Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 6/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 6/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.6/R
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de asigurătorul . SA și partea civilă M. E.-A. împotriva sentinței penale nr.1770 din data 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-parte civilă M. E. A. șiintimatul-inculpat C. M., personal și asistat de apărător din oficiu-avocat I. A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.305, emisă de Baroul București, recurenta-asigurător . SA, se prezintă prin consilier juridic -doamna T. S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea motivelor de recurs din partea recurentei asigurător . SA, după care,
La interpelarea instanței, intimatul-inculpat C. M., arată că este de acord să fie asistat de apărător din oficiu.
Curtea procedează la legitimareaintimatului-inculpat C. M. și a părții civile M. E. A., cărțile de identitate ale acestora, în fotocopie, fiind atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ Cod procedură penală.
Consilierul juridic al asigurătorului . SA, având cuvântul cu privire la propriul recurs, solicită admiterea acestuia, în sensul de a se respinge obligarea societății la plata despăgubirilor în mod direct, precum și la diminuarea daunelor morale acordate de instanța de fond.
Referitor la obligația societății la plata despăgubirilor în mod direct, solicită a se avea în vedere Decizia nr.1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia societatea de asigurare participă în cadrul procesului penal în calitate de asigurător, răspunderea societății de asigurare fiind una contractuală și nicidecum delictuală.
Referitor la daunele morale, solicită diminuarea acestora, apreciind cuantumul acordat foarte mare.
Recurentul-parte civilă M. E.-A., având cuvântul cu privire la propriul recurs, solicită acordarea în integralitate a despăgubirilor solicitate.
Cu privire la recursul asigurătorului, solicită respingerea acestuia.
Consilierul juridic al asigurătorului având cuvântul cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat C. M., având cuvântul cu privire la recursul asigurătorului, solicită admiterea în parte a acestuia, cu privire la diminuarea despăgubirilor morale, iar cu privire la recursul părții civile, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea ambelor recursuri.
În ceea ce privește recursul formulat de asigurător, solicită admiterea acestuia în privința cheltuielilor judiciare acordate părții civile.
Arată că în prezenta cauză onorariului avocatului ales a fost achitat de Asociația victimelor din accidentele de circulație căreia i s-a respins acțiunea civilă ca inadmisibilă, astfel încât asigurătorul nu poate fi obligat la plata acestei sume către partea civilă.
În opinia sa, hotărârea nu este legală în privința obligării, în mod direct, a asigurătorului, apreciind că asigurătorul achită obligația inculpatului și inculpatul este cel care trebuie să fie obligat în mod direct, urmând ca hotărârea să fie opozabilă asigurătorului.
Pe de altă parte, apreciază că este întemeiat și recursul formulat de către partea civilă pentru că, în prezenta cauză, s-a constituit ca parte civilă cu suma de 2 114 lei, iar instanța a acordat 991 lei, considerând că aceasta ar fi suma dovedită.
În acest sens, apreciază că suma poate fi majorată până la 2 114 lei, raportat la natura vătămărilor suferite și perioada lungă în care acesta a fost spitalizat.
În privința daunelor morale, apreciază că acestea sunt corespunzătoare raportat la vârsta pe care o are partea civilă și la natura vătămărilor suferite.
Intimatul-inculpat C. M., personal, în ultimul cuvânt, solicită reducerea daunelor.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1770 din data de 03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală și la pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, fiindu-i aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 1 C.p., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, pedeapsă de a fost de asemenea suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p.
Pe latură civilă a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SOCIETATEA DE A.-R. ASTRA ASIGURARI S.A. la plata sumei de 991 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă și la plata echivalentului în lei al sumei de 30.000 euro la cursul oficial al BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale către aceeași parte civila.
În baza art. 191 al. 1 C.pp. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, corob. cu art. 193 al. 2 C.p.p. a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă delictuală SOCIETATEA DE A. -R. ASTRA ASIGURARI S.A. la plata sumei de 7116,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.12.2011, în jurul orelor 08.20, inculpatul C. M. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . 3, din direcția .. N. G., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, iar când a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul Liceului N. S. a surprins și accidentat pe partea vătămată M. E. A., care s-a angajat în traversarea străzii ,de la dreapta la stânga, pe marcajul pietonal, provocându-i părții vătămate leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ și completarea acestuia.
După producerea accidentului de circulație, inculpatul C. M. a fost testat la fața locului cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 09.14. Ulterior, inculpatul a fost condus la INML, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge la orele 10.30 și 11.30, rezultând următoarele valori ale alcoolemiei: 1,00 g%0, respectiv 0,80 g%0.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală privind efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, iar din expertiza medico-legală nr. 1223i/2012, a rezultat că la data de 10.12.2011, la ora 08.20, inculpatul C. M. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de circa 1,40 g%0.
De asemenea, în cursul urmăririi penale în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară privind dinamica producerii accidentului de circulație, prin care s-a stabilit că starea de pericol efectiv și iminent pentru conducătorul auto a intervenit în momentul în care victima, care era angajată în traversarea drumului de la dreapta la stânga, venind din lateral dreapta, prin fața autoturismului aflat pe banda I, a ajuns în câmpul său vizual și pe direcția de deplasare a autoturismului marca Dacia L., faptul că inculpatul C. M., conducător al autoturismului marca Dacia L. ar fi putut evita producerea accidentului dacă nu ar fi condus autoturismul fiind sub influența băuturilor alcoolice, ar fi redus viteza de deplasare a autoturismului, întrucât se apropia de o trecere de pietoni, marcată și semnalizată cu indicatorul „Trecere pietoni”, daca ar fi oprit autoturismul și ar fi acordat prioritate de trecere victimei, care era angajată în traversarea drumului printr-un loc permis. Potrivit expertizei medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale, dar și a suplimentului la raportul de expertiză medico-legală, partea vătămată M. E. A. a prezentat la data de 16.02.2012 leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de un corp dur, în circumstanțele unui accident rutier, fiind pieton, leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol. Totodată, s-a mai concluzionat faptul că partea vătămată prezintă coxartroză stângă secundară posttraumatică și calus vicios post fractură cotil stâng, cu deplasare, ce îi conferă un grad de invaliditate posttraumatică cuantificabilă conform baremelor societăților de asigurări cu un procent de invaliditate de 35 %, însă nu prezintă infirmitate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul C. M. a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că în seara anterioară zilei de 10.12.2011, la orele 22.00, a consumat două doze de bere, faptul că l-a accidentat pe partea vătămată M. E. A. pe marcajul pietonal, dar că o mașină mare, parcată pe prima bandă a carosabilului i-a blocat vizibilitatea, apărare care insa nu a putut fi reținuta de instanța, in condițiile in care inculpatul avea obligația legala de a reduce viteza de deplasare a autovehiculului si de a circula cu atenție în apropierea trecerii de pietoni. (declarații inculpat filele 85, 86, 87-88, 89, 96 dup).
In ceea ce privește situația de fapt anterior reținuta instanța a constatat ca declarațiile inculpatului C. M. și ale părții vătămate M. E. A. s-au coroborat nu numai cu concluziile raportului de expertiza tehnica auto efectuat in cauza, cu cele ale raportului de expertiza medico-legala si completarea acestuia, cu buletinul de analiza toxicologica alcoolemie, cu concluziile raportului de expertiza medico-legală privind efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, dar si cu declarația martorei Serbov C. Florența.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. M. a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum acestea au fost reținute în cuprinsul rechizitoriului, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C.p.p.
În drept, prima instanță a statuat în sensul că fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 10.12.2011, în jurul orelor 08.20, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,40 g %0, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Fapta inculpatului C. M., constând in aceea că la data de 10.12.2011, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, iar ca urmare a nerespectării obligației privind reducerea vitezei și deplasarea cu atenție în apropierea trecerii de pietoni, a acroșat-o pe partea vătămată M. E. A., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 C.p.
La individualizarea pedepselor pe care instanța le-a aplicat inculpatului C. M. pentru faptele reținute au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320/1 C.p.p., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, relevat de modul de săvârșire a acestora (nerespectarea obligației de a reduce viteza de deplasare și de a circula cu atenție în apropierea unei treceri de pietoni, semnalizată cu indicatorul „Trecere de pietoni”, neacordare de prioritate părții vătămate angajate în traversarea străzii prin loc permis, faptul ca inculpatul putea avea teoretic o alcoolemie de 1,40 g%0 la momentul producerii accidentului de circulație), de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.pen.
In ceea ce privește pretențiile părții civile, prima instanță a reținut că suma de 1003 lei achitata pentru efectuarea expertizei tehnice auto în cursul urmăririi penale, de 120 lei plătită pentru efectuarea de radiografii la Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca”, de 483,6 lei reprezentând taxa notariala achitata pentru autentificarea convenției încheiate intre partea vătămata si Asociația Victimelor din Accident, de 510 lei plătita pentru efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului si suma de 5000 lei onorariu avocațial, reprezintă cheltuieli judiciare făcute de partea civila pentru derularea procesului penal si nu sume ce pot fi solicitate cu titlu de daune materiale. F. de aceste aspect, instanța a reținut suma totală de 7116,6 lei ca reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de partea civila.
Sub aspectul sumei cu care partea vătămata s-a constituit parte civila in cauza cu titlu de daune materiale (in cuantum total de 8107,6 lei) instanța a reținut ca in urma deducerii din aceasta suma a sumei totale de 7116,6 lei (plătita de partea civila cu titlu de cheltuieli judiciare) a rămas o diferență de 991 lei, suma in privința căreia partea civila a făcut precizarea ca a cheltuit-o pentru achiziționarea medicamentelor prescrise, partea civila arătând, cu ocazia audierii sale la termenul de judecata din 29.10.2013, ca suma de 2114 lei pe care a înțeles sa o pretindă cu titlu de daune materiale este compusa din sumele de 1003 lei (plătita pentru efectuarea expertizei tehnice auto) si de 120 lei (plătita pentru efectuarea de radiografii), iar diferența, in cuantum de 991 lei, a fost plătita pentru achiziționarea de medicamente .
In ceea ce privește suma de 991 lei, suma cu care partea vătămata s-a constituit parte civila in cauza cu titlu de daune materiale, având in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala si completarea la acest raport, dar si declarațiile martorului M. V. care a făcut precizarea ca partea vătămata a fost internata in spital circa 3 luni, suferind o intervenție chirurgicala, necesitând achiziționarea de medicamente si a protezei, cheltuielile fiind evaluate de martor la 3000 lei, instanța a reținut ca dovedite pretențiile sub acest aspect.
Sub aspectul prejudiciul moral, instanța a reținut că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație părții vătămate pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului.
În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere faptul că, în mod evident, prin natura lor, leziunile suferite de partea vătămată M. E. A., cuantificate într-un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, au cauzat părții vătămate nu doar suferințe fizice, inerente traumatismelor produse prin accidentul rutier, ci și psihice, ca urmare a șocului suferit de partea vătămată în momentul producerii accidentului.
Cât privește cuantumul daunelor morale solicitate și ce au fost acordate, în lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având în vedere și împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitații, instanța a apreciat că suma solicitată cu titlul de despăgubiri pentru daune morale în echivalentul în lei al sumei de 300.000 euro, este mult prea ridicată în cazul concret, ea fiind redusă la echivalentul in lei al sumei de 30.000 euro.
În ceea ce privește obligarea directă a asigurătorului de răspundere civilă delictuală la plata despăgubirilor, instanța a reținut că potrivit art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995 „în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia”.
Așadar, conform prevederilor legale menționate, asigurătorul, în baza contractului de asigurare, răspunde direct față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule produse de asigurați, despăgubirile acordându-se, astfel cum se dispune în art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Instanța a apreciat că art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995 a instituit o excepție de la principiul relativității efectelor contractului, oferind posibilitatea terțului păgubit de a invoca direct contractul de asigurare, pentru acoperirea daunelor materiale și morale cauzate în urma accidentului de circulație produs de asigurat, răspunderea contractuală putând fi invocată nu doar pe calea unei acțiuni civile separate în fața instanței civile, ulterior procesului penal, ci și direct în fața instanței penale învestită cu soluționarea acțiunii civile, alăturată celei penale.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs asigurătorul . SA și partea civilă M. E.-A..
Criticile asigurătorului au vizat nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma obligării sale directe la plata despăgubirilor, invocând Decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pronunțata in soluționarea unui recurs in interesul legii, dar și netemeinicia aprecierii asupra cuantumului daunelor morale acordate, prea ridicat în opinia acestuia.
Recursul părții civile vizează de asemenea, exclusiv latura civilă, aceasta solicitând acordarea daunelor solicitate prin cererea de constituire de parte civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, sub aspectul laturii civile, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Inculpatul C. M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 10.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că la data de 10.12.2011, a condus autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pe . în sânge o îmbibație alcoolică de circa 1,40 g%0, producând din culpă un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate M. E. A., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Curtea constată că recursul vizează exclusiv latura civilă a cauzei, latura penală rămânând definitivă prin nerecurare, astfel încât în privința existenței faptelor, a vinovăției inculpatului și a legăturii de cauzalitate între faptă și urmările reținute există autoritate de lucru judecat, urmând a analiza exclusiv existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită reținută și prejudiciu.
Astfel, situația de fapt reținută pe latura penală a cauzei relevă caracterul ilicit al faptei inculpatului C. M. și vinovăția acestuia sub forma culpei exclusive în producerea accidentului de circulație.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă, Curtea urmează a avea în vedere cererea de constituire de parte civilă formulată în termenul legal, respectiv până la citirea actului de sesizare, reținând că partea civilă a solicitat suma de 2.114 lei, daune materiale și 300.000 euro, daune morale, solicitând totodată și acordarea cheltuielilor judiciare.
În mod corect a constatat prima instanță că suma de 1003 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune materiale, reprezintă de fapt cheltuieli judiciare, respectiv onorariul datorat pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare, astfel încât în mod corect a considerat necesară scăderea acestuia din cuantumul de 2114 lei solicitat de partea civilă cu titlu de daune, însă, diferența a fost greșit calculată de prima instanță, aceasta fiind de 1111 lei și nu 991 lei. Considerând, în acord cu prima instanță că se poate aprecia în mod rezonabil că partea civilă a cheltuit cel puțin suma de 991 lei pe medicamente date fiind leziunile suferite, cât și suma de 120 lei reprezentând costul radiografiilor, urmează a majora cuantumul daunelor materiale acordate în acest sens.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat necesar a fi acordate daune morale având în vedere suferința produsă părții civile prin traumatismele suferite, precum și prejudiciul de agrement.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere, respectiv criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, precum și criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care permite alinarea, prin anumite avantaje, a rezultatului faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Astfel, Curtea apreciază că suma de 30.000 de euro, acordată de prima instanță cu titlu de daune morale este rezonabilă și proporțională cu prejudiciul suferit, criticile recurenților nefiind fondate sub acest aspect.
Sub aspectul modalității de stabilire a răspunderii civile, Curtea apreciază că societatea de asigurare are calitatea de asigurător de răspundere civilă numai pentru opozabilitatea hotărârii în cazul prejudicierii unor terțe persoane prin accidente de circulație în care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.
Astfel, în procesul penal, răspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principală în proces, dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, având aplicabilitate limitată în acțiunea introductivă din procesul civil, nu ar putea să fie extinsă, prin analogie, la acțiunea civilă din cadrul procesului penal, așa încât, nu dau posibilitate de obligare directă a asigurătorului la plata de despăgubiri.
În materia răspunderii juridice civile a asigurătorului, în cadrul procesului penal, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observă că drepturile și obligațiile fiecărei părți implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.
Corelativ, trebuie reținut că, în raport cu dispozițiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată și completată, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații ar trebui să răspundă față de terțe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane.
De regulă, în materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.
De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victimă a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând, în mod efectiv și definitiv, întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului, fără însă a răspunde pentru fapta acestuia.
Văzând și considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite prin decizia nr. I din 28 martie 2005, în recurs în interesul legii, Curtea apreciază că, în mod nelegal, instanța de fond a procedat la obligarea, în mod direct, a asigurătorului, la plata de despăgubiri civile, având în vedere că acesta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, răspunderea acestuia fiind una contractuală.
Față de cele reținute, va admite recursurile declarate de asigurătorul . SA și de partea civilă M. E. A., va casa în parte sentința penală recurată, numai cu privire la latura civilă și rejudecând, în fond:
Va înlătura dispoziția de obligare a asigurătorului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare și va obliga pe inculpatul C. M. la plata sumei de 1111 lei - daune materiale, 30.000 euro- daune morale și 6613 lei - cheltuieli judiciare, către partea civilă M. E. A., urmând a constata că hotărârea este opozabilă asigurătorului sub aspectul sumelor acordate părții civile.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de asigurătorul . SA și de partea civilă M. E. A. împotriva sentinței penale nr. 1770/03.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Casează în parte sentința penală recurată, numai cu privire la latura civilă și rejudecând, în fond:
Înlătură dispoziția de obligare a asigurătorului Societatea de A. R. ASTRA SA la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare acordate părții civile M. E. A..
Obligă pe inculpatul C. M. la plata sumei de 1111 lei reprezentând daune materiale și 30.000 euro în echivalent lei la cursul oficial al BNR de la data plății, reprezentând daune morale, către partea civilă M. E. A..
Obligă pe inculpatul C. M. la plata sumei de 6613 lei către partea civilă M. E. A., cu titlu de cheltuieli judiciare. Constată că hotărârea este opozabilă asigurătorului . SA sub aspectul despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare acordate părții civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.01.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. Stîmb
GREFIER,
E.-A. N.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/31.01.2014
J.S.3 B. – jud.B.C.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 9/2014.... → |
|---|
