Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1130/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1130
Ședința publică din data de 01.10.2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:A. T.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - prin procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelanții – părți civile S. D., S. M., S. M. și S. L. împotriva sentinței penale nr. 408/12.05.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București – Secția Penală.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea stabilit termen în vederea pronunțării la data de 01.10.2014, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 408/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală în baza art. 386 CPP a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 VCP, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP.
În baza art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP și art. 396 alin. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpata C. M. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 861 VCP cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 8 luni, care se calculează conform art. 86² VCP.
În baza art. 863 alin. 1 VCP pe durata termenului de încercare inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 VCP a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata C. M. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. 3 din același act normativ.
În baza art. 274 alin. 1 CPP a obligat inculpata la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat care s-au achitat în C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 23.12.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată, in stare de libertate, a inculpatei C. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că in data de 18.11.2011, în jurul orei 12,30, în timp ce conducea autoturismul marca TOYOTA YARIS cu nr._, prin nerespectarea legislației rutiere, învinuita C. M. a intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda cu nr. de înmatriculare_, condusă de victima S. D. D., provocând din culpă decesul acestuia.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fata locului și planșe foto aferente (f. 13-77 DUP), declarațiile inculpatei C. M. (f. 110-118 DUP), declarații martori (f. 89-102, 133-139 DUP), declarații parte civilă (f. 83-85 DUP), raport medical de necropsie nr. A_ emis de către INML (f. 80-82 DUP), raport de expertiza tehnica judiciara auto (f. 158-174 DUP).
În cursul urmăririi penale, numita S. D., mama persoanei decedate, a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată.
Instanța a dispus citarea în cauză în calitate de asigurător de răspundere civilă a . GROUP SA, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, având în vedere că inculpata deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la această societate (f. 272 DUP).
În cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, numiții S. M., S. D., S. M. și S. L. s-au constituit părți civile în procesul penal cu următoarele sume: S. M. – 50.000 euro reprezentând daune materiale și 100.000 euro reprezentând daune morale; S. D. - 100.000 euro reprezentând daune morale; S. M. – 75.000 euro reprezentând daune morale; S. L. – 75.000 euro reprezentând daune morale.
La termenul din data de 05.05.2014, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, a fost ascultată inculpata C. M., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpata a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a dispus, în temeiul art. 26 C.p.p., disjungerea acțiunii civile formulată de părțile civile și formarea unui nou dosar, având în vedere opțiunea inculpatei de a solicita judecarea sa în baza procedurii recunoașterii învinuirii și pentru a nu se ajunge la întârzierea soluționării laturii penale a cauzei.
La același termen de judecata, instanța a pus in discuția părților, din oficiu, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 VCP, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Instanța a încuviințat inculpatei administrarea probei cu înscrisuri in circumstanțiere.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpata nicio măsură preventivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 18.11.2011, în jurul orei 12,30, inculpata C. M. a condus autoturismul marca TOYOTA YARIS cu nr._ pe . la intersecția cu . la B. a efectuat virajul la stânga, cu trecere peste marcajul median cu linie dublă continuă, fără a respecta semnificația indicatoarelor Obligatoriu dreapta si Stop și neacordând prioritate de trecere, intrând in coliziune cu motocicleta marca Honda cu nr._, condusă de victima S. D. D., persoană care nu poseda permis de conducere și care se deplasa pe . la B., dinspre . . urma accidentului rutier a rezultat decesul numitului S. D. D..
Situația de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fata locului și planșe foto aferente (f. 13-77 DUP), declarațiile inculpatei C. M. (f. 110-118 DUP, f. 45 dosar instanță), declarații martori (f. 89-102, 133-139 DUP), declarații parte civilă (f. 83-85 DUP), raport medical de necropsie nr. A_ emis de către INML (f. 80-82 DUP), raport de expertiza tehnica judiciara auto (f. 158-174 DUP).
Astfel, la data de 18.11.2011, în jurul orei 13,00, organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că pe . la B. din București, sector 1, la intersecția cu .-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.
Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că in accidentul rutier au fost implicați victima S. D. D., care conducea motocicleta marca Honda cu nr._ și inculpata C. M., conducătorul autoturismului marca TOYOTA YARIS cu nr._ .
În zona producerii accidentului circulația se desfășura în condiții normale în ambele sensuri, pe suprafața părții carosabile fiind aplicate marcaje longitudinale de separare a benzilor de deplasare cu linie dublă continuă și cu linie simplă discontinuă de separare a benzilor de circulație de pe același sens. De asemenea, în zona producerii accidentului se afla pe direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpată indicatoarele rutiere „Cedează trecerea”, "Stop" și "Obligatoriu dreapta". În momentul producerii accidentului suprafața carosabilă era asfaltată și uscată, condițiile atmosferice și vizibilitatea fiind optime, aspecte confirmate si de către martorul Ț. R..
Din declarațiile martorului Ț. R. rezulta ca la data și ora producerii accidentului, conducea autovehiculul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, pe . la B., din direcția facultății Bioterra către . un moment dat, martorul a observat un autoturism de culoare închisă marca Toyota, care a ieșit de pe . . la B., efectuând viraj stânga. În fața martorului se afla un autobuz, care a continuat să ruleze, iar în clipa următoare a văzut o motocicletă căzută sub un autoturism marca BMW, aflat pe banda a I-a a sensului opus. Martorul a declarat că nu a observat impactul propriu-zis din cauza autobuzului care se afla în fața sa, însă a confirmat că autoturismul marca Toyota a ieșit de pe . . la B., efectuând viraj stânga, cei aflați în fața sa au încetinit, probabil pentru a-i permite accesul și ulterior acesta a intrat în coliziune cu motocicleta care venea din sens opus.
Declarațiile martorilor T. M., A. A., D. Dancăi A. C. și T. B. C., care au apelat nr. de urgență 112 sunt lipsite de relevanță sub aspectul dinamicii producerii accidentului, întrucât aceștia au ajuns în zonă imediat după impact.
De asemenea, instanța a înlăturat din ansamblul probator declarația martorului V. I., propus de inculpată în cursul urmăririi penale, în condițiile în care acesta și-a retras declarația din data de 21.06.2012, precizând că aceasta nu corespunde adevărului și că nu cunoaște nimic în legătură cu accidentul rutier în discuție, întrucât nu se afla la momentul producerii acestuia în zona respectivă.
În cursul urmăririi penale, inculpata C. M. a declarat că la data de 18.11.2011, în jurul orelor 12,30, a condus autoturismul marca Toyota Yaris cu nr._ pe Al. Someșul R., către . la B.. În autoturism se afla și colegul său de serviciu, V. I.. La intersecție cu . la B. a virat la dreapta și după aproximativ 100 m a întors pe sensul opus de mers și a oprit pe partea dreapta, unde a coborât V. I.. După coborârea acestuia, și-a continuat deplasarea pe direcția înainte către . și după ce a trecut de intersecția cu Al. Someșul R. a auzit o bubuitură în partea dreaptă, în spate. Privind în oglinda retrovizoare a văzut un motociclist care se afla pe motocicletă, între cele 2 benzi de pe sensul său de mers, în apropiere de o dubiță aflată pe banda I.
Imediat ce l-a observat acesta a ricoșat în mașina sa, lovindu-se de partea dreapta față a acesteia. Din impactul cu mașina sa motocicleta s-a dus către partea din față dreapta, intrând sub partea din spate a unui autoturism marca BMW parcat pe banda I, lângă bordură. Imediat ce a simțit impactul cu motocicleta, inculpata a frânat și a tras dreapta de volan, oprind pe banda I, în spatele autoturismului marca BMW. De asemenea, a arătat că urmele de pneu evidențiate cu ocazia cercetării la fața locului nu-i aparțin, deoarece a frânat după ce s-a produs impactul dintre mașină și motocicletă.
Instanța a înlăturat declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale, fiind în vădită contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, dar și cu poziția procesuală a acesteia din fața instanței de judecată, când a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare, solicitând aplicarea procedurii în cazul recunoașterii învinuirii.
Din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_ emis de către INML rezulta ca moartea victimei S. D. D. a fost violenta, fiind cauzata de dilacerarea tronculară și medulară la nivel cervical, consecința unui politraumatism cu multiple fracturi și rupturi viscerale. De asemenea, s-a concluzionat ca leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce la data de 18.11.2011 prin lovire de corp/plan dur, in condițiile unui accident rutier și au legătura de cauzalitate directa și necondiționata cu decesul.
Victima S. D. D. a circulat la data producerii accidentului cu motocicleta pe drumurile publice fără a avea acest drept, in condițiile in care nu poseda permis de conducere, astfel cum reiese din evidențele organelor de poliție.
Dinamica producerii accidentului de circulație care face obiectul prezentei cauze este evidențiată de raportul de expertiză tehnică auto judiciară (f. 13-77 DUP). Astfel, din cuprinsul acestui raport rezultă că în momentele imediat premergătoare producerii accidentului, autoturismul marca Toyota Yaris, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata C. M., se deplasa pe . sensul de mers dinspre .>
Când a ajuns la intersecția cu . la B., inculpata nu a respectat semnificația indicatorului rutier "Obligatoriu dreapta", a pătruns pe bulevard prin executarea manevrei de viraj la stânga, către sensul opus de deplasare, printre mașinile care se deplasau în coloană.
S-a mai reținut în raportul de expertiză că în acel moment, dinspre. . motocicleta marca Honda cu nr._, condusă de victima S. D. D., cu o viteză de circa 64 km/h. Sesizând pătrunderea intempestivă a inculpatei pe sensul său de deplasare, S. D. D. a inițiat manevră de evitare a coliziunii prin acționarea sistemului de frânare, concomitent cu efectuarea unui viraj spre dreapta în limita spațiului disponibil, dar impactul nu a mai putut fi evitat.
În urma coliziunii, motocicleta a fost proiectată pe om direcție oblică spre dreapta, intrând în contact tangențial cu autoutilitara marca Renault M., care era parcată, la nivelul bordurii trotuarului, după care s-a răsturnat pe laterala din dreapta și s-a deplasat pe o direcție de intersectare cu un autoturism marca BMW, parcat la marginea bordurii. Între momentul răsturnării și impactului cu autoturismul marca BMW motocicleta s-a rotit cu circa 180 grade, fiind proiectat în stâlpul de beton de susținere a iluminatului public.
Expertul a evidențiat existența a trei impacturi succesive, respectiv impactul primar produs între laterala din stânga motocicletei și laterala din dreapta față a autoturismului marca Toyota Yaris, un impact secundar produs prin acroșare tangențială între laterala din dreapta motocicletei și laterala din stânga față a autoutilitarea marca Renault M. și un impact terțiar, produs de partea din spate a motocicletei cu partea din spate a autoturismului marca BMW. De asemenea, se arată că impactul s-a produs pe sensul de deplasare al motocicletei marca Honda, având în vedere coordonatele locului de producere a acestuia.
Raportul de expertiză tehnică auto judiciară arată că în desfășurarea evenimentului rutier s-au manifestat mai multe stări de pericol. Astfel, o stare de pericol potențial a fost creată de inculpata C. M., prin faptul ca nu a respectat semnificația indicatorului de obligare la dreapta, efectuând viraj stânga prin trecere peste marcajul longitudinal cu linie dublă continuă. De asemenea, tot aceasta a creat și o stare de pericol efectiv și iminent, prin faptul ca nu s-a asigurat temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, pătrunzând intempestiv pe sensul de deplasare al motocicletei.
Tot în raportul de expertiză auto se arată că inculpata ar fi avut posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă respecta semnificația indicatorului de obligare la dreapta și renunța la efectuarea manevrei de viraj la stânga prin încălcarea marcajului median cu linie dublă continuă. De asemenea, inculpata ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers.
În raport de mijloacele de probă analizate mai sus, instanța a apreciat că inculpata C. M. poartă culpa exclusivă a producerii accidentului de circulație soldat cu decesul numitului S. D. D., aceasta încălcând dispozițiile art. 31 lit. e din OUG nr. 195/2002, art. 77 alin. 2 din RAOUG nr. 195/2002 și art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În opinia instanței, în sarcina victimei S. D. D. nu se poate reține vreo culpă, cu toate că a circulat cu o viteză de 64 km/h, deci ușor peste limita legală și fără a deține permis de conducere, întrucât aceste elemente nu se află în legătură de cauzalitate cu producerea accidentului. Astfel, din raportul de expertiză reiese că acesta nu putea evita producerea accidentului, deoarece chiar și în ipoteza în care ar fi circulat cu viteza maxim admisă spațiul minim necesar pentru oprirea motocicletei prin frânare era mai mare decât spațiul parcurs din momentul apariției stării de pericol și până la cel al impactului.
Totodată, faptul că victima nu deținea permis de conducere nu are vreo influență asupra cauzelor producerii accidentului, întrucât acesta nu putea fi evitat, indiferent de abilitățile de conducător auto ale acestuia, la dosarul cauzei neexistând vreun indiciu din care să reiasă că acesta a efectuat vreo manevră inoportună, care a contribuit la producerea evenimentului rutier.
Instanța a apreciat că dinamica producerii accidentului a fost stabilită în mod corect prin intermediul raportului de expertiza tehnica auto efectuat de expertul desemnat, care reprezintă un mijloc de probă științific cu grad ridicat de acuratețe, astfel încât nu există niciun dubiu în această privință. Astfel, expertiza auto se dispune, în general, în cazul accidentelor de circulație rutieră, având un aport deosebit pentru clarificarea unor împrejurări legate de producerea acestora, respectiv a cauzelor și mecanismelor producerii evenimentului rutier supus analizei. Concluziile raportului de expertiză nu au o forță probantă absolută, fiind lăsate la libera apreciere a organului judiciar. Deși într-un dosar toate probele sunt considerate ca având valoare probantă egală, expertizei i se acordă însă o autoritate deosebită dat fiind fundamentul său științific.
Totodată, concluziile raportului de expertiza evidențiate anterior se bazează pe elemente obiective, precum poziționarea avariilor vehiculelor implicate in accident, astfel cum au fost relevate prin intermediul planșelor fotografice conținând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fata locului, precum si leziunile prezentate de victima, evidențiate de raportul medical de necropsie.
Față de cele arătate, instanța a reținut cu precădere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul desemnat în cauză, cu privire la dinamica producerii accidentului, care sunt fundamentate științific mai bine decât concluziile exprimate de expertul parte al inculpatei, și care, de asemenea, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În concluzie, față de ansamblul celor arătate anterior, instanța a reținut în esență că accidentul rutier care a dus la decesul victimei S. D. D. a fost cauzat din culpa exclusivă a inculpatei C. M., care nu a respectat semnificația indicatorului de obligare la dreapta, efectuând viraj stânga prin trecere peste marcajul longitudinal cu linie dublă continuă și nu s-a asigurat temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, pătrunzând intempestiv pe sensul de deplasare al motocicletei.
Vinovăția inculpatei rezulta si din declarația sa din faza de judecată de recunoaștere a acuzațiilor care i se aduc prin actul de sesizare.
În drept, instanța a analizat, în prealabil, în baza art. 386 NCPP, necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 VCP, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal (NCP), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsa intre 2 si 7 ani.
Potrivit noii reglementari, limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de ucidere din culpa în modalitatea reținuta în sarcina inculpatului au rămas neschimbate, conform art. 192 alin. 1 și 2 NCP.
Prin urmare, având în vedere faptul că deși legea nouă păstrează aceleași limite de pedeapsa in privința infracțiunii de ucidere din culpa in modalitatea reținuta in sarcina inculpatului, nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei accesorii, instanța a apreciat că dispozițiile Noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât, în baza art. 386 NCPP a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 VCP, în infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP cu aplic art. 5 alin. 1 NCP.
Așadar, fapta inculpatei C. M., care în data de 18.11.2011, in jurul orei 12,30, a condus autoturismul marca TOYOTA YARIS cu nr._ pe . la intersecția cu . la B. a efectuat virajul la stânga, cu trecere peste marcajul median cu linie dublă continuă, fără a respecta semnificația indicatoarelor Obligatoriu dreapta si Stop și neacordând prioritate de trecere, intrând in coliziune cu motocicleta marca Honda cu nr._, condusă de victima S. D. D., care se deplasa pe . la B., dinspre . . urma accidentului rutier rezultând decesul numitului S. D. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 NCP.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatei de conducere a unui autovehicul fără a respecta semnificația indicatorului de obligare la dreapta, efectuând viraj stânga prin trecere peste marcajul longitudinal cu linie dublă continuă fără a se asigura temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului o reprezintă decesul victimei S. D. D., urmare imediată care se află în legătură de cauzalitate directă cu elementul material al infracțiunii, din cuprinsul raportului de necropsie nr. A_ emis de către INML rezultând ca moartea victimei a fost violenta, leziunile traumatice constatate la necropsie producându-se la data de 18.11.2011 prin lovire de corp/plan dur, în condițiile unui accident rutier si având legătura de cauzalitate directă si necondiționată cu decesul.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situația in care inculpata ar fi respectat in totalitate regulile de circulație rutieră, producerea accidentului și, implicit, consecințele sale, ar fi fost evitate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata nu a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă, atitudine psihică specifică culpei simple, reglementata de art. 16 alin. 4 lit. b NCP.
Întrucât fapta dedusa judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșita de către inculpata, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. 2 NCP, instanța a pronunțat condamnarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, părțile civile au declarat apel, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, având în vedere poziția procesuală oscilantă a acesteia pe parcursul cercetării penale.
Analizând sentința apelată în raport de criticile aduse, Curtea constată că apelurile părților civile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Instanța a apreciat că pericolul social al faptei este unul ridicat, determinat de rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, ținând cont și de faptul că inculpata a încălcat reguli elementare de circulație pe drumurile publice.
În ceea ce privește persoana inculpatei C. M., aceasta a avut o atitudine oscilanta, inițial negând faptul ca a avut vreo culpa in producerea accidentului, însă recunoscând in cele din urma, in cursul judecății, învinuirea care i se aduce si regretând săvârșirea faptei.
Totodată, instanța a ținut cont că inculpata nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, dar și de faptul că este o persoană instruită, perfect integrată în societate, care are în întreținere doi copii minori, aspecte ce reies din înscrisurile în circumstanțiere de la dosar.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a reținut că potrivit art. 192 alin. 2 NCP infracțiunea dedusa judecății se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Totodată, instanța a constatat că la termenul din data de 05.05.2014 inculpata a solicitat aplicarea procedurii aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, astfel încât instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege., astfel încât limitele de pedeapsă la care se va raporta instanța în dozarea sancțiunii pe care o va aplica sunt închisoarea de la 1 an si 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul intervalului prevăzut de lege, în cuantum de 1 an si 8 luni închisoare, având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 861 VCP (Vechiul Cod penal), aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatei, cu atât mai mult cu cât aceasta va executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare va săvârși o altă infracțiune.
Instanța a apreciat că această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei este mai favorabilă inculpatei decât dispozițiile Noului Cod penal în baza căruia a fost condamnată inculpata referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile pe instituții juridice autonome, principiu aplicat în conformitate cu decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, decizie obligatorie pentru instanțele judecătorești la momentul pronunțării hotărârii.
Astfel, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată prin raportare la criteriile prev. de art. 74 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins prin modalitatea de executare stabilită.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate în caută.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile S. D., S. M., S. M. și S. L. împotriva sentinței penale nr. 408/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe fiecare dintre apelanți la câte 50 de lei cheltuieli judiciare stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. N. A. T.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
13 ex.
Red. A. P. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
