din combustibilul achiziționat de . ieșea din patrimoniul acesteia si intra in patrimoniul ., fără a exista o operațiune economică, în acest sens, cu știința inculpatului Dumitrachescu L. si a inculpatului B. I..

În cauză au fost audiați și martorii P. D., P. D. si G. A., din declarațiile cărora a rezultat că, în acea perioadă, . era administrată în drept de soția inculpatului însă, în fapt, de întreaga activitate se ocupa inculpatul B. I., iar aprovizionarea cu motorină avea loc cu cisterna aparținând S. SA B., condusă de martorul C. I., fără a cunoaște, însă, dacă între cele două societăți exista vreun contract de prestări servicii; din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că ar fi existat un asemenea contract și nici nu există vreo dovadă că aceste cantități de motorină ar fi fost recepționate legal, neexistând nici un document de recepție. În același sens este și declarația inculpatului D. L. care arată că, deși nu a dat nicio dispoziție de transport si de colectare a motorinei către o altă destinație, este posibil ca, din dispoziția furnizorului, care era același, autocisterna societății să fi transportat motorina, separat, inclusiv pentru ., „cu atât mai mult cu cât drumul era același”. Această declarație nu se coroborează cu declarația martorului N. I., reprezentant al societății furnizoare de motorină. De altfel, acesta nu avea cum să dea dispoziții angajaților ., declarația martorului C., șoferul . fiind elocventă, acesta arătând că transporta o parte din motorină la . dispoziția inculpatului D. L..

Cum întreaga cantitate de motorină sustrasă de la . societății Agrogal SRL, administrată și condusă în fapt de inculpatul B. I., prima instanță a reținut în mod temeinic că inculpatul B. L. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare.

De asemenea, prima instanță a constatat în mod legal că, în ceea ce privește contribuția inculpatului D. L. în comiterea acestei fapte, aceasta a constat în redirecționarea combustibilului achiziționat de S. SA B. către ., inculpatul făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare.

Apelul declarat de inculpați este însă fondat sub aspectul laturii civile a cauzei.

În faza procesuală a apelului a fost dispusă o nouă expertiză tehnică, având în vedere obiecțiunile întemeiate ale inculpaților, relative la calculele greșite din expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, constatându-se totodată că expertul desemnat în cursul urmăririi penale avea o altă specializare decât aceea necesară pentru efectuarea expertizei și având în vedere și împrejurarea că declarațiile acestuia, date în fața instanței de apel, nu au fost lămuritoare.

În expertiza efectuată în cursul judecății în apel s-au efectuat calcule relative la consumul minim, mediu și maxim al locomotivelor aflate în funcțiune la ., iar ulterior, pe baza acestei expertize a fost efectuată și expertiza contabilă care a efectuat calcule pentru toate variantele indicate de expertul tehnic.

Analizând concluziile expertizei contabile și cele ale expertizei tehnice, instanța constată că varianta 2 de calcul este cea care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, este evident din declarațiile martorilor și înscrisurile aflate la dosar că inculpatul B. I., în cadrul atribuțiilor de serviciu și cu complicitatea inculpatului D. L., a sustras din societate o cantitate de motorină; pentru acest motiv, variantele ce susțin lipsa unui prejudiciu, ba chiar o economie de motorină, vor fi excluse de instanță deoarece nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Instanța a dispus ca la efectuarea expertizei să fie avute în vedere numărul de ore de funcționare zilnică, documentele aflate la dosarul cauzei, iar dacă acest lucru nu este posibil să se efectueze un calcul la o durată de funcționare medie de 12 ore pe zi, durată ce ar fi putut fi luată în calcul de către expert, doar în situația în care aceasta nu identifica la dosarul cauzei alte documente din care să rezulte un alt număr de ore de funcționare pe zi al celor trei locomotive. Se constată că în varianta 2 expertul a identificat aceste documente, în concret pontajele mecanicilor, motiv pentru care instanța de apel va lua în considerare varianta 2 de calcul, în care se corelează numărul efectiv de ore lucrate de mecanici.

Față de probele administrate, Curtea apreciază că a treia locomotivă LDH este tip 250, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv martorul T. I., șef secție căi ferate uzinale în acea perioadă, la fila 81 dosar instanță de fond, martorul Ț. M., mecanic ajutor locomotive, la fila 83 și D. S., instructor de stație căi ferate uzinale S., la fila 84, rezultă că în perioada respectivă funcționau trei locomotive, respectiv LDH 700, LDH 450 și LDH 250.

Odată ce s-a stabilit faptul că în societate funcționau trei locomotive, LDH750, LDH450 și LDH250 și numărul de ore de funcționare, Curtea va lua în considerare varianta unui consum mediu orar, având în vedere faptul că un consum orar exact nu poate fi stabilit, acesta variind în timp, astfel că în virtutea principiului in dubio pro reo, favorabil inculpaților, la stabilirea prejudiciului final va avea în vedere varianta de consum mediu orar.

În consecință, Curtea va dispune, în soluționarea acțiunii civile, obligarea în solidar a inculpaților la plata către partea civilă a sumei totale de 988 028,33 lei reprezentând prejudiciu, la care se adaugă dobânda legală de la data săvârșirii faptei - iunie 2005, până la data plății, către partea civilă ., societate administrată provizoriu de AMT Servicii Insolvență SPRL C., iar nu rata inflației, cum a reținut prima instanță, reactualizarea sumei fiind o chestiune ce ține de executarea hotărârii, apelurile inculpaților fiind fondate și sub acest aspect.

Totodată, va dispune menținerea sechestrului asigurator aplicat pe bunurile inculpaților, având în vedere această sumă, care este mai redusă decât aceea la care au fost obligați inculpații în primă instanță.

Pentru acest motiv, Curtea urmează a admite apelurile declarate de inculpați, sub aspectul soluționării acțiunii civile.

Relativ la apelul declarat de partea civilă . se constată că acesta este fondat, mai întâi sub aspectul și pentru motivele pentru care a fost admis și apelul formulat de parchet, apoi sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului D. L. este nelegală, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 76 al. 2 din Codul penal 1969, în care se arată că în cazul infracțiunilor ce au produs consecințe deosebite de grave minimul special al pedepsei se poate reduce cel mult până la o treime. Cum minimul special prevăzut de legea veche era închisoarea de 10 ani, rezultă că pedeapsa putea fi redusă până la cel mult 3 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind nelegală.

Curtea urmează a înlătura această nelegalitate în apelul declarat de partea civilă, apel care vizează individualizarea pedepsei.

În privința inculpatului D. L., având în vedere însă și apelul declarat de partea civilă și dispozițiile art. 16 al.2 din Legea 187/2012, Curtea urmează a constata că legea mai favorabilă este legea veche, care permite reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, însă cu reținerea art. 74 al.2 C.p. 1969 iar nu a art. 74 al. 1 lit. a C.p. 1969, care nu este incident în cauză, inculpatul nefăcând dovada unui comportament deosebit anterior săvârșirii faptei, pentru a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C.p. 1969.

Apreciind că legea veche este mai favorabilă, Curtea va constata că sunt incidente dispozițiile art. 215 ind.1 C.p.p. al.1, 2 C.p., față de cuantumul prejudiciului, chiar redus în apelul inculpaților, fapta având, în accepțiunea legii vechi, consecințe deosebit de grave.

Referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei, Curtea are în vedere mai întâi contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii – aceea de complice, apoi perioada scursă de la data săvârșirii infracțiunii – anul 2005, deci aproape 10 ani, perioadă ce s-a scurs, în cea mai mare parte, fără a exista o culpă a inculpatului.

În acest sens, Curtea are în vedere disp. art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea (…) într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță (…), care va hotărî (…) fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa .“

La stabilirea depășirii termenului rezonabil se au în vedere atât comportamentul părților (cereri repetate de amânare a cauzei, schimbarea repetată a apărătorilor cu necesitatea amânării cauzei pentru pregătirea apărării, formularea abuzivă de cereri repetate de punere în lbertate, de recuzare) pentru care statul nu este responsabil pentru amânările cauzate de o astfel de conduită dar nu trebuie să fie pasiv în astfel de situații.

De asemenea se are în vedere comportamentul autorităților (perioade de inactivitate prelungite în cursul urmăririi penale sau acordarea de termene excesiv de mari, citarea defectuoasă a părților, martorilor, casări sau desființări cu trimitere spre rejudecare succesive, depunerea cu întârziere a rapoartelor de expertiză dispuse în cauză cumulată cu pasivitatea organului judiciar, conexarea sau disjungerea inutilă a cauzelor, motivarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești, redactarea cu întârziere a rechizitoriului, trimiterea cu întârziere a dosarului către instanța de control judiciar etc).

Curtea EDO deja a confirmat sub acest aspect caracterul adecvat al remediului constând în reducerea în mod expres și cuantificat a cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a duratei excesive a procedurii.

În acest context, Curtea apreciază pe de o parte că pot fi reținute dispozițiile art. 74 al.2 C.p. 1969, iar pe de altă parte că pedeapsa aplicată inculpatului, redusă potrivit art. 76 al. 2 C.p. 1969 nu se impune a fi majorată excesiv în apelul declarat de partea civilă și nici a fi executată în regim de detenție, în considerarea duratei excesive a procedurii, neimputabilă inculpatului.

În plus, Curtea are în vedere dispozițiile art. 16 al. 2 din legea 187/2012, conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

În ce privește legea penală mai favorabilă în privința inculpatului B. I., sub aspectul infracțiunii de delapidare, Curtea apreciază că, luând în considerare motivele de apel ale părții civile, legea mai favorabilă este legea nouă, întrucât Curtea apreciază că, într-adevăr, în mod greșit s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 1.lit. a C.p. 1969, la dosar nefiind depuse dovezi privind un comportament deosebit al inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii; așa fiind, se constată că legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse; Curtea consideră că se impune a fi avute în vedere susținerile părții civile relative la cuantumul pedepsei și modalitatea de individualizare. Se constată că inculpatul B. I. a fost condamnat în dosarul nr._ al Judecătoriei D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave și abuz în serviciu în formă calificată, pedeapsă pe care a executat-o, fiind liberat condiționat, ceea ce într-adevăr infirmă teza bunei comportări avute de către inculpat anterior condamnării sale.

Cu privire la această condamnare, Curtea nu poate proceda la contopirea pedepselor direct în calea de atac, atâta vreme cât contopirea pedepselor nu a făcut obiectul soluției primei instanțe.

Curtea apreciază că, față de contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii, modalitatea de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și cuantumul prejudiciului care i-a profitat acestuia se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de prima instanță, cu executare în regim de detenție.

Referitor la infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 ind. 1 alin. 2 Cod penal 1968, se constată că aceasta, în prezent, se încadrează în dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod penal rap. la art. 308 Cod penal, având în vedere calitatea pe care a avut-o inculpatul - alte persoane decât funcționarii publici. Nu sunt incidente dispozițiile art. 309 C.p., deoarece Curtea a reținut prejudiciul în cuantum de 988.028,33 lei. Or, potrivit art. 183 C.p., apreciată de instanță ca fiind legea penală mai favorabilă, există consecințe deosebit de grave dacă prejudiciul cauzat prin fapta comisă este mai mare de 2.000.000 de lei; reținându-se un prejudiciu mai redus, nu sunt incidente dispozițiile art. 309 C.p.

Totodată, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de delapidare, respectiv de la 2 la 7 ani, se constată că acestea sunt micșorate cu o treime și se ajunge la o pedeapsă de 1 an și 4 luni până la 4 ani și 8 luni, potrivit art. 308 Cod penal.

Curtea apreciază că în cazul inculpatului B., luând în considerare atât motivele de apel ale părții civile cât și dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, gravitatea faptei în concret și perioada scursă de la data săvârșirii faptei, care deși nu este imputabilă inculpatului, a avut drept consecință aplicarea unei legi mai favorabile cu limite de pedeapsă mult mai reduse, se impune aplicarea unei pedepse în cuantumul maxim prevăzut de lege, de 4 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

De asemenea, se constată că inculpatului B. I. i s-a aplicat pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1968, pe o perioadă de 7 ani, în prezent maximul fiind de 5 ani, impunându-se aplicarea pedepsei complementare conform legii noi.

Cât privește solicitarea privind obligarea inculpaților la cheltuielile judiciare către partea civilă, se constată că apelurile inculpaților au fost admise, cuantumul despăgubirilor fiind redus față de cel stabilit de prima instanță; de asemenea, au fost admise și apelurile declarate de părțile civile, astfel că, raportat la culpa procesuală a inculpaților, Curtea apreciază că inculpații nu pot fi obligați la plata integrală a cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă, ci urmează a fi obligați în parte, conform art. 276 al. 2 și 6 C.p.p. Astfel, luând în considerare criteriul culpei procesuale, instanța de apel apreciază că se impune a fi obligat numai inculpatul B. I. la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în cuantum de 2000 lei, în parte față de totalul solicitat, de 6000 de lei.

Referitor la apelul declarat de partea civilă . SA, se constată că acesta este nefondat, întrucât în mod legal prima instanță a stabilit că prejudiciul nu s-a produs în patrimoniul . SA, ci în patrimoniul .; împrejurarea că partea civilă . SA este acționarul majoritar al ., deținând peste 75% nu are drept consecință faptul că prejudiciul ar fi fost produs și acestei societăți.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, apelanții inculpați B. I. și D. L. și de partea civilă ..

Va desființa sentința penală apelată și în fond rejudecând, în baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 lit. f C.p.p. va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. 1969 și art. 5 C.p.

În baza art. 386 C.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de delapidare în privința inculpatului B. I. din infracțiunea prev. de art. 215 ind.1 al. 1 și 2 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. 1969 în infracțiunea prev. de art. 295 al. 1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplic. art. 35 al.1 C.p.

În baza art. 295 al. 1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplic. art. 35 al.1 C.p. și art. 5 C.p. va dispune condamnarea inculpatului B. I. la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art.67 al. 1 și 2 C.pen., reținând dispozițiile legii noi, va interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.66 al.1 lit.a, b, k, g – constând în interdicția de a ocupa funcția de administrator ori de director în cadrul unei societăți comerciale, precum și dreptul de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art.65 C.pen., va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, k, g – constând în interdicția de a ocupa funcția de administrator ori de director în cadrul unei societăți comerciale, precum și dreptul de a ocupa o funcție publică, drepturi ce au fost interzise ca pedeapsă complementară.

Apreciind că legea penală mai favorabilă în privința inculpatului D. L. este legea veche, astfel că în baza art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 215 ind. 1 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și art. 74 alin. 2 C.pen. 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. 1969 va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art.71 C.pen. 1969 va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.65 C.pen.1969 va interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen. 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune O., pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.86 ind. 2 din C.pen. 1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin.1 din C.pen. 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul Probațiune O.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile 86 ind. 4 și art.83 din Codul penal 1969.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal 1969 executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art.998 și urm. din vechiul cod civil va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și va obliga inculpații în solidar la plata sumei de 988.028,33 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală de la data săvârșirii faptei - iunie 2005, până la data plății, către partea civilă ., societate administrată provizoriu de AMT Servicii Insolvență SPRL C..

În baza art. 397 C.pr.pen. va menține sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B. I. și ale inculpatului D. L. până la concurența sumei de 988.028,33 lei.

Va menține celelalte dispoziții.

În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p.va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă . SA.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelanta . SA la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, aceasta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în celelalte apeluri rămân în sarcina statului.

În baza art. 276 al. 2, 6 C.p.p. va obliga pe inculpatul B. I. la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către partea civilă S. B. SA.

Totodată, va dispune majorarea onorariului de expert contabil la suma de_ lei și va obliga inculpatul D. L. să achite în contul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București – RO 20 CECEB_ RON_ deschis la CEC Agenția Lipscani suma rămasă neachitată de 13.000 lei, reprezentând onorariul expertului contabil Ț. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, apelanții inculpați B. I. și D. L. și de partea civilă ..

Desființează sentința penală apelată și în fond rejudecând:

1. În baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 lit. f C.p.p. dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. 1969 și art. 5 C.p.

2. În baza art. 386 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei de delapidare în privința inculpatului B. I. din infracțiunea prev. de art. 215 ind.1 al. 1 și 2 C.p. 1969 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. 1969 în infracțiunea prev. de art. 295 al. 1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplic. art. 35 al.1 C.p.

În baza art. 295 al. 1 C.p. rap. la art. 308 C.p. cu aplic. art. 35 al.1 C.p. și art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul B. I., fiul lui P. și C., ns.la 05.07.1945 în loc.Robăneti, jud.D., domiciliat în Oraș B., ., jud.O., CNP_, la o pedeapsă de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art.67 al. 1 și 2 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.66 al.1 lit.a, b, k, g – constând în interdicția de a ocupa funcția de administrator ori de director în cadrul unei societăți comerciale, precum și dreptul de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art.65 C.pen., interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, k, g – constând în interdicția de a ocupa funcția de administrator ori de director în cadrul unei societăți comerciale, precum și dreptul de a ocupa o funcție publică, drepturi ce au fost interzise ca pedeapsă complementară.

3. În baza art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 215 ind. 1 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și art. 74 alin. 2 C.pen. 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. a C.pen. 1969 condamnă pe inculpatul D. L., fiul lui G. și S., ns.la 26.03.1958 în loc.Călinești, jud.Argeș, domiciliat în Oraș B., ..3A, ., ., jud.O., CNP_ la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art.71 C.pen. 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.65 C.pen.1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen. 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune O., pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.86 ind. 2 din C.pen. 1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin.1 din C.pen. 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul Probațiune O.;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile 86 ind. 4 și art.83 din Codul penal 1969.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal 1969 executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art.998 și urm. Vechiul Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 988.028,33 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală de la data săvârșirii faptei - iunie 2005, până la data plății, către partea civilă ., societate administrată provizoriu de AMT Servicii Insolvență SPRL C..

În baza art. 397 C.pr.pen. menține sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B. I. și ale inculpatului D. L. până la concurența sumei de 988.028,33 lei.

Menține celelalte dispoziții.

4. În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă . SA.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelanta . SA la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în celelalte apeluri rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpatul D. L., în cuantum de 75 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 276 al. 2, 6 C.p.p. obligă pe inculpatul B. I. la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către partea civilă S. B. SA.

Dispune majorarea onorariului de expert contabil la suma de_ lei și obligă inculpatul D. L. să achite în contul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București – RO 20 CECEB_ RON_ deschis la CEC Agenția Lipscani suma rămasă neachitată de 13.000 lei, reprezentând onorariul expertului contabil Ț. A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. M. A. A. R.

GREFIER

L. B.

Red RM/2 ex

10.11.2014

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1035/2014....		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI