Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1285/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 1285/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR. _ (_ )
DECIZIA PENALĂ Nr.1285/R
Ședința publică din data de 08 iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. M.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: S. E. C.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul M. lONUȚ împotriva sentinței penale nr.1358/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. lonuț personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu D. E. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București - SAJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat M. lonuț solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, dând o mai mare eficiență dispozițiilor art.3201 C.p.p., pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul aplicării unei pedepse sub limita specială prevăzută de lege, având în vedere poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptei comise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat, considerând că instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, i-a aplicat acestuia o pedeapsă corect individualizată.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și deducerea arestului preventiv în perioadele 02.11._12 și 04.12.2012 la zi, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat M. lonuț, având ultimul cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1358/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 37 alin. 1 lit. a Cp și art. 320/1 alin. 7 Cpp, a fost condamnat inculpatul M. I. C., fiul lui F. și L., născut la 12.02.1984 în București, CNP_, cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, domiciliat în București, .-3, .. 14, sector 4, f.f.l. în București, ., nr. 114, ., sector 4, în prezent încarcerat în Penitenciarul București Rahova, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (acte materiale comise la 20.10.2012 și 02.11.2012 în dauna părților vătămate . și .).
În baza art. 61 Cp, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2560/18.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare la 22.11.2011, contopește restul neexecutat de 113 zile din respectiva pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cp, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cp, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de la 02.11.2012 la 03.11.2012 și perioada arestării preventive de la 04.12.2012 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cpp, s-a mentinut măsura arestării inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate . și . nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cp, s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 80 lei, dobândită din valorificarea bunurilor sustrase de la partea vătămată ..
Prin încheierea din data de 20 mai 2013, în baza art. 195 Cpp, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în paragraful 4 din minuta sentinței penale nr. 1358/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în sensul că se va trece „În baza art. 88 Cp, deduce din pedeapsă perioada reținerii de la 02.11.2012 la 03.11.2012 și perioada arestării preventive de la 04.12.2012 la zi” și nu „În baza art. 88 Cp, deduce din pedeapsă perioada reținerii de la 02.11.2012 la 03.11.2011 și perioada arestării preventive de la 04.12.2012 la zi”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul_/P/2012 din data de 17.12.2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a fost trimis în judecată în judecată inculpatul M. I. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cp, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și 37 lit. a Cp.
In fapt, s-a reținut că la datele de 20.10.2012 și 02.11.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a sustras bunuri din magazinele aparținând părților vătămate . și ., cauzând un prejudiciu în cuantum de 288, 56 lei.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea următorului probatoriu administrat la urmărirea penală: procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală, procesul-verbal de depistare în flagrant din data de 02.11.2012, planșă fotografică privind bunurile sustrase de inculpat la data de 02.11.2012, dovada de restituire a bunurilor recuperate către reprezentantul părții vătămate ., procese-verbale de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere instalate în magazinele de unde au fost sustrase bunurile și suporturile optice, declarațiile martorilor P. C., G. N., N. F. I., fișa de cazier judiciar a inculpatului și declarațiile acestuia.
În ședința publică din 29.01.2013, după aducerea la cunoștință a disp. art. 70 alin. 2 Cpp, inculpatul a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, arătând totodată că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de disp. art. 320/1 Cpp privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. iar instanța a constatat aplicabilitatea disp. art. 320/1 Cpp.
În drept, actele inculpatului M. I. C., care la datele de 20.10.2012 și 02.11.2012, pe timp de zi și în locuri publice, a sustras bunuri din magazinele părților vătămate . și ., astfel cum au fost descrise mai sus, cu scopul de a și le însuși pe nedrept, cauzând un prejudiciu în cuantum total de 288, 56 lei, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. Unicitatea rezoluției infracționale rezultă din intervalele de timp apropiate la care s-au comis acțiunile de sustragere, din locurile unde s-au consumat acestea (magazine) și din modul de operare folosit (pătrunderea în magazin, sustragerea de bunuri de raft și ascunderea acestora sub îmbrăcăminte).
Tot în ce privește încadrarea juridică, în raport de mențiunile din fișa de cazier judiciar, s-a constatat că inculpatul a săvârșit faptă înainte de considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2560/18.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare la 22.11.2011. În executarea acestei pedepse inculpatul a fost încarcerat la 23.11.2011,pe durata 23.11._12 și liberat condiționat la 31.07.2012, în baza sentinței penale nr. 1687/26.07.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, cu un rest de 113 zile închisoare, si astfel au fost reținute în cauză dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cp privind recidiva mare postcondamnatorie.
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, instanța de fond a constatat că acest probatoriu dovedește existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și vinovăția în săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei cât si datele care caracterizează persoana inculpatului, și a apreciat că nu se impune ca sinceritatea inculpatului să fie reținută ca și circumstanță atenuantă, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul deja redus ca urmare a incidenței art. 320/1 Cpp, în contextul în care atitudinea de recunoaștere a fost una pur formală, inculpatul fiind pus în fața unor probe mai presus de orice îndoială, ultima faptă fiind și flagrantă. Mai mult, la momentul comiterii infracțiunii inculpatul era dependent de droguri, respectiv substanțe etnobotanice, factor cu potențial criminogen deloc de neglijat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul la data de 14 mai 2013, fiind înregistrat, la data de 14 iunie 2013 dosarul nr._, pe rolul acestei secții, cu prim termen de judecată la data de 08.07.2013, criticând hotărârea pentru netemeinicie, solicitând a se reducere cuantumul pedepsei, față atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a faptei comise.
Examinând cauza în temeiul art.3856 alin.1 și 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut si o corecta încadrare juridica faptelor reținută în sarcina inculpatului.
Curtea apreciază drept neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei aplicata de prima instanța întrucât la individualizarea pedepsei, aspect solicitat a fi analizat pe calea recursului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 C.p., la aplicarea și stabilirea pedepsei ținând seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de săvârșire, de conduita procesuala a inculpatului, de elementele ce caracterizează persoana acestuia.
Curtea nu poate retine nici critica formulata de inculpat intrucat atitudinea de recunoastere a faptei s-a datorat suprinderii în flagrant, atitudinea de rercunoaștere fiind una pur formală.Prin urmare, critica formulată de inculpat cu privire la nereținerea circumstanțelor atenuante cu consecința aplicării unei pedepse mai mici este justificată, mai ales ca la momentul săvârșirii faptei se afla sub influenta consumului de substanțe etnobotanice.
D. urmare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, și va deduce prevenția inculpatului de la data de 02.11.2012 până la data de 03.11.2012 și de la data de 04.12.2012 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 C. pr. pen., va obliga recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. I. C. împotriva sentinței penale nr.1358/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Deduce prevenția inculpatului de la data de 02.11.2012 până la 03.11.2012 și de la data de 04.12.2012 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. A. A. S. E. C.
GREFIER,
C. B.
Red.S.M.
Dact.EA-2ex/ 18.11.2013
JS4-D.S.G
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1281/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
