Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 24/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 24/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.24
Ședința publică din data de 31.01.2013
Curtea compusă din:
Președinte M. N.
Judecător C. C. C.
Grefier S. C. - M.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de apelantul intimat inculpat S. D. I. împotriva sentinței penale nr.83 din data de 21.03.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera,în baza art.306 C.p.p., a amânat pronunțarea la datele de 25.01.2013 și 31.01.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor formulate, constată următoarele:
Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr.83/F din data de 21.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal a condamnat pe inculpatul S. D. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru furtul din noaptea de 16/17.09.2010.
În temeiul art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru furtul din nopțile de 23/24.01.2011 și 18/19.02.2011.
În temeiul art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. e, g, i Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru furtul din noaptea de 12/13.06.2011.
În temeiul art. 269 al.1 Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evadare.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal a dispus ca inculpatul S. D. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni prev. de art. 862 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 al. 1 Cod penal după cum urmează:
a) să se prezinte a dată la 3 luni la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, date ce urmează a fi comunicate aceluiași serviciu.
A pus în vedere inculpatului potrivit art. 359 Cod procedură penală dispozițiile art. 83, 84 și 864 Cod penal a căror nerespectare atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 Cod penal a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din datele de 30.06/01.07.2011 și 26.07/27.07.2011 precum și perioada arestării preventive de la data de 27.07.2011 la zi.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 1.500 lei către partea civilă N. V., 300 lei către partea civilă N. A., 250 lei către partea civilă R. A., 1.500 lei către partea civilă B. G., 2.000 lei către partea civilă S. D. și 700 lei către partea civilă Z. M., sume ce reprezintă despăgubiri civile.
A obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 337/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul S. D. I., fiul lui I. și M., născut la data de 26.01.1987, în ., CNP_, cu domiciliul în ., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:
- art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal
- art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
- art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal
- art. 269 Cod penal
totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal (furtul celor patru roți de la autoturismul F. B.) și art. 269 Cod penal (evadare).
S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul S. D. I. în noaptea de 16/17.09.2010 a sustras cantitatea de 400 litri motorină, prin efracție, din rezervoarele a două autotiruri parcate în loc public, în nopțile din 23/24.01.2011 și 18/19.02.2011, prin efracție a pătruns în interiorul a trei autoturisme, în noaptea de 12/13.06.2011 a sustras prin efracție patru roți de la un autoturism F. B., parcat pe o stradă din municipiul Slobozia și la data de 27.07.2011, în timp ce era transportat spre o autospecială, fiind sub puterea unui mandat de arestare preventivă, a fugit de sub escortă.
La urmărirea penală au fost administrate probe constând în plângerile formulate, declarațiile părților vătămate, cercetarea la fața locului, planșe foto, rapoarte tehnico științifice dactiloscopice, declarații inculpat.
Cu ocazia cercetării judecătorești au fost administrate aceleași probe în plus fiind audiați martori propuși de inculpat și martorul S. D. D., jandarmul care l-a imobilizat pe inculpat după ce acesta a evadat.
De asemenea au fost audiați martorii asistenți la cercetare.
Inculpatul a fost audiat atât la urmărirea penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești și nu a recunoscut comiterea faptelor.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Inculpatul S. D. I. locuiește în . și uneori vine în mun. Slobozia. La data de 17.09.2010, organele de poliție au fost sesizate că în noaptea de 16/17.09.2010, din rezervoarele a două tiruri (_ și_ ), s-a sustras prin efracție cantitatea de 400 litri motorină. Tirurile erau parcate în loc public, respectiv în zona Complexului Kaufland din mun. Slobozia.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-au ridicat urme dactiloscopice de pe lampa de semnalizare dreapta spate a autotrenului_ . Comparate cu impresiunile digitopalmare ale inculpatului S. D. I., s-a constatat că urma papilară ridicată de pe suprafața lămpii de semnalizare a autotrenului_ a fost creată de impresiunea zonei hipotenare de la mâna dreaptă a inculpatului S. Dănu I.. Prin sustragerea a 400 litri motorină s-a creat un prejudiciu de 2200 lei.
În noaptea de 18/19.02.2011 autoturismul OPEL Astra cu numărul de înmatriculare_ a fost spart, sustrăgându-se un extinctor și o lampă de semnalizare. S-a ridicat cu ocazia cercetării la fața locului o urmă papilară de pe un suport metalic aflat pe scaunul din dreapta față. În urma comparării cu impresiunile inculpatului s-a constatat că urma găsită a fost creată de impresiunea degetului inelar de la mâna stângă a inculpatului S. D. I.. Autoturismul aparținea numitului B. G..
La data de 24.01.2011, două autoturisme_ și_ au prezentat geamul din față dreapta spart, urme de scotocire în interior, fără a se sustrage vreun obiect.
În interiorul autoturismului_ a fost găsită o hartă turistică de pe care s-a ridicat o urmă digitală care comparată cu impresiunile inculpatului a dus la concluzia că a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului S. D. I..
La data de 13.06.2011, partea vătămată S. D. a sesizat Poliția Slobozia că în noaptea de 12/13.06.2011, persoane necunoscute i-au sustras cele patru roți de la autoturismul F. B. cu numărul de înmatriculare_, parcat pe . mun. Slobozia. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate trei fragmente de urme papilare de pe autoturismul F. B.. Prin raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică se concluzionează în sensul urmele palmare ridicate de pe suprafața exterioară a autoturismului_ au fost create de numitul S. I.. De menționat este faptul că numitul S. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei.
În această cauză inculpatul a fost reținut de la data de 30.06.2011 orele 17,00 până la 01.07.2011, orele 17,00.
Inculpatul S. D. I. a fost reținut în cauza privind comiterea unor furturi (mai puțin furtul roților de la autoturismul F. B.) de la 26.07.2011, orele 15,30 până la 27.07.2011, orele 15,30.
La data de 27.07.2011 dimineața inculpatul a fost dus la Judecătoria Slobozia pentru judecarea cererii formulate de procuror privind arestarea preventivă a acestuia. După judecarea cererii ce a fost admisă prin încheierea nr.21 pronunțată în dosarul nr._ și a emiterii mandatului de arestare pe o perioadă de 29 de zile inculpatul S. D. I. a fost dus de escortă spre autospeciala de poliție pentru a fi transportat la Arest,inculpatul având cătușe la mâini. Când s-a apropiat de ușa autospecialei, inculpatul a luat-o la fugă, parcurgând în jur de 10 metri, însă spre el s-a îndreptat un jandarm ce se afla în curtea Judecătoriei Slobozia. Inculpatul a încercat să îl evite pe jandarm luând-o în partea stângă, însă acesta l-a alergat și l-a imobilizat trântindu-l la pământ.
Jandarmul care l-a imobilizat este S. D. D., fiind audiat ca martor în fața instanței.
Martorul a descris în detaliu, modul cum inculpatul a evadat din stare legală de deținere și cum a procedat la imobilizarea acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor de furt, nici evadarea, solicitând achitarea.
Tribunalul a apreciat ca nesincere declarațiile inculpatului precum și ale martorilor propuși de acesta inclusiv soția sa privind prezența inculpatului la data comiterii faptelor în localitatea D. sau altele.
Inculpatul nu a prezentat nici o explicație plauzibilă referitor la existența amprentelor sale digitale pe autovehiculele care au fost efractate.
Tribunalul având în vedere cele ce preced a constatat cu inculpatul a comis cu intenție toate faptele așa cum au fost descrise în situația de fapt.
În drept, fapta inculpatului S. D. I. care în noaptea de 16/17.09.2010 a sustras cantitatea de 400 litri motorină, prin efracție, din rezervoarele a două autotiruri parcate în loc public, constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care în nopțile din 23/24.01.2011 și 18/19.02.2011, prin efracție a pătruns în interiorul a trei autoturisme, dintr-unul sustrăgând bunuri, constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la aceste fapte, de intervalul dintre comiterea lor, tribunalul a reținut că inculpatul a acționat în baza unei singure rezoluții astfel că se va aplica art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiune continuată.
Fapta inculpatului S. D. I., în noaptea de 12/13.06.2011 a sustras prin efracție patru roți de la un autoturism F. B., parcat pe o stradă din municipiul Slobozia, constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal.
Fapta inculpatului S. D. I. care la data de 27.07.2011, în timp ce era transportat spre o autospecială, fiind sub puterea unui mandat de arestare preventivă, a fugit de sub escortă, constituie infracțiunea de evadare, prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a comis infracțiunile înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, acestea sunt în concurs real astfel că se vor aplica art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Textele de lege au fost enunțate în ședință publică, iar în baza lor inculpatul urmează a fi condamnat.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal și anume gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, împrejurările comiterii faptei, urmările grave ale acesteia, precum și persoana inculpatului încât să se realizeze eficient și scopul pedepsei, așa cum este circumscris la art.52 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul deși nu a recunoscut comiterea faptelor, acesta a avut o conduită generală bună, este căsătorit, are un copil minor, nu a mai fost condamnat astfel că urmează a-i aplica minimul de pedeapsă prevăzut de lege.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate tribunalul a apreciat că, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul său, sunt întrunite în cauză în mod cumulativ condițiile de admisibilitate ale acordării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În baza art.86 ind.3 inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere stabilite de instanță și anume: să se prezinte, o dată la 3 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Conform art.863 al.2 Cod penal datele de mai sus comunicându-se Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.
În baza art.359 Cod procedură penală a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864 alin.1 Cod penal atrăgându-i-se atenția că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune suspendarea acordată se va revoca iar pedeapsa se va executa în întregime.
Totodată a atras atenția inculpatului asupra consecințelor legale în cazul săvârșirii altei fapte penale în cursul termenului de încercare, la fel și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, potrivit art.359 Cod pr. penală și art.86 ind.4 Cod penal.
Tribunalul a dispus în temeiul art.350 al.3 lit. b Cod pr. penală punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A luat act că inculpatul a fost reținut în datele de 30.06./01.07.2011 și 26.07./27.07.2011, arestat preventiv în perioada 27.07.2011 la zi și a computat din pedeapsă această perioadă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie;
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.p., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României(hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii(hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cât privește acțiunea civilă a constatat că persoanele vătămate s-au constituit părți civile cu contravaloarea bunurilor sustrase astfel că tribunalul a admis acțiunea civilă, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil.
În consecință inculpatul a fost obligat la 1.500 lei către partea civilă N. V., 300 lei către partea civilă N. A., 250 lei către partea civilă R. A., 1.500 lei către partea civilă B. G., 2.000 lei către partea civilă S. D. și 700 lei către partea civilă Z. M., sume ce reprezintă despăgubiri civile.
Față de soluția de condamnare instanța a obligat inculpatul în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul S. D. I..
P. de pe lângă Tribunalul Ialomița a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie ,sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate ,atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, apreciind că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse în cuantum mai ridicat și cu executare în regim de detenție, întrucât faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, în condițiile în care au fost comise în public,pe timpul nopții,prin efracție, inculpatul nerecunoscând săvârșirea infracțiunii ,deși pe autoturismele părților vătămate au fost găsite amprentele aparținând inculpatului,acesta neoferind vreo explicație plauzibilă în ceea ce privește existența amprentelor sale.
În raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului care a săvârșit un concurs de infracțiuni,a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat,cu executare în regim de detenție.
Cu ocazia dezbaterilor,procurorul de ședință a extins motivele de recurs,arătând că un alt motiv se referă la greșita soluționare a laturii civile,respectiv greșita obligare la despăgubiri către partea civilă N. A., în condițiile în care în cursul cercetării judecătorești a declarat că nu se constituie parte civilă, solicitând totodată înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă Z. M.,posesor al autoturismului_ ,în raport de care apreciază că nu s-a dovedit fără putință de tăgadă săvârșirea infracțiunii de către inculpat în dauna acestei părți civile.
Inculpatul S. D. I. a solicitat admiterea apelului,desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa pentru infracțiunile de furt calificat în temeiul art.11 pct.2 rap.la art.10 lit.c C.p.p.,iar pentru săvârșirea infracțiunii de evadare în temeiul art.11 pct.2 rap.la art.10 lit. d C.p.p.,arătând că din probele administrate nu rezultă comiterea infracțiunilor de furt calificat, iar acuzația se bazează exclusiv pe amprentele ridicate, că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a dispus numai audierea unor martori asistenți,că deși a fost admisă audierea tuturor martorilor asistenți de la fața locului, a audiat alți martori în cauză ce nu au fost propuși nici de inculpat, nici de procuror și fără a pune în discuție părților această probă;că a audiat în calitate de martori doi polițiști care au efectuat cercetarea penală în dosar și i-a respins întrebările prin care intenționa să dovedească că martorii asistenți – polițiști nu au participat efectiv la cercetarea la fața locului, fiind în timpul programului;că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins cererea de constatare a nulității unor acte de urmărire penală în temeiul art. 197 alin. 4 teza ultimă Cod procedură penală și anume procesul – verbal de cercetare la fața locului din 17.09.2010 (a fost folosit un singur martor asistent, iar numele și datele acestuia au fost inserate în procesul verbal cu alt scris), procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 24.01.2011 (în raport de declarația unuia dintre martorii asistenți B. M.), procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 20.02.2011 (fără a se folosi martor asistenți).
În ceea ce privește infracțiunea de evadare,a arătat că,față de poziția sa psihologică,respectiv se afla în stare de detenție,soția sa născuse în perioada în care acesta era arestat preventiv și a cerut voie să meargă către gard pentru a-și vedea copilul,însă nu i s-a dat voie, astfel încât a încercat să alerge către gard să-și vadă copilul, nu a dorit să evadeze întrucât era imposibil din punct de vedere practic și era conștient că nu avea unde să se ducă.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală apelată, în conformitate cu dispozițiile art.361 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Soluția de condamnare a inculpatului S. D. I. adoptată de instanța de fond este justificată, fiind pe deplin susținută, în opinia Curții, de materialul probator existent la dosarul cauzei.
Din probele administrate, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă, rapoartele de constatare tehnico-științifică, notele raport întocmite de lucrătorii de poliție, raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare și declarațiile martorilor P. M., N. T., S. D. D., B. M., B. D. G. rezultă, fără dubiu,că inculpatul S. D. I. , în noaptea de 16/17.09.2010, a sustras cantitatea de 250 litri motorină, prin efracție, din rezervorul autotirului cu nr. de înmatriculare_ parcat în loc public,că în nopțile din 23/24.01.2011 și 18/19.02.2011, prin efracție, a pătruns în interiorul a trei autoturisme(_ ,_ și_ ), dintr-unul sustrăgând bunuri,că în noaptea de 12/13.06.2011 a sustras prin efracție patru roți de la un autoturism F. B. cu nr.de înmatriculare_, parcat pe o stradă din municipiul Slobozia și că la data de 27.07.2011, în timp ce era transportat spre o autospecială, fiind sub puterea unui mandat de arestare preventivă, a fugit de sub escortă.
Audiat fiind în legătură cu faptele deduse judecății, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, inculpatul S. D. I. nu a recunoscut faptele de furt calificat reținute în sarcina sa, arătând că nu a sustras nici unul dintre bunurile menționate în actul de sesizare, iar în legătură cu infracțiunea de evadare a precizat că nu a fugit de sub escortă, ci s-a deplasat spre locul unde se afla soția și copilul său pe care dorea să-i ia în brațe.
Însă,din raportul de constatare tehnico–științifică nr._/A/26.07.2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița rezultă că urma papilară ridicată de pe suprafața suportului metalic descoperit pe scaunul din dreapta față cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului din autovehiculul_ a fost creată de impresiunea degetului inelar de la mâna stângă a numitului S. D. I..
Din raportul de constatare tehnico–științifică nr._/A/26.07.2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița rezultă că urma digitală ridicată de pe harta turistică descoperită cu ocazia efectuării cercetării la fața locului în interiorul autoturismului_ a fost creat de impresiunea degetului mare de la mâna dreaptă a numitului S. D. I..
Din raportul de constatare tehnico–științifică nr._/A/25.07.2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița rezultă că urma papilară ridicată de pe CD-ul examinat cu ocazia cercetării la fața locului în cazul tentativei de furt din autoturismul_ din noaptea de 23/24.01.2011 a fost creată de impresiunea degetului inelar de la mâna stângă a numitului S. D. I..
Din raportul de constatare tehnico–științifică nr._/A/26.07.2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița rezultă că urma papilară ridicată de pe suprafața lămpii de semnalizare dreapta spate de la autoturismul_ cu ocazia cercetării la fața locului în cauza privind furtul a 400 litrii de motorină din rezervoarele autoturismului_ și_ comis în noaptea de 16/17.09.3022 a fost creată de impresiunea zonei hipotenare de la mâna dreaptă a numitului S. D. I..
De asemenea, din raportul de constatare tehnico–științifică nr._/A/ din data de 29.06.2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița rezultă că urmele palmare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe suprafața exterioară a autoturismului_ au fost create de numitul S. D. I..
Prin urmare, în contextul celor arătate, având în vedere constatările și concluziile rapoartelor de constatare tehnico–științifică susmenționate, ce reprezintă probe științifice și care se coroborează cu plângerile și declarațiile părților vătămate, cu procesele verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexă și cu declarațiile martorilor P. M. și B. D. G., Curtea constată că în mod justificat s-a reținut în sarcina inculpatului S. D. I. că, în noaptea de 16/17.09.2010, a sustras cantitatea de 250 litri motorină, prin efracție, din rezervorul autotirului cu nr. de înmatriculare_ parcat în loc public,că în nopțile din 23/24.01.2011 și 18/19.02.2011, prin efracție, a pătruns în interiorul a trei autoturisme(_ ,_ și_ ), dintr-unul sustrăgând bunuri,că în noaptea de 12/13.06.2011 a sustras prin efracție patru roți de la un autoturism F. B. cu nr. de înmatriculare_, parcat pe o stradă din municipiul Slobozia, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.
De altfel, inculpatul S. D. I., deși a negat comiterea tuturor acestor fapte, nu a fost în măsură să ofere o explicație plauzibilă cu privire la identificarea în toate aceste cazuri la fața locului a urmelor sale papilare sau palmare.
De asemenea, martorii propuși de inculpat, B. F. și Neguși P., nu au confirmat prezența inculpatului într-o altă locație decât la locul săvârșirii faptelor.
În ceea ce o privește pe martora S. G., este adevărat că aceasta a declarat că inculpatul nu a lipsit noaptea de acasă în perioadele în care se susține că ar fi furat diferite bunuri, însă Curtea apreciază ca fiind subiectivă declarația sa și că aceasta nu poate fi luată în considerare, dat fiind calitatea sa de soție a inculpatului S. D. I. și materialul probator anterior menționat, din care rezultă cu certitudine comiterea faptelor de furt calificat anterior menționate de către apelantul inculpat.
Referitor la criticile ce vizează procesele verbale de cercetare la fața locului, din actele dosarului nu rezultă nici-un indiciu care să creeze dubii instanței de judecată cu privire la veridicitatea aspectelor consemnate în acestea de către organele de urmărire penală sau cu privire la corectitudinea sau obiectivitatea lucrătorilor de poliție sau legalitatea activităților desfășurate.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. 2 Cod procedură penală, organul de urmărire penală efectuează cercetarea la fața locului în prezența martorilor asistenți, afară de cazul când aceasta nu este posibil, iar conform art. 131 alin. 1 Cod procedură penală despre efectuarea cercetărilor la fața locului se încheie proces – verbal care printre altele trebuie să cuprindă mențiunile arătate în art. 91.
Potrivit art. 91 alin.1 lit.c Cod procedură penală, procesul–verbal trebuie să cuprindă numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți, când există.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale sus menționate, cercetarea la fața locului se realizează în prezența martorilor asistenți numai când acest lucru este posibil, prezența unui singur martor asistent sau a nici unuia nefiind în măsură să conducă la constatarea nulității proceselor verbale de cercetare la fața locului, în prezenta cauză procesele verbale de cercetare la fața locului fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În ceea ce privește audierea martorilor asistenți în calitate de martori, instanța de judecată este cea care apreciază dacă, în raport de actele dosarului, o astfel de probă este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei,ca de altfel și în situația întrebărilor adresate de părți martorilor.
De altfel, în fața instanței de apel, inculpatul S. D. I. nu a solicitat administrarea unei astfel de probe.
Referitor la fapta de furt calificat în dauna părții vătămate Z. M. ,din noaptea de 16/17.09.2010, Curtea nu va reține în sarcina inculpatului S. D. I. și comiterea acestei fapte, în condițiile în care inculpatul a avut o poziție de nerecunoaștere, iar în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de partea vătămată Z. M. nu a fost identificată nici-o urmă papilară sau palmară care să aparțină inculpatului,neexistând la dosarul cauzei nici o probă care să formeze convingerea fermă că inculpatul a săvârșit această faptă.
Având în vedere că în ceea ce privește faptele de furt calificat din noaptea de 16/17.09.2010 nu au fost aplicate, nici prin actul de sesizare a instanței, nici de către instanța de fond ,dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal, deși se impunea, dat fiind reținerea a două acte materiale de furt calificat în dauna două părți vătămate, nu se impunea, în contextul celor arătate, punerea în discuție a unei schimbări de încadrare juridică, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit.e,g,i Cod penal pentru furtul din noaptea de 16/17.09.2010.
În ceea ce privește infracțiunea de evadare, Curtea constată că încadrarea juridică corectă este în dispozițiile art. 20 Cod penal rap. la art.269 alin. 1 Cod penal, fapta comisă de inculpat fiind în faza de tentativă.
Potrivit art. 269 alin. 1 Cod penal evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoarea de 6 luni la 2 ani.
În alineatul 4 al aceluiași articol se arată că tentativa se pedepsește
Din examinarea acestui text de lege rezultă că elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni îmbracă forma unei acțiuni de părăsire a locului în care făptuitorul este legal reținut sau deținut fără a avea încuviințarea obținută în condițiile legii.
Evadarea se consumă în momentul în care părăsirea stării legale de reținere sau deținere a devenit efectivă, consumarea faptei având loc când persoana a reușit să dobândească, urmare a evadării, starea de libertate.
Tentativa constă în săvârșirea de acte care duc efectiv la îndeplinire rezoluțiunea infracțională, deci, din efectuarea de acte de executare, executare care se desfășoară între ultimul moment al fazei actelor de pregătire și momentul consumării.
Tentativa reprezintă o parte din desfășurarea activității infracționale și se găsește material într-un raport de antecedență cauzală, de legătură de la cauză la efect față de rezultatul final, care s-ar fi produs dacă fapta nu ar fi rămas în forma imperfectă a unei executări neterminate sau fără rezultat.
Fapta consumată este forma perfectă, tipică a infracțiunii, se realizează în momentul final al executării, al desfășurării activității infracționale și reprezintă înfăptuirea integrală atât a conținutului material al infracțiunii, deci realizarea laturii obiective, respectiv acțiunea sau inacțiunea, cât și urmarea păgubitoare sau primejdioasă.
În prezenta cauză, din declarația martorului S. D. D. rezultă că inculpatul S. D. I., aflându-se sub escortă, a fugit pe la ieșirea de acces auto unde se afla mașina poliției spre gardul instanței, având cătușele la mâini, fiind prins de martor la aproximativ 7-10 metrii de grad, acesta desfășurându-și activitatea de jandarm în cadrul Judecătoriei Slobozia.
De asemenea, din declarațiile martorilor N. T. și P. M. și notele raport întocmite de lucrătorii de poliție reiese că după ce s-a dispus de către Judecătoria Slobozia arestarea preventivă a inculpatului, în momentul în care trebuia să urce în mașina poliției, acesta fiind încătușat, a fugit pe lângă mașină în direcția porții de acces auto de la Judecătoria Slobozia, fiind prins și imobilizat după cca. 10 metri de un jandarm.
În contextul celor arătate, Curtea apreciază că fapta comisă de inculpatul S. D. I. a rămas în faza tentativei, părăsirea stării legale de deținere nefiind efectivă, nefiind produsă urmarea imediată, respectiv dobândirea stării de libertate, inculpatul fiind prins și imobilizat după câțiva metri în incinta Judecătoriei Slobozia, acesta cu cătușele la mâini nereușind să părăsească curtea Judecătoriei Slobozia, noțiunea de evadare cuprinzând în ea atât acțiunea de evadare, cât și rezultatul acesteia.
În ceea ce privește susținerile apelantului inculpat cu privire la comiterea acestei fapte, acestea nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, din declarațiile martorilor P. M., N. T. și S. D. D. nerezultând aspectele învederate de inculpat, martorul S. D. D. precizând în fața instanței că nu era nici-o persoană în afara incintei Judecătoriei Slobozia, întrucât dacă era ar fi văzut-o.
Prin urmare, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală cu privire la această faptă, care a fost comisă de inculpatul S. D. I. cu forma de vinovăție cerută de lege, fiind dovedită pe deplin prin probele anterior menționate, inculpatul cunoscând foarte bine că a fost arestat preventiv și cu toate acestea, având cătușe la mâini a fugit de sub escorta poliției cu intenția de a părăsi curtea Judecătoriei Slobozia.
Referitor la pedepsele aplicate de instanța de fond, Curtea apreciază că au fost corect individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 269 alin. 1 Cod penal, Curtea îl va condamna pe inculpatul S. D. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că,menținând pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile de furt calificat și aplicând inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă de evadare și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni,în condițiile art.86ind.1 și urm.C.p.,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei fapte comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La stabilirea și aprecierea acestor pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Curtea are în vedere, pe de o parte, natura și gravitatea în concret a fiecărei faptei comise,modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora,astfel cum au fost arătate și urmările produse sau care s-ar fi putut produce,respectiv prejudiciile modice cauzate.
Pe de altă parte, Curtea ține cont de împrejurarea că inculpatul S. D. I. este căsătorit și are un copil minor.
De asemenea, Curtea apreciază, în special la alegerea modalității de executare, că nu trebuie ignorat că ,în prezenta cauză,apelantul intimat inculpat, a fost reținut și arestat preventiv din data de 26.07.2011 până la data de 21.03.2012, fiind în măsură să conștientizeze pe deplin care sunt consecințele comiterii unor fapte prevăzute de legea penală,cele aproximativ 8 luni petrecute în stare de arest preventiv constituind un serios avertisment pentru inculpat.
Prin urmare,în prezenta cauză ,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică atât necesitatea aplicării unor pedepse orientate la minimul special și stabilirii unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art.86ind.1 și urm. C.p.,fiind în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
De asemenea, și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită de instanța de fond în raport de natura faptelor comise,Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar si la decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea va lua act că partea civilă N. A. a renunțat la despăgubiri.
În acest sens, Curtea are în vedere că la termenul de judecată din data de 14.12.2011 partea vătămată N. A. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu are nici-o pretenție de la inculpat .
Referitor la partea vătămată Z. M., având în vedere considerentele anterior expuse, va înlătura obligarea inculpatului la plata către această parte a sumei de 700 lei.
În ceea ce privește pe partea civilă R. A. A. acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei, reprezentând degradările autoturismului, respectiv geamurile, portiera dreapta față, spate.
Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul S. D. I. a sustras vreun bun din autoturismul acestei părți vătămate,reținându-se tentativă la furt calificat,Curtea,de asemenea,va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 250 lei, despăgubiri civile, către partea civilă R. A. .
Ca atare,pentru considerentele expuse,Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul S. D. I. împotriva sentinței penale nr.83F din data de 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Va desființa,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În temeiul art.334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din art.269 alin.1 Cod penal în art.20 rap. la art.269 alin.1 Cod penal și va condamna pe inculpatul S. D. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal inculpatul S. D. I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Va Iua act că partea civilă N. A. a renunțat la despăgubiri.
Va înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 250 lei, despăgubiri civile, către partea civilă R. A. și la plata sumei de 700 lei,despăgubiri civile, către partea civilă Z. M..
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă perioada reținerii din datele de 30.06./1.07.2011 și 26.07/27.07.2011 precum și perioada arestării preventive de la 27.07.2011 la 21.03.2012.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a).Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul S. D. I. împotriva sentinței penale nr.83F din data de 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Desființează,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă și repune în individualitatea lor pedepsele componente.
În temeiul art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din art.269 alin.1 Cod penal în art.20 rap. la art.269 alin.1 Cod penal și condamnă pe inculpatul S. D. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de evadare.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal inculpatul S. D. I. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Ia act că partea civilă N. A. a renunțat la despăgubiri.
Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 250 lei, despăgubiri civile, către partea civilă R. A. și la plata sumei de 700 lei,despăgubiri civile, către partea civilă Z. M..
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsă perioada reținerii din datele de 30.06./1.07.2011 și 26.07/27.07.2011 precum și perioada arestării preventive de la 27.07.2011 la 21.03.2012.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. N. C. C. C.
GREFIER
S. C. - M.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. T. O. – Tribunalul Ialomița – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 182/2013.... → |
|---|
