Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr. 163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 163/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 163/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 163/A

Ședința publică din data de 25 februarie 2014

Curtea constituită din:

Președinte: O. B.

Judecător: S. C.

Grefier: E.–A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul G. C., împotriva sentinței penale nr. 252 din data de 19 noiembrie 2013 a Judecătoriei Fetești, pronunțată în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 25.02.2014 și a decis următoarele:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252 din 19.11.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești, în baza art. 276 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. a fost condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, faptă comisă la data de 30.04.2012.

În baza art. 208. alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul G. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă comisă la data de 30.04.2012.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele ce fac parte din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G. C. prin sentința penală nr. 353/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 560/22.03.2013 a Curții de Apel București:

- pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 36 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 353/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 560/22 03 2013 a Curții de Apel București, respectiv pedeapsa de 1 lună închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare si pedeapsa de 3 ani închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare și cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca, în final, inculpatul G. C. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G. C. durata executată începând cu data de 27.03.2013 până la zi.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe întreaga durată a executării pedepsei.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 860/25.03.2013 si s-a dispus emiterea unui nou mandat, corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre – 5 ani închisoare.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Compania Națională de Căi Ferate ,,CFR’’ SA – S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. la plata sumei de 1843,25 lei despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. 1 și art. 349 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul G. C. locuiește fără forme legale în imobilul amplasat în vecinătatea căii ferate din municipiul Fetești, ., județul Ialomița, iar în dimineața de 30.04.2012, prin lovirea în mod repetat cu o bară metalică a sistemului de prindere al cablului de conexiune ce făcea legătura între șină și pichet, a sustras pichetul de alimentare circuite de cale ce deservea secțiunea de cale 2,4,6,6 C de la ultima linie de cale ferată situată în dreptul stației CFR Fetești. Componentele pichetului spart astfel au fost ascunse de către inculpat sub o stivă de lemne amplasată în curtea imobilului din municipiul Fetești, ., jud. Ialomița.

Fiindu-i prezentate impiegatului de mișcare din stația CFR Fetești componentele pichetului găsite în curtea imobilului, acesta a confirmat că provin de la pichetul de alimentare circuite de cale ferată, ce deservea secțiunea de cale 2,4,6,6 C de la ultima linie de cale ferata.

Prin secționarea cablului de conexiune ce făcea legătura între șina de cale ferată și pichetul de alimentare, a fost pusă in pericol siguranța circulației pe calea ferată, existând pericolul ruperii trenurilor in momentul frânării acestora în mod necomandat.

Din conținutul adresei nr. 564/2012 emisă de partea vătămată Compania Națională de Căi Ferate CFR SA – S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., a rezultat că, prin faptele săvârșite de către inculpat, s-a creat un prejudiciu în cuantum de 1843,25 lei, pentru care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut faptele, susținând că au fost găsite niște componente de la calea ferată la depozitul de lemne unde lucrează, însă nu el a fost cel care le-a distrus și le-a sustras.

Din verificarea fișei de cazier a inculpatului, a rezultat că este recidivist conform art. 37 lit. b din C. pen., deoarece, prin sentința penală nr. 117/28.11.2001 a Judecătoriei Fetești, a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind arestat la data de 12.09.2007, liberat condiționat la 31.03.2010 și după împlinirea restului neexecutat de 529 de zile și până la împlinirea termenului de reabilitare a comis cu intenție faptele deduse judecății, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului G. C. care, in dimineața de 30.04.2012, prin lovire cu ajutorul unei bare metalice a adus în stare de neîntrebuințare cablurile de conexiune și pichetul alimentare circuite de cale ferată și astfel a fost pusă în pericol siguranța pe calea ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în dimineața de 30.04.2012, a sustras pichetul de alimentare circuite de cale ferată ce deservea secțiunea de cale 2,4,6,6 C de la ultima linie de cale ferată situată in dreptul stației CFR Fetești, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de dispozițiile art. 208. alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

Pentru infracțiunile săvârșite, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, la stabilirea și individualizarea cărora au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. privitor la limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere împrejurările comiterii faptelor, faptul că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, fiind recidivist, instanța a considerat că singura modalitate de executare a pedepsei este în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză și văzând și cererea de formulare a pretențiilor civile a părții vătămate, inculpatul a fost obligat, către partea civilă Compania Națională de Căi Ferate ,,CFR’’ SA – S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., la plata sumei de 1843,25 lei prejudiciu nerecuperat, reprezentând contravaloarea pieselor distruse și sustrase.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal,inculpatul G. C., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.

În ședința publică din data de 24.02.2014, Curtea a constatat că prezenta cauză se află în situația tranzitorie reglementată de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, astfel încât procedura parcursă a fost cea prevăzută de dispozițiile legii noi referitoare la apel.

În dezvoltarea orală a motivelor de apel, inculpatul a solicitat, în esență, reindividualizarea cuantumului pedepsei în raport de circumstanțele sale personale, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile mai favorabile ale noului Cod penal.

Pe parcursul dezbaterilor, Ministerul Public a invocat, totodată, greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b din Codul penal din 1969, apreciind că faptele deduse judecății au fost comise anterior considerării ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 400/15 februarie 2008 a Judecătoriei Slobozia

În vederea soluționării apelului, s-a procedat la ascultarea inculpatului G. C., care a recunoscut comiterea faptelor.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 (noul) C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul formulat, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a analizat judicios probatoriul administrat în cauză și a reținut o situație de fapt pe deplin concordantă împrejurărilor ce rezultă din acest probatoriu.

Chestiunile faptice nu au făcut obiect de critică în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.

Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la data de 30.04.2012, prin lovire cu ajutorul unei bare metalice, inculpatul G. C. a adus în stare de neîntrebuințare cablurile de conexiune și pichetul alimentare circuite de cale ferată din apropierea stației CFR Fetești, prin acțiunea sa fiind pusă în pericol siguranța mijloacelor de transport pe calea ferată. În aceleași împrejurări, inculpatul a sustras pichetul de alimentare ce deservea secțiunea de cale 2,4,6,6 C, în scopul însușirii pe nedrept.

Poziția apelantului în calea de atac a fost aceea de recunoaștere a faptelor, declarația sa coroborându-se cu împrejurările ce rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii și din probatoriul testimonial.

În contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal și a prevederilor art. 250 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a acestuia, Curtea constată că la data de 01.02.2014 a fost abrogat Codul penal sub imperiul căruia inculpatul-apelant a comis fapta dedusă judecății.

Faptele comise sunt incriminate însă și de legea nouă, având corespondent în prevederile art. 332 alin. 1 C.pen., respectiv de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 3 lit. f C.pen.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii penale mai favorabile, Curtea reține, cu valoare de principiu, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret aplicarea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.

O atare interpretare este conformă exigențelor principiului consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și interpretării obligatorii date conceptului de ”lege penală mai favorabilă” în jurisprudența imperativă a Curții Constituționale, care a subliniat că „determinarea concretă a legii penale mai favorabile … vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (a se vedea mutatis mutandis deciziile nr. 1470/08.11.2011 și nr. 1483/08.11.2011).

Prin urmare, Curtea va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația apelantului-inculpat – respectiv cele referitoare la condițiile de tragere la răspundere penală, condițiile de incriminare, criteriul sancțiunii principale, condițiile de existență și tratamentul sancționator al recidivei ori al pluralității sub forma concursului.

În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că legea veche este mai favorabilă deoarece permite, prin reglementarea specifică tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, aplicarea unei pedepse mai reduse în cazul inculpatului G. C..

Astfel, încadrarea juridică a faptelor, legal reținută prin sentință, este cea de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută de art. 276 alin. 1 din Codul penal din 1969 și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f din Codul penal din 1969. Sunt incidente, sub imperiul legii vechi, și normele privind starea de recidivă conform art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, în raport de condamnarea la 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 400/15.02.2008 a Judecătoriei Slobozia.

Curtea admite că, prin efectul revocării liberării condiționate a inculpatului din executarea acestei pedepse de 4 ani (revocare dispusă conform art. 61 C.pen. prin sentința penală nr. 353/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești), se poate considera că executarea pedepsei nu se finalizase la data de 30.04.2012. O atare împrejurare ar atrage incidența unei alte forme a recidivei prevăzute de legea veche, respectiv cea reglementată de art. 37 lit. a C.pen. din 1969, așa cum s-a subliniat în cursul dezbaterilor.

Instanța de apel nu poate valorifica însă o atare împrejurare în propria cale de atac a inculpatului, deoarece ar antrena astfel și o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 61 din Codul penal din 1969, contrar exigențelor art. 418 C.pr.pen. privind neagravarea situației apelantului în propria cale de atac.

Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea veche sunt ușor superioare celor prevăzute de legea nouă, încadrându-se între 3-12 ani închisoare (față de 2 – 7 ani închisoare potrivit art. 332 alin. 1 C.pen.), respectiv între 4-18 ani închisoare (față de 3-10 ani închisoare potrivit art. 229 alin. 3 lit. f C.pen.).

Ceea ce conferă însă legii vechi caracter mai favorabil, în ansamblul său, este efectul incidenței, în speță, a pluralității de infracțiuni sub forma concursului și recidivei, care conduc, ambele, la un tratament sancționator mai blând decât cel ce ar rezulta din aplicarea legii noi.

Astfel, în condițiile în care instanța de fond s-a orientat spre pedepse moderate, ușor superioare minimului special, fără a aprecia necesară aplicarea unui spor conform art. 39 alin. 4 ori art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, este evident că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este mai blândă decât cea care ar rezulta din aplicarea dispozițiilor corespunzătoare din legea nouă.

Spre deosebire de vechea reglementare, în caz de concurs de infracțiuni, dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b și art. 40 din (noul) Cod penal impun ca, în caz de concurs de infracțiuni, să se adauge pedeapsa cea mai grea, plus un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse. Luând în considerare și pedepsele aplicate prin sentința penală 353/2012 a Judecătoriei Fetești, cuantumul sporului ar genera o evidentă majorare a duratei pedepsei finale executabile, imprimând astfel legii noi un caracter defavorabil inculpatului.

O atare concluzie este susținută și de tratamentul sancționator al recidivei care, în cauza de față, ar presupune, conform art. 43 alin. 1 și art. 79 alin. 2 C.pen., adăugarea la pedeapsa rezultantă pentru concurs și a restului neexecutat de 529 de zile din condamnarea anterioară, rezultând, în final, o sancțiune cu o durată mult superioară celei la care s-ar ajunge potrivit legii vechi.

Determinând astfel legea mai favorabilă și raportându-se la toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, Curtea apreciază că stabilirea unei pedepse diferentiate, mai aspre, pentru fapta de furt, nu se justifică în speță.

Ceea ce imprimă activității infracționale un grad de pericol social sporit este riscul pentru siguranța traficului generat de degradarea instalației de cale ferată. Infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. 1 C.pen. din 1969 prezintă, prin urmare, o gravitate concretă superioară celei de furt, ce justifică sancționarea sa cu o pedeapsă superioară minimului special prevăzut de lege.

În cazul faptei de furt, reducerea pedepsei la nivelul a 4 ani închisoare este suficientă pentru a se asigura constrângerea și reeducarea inculpautlui, având în vedere, pe de o parte, circumstanțele obiective ale cauzei (modul și mijloacele folosite pentru sustragere, valoarea moderată a prejudiciului efectiv cauzat), iar, pe de altă parte, antecedentele penale ale inculpatului (pentru fapte similare) și conduita sa anterioară comiterii faptei (marcată de lipsa unei preocupări pentru obținerea de venituri licite ori pentru integrarea sa familială).

O reducere suplimentară, mai accentuată, a pedepsei ar fi însă nejustificată raportat la gravitatea concretă a faptelor și la elementele ce tind la agravarea răspunderii penale a inculpatului ca urmare a incidenței unei pluralități de infracțiuni sub forma recidivei sau a concursului.

Prin urmare, reevaluând toate particularitățile cauzei, Curtea concluzionează că stabilirea unei pedepse minime pentru furt și a unei pedepse ușor superioare minimului pentru distrugere și semnalizare falsă reflectă, prin cuantumul însemnat al sancțiunilor, o individualizare echilibrată a pedepselor. Pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată în urma contopirii și a pedepselor definitiv aplicate anterior, permite atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei și justifică aplicarea legii penale vechi ca lege mai faborabilă.

Păstrând aceeași orientare în stabilirea pedepselor conform legii noi și dând eficiență tuturor instituțiilor de drept relevante, rezultă că pedeapsa ce ar putea fi aplicată inculpatului este de 3 ani închisoare, plus un spor obligatoriu de 2 ani, 8 luni și 10 zile închisoare (echivalentul a 1/3 din totalul celorlalte pedepse), la care s-ar adăuga și restul neexcutat din condamnarea ce constituie primul termen al recidivei.

Pedeapsa astfel rezultată susține concluzia că, în situația concretă a condamnatului, legea veche este mai favorabilă, iar criticile sale în apel sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea va modifica însă partial tratamentul sancționator, astfel încât în baza art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen., va admite apelul declarat de inculpat, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G. C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va face aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință:

Va reduce durata pedepsei aplicate inculpatului G. C. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208. alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din 1969 la 4 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. 1 cu referire la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 va fi contopită pedeapsa de 4 ani închisoare astfel stabilită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, precum și cu pedepsele de 1 lună închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 353/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr. 560/22.03.2013 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul G. C. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Identificând legea veche ca lege mai favorabilă, va face aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și, în baza art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul G. C. împotriva sentinței penale nr. 252/19.11.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G. C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal și în consecință:

Reduce durata pedepsei aplicate inculpatului G. C. pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208. alin. 1 – 209 alin. 3 lit. f din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul penal din 1969 la 4 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. 1 cu referire la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedeapsa de 4 ani închisoare astfel stabilită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză pentru infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă, precum și cu pedepsele de 1 lună închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 353/03.12.2012 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin decizia penală nr. 560/22.03.2013 a Curții de Apel București, urmând ca inculpatul G. C. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

O. B. S. C.

GREFIER,

E.-A. N.

Red. S.C.

Dact. A.L. 4 ex./18.03.2014

Jud. Fetești – jud.: A. C.D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr. 163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI