Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 152/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 152/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Decizia nr.152
Ședința publică din data de 21.02. 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C.-C. C.
JUDECĂTOR -M. N.
GREFIER - C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul C. C. împotriva sentinței penale nr.698 din data de 25.11.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când în temeiul art.391 alin.1 Cpp a stabilit pronunțarea la data de 21.02.2014, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Cornetu,prin sentința penală nr.698 din data de 25.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
Admite cererea formulata de inculpatul C. C. privind judecarea sa potrivit procedurii prev. de art. 320 ind. 1 Cpp.
In temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 R cu aplic art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp condamna pe inculpatul C. C. (fiul lui I. si F., nascut la data de 07.01.1975 in ., domiciliat in comuna Mirsa, ., CNP_) la 4 luni inchisoare.
In temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 R cu aplic art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp condamna pe inculpatul C. C. la 1 (unu) an inchisoare.
In baza art. 33 lit.a C.p. rap. la art. 34 alin.1 lit. b Cp constata ca infractiunile pedepsite prin prezenta hotarare sunt concurente si, contopind cele doua pedepse stabilite de mai sus, aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, astfel ca in final acesta va executa pedeapsa rezultanta de 1 (unu) an inchisoare.
In baza art. 71 Cp aplica aceluiasi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b Cp, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 81 Cp dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 Cp.
In baza art. 71 alin.5 Cp dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
In baza art. 359 Cpp atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cp a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate.
In baza art. 191 Cpp obliga inculpatul la plata sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat (urmarire penala si instanta).
In baza art.189 C.p.p. suma de 100 lei, reprezentand onorariu avocat oficiu (incetata delegatia), va fi avansata din fondurile Ministerului de Justitiei.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 30.08.2013, emis in dosarul nr.6340/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cornetu si inregistrat pe rolul acestei instante la data de 05.09.2013 sub nr._, a fost trimis in judecata inculpatul C. C. pentru savarsirea infractiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice avand suspendat dreptul de a conduce - prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 si de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de o persoana ce are in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala - prev. si ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002
In fapt, in actul de sesizare a instantei s-au retinut in esenta urmatoarele:
La data de 10.12.2012, inculpatul C. C. a condus pe DJ 601, pe raza localitatii Ciorogarla, judetul I. autoturismul marca Dacia cu numar de inmatriculare_ avand suspendat dreptul de a conduce din data de 13.06.2012 si nivelul concentratiei alcoolice de 2,10 g% alcool pur in sange.
In drept, faptele inculpatului C. C. intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev si ped. de art.86 alin. 2 si art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 R.
Probatiunea – in cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de sesizare din oficiu (f.6), buletin de analiza toxicologica nr.2959/11.12.2012 (f.8), bon etilotest (f.9), evidenta permise (f.13), declaratie martor (f.18), declaratii inculpat (f.16,17).
La termenul din data de 04.11.2013 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art.320 ind.1 C.proc.pen. motiv pentru care a fost audiat potrivit disp. art.320 ind.1 alin.3 C.proc.pen. cu privire la recunoasterea savarsirii faptelor retinute in sarcina sa prin rechizitoriu si la acordul de a fi judecat in baza probelor administrate in faza urmaririi penale, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei (f.14).
Constatand ca inculpatul a recunoscut in esenta faptele pentru care a fost trimis in judecata fiind indeplinite conditiile cerute de art.320 ind.1 C.proc.pen., instanta a admis cererea inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate prev. de art.320 ind.1 C.proc. pen.
Apararea inculpatului – avocatul ales al inculpatului a solicitat, in principal, achitarea inculpatului in baza art.11 alin.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p. cu referire la art.18/1 C.p. avand in vedere lipsa pericolului social, atingerea minima adusa valorilor sociale si, in subsidiar, aplicarea unei amenzi penale pentru fiecare infractiune, avand in vedere conduita buna a inculpatului si faptul ca este casatorit, are doi copii minori, este unic intretinator de familie.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
In data de 10.12.2013, in jurul orei 21,54, in timp ce inculpatul C. C. conducea autoturismul marca Dacia cu numar de inmatriculare_ pe DJ 601, pe raza localitatii Ciorogarla, judetul I., din directia Bucuresti catre B. Deal, a fost oprit in trafic de organele de politie rutiera. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 0,80 mg/l alcool pur in aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti. Inculpatului i-au fost recoltate doua probe biologice de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind de 2,10 %o la proba I si de 1,90 %o la proba a II-a.
Totodata, in urma verificarilor a rezultat faptul ca inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce din data de 13.06.2012.
Actul de inculpare se probeaza cu: proces verbal de sesizare din oficiu (f.6), buletin de analiza toxicologica nr.2959/11.12.2012 (f.8), bon etilotest (f.9), evidenta permise (f.13), declaratie martor (f.18), declaratii inculpat (f.16,17).
Conform buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 2959/11.12.2012 cantitatea de alcool in sange a fost la prima proba de 2,10 g %o, iar la a doua proba de 1,90 g %o.
Martorul F. D. a declarat ca in seara zilei de 10.12.2013 a fost de fata cand organele de politie l-au testat cu aparatul etilotest pe numitul C. C., rezultatul fiind de 0,80 mg/l alcool in aerul expirat si cand in urma verificarilor efectuate a rezultat faptul ca acesta figureaza in baza de date cu permisul retinut. Totodata, martorul a aratat ca numitul C. C. se afla singur in autoturism.
In drept, faptele inculpatului C. C. – care la data de 10.12.2012 a condus pe DJ 601, pe raza localitatii Ciorogarla, judetul I. autoturismul marca Dacia cu numar de inmatriculare_ avand suspendat dreptul de a conduce din data de 13.06.2012 si nivelul concentratiei alcoolice de 2,10 g% alcool pur in sange – intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice avand suspendat dreptul de a conduce - prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 si de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de o persoana ce are in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala - prev. si ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002
Elementele materiale ale laturii obiective al infractiunilor constau in actiunea inculpatului de conducere a autoturismului pe ruta indicata mai sus, in conditiile aratate in norma de incriminare ( avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala si cu dreptul de a conduce suspendat – art.87 alin.1, art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 R).
Urmarea imediata este crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere, iar raportul de cauzalitate exista si este dovedit prin coroborarea tuturor mijloacelor de proba aflate la dosarul cauzei.
Instanta retine ca faptele au fost savarsite cu vinovatie sub forma intentiei directe conform art.19 alin.1 lit.a C.pen., intrucat astfel cum a rezultat din ansamblul probelor administrate in cauza, inculpatul cunostea faptul ca s-a urcat la volanul autoturismului dupa ce a consumat bauturi alcoolice cat si faptul ca avea suspendat dreptul de a conduce.
Atat in cursul urmariri penale cat si in cursul judecatii, inculpatul a manifestat o atitudine sincera, constanta de recunoastere si regret a faptelor savarsite. Inculpatul a solicitat in cursul judecatii aplicarea art.320 ind.1 C.proc.pen.
Prin urmare, apreciind ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.320 ind.1 alin.4 C.proc.pen, in sensul ca faptele deduse judecatii exista, constituie infractiuni si au fost savarsite de inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, in cauza urmeaza a opera raspunderea penala a inculpatului pentru infractiunea comisa.
La individualizarea judiciara a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile generale reglementate de art.72 C.pen., lipsa antecedentelor penale, atitudinea sincera de recunoastere si regret a faptei savarsite, pericolul social al faptei retinute, gravitatea acesteia.
Conform art.18 ind.1 alin.1 C.p. " Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni".
La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei savarsite, instanta va lua in considerare criteriile stabilite de art.18 ind.1 alin.2 C.p., respectiv modul si mijloacele de savarsire a faptei si scopul urmarit (conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul in urma consumului de alcool si cu dreptul de a conduce suspendat), imprejurarile in care a fost comisa fapta (2,10 g% alcool pur in sange ), urmarea produsa (starea de pericol pe care a reprezentat-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul in conditiile unei alcoolemii cu mult peste limita legala si fara a avea dreptul de a conduce).
Periculozitatea sporita a faptelor savarsite rezulta din categoria de drum parcursa, ora savarsirii faptei, lipsa dreptului de a conduce, cat si din nivelul concentratiei alcoolice prezentate de inculpat (2,10 g/% - peste dublul nivelului stabilit de leguitor drept limita inferioara a infractiunii).
Astfel, instanta constata ca faptele inculpatului nu pot fi retinute ca fiind lipsite in mod vadit de importanta, ci dimpotriva faptele prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, motiv pentru care nu va dispune achitarea inculpatului in baza art.11 alin.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.p.p. cu referire la art.18/1 C.p.
Cele sustinute de catre inculpat in fata instantei, in sensul ca a condus masina doar 7-10 m, nu pot fi retinute deoarece din actele existente la dosar, respectiv proces verbal sesizare din oficiu, declaratii inculpat si declaratie martor rezulta ca inculpatul, aflat singur in masina, a fost oprit in trafic in timp ce conducea autoturismul dinspre Bucuresti catre B..
Inculpatul a recunoscut si regretat savarsirea faptei retinute in sarcina sa, nu este cunoscut cu antecedente penale, insa fata de limitele de pedeapsa prevazute de lege, fata de valoarea ridicata a alcoolului in sange, respectiv de 2,10 g /l si in raport cu incidenta dispozitiilor art.320 ind.1 C.p.p., retinerea circumstantelor judiciare facultative nu se impune. Totodata, in cazul aplicarii dispozitiilor art.320 ind.1 C.p.p., comportarea sincera in cursul procesului penal, constand in recunoasterea savarsirii faptei retinute in actul de sesizare a instantei, nu poate fi valorificata ca circumstanta atenuanta judiciara prevazuta de art.74 alin. lit.c teza a II-a C.p., intrucat recunoasterii savarsirii faptei nu i se poate acorda o dubla valenta juridica.
In aceste conditii, prin neretinerea circumstantelor atenuante, instanta nu va putea aplica inculpatului amenda penala in conformitate cu art.76 alin.1 lit.e C.p.
Instanta retine in favoarea inculpatului reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa in conformitate cu art.320 ind.1 C.p.p.
Pentru considerentele expuse, Instanta va aplica inculpatului C. C. pedeapsa de 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand dreptul de a conduce suspendat - prev.si ped. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 R si pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala – prev. si ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 R.
Avand in vedere ca infractiunile pedepsite prin prezenta hotarare sunt concurente, in baza art.33 lit.a C.p.rap.la art.34 alin.1 lit.b C.p., instanta va contopi cele doua pedepse stabilite mai sus si va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare, pe care inculpatul urmeaza sa o execute in final.
In ceea ce priveste pedeapsa accesorie ce trebuie aplicata inculpatului, instanta retine ca, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( in cauza S. si Parcalab contra Romaniei si in cauza Hirst contra Marii Britanii ), exercitiul unui drept poate fi interzis doar in masura in care exista o nedemnitate. In cauza, natura faptelor comise de inculpat reflecta o atitudine de sfidare a acestora in raport cu valori sociale importante, ceea ce releva in mod indubitabil existenta unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat ii vor fi interzise inculpatului pe durata executarii pedepsei principale. Instanta apreciaza ca in speta, in raport cu natura concreta a faptelor comise de inculpat, acesta nu este nedemn sa exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu ii va interzice exercitiul acestui drept.
Totodata, tinand cont de imprejurarea ca infractiunile in discutie nu au nicio legatura cu aspectele referitoare la exercitarea functiei ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autoritatii parintesti, instanta apreciaza ca nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercitiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. c, d si e C.pen.
La individualizarea executarii pedepsei, instanta retine ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile pentru incidenta institutiei suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute de art.81 C.pen.
Astfel, pedeapsa rezultanta aplicata de instanta pentru cele doua infractiuni retinute in sarcina sa este mai mica de 2 ani inchisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, asa cum rezulta din cazierul judiciar depus la dosar, motiv pentru care Instanta apreciaza ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, inculpatul nu va mai comite alte infractiuni, intelegand in cele din urma gravitatea consecintelor la care se expune.
In consecinta, se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe termenul de incercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani, respectiv pe o durata de 3 ani.
Totodata, se va face aplicarea art.71 alin.5 C.pen, referitor la suspendarea si a executarii pedepselor accesorii pe durata termenului de incercare de 3 ani.
Instanta va face aplicarea dispozitiilor art.359 C.p.p. si va atrage inculpatului atentia asupra cazurilor de revocare a suspendarii executarii pedepsei prevazute de art.83 C.p.- potrivit caruia daca in cursul termenului de incercare savarseste o noua infractiune, pentru care se pronunta o hotarare de condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta va revoca suspendarea si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Cheltuielile judiciare – avand in vedere ca inculpatul urmeaza sa fie condamnat, in temeiul art. 191 C.p., instanta il va obliga pe acesta la plata sumei de 800 de lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate atat in timpul urmaririi penale, cat si al judecatii.
In baza art.189 C.p.p. onorariul avocatului din oficiu in suma de 100 lei (incetata delegatia), va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ,în termenul legal, inculpatul C. C., cale de atac de a fost recalificată ca fiind apel potrivit art. 9 teza a-II-a din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală ,care a solicitat admiterea căii de atac exercitate și aplicarea art.5 C.p. și pe cale de consecință,în principal, stabilirea unei pedepse cu amendă penală întrucât prin dispozițiile art.336 Cp a apărut o lege penală mai favorabilă care prevede și pedeapsa cu amendă și ,în subsidiar ,reducerea pedepsei,apreciind că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor prevăzute de art.74 Cod penal,respectiv circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c Cod penal.,arătând că instanța trebuia să aibă în vedere conduita sa înainte și după săvârșirea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. C. au fost corect stabilite și reținute de instanța de fond, raportat la dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate.
În fața primei instanțe, inculpatul C. C. a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății în condițiile art. 3201 Cod procedură penală (din vechea reglementare), iar declarația astfel dată de inculpat se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală,respectiv procesul verbal de sesizare de depistare, buletinul de analiza toxicologica nr.2959/11.12.2012,procesul verbal de prelevare,buletinul de examinare clinică, bon etilotest, evidenta permise și declaratia martorului F. D..
Materialul probator susmenționat existent la dosarul cauzei dovedește, fără dubiu, că inculpatul C. C., la data de 10.12.2012 a condus pe DJ 601, pe raza localitatii Ciorogarla, judetul I. autoturismul marca Dacia cu numar de inmatriculare_ avand suspendat dreptul de a conduce din data de 13.06.2012 si nivelul concentratiei alcoolice de 2,10 g% alcool pur in sange .
Potrivit ar. 5 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou Cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal, determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .
Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi ,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive.
Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, Curtea are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispozițiilor celor mai favorabile din cele două coduri penale – cel vechi și cel nou – întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribuit care nu îi revine și anume acela de legiuitor.
În opinia Curții această interdicție își are temeiul chiar în redactarea art.5 C.p.conform cu care se aplică legea care conține prevederi mai favorabile și nicidecum dispozițiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia și mai favorabilă inculpatului.
Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C. din ambele coduri penale, Curtea constată ,în aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, că în prezenta cauză legea penală mai favorabilă este Codul penal din anul 1969.
Curtea are în vedere în acest sens că deși pentru art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 ce are corespondent în art. 335 alin. 2 Cod penal sunt prevăzute aceleași limite de pedeapsă, pentru art.87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 5 ani închisoare, iar în corespondentul acestei infracțiuni ce se regăsește în art. 336 alin. 1 Cod penal se instituie tot pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, însă alternativ cu pedeapsa amenzii.
Deși actualul Cod penal prevede un regim sancționator mai blând pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal (art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002), regimul concursului de infracțiuni reglementat în art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ,prin stabilirea unui spor fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite este mult mai aspru decât cel prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, care lasă la aprecierea judecătorului dacă se aplică sau nu un spor de pedeapsă.
De asemenea, și din prisma modalității de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și urm. din Codul penal din anul 1969, Curtea constată că tot Codul penal din anul 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.
De altfel, potrivit art. 15 alin.1 din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, iar potrivit alin. 2 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. 1 este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Prin urmare, având în vedere în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-l privește pe inculpatul C. C. din ambele coduri penale, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și cele prevăzute de art. 335 alin. 2 și art. 336 alin. 1 din Codul penal, regimul sancționator al concursului de infracțiuni și modalitatea de executare,Curtea constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din anul 1969.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului C. C., Curtea apreciază că au fost corect individualizate de instanța de fond,având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p., nejustificându-se reținerea în favoarea acestuia vreuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 din Codul penal din anul 1969 și reducerea cuantumului pedepselor.
Potrivit Codului penal din anul 1969,aplicarea dispozițiilor art. 74 că nu este obligatorie pentru instanța de judecată,în procesul complex al individualizării pedepsei, instanța de judecată fiind singura în măsură să stabilească dacă o anumită împrejurare merită să fie calificată ca atare, pe baza cunoașterii influenței concrete pe care o împrejurare sau alta o are asupra gravității faptei și pericolului social al infractorului,conform cu adevărul și potrivit intimei sale convingeri.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că,prima instanță aplicând inculpatului C. C. o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.320ind.1 C.p.p. din vechea reglementare și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.320ind.1 C.p.p. din vechea reglementare și dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei celei mai grele de 1 an închisoare în condițiile art.81 și urm. C.p. din anul 1969,a realizat o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei fapte comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Este adevărat că apelantul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor deduse judecății,însă la aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor comise, care sunt infracțiuni de pericol, prin comiterea unor astfel de infracțiuni punându-se în pericol siguranța circulației rutiere și a participanților la trafic.
De asemenea,Curtea nu poate ignora împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, alcoolemia extrem de ridicată pe care o avea apelantul inculpat,fiind depășită cu mult limita legală,respectiv 2,10 gr.% și 1,90 gr.%,urmarea care s-ar fi putut produce prin comiterea unor astfel de infracțiuni,precum și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a normelor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice,având numeroase abateri.
Prin urmare,în opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și nicidecum reducerea cuantumului pedepselor aplicate sau stabilirea unor pedepse constând în amendă penală.
De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptelor comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.,va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.698 din data de 25.11.2013,pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.698 din data de 25.11.2013,pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-C. C. M. N.
GREFIER
C.-M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. C. D. – Judecătoria Cornetu
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 112/2014. Curtea de... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
