Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1026/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1026/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1026/A
Ședința publică din data de 19.09.2014
Curtea constituită din
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: P. I.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, judecarea apelului declarat de condamnatul M. D. T. împotriva sentinței nr.17/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-condamnat, personal, în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul din oficiu Iușuț M., personal, în baza delegației nr._/05.09.2014, atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea sentinței penale nr. 40/07.03.2012 a Judecătoriei T. M..
Apărătorul din oficiu al apelantului-condamnat depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-condamnat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea contestației, întrucât martorii prezenți la săvârșirea faptei nu au fost audiați.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a apelului, întrucât motivele contestației nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art.426 din Codul de procedură penală.
Apelantul-condamnat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este nemulțumit de pedeapsa aplicată, deoarece el a comis infracțiunea de furt, iar nu cea de tâlhărie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 17/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria T. M. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul M. D. T., deținut în Penitenciarul G..
În baza art.275 alin.4 pct.2 Cod proced. penală a fost obligat petentul - contestator să plătească cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, potrivit art.429 NCPP Tribunalul Teleorman a înaintat Judecătoriei T. M. contestația în anulare cu care Tribunalul Teleorman a fost sesizat la data de 29 aprilie 2014 de către condamnatul M. D. T., deținut în Penitenciarul G..
La data de 6.05.2014 a fost înregistrată la această instanță sub nr._ contestația în anulare formulată de condamnatul M. D. T. împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, în dosarul penal nr._, în a cărei executare se află.
În motivarea cererii a arătat că înțelege să sesizeze instanța conform art.426 Noul Cod procedură penală întrucât s-a comis de către organele de poliție o presiune asupra participanților și o mituire a martorilor pentru „a fabrica infracțiunea de tâlhărie.”
A arătat că va prezenta probe concrete care să arate faptul că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
La primirea contestației în anulare, președintele completului de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza a fixat termen, conform art.431 Cod procedură penală, pentru examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, la data de astăzi 14 mai 2014, în camera de consiliu.
În conformitate cu art. 431 alin.2 Cod procedură penală, ”Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art.426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate”.
În speță, instanța constată că motivul pe care se sprijină contestația nu este unul dintre cele prevăzute la art.426 Cod procedură penală, așa încât a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței penale a formulat apel contestatorul M. D. T., acesta arătând în fața instanței de apel că este nemulțumit de pedeapsa aplicată, deoarece el a comis infracțiunea de furt, iar nu cea de tâlhărie.
Examinând cererea petentului condamnat și dispozițiile legale, se constată că solicitarea acestuia nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C.p.p., după cum corect a constatat prima instanță, astfel că în mod legal contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, conform art. 426 C.p.p. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Se observă că petentul condamnat nu a invocat niciuna dintre situațiile menționate în textul de lege.
De altfel, din chiar cuvântul condamnatului și din cererea scrisă reiese că în realitate acesta face referire la încadrarea juridică a faptei, la aprecierea probelor, la aspecte ce țin de fondul cauzei și au fost analizate de instanța de judecată și de control judiciar și care nu pot face obiectul unei contestații în anulare.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul M. D. T. împotriva sentinței penale nr. 17/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria T. M..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelantul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul M. D. T. împotriva sentinței penale nr. 17/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria T. M..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. A. R. R. M.
GREFIER
I. P.
Red RM/2 ex
24.10.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... → |
|---|
