Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1281/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1281/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 1281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1281/R
Ședința publică din data de 08 iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. M.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. L. împotriva sentinței penale nr. 198 din data de 26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpatS. L., în stare de arest, asistat de avocat ales C. R. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București și avocat din oficiu T. A., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București – SAJ, lipsă fiind intimatele-părți vătămate O. I. și O. M. E..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-au depus motivele de recurs pentru inculpatul S. L..
Se prezintă apărătorul din oficiu T. A. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București – SAJ, desemnat pentru recurentul inculpatS. L., care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. L. critică soluția instanței de fond, considerând că în mod greșit s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Dezvoltă oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că instanța de fond, în analiza ansamblului probator administrat, a pus accent pe neconcordanțele dintre declarațiile inculpatului și ale celorlalți trei inculpați – autorii acestor fapte, audiați în faza de urmărire penală. Acești trei inculpați au dat declarații contradictorii între ele și nu relevă faptul că S. L. ar fi cunoscut ce activitate ilicită desfășoară aceștia.
Considerând că nu se poate încălca prezumția de nevinovăție, în cauză neexistând probe directe sau indirecte care, coroborate cu restul ansamblului probator, să justifice concluzia că inculpatul S. L. a avut intenția de a săvârși o infracțiune, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d C.p.p., faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă a intenției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, deducerea arestării preventive începând cu data de 08.10.2012 la zi și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Consideră că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a efectuat activități de complicitate morală la săvârșirea infracțiunii, având în vedere că, anterior, în mai multe rânduri, a mers cu mașina în jurul caselor părților vătămate, căutând locuințe în care se putea pătrunde în vederea sustragerii de bunuri.
Mai arată că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, alături de un coinculpat din prezenta cauză, iar în prezent este cercetat și în alte cauze penale.
Pe cale de consecință, consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată, solicitând menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
Recurentul inculpat S. L., având ultimul cuvânt, arată că a ajutat un prieten, nu a cunoscut intenția celor trei, precum și faptul că are o familie de care dorește să aibă grijă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/13.06.2012 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 C.pr.pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen. s-a scăzut din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 8.10.2012 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate O. M. E. și O. I. nu s-au constituit părți civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 08.10.2012, în jurul orelor 17,00, în baza unei rezoluții infracționale anterioare, inculpatul S. L. s-a întâlnit cu martorii condamnați I. F., D. M. și S. A. F. în cartierul D. din orașul P., județul I. cu scopul de a sustrage bunuri din imobilele aflate în construcție în zona străzii Mierlei din localitate.
Inculpatul și condamnații au hotărât să se deplaseze în zona vizată cu autoturismul marca VW Passat, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare PP2327AT – aflat în posesia inculpatului S. L. – având asupra lor ciorapi din material textil cu care să evite transferul urmelor papilare și chiar o șurubelniță cu care să forțeze .>
Pentru atingerea scopului propus, la aceeași dată, în jurul orelor 17,40, inculpatul S. L. a condus autoturismul menționat, în care se aflau condamnații I. F., D. M. și S. A. F. pe . P., apoi a traversat intersecția cu Șoseaua de Centură, îndreptându-se pe un drum neasfaltat către zona vizată, în stânga căreia se afla un teren viran și în dreapta imobile de locuit.
În apropierea locului faptei, inculpatul a condus autovehiculul cu viteză foarte redusă, ocupanții supraveghind imobilele din jur.
În jurul orelor 18,00 condamnații I. F., D. M. și S. A. F. au coborât din autoturism și s-au îndreptat către locuința părții vătămate O. M. E., în timp ce inculpatul S. L. a rămas în autoturism pentru a asigura paza.
În acest scop, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul, cu o viteză redusă, care îi permitea să observe și evalueze eventualele pericole pe mai multe străduțe către intersecția cu DN 3, după care s-a întors pe același drum, a parcat mașina pe terenul viran și a supravegheat zona timp de 45 de minute.
După ce condamnații au pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în locuința părții vătămate și au sustras un laptop, 2 aparate foto și diferite bijuterii din aur și argint, în aceeași modalitate au părăsit zona locului faptei îndreptându-se către locul în care îi aștepta inculpatul S. L..
Văzând apropierea acestora, inculpatul și-a tras șapca de pe cap și a făcut un semn cu aceasta, indicând astfel condamnaților I. F., S. A. F. și D. M. că drumul este liber. Ca urmare, aceștia au continuat să meargă pe câmp, urcându-se în autoturismul la volanul căruia se afla inculpatul.
Mijlocul de transport s-a pus imediat în mișcare pe un drum lăturalnic pe lângă pădure și a ajuns la intersecția cu DN 3, unde a fost oprit de către organele de poliție care supravegheaseră zona în baza unor informații care indicau că inculpatul S. L. este implicat în furturi din locuințe.
Cu ocazia controlului efectuat, asupra condamnaților I. F., S. A. F. și D. M. au fost găsite șosete de culori diferite și mai multe bijuterii.
Pe bancheta din spate, ocupată de martorii I. F. și D. M., au fost găsite o geantă conținând un laptop, o altă geantă conținând 2 aparate foto, o șurubelniță și diferite bijuterii – inventariate de către polițiști.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate O. M. E. cu procesul-verbal însoțit de planșă fotografică, din care rezultă că, la data de 8.10.2012, polițiști din cadrul IPJ I. – Serviciul Investigații Criminale, în baza unor informații care arătau că inculpatul S. L. este implicat în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, comise prin pătrunderea în locuințe, au supravegheat o zonă frecventată și folosită ca traseu de către inculpat.
În jurul orelor 17,40 au observat un autoturism marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare PP2327AT ieșind de pe . pe . P., județ I., la volan fiind observat inculpatul S. L., iar pe scaunul dreapta față și bancheta spate alte trei persoane. Efectuând supravegherea mașinii organele de poliție au constatat că acesta a urmat un traseu care trecea de intersecția cu șoseaua de centură, apoi, în jurul orei 17,50, a pătruns pe un drum neasfaltat, în stânga căruia se afla un teren viran și în dreapta imobile de locuit. Autovehiculul s-a îndreptat către zona cu imobile, circulând cu viteză foarte redusă, iar ocupanții observau imobilele din jur.
La ora 18,00 autoturismul a ieșit din zona imobilelor și a circulat cu viteză foarte redusă către intersecția cu DN 3 după care a efectuat o manevră de întoarcere pe același drum către o pădure situată în partea stângă a terenului viran, apoi inculpatul a parcat autoturismul pe terenul viran și a supravegheat zona timp de 45 de minute.
Efectuând verificări în zona imobilelor din vecinătatea locuinței părții vătămate, polițiștii au observat sărind gardul unui imobil trei indivizi, cu vârste cuprinse între 20-25 ani (identificați în persoana martorilor I. F., S. A. F. și D. M.), care și-au continuat drumul pe care inițial intrase autoturismul, deplasându-se cu atenție sporită la imobilele și persoanele din jur.
În acest timp, inculpatul S. L. și-a tras șapca de pe cap și a făcut un semn cu aceasta către martorii I. F., S. A. F. și D. M., iar aceștia au traversat drumul și au continuat să meargă pe câmp, urcându-se în autoturismul în care se afla inculpatul.
Cu ocazia controlului efectuat, asupra martorilor I. F., S. A. F. și D. M. au fost găsite șosete de culori diferite și mai multe bijuterii. Pe bancheta din spate, ocupată de martorii I. F. și D. M. au fost găsite o geantă conținând un laptop, o altă geantă conținând 2 aparate foto, o șurubelniță și diferite bijuterii – inventariate de către polițiști, bunuri despre care martorii au declarat verbal că le-au sustras.
Din procesul-verbal de conducere în teren a rezultat că inculpatul S. L. a indicat organelor de poliție traseul urmat din orașul P. până la locul săvârșirii infracțiunii, precum și locul în care martorii I. F., S. A. F. și D. M. au coborât din mașină și s-au deplasat pe câmpul aflat în partea dreaptă către imobilele de locuit. A mai indicat o casă, aflată la aproximativ 50 m depărtare unde, după plecarea martorilor, s-a deplasat cu mașina și i-a așteptat pe aceștia aproximativ 20-30 de minute.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a avut cunoștință despre intențiile infracționale ale condamnaților I. F., S. A. F. și D. M..
Cu ocazia prinderii în flagrant, întrebat fiind despre prezența sa la locul comiterii infracțiunii, inculpatul S. L. a declarat că, la data de 08.10.2012, a fost rugat telefonic de către prietenii săi, martorii I. F., S. A. F. și D. M. să vină în zona în care a fost oprit de către organele de poliție pentru a-i lua de lua de acolo întrucât “s-au certat cu niște persoane”.
După începerea urmăririi penale, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că, la data de 08.10.2012, în jurul orelor 17,30-18,00, venind de la spital de la o rudă de-a sa, se afla în orașul P. la intersecția străzilor Fagurilor cu Câmpului, în dreptul magazinului “M. din D.” cu autoturismul marca VW, model Passat, cu numărul de înmatriculare PP 2327AT, ce aparține cumătrului său V. G.. În acel moment la el au venit martorii I. F. și D. M., pe care îi cunoștea întrucât “vin des în cartierul D.” și l-au rugat să-i transporte până în apropierea comunei Brănești întrucât au de recuperate o sumă de bani de la muncitori care lucrează în acea zonă.
Susținând că “nu avea ce face”, inculpatul a acceptat propunerea martorilor și a plecat cu aceștia către . 10-15 metri, l-a observat pe prietenul său, martorul S. A. F., care i-a făcut cu mâna să oprească. După ce i-a întrebat unde merg, martorul S. A. F. le-a propus să-i însoțească, lucru care a fost acceptat.
În baza indicațiilor martorilor I. F. și D. M., inculpatul S. L. a condus autovehiculul către . intrat pe un drum pietruit unde aceștia i-au cerut să oprească. După ce i-au spus să aștepte în mașină aproximativ 5 minute, martorii I. F., S. A. F. și D. M. au coborât și au discutat lângă autovehicul. După ce au discutat, i-au cerut să-i mai aștepte încă 5 minute, apoi au plecat pe un câmp în direcția unor case aflate în construcție, aflate la o distanță de aproximativ 700-800 metri.
Inculpatul S. L. a așteptat 10 minute și, văzând că martorii nu mai vin, a pornit autoturismul și s-a deplasat pe direcția înainte cu scopul de a-i căuta și a circulat pe mai multe străzi. Pentru că nu i-a găsit a revenit către locul în care staționase cu intenția de a pleca către acasă. După ultimul viraj i-a observat pe cei trei alergând din direcția caselor către locul în care coborâseră din mașină, motiv pentru care a întors autovehiculul și i-a așteptat pe martori. Martorii I. F., S. A. F. și D. M. au ajuns la autoturism și au urcat în habitaclu “având asupra lor un rucsac sau o borsetă” și i-au cerut “să meargă mai repede”, fără însă a preciza motivul.
Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul S. L. a revenit asupra susținerilor inițiale, arătând că în jurul orelor 13,30-14,00, a venit de la sora sa S. G., internată la Spitalul Sf. I. și a oprit autoturismul în fața unui magazin din cartierul D.. În jurul orelor 17,00, în același loc, s-a întâlnit cu martorii I. F. și D. M., pe care îi cunoștea din vedere, aceștia cerându-i să-i transporte undeva, “pentru a lua niște bani de la muncitori”.
Inculpatul a declarat că nu știa locația în care trebuia să-i transporte pe martori, însă a acceptat și după ce au mers 10-15 metri, l-a observat pe martorul S. A. F., care a întrebat “unde mergem, s-a urcat în mașină și a zis că merge cu noi”. La indicațiile martorilor I. F. și D. M. a circulat pe mai multe străzi și a ajuns în zona unor case aflate în construcție sau chiar terminate, oprind mașina la aproximativ 500 m de acestea.
Martorii I. F., S. A. F. și D. M. au coborât din mașină și s-au îndreptat în către imobile. După ce s-a plimbat în zonă, în timp ce se întorcea cu intenția de a pleca spre casă, i-a văzut pe martorii I. F., S. A. F. și D. M. venind “în viteză” pe câmpul pe care plecaseră, “având ceva în mână”. Martorii i-au făcut semn să oprească, s-au urcat în mașină, “au aruncat obiectele în habitaclu” și i-au cerut să pornească mai repede întrucât “s-au certat cu muncitorii care vor să îi bată”. La aproximativ 3-400 metri depărtare au fost opriți de către organele de poliție, în urma controlului efectuat de către aceștia inculpatul observând “niște aparate de fotografiat și niște aur”
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul S. L. și-a nuanțat din nou, declarația susținând că a împrumutat autoturismul marca VW Passat, de culoare negru, cu numărul de înmatriculare PP2327AT de la cumătrul său pentru a-și vizita sora la spital, iar în jurul orelor 17,00 aștepta în colțul străzii Câmpului, la aproximativ 500 m de propria locuință, pentru a restitui mașina. În timp ce aștepta, i-a observat pe martorii I. F. și D. M., iar primul l-a rugat să-l transporte până în . lua o sumă de bani de la un muncitor “căruia i-ar fi vândut un telefon”. A fost de acord cu condiția ca durata călătoriei să nu fie mai mare de 20-30 minute.
După ce au plecat, la 15-20 metri, martorul S. A. F., aflat la . apropiere împreună cu soția și copilul i-a făcut semn cu mâna și s-a hotărât să meargă împreună cu ei.
Urmând instrucțiunile martorului I. F. au circulat pe drumul către . oprit în dreptul unor imobile aflate în construcție și unul chiar finalizat. Aici martorii I. F. și D. M. au coborât și l-au întrebat pe S. A. F. dacă merge cu ei, acesta fiind de acord. Toți trei au plecat pe câmp, prin spatele unui case aflate în construcție. După aproximativ 20 de minute inculpatul a pornit mașina și s-a deplasat în față, uitându-se pe fiecare străduță în căutarea martorilor, fără însă a reuși să-i localizeze pe aceștia.
Ca urmare, i-a mai așteptat pe martori încă 15-20 minute, apoi s-a hotărât să plece acasă. A pornit mașina și s-a pus în mișcare însă a auzit un fluierat și niște țipete așa că a oprit din noi. A coborât din mașină și l-a văzut pe martorul S. A. F. fugind din direcția caselor pe câmp, către locul în care el se afla, fiind urmat de către I. F. și D. M.. A observat că martorii I. F. și D. M. aveau ceva în mâini, gen rucsac sau borsetă. Și-a scos șapca de pe cap și a făcut cu ea un semn de nemulțumire, mișcând-o în față și reproșându-le celor trei că au întârziat.
Inculpatul a negat aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante referitoare la declarațiile sale cu privire la motivul prezenței în zona săvârșirii infracțiunii, semnalele pe care le-ar fi făcut cu șapca martorilor I. F., S. A. F. și D. M., faptul că ar fi supravegheat zona și ar fi asigurat paza locului faptei și faptul că telefonul său mobil a fost găsit având bateria acumulator scoasă, arătând că, deși a semnat actul menționat, nu l-a citit niciodată, fiind “zăpăcit”.
În declarația olografă dată imediat după momentul prinderii sale, martorul S. A. F. a susținut că, la 08.10.2012, în jurul orelor 18,30, se afla în cartierul D. și s-a întâlnit, lângă parc, cu prietenii lui I. F., S. L. și D. M., aceștia spunându-i că merg până în zona Centurii pentru a lua “niște bani de la un băiat”.
După ce martorii I. F. și D. M. i-au cerut inculpatului S. L. să oprească mașina, toți trei au coborât și s-au îndreptat către imobilele menționate. În drum către imobile, martorii I. F. și D. M. i-au propus să sustragă bunuri dintr-o locuință, unul dintre aceștia având o șurubelniță asupra sa. După sustragerea bunurilor, martorul a precizat că “pe același traseu pe care am venit ne-am deplasat spre locul unde ne aștepta S.”, toți trei alergând spre mașina inculpatului S. L., unde s-au urcat și au plecat.
Martorul S. A. F. și-a menținut declarația olografă, nuanțând doar că s-a întâlnit cu I. F., D. M. și inculpatul S. L. în cartierul D., iar după comiterea faptei au alergat către mașina în care “se afla S.”.
În fața procurorului, martorul S. A. F. a declarat că inculpatul S. L. nu a avut cunoștință despre furtul pe care l-a comis împreună cu I. F. și D. M..
Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, martorul a declarat că, în jurul orelor 18,00 se afla într-un parc din cartierul D. împreună cu soția și copilul, când i-a văzut pe prietenii săi I. F., D. M. și S. L., trecând pe stradă că “mașina lui S. L., un Passat de culoare neagră cu numere de Bulgaria”, cu care acesta “umbla de obicei”. După ce s-a urcat în mașină pe locul de lângă șofer, martorul I. F. i-a spus că merg spre Centura Bucureștiului pentru a se întâlni cu “un băiat” care urma să-i dea o sumă de bani, însă arată că nu știa ce reprezenta aceasta.
Au urmat un traseu la indicațiile martorului I. F., în timpul căruia au vorbit despre faptul că acesta din urmă urma să se întâlnească cu un băiat pentru a-i da niște bani și au oprit la o distanță de aproximativ 500 metri de imobile aflate în construcție. Niciunul dintre ei nu l-a întrebat pe martorului I. F. de ce trebuia acea persoană să-i dea bani.
După ce s-a oprit mașina, împreună cu martorii I. F. și D. M. au coborât, iar I. F. i-a cerut inculpatului să-i aștepte 5-10 minute. Imediat ce au coborât, inculpatul S. L. s-a pus în mișcare, luând-o spre înainte. Toți trei au plecat în direcția caselor, s-au uitat peste gard la o casă și au sărit în curte, apoi au intrat în casă și au luat bijuterii, un laptop, 2 aparate foto, toți trei căutând prin șifoniere și sertare.
După ce au luat bunurile, au sărit gardul înapoi și s-au îndreptat în fugă spre locul în care “ne lăsase mai devreme S.”. L-au văzut pe inculpat mergând cu mașina, “i-am făcut semn și ne-am suit la el în mașină”. Martorul a declarat că inculpatul S. L. nu i-a întrebat de ce aleargă, “ci doar ce am făcut”, situație în care i-au răspuns “hai, să mergem spre casă”.
În cursul cercetării judecătorești, martorul și-a schimbat declarațiile, susținând că, la data de 08.10.2012, în jurul orelor 16,45, se afla împreună cu soția și copilul în parcul situat în orașul P., județ Ilov, iar la un moment dat a observat un autoturism marca VW, model Passat, înmatriculat în Bulgaria, despre care știa că aparține unui prieten de-al său pe nume “F.”, la volan aflându-se inculpatul S. L..
Pe bancheta din spate i-a observat pe martorii I. F. și D. M., toți spunându-i că se duc în . “niște bani” de la o persoană care locuiește acolo. S-a hotărât să-i însoțească și s-a urcat pe scaunul liber de lângă șofer, iar la indicațiile martorului I. F. inculpatul a condus către Brănești, a intrat pe un drum pietruit și a oprit mașina. După ce mașina s-a oprit, I. F. și D. M. l-au întrebat dacă vrea să meargă cu ei, lucru cu care a fost de acord. Au mers aproximativ 300 metri prin spatele unor case, apoi “I. a strigat la una din ele unde trebuia să se întâlnească cu muncitorul acela”, menționând că de la mașină până acolo s-au tot uitat după muncitorul acela, intenționând să-l găsească.
Mai arată că s-au plimbat pe lângă casele din zonă, iar la un moment dat au observat o ușă deschisă, hotărându-se să intre în acea locuință și să sustragă bunuri. După ce au sustras bunurile, au sărit gardul și s-au îndreptat către mașină, apoi au început să alerge în direcția acesteia. Când au ajuns la 30-40 metri au observat că mașina era în mers, așa că au fluierat și strigat pe inculpat.
S. L. a oprit autovehiculul, a coborât de la volan și a rămas în dreptul portierei, fără a se depărta de mașină, apoi l-a întrebat pe el personal ce s-a întâmplat, ce au făcut și de ce au stat atât și a gesticulat cu mâinile când s-au apropiat. Martorul a arătat că inculpatul nu avea nimic pe cap, dar în mână ținea o șapcă însă precizează că nu i-a făcut niciun semn cu șapca, “a dat doar din mâini”.
După ce au fost opriți de către polițiști nu își mai aduce aminte ce l-au întrebat aceștia, fiind “speriat și zăpăcit”. La secția de poliție a fost introdus într-o cameră, a fost stinsă lumina și 4-5 “mascați” i-au bătut pe toți, apoi a fost audiat și a condus organele de poliție la locul faptei, efectuând o reconstituire.
A mai arătat că nu a citit procesul-verbal de constatare a infracțiunii, deși l-a semnat, nefiind adevărate susținerile din cuprinsul acestuia care arătat că au circulat cu viteză redusă supraveghind casele, că inculpatul nu ar fi coborât de la volan etc.
Martorul a apreciat că inculpatul S. L., deși s-a urcat la volan abia după ce ai au ajuns la mașină, nu a observat bunurile pe care le sustrăseseră din locuința părții vătămate, deși laptopul și aparatele foto erau ținute în mână de către I. F. și D. M..
Martorul D. M. a declarat cu ocazia prinderii sale în flagrant delict că, la data de 08.10.2012, a ajuns în zona în care a fost oprit de către organele de poliție împreună cu prietenii săi S. A. F. și I. F., cu autoturismul condus de inculpatul S. L., a coborât împreună cu S. A. F. și I. F. și toți trei au escaladat gardul unei case, au pătruns în interior și au sustras mai multe bijuterii, un laptop și aparate foto.
În declarația olografă dată imediat după momentul prinderii sale, martorul D. M. a arătat că s-a deplasat în cartierul D., unde locuiește bunica sa, iar în jurul orelor 15,30, în apropierea parcului s-a întâlnit cu martorul I. F. și inculpatul S. L., “prieteni și rude cu mine”. După ce a stat de vorbă cu cei doi și-a făcut apariția și martorul S. A. F., “o altă cunoștință”.
Au stat împreună o jumătate de oră, apoi împreună cu I. F. l-au rugat pe inculpatul S. L. să-i transporte cu mașina cu care acesta era până în zona Centurii “că avem puțină treabă”. La rândul său, martorul S. A. F. s-a oferit să-i însoțească, motivând că nu are ce să facă.
Au ajuns pe un câmp situat la aproximativ 2 km de șoseaua de centură, unde i-au cerut inculpatului să-i aștepte, apoi împreună cu S. A. F. și I. F. au mers pe o stradă “să găsim ceva de furat să vindem”.
După ce au sustras bunurile au escaladat gardul către exterior și au mers pe jos “până la autoturismul în care se afla S. L., pe câmp”.
După începerea urmăririi penale, în prezența avocatului ales, martorul și-a menținut în totalitate declarația olografă.
În fața procurorului, martorul a consemnat suplimentar doar faptul că nu i-a spus inculpatului S. L. nici înainte nici după săvârșirea infracțiunii despre acest lucru.
În cursul cercetării judecătorești martorul și-a retractat propriile susțineri, arătând că a ajuns cu un maxi-taxi în orașul P., intenționând să-și viziteze bunica. Imediat ce a coborât în stație s-a întâlnit cu martorul I. F. care l-a rugat să-l însoțească pentru a lua niște bani de la un prieten de-al său, un muncitor, fără a știi ce reprezentau acei bani.
Au stabilit să se deplaseze până în ., adică aproximativ 3-4 km. În imediata apropiere l-au observat pe inculpatul S. L. și pe care îl cunoștea din vedere. Atunci I. F. s-a dus la inculpat și l-a rugat să-i transporte cu mașina, acesta fiind de acord cu condiția ca durata călătoriei să nu fie mare întrucât trebuie să-i restituie mașina cumătrului său.
Inculpatul S. L. s-a urcat la volan, moment în care I. F. a observat o persoană căreia îi era dator, așa că pentru a evita contactul cu aceasta amândoi s-au urcat pe bancheta din spate a mașinii și au plecat. După 10-15 metri a observat că martorul S. A. F., pe care îl cunoștea din vedere, le-a făcut semn cu mâna să oprească și s-a oferit să-i însoțească, urcându-se lângă șofer.
La indicațiile lui I. F., inculpatul a condus mașina și a oprit pe o stradă în zona unor case aflate în construcție. Împreună cu I. F. și S. A. F. a coborât din mașină și au mers 100-150 metri pe un drum asfaltat, oprindu-se lângă o casă unde au așteptat 15 minute să vină acea persoană cu banii, însă nu au sunat pe nimeni, întrucât “nu aveam telefoane la noi”.
În timp ce așteptau au observat că ușa unei case era deschisă, motiv pentru care martorul I. F. a propus să sară gardul în curte “să vedem ce e pe aici”. Toți trei au escaladat gardul și au pătruns în curtea locuinței, au stat “puțin prin curte” și pentru că nu era nimeni acasă “toți trei am luat inițiativa să intrăm în casă și să furăm bunuri”.
După ce au sustras bunurile au escaladat gardul înapoi și s-au uitat după inculpatul S. L. fără însă a-l vedem fapt care i-a determinat să fluiere și să țipe. Ulterior l-au observat pe acesta deplasându-se cu mașina pe stradă. Inculpatul a oprit mașina și toți trei au început să alerge către aceasta.
Inculpatul S. L. a coborât de la volan și i-a reproșat martorului S. A. F. că “a întârziat”, apoi a luat din cap șapca pe care o purta și a făcut un semn cu ea, “probabil de nervi”.
Martorul a negat consemnările din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii, dar și parte din propriile declarații, arătând că nu-și poate explica de ce a declarat astfel de lucruri. În plus, a susținut că inculpatul S. L. nu a avut cunoștință despre furtul comis din locuința părții vătămate și își menține declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, deși la acel moment procesual nu a dat nicio declarație, prevalându-se de dreptul său la tăcere.
Martorul I. F. a declarat, cu ocazia prinderii sale în flagrant, că, la data de 08.10.2012 a ajuns în zona în care a fost oprit de către organele de poliție împreună cu S. A. F. și D. M., cu autoturismul condus de către inculpatul S. L.. Împreună cu primii doi au escaladat gardul unei locuințe din zonă, au pătruns în casă și au sustras bijuterii, laptop, camera foto, găsite ulterior în mașină de către organele de poliție.
În declarația olografă dată imediat după momentul prinderii sale, martorul a susținut că în timp ce se afla în cartierul D., în zona parcului, s-a întâlnit cu prietenul său, D. M., iar la un magazin din apropiere se afla inculpatul S. L. care bea o cafea. Împreună cu martorul D. M. l-au rugat pe inculpat să-i transporte cu mașina până în zona Centurii, intenționând să ia “niște bani de la un prieten de-al meu care lucrează și nu mai știu cum îl cheamă”.
Pe drum, “la colț”, ne-am întâlnit cu un “alt prieten, S. A. F.” care a spus că “nu are ce face acasă și merge și el cu noi”.Toți patru au plecat “cu mașina lui S.”, au trecut de intersecția cu Șoseaua de Centură, au virat dreapta pe o altă stradă unde “S. L. a oprit mașina”. A coborât din autoturism împreună cu S. A. F. și D. M. și s-au îndreptat în direcția caselor, au văzut o ușă deschisă, au sărit gardul și au sustras din interior bijuterii, un laptop și aparate foto.
După ce au ieșit din casă, au escaladat gardul și au mers pe jos pe câmp “până la autoturismul în care se afla S. L. și care ne aștepta pe câmp”.
Martorul a susținut că inculpatul S. L. nu l-a întrebat nimic cu privire la bunurile pe care le avea asupra sa, iar la scurt timp după ce s-au pus în mișcare au fost opriți de către polițiști. A mai arătat că nu a fost agresat în niciun fel de către organele de poliție.
După începerea urmăririi penale, în prezența avocatului ales, martorul și-a menținut declarația olografă, arătând că s-a întâlnit cu martorul S. A. F. pe drum, în timp ce se deplasa împreună cu D. M. și inculpatul S. L. pentru a lua niște bani de la un prieten de-al său. După ce au ajuns în zona săvârșirii infracțiunii, “S. L. a oprit mașina”, iar el a coborât împreună cu S. A. F. și D. M., îndreptându-se către casele din zonă. Au escaladat gardul și „am intrat toți trei în casă pe ușă, cu șosete în mâini”, iar din camerele de la parter și etaj au sustras bijuterii, un laptop și aparate foto. Plecând din casă au escaladat gardul în exterior și au mers pe jos către locul în care inculpatul S. L. “ne aștepta pe câmp… în același loc în care ne lăsase”.
Martorul a precizat că, revenind la autoturism, pe același traseu pe care plecaseră, a constatat că inculpatul S. L. se afla la volan și portbagajul mașinii era închis, iar bunurile pe care le sustrăseseră le țineau în mâini, la vedere. Toți trei i-au cerut inculpatului să plece mai repede, apoi la 2-3 minute au fost opriți de către polițiști.
În fața procurorului martorul a declarat că la data de 08.10.2012, în jurul orelor 17,00-17,30, împreună cu D. M., l-au rugat pe inculpat să-i transporte în zona C. “pentru a lua niște bani de la un muncitor”, iar pe drum “l-am luat și pe S.”. Au ajuns pe un câmp din zona C., i-a spus inculpatului S. L. să oprească mașina și a coborât împreună cu S. A. F. și D. M.. Au mers pe stradă și l-au “căutat pe muncitorul acela”, dar nu l-au găsit, așa că și-au continuat drumul.
Martorul a mai arătat că nu crede că inculpatul S. L. i-a văzut când au sărit gardul, întrucât acesta rămăsese la autoturism, la aproximativ 5-600 metri distanță.
După comiterea furtului s-au îndreptat către locul în care era parcată mașina, însă au observat că aceasta se afla în mișcare, venind din câmp. I-au făcut semn să oprească, s-au urcat cu bunurile sustrase în mașină și i-au cerut inculpatului să plece spre casă. La aproximativ 400 de metri au fost opriți în trafic de poliție.
În cursul cercetării judecătorești, martorul I. F. a declarat că în jurul orelor 16,30-17,00 se afla la colțul străzii principale din localitatea P. și fusese în vizită la unchiul său care locuiește pe . întâlnit cu prietenul său, D. M., care venise să o viziteze pe bunica sa și l-a rugat să-l însoțească să ia niște bani de la un băiat, poreclit “M.” și care lucreze în zona localității Brănești, unde se construiau mai multe case.
Martorul a susținut că trebuia să ia 800 sau 900 lei, nu mai reține exact, suma reprezentând contravaloarea unui telefon mobil pe care îl vânduse în urmă cu o săptămână lui “M.”. Deși nu știa unde îl găsește pe “M.”, martorul arată că lucrase cu ceva vreme înainte în zona Brănești și vroia să vadă dacă îl mai găsește acolo pentru a-și recupera banii.
În timp ce discuta cu martorul D. M., l-a observat pe inculpatul S. L. care bea o cafea în fața barului din cartier și i-a cerut acestuia să-i transporte cu mașina. Inculpatul a acceptat cu condiția de a se întoarce în 30 de minute, întrucât trebuia să restituie mașina cumătrului său.
Întrucât a văzut un prieten de-al său căruia trebuia să-i restituie o sumă de bani, martorul a arătat că s-a urcat pe bancheta din spate a mașinii, ascunzându-se, dar nu poate explica de ce martorul D. M. s-a urcat tot pe bancheta din spate. După 20-30 de metri martorul S. A. F., care se afla în parc cu soția și copilul, le-a făcut semn să oprească și s-a oferit să-i însoțească, urcând lângă șofer.
L-a dirijat verbal pe inculpat, apoi i-a cerut să oprească în dreptul unor imobile aflate în construcție. A coborât împreună cu D. M. și l-a întrebat pe martorul S. A. F. dacă vrea să-i însoțească, apoi toți trei au mers aproximativ 2-300 de metri “căutându-l pe muncitor”. După ce au văzut o ușă deschisă toți trei s-au hotărât “să sărim gardul să vedem ce mai e prin curte”, iar după 5 minute au intrat în casă unde au rămas 40-50 de minute.
După ce au sustras bunurile au escaladat gardul și au mers aproximativ 200 de metri către mașină, observând că aceasta se afla în mers, la vreo 20 de metri de locul în care martorii coborâseră. Au fluierat, inculpatul a auzit și a oprit mașina.
Primul a ajuns în fugă la mașină martorul S. A. F., iar inculpatul S. L. a coborât de la volan, fără a se îndepărta de portiere mașinii, a gesticulat și a l-a întrebat de ce aleargă, acesta răspunzând că “s-a certat cu muncitorii”.
Martorul a negat consemnările din cuprinsul procesului verbal și a aratat că inculpatul nu le-a făcut niciun semn cu șapca, deși atestă că purta un astfel de articol de vestimentație, dar și depozițiile anterioare referitoare la inculpatul S. L., punându-le pe seama sperieturii la . legea penală. Martorul a susținut că a fost bătut de către organele de poliție, apoi a fost audiat.
Analizând declarațiile date de condamnații I. F., D. M. și S. A. F. în calitate de martori în faza judecății raportat la cele din faza urmăririi penale date în calitate de inculpați, instanța a reținut că nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanelor audiate, instanța fiind îndreptățită a le reține pe acelea care se coroborează cu celelalte probe și pe care le consideră că exprimă adevărul. Simpla retractare, chiar și parțială, a declarațiilor anterioare, fără nicio motivare verosimilă, nu conduce automat la înlăturarea acestora din ansamblul probator supus aprecierii instanței odată cu judecarea cauzei.
În acest sens, s-au constatat contradicțiile vădite între declarațiile succesive ale martorilor menționați, atât între ele cât și cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu parte din declarațiile inculpatului S. L., caracterizate de inconsecvență și contraziceri cu celelalte susțineri din cursul procesului penal, martorii invocând anumite aspecte în apărarea lor (când au fost audiați în calitate de inculpați) sau a inculpatului S. L. (când au fost audiați în calitate de martori), în mod progresiv, în funcție de momentul luării la cunoștință a mijloacelor de probă în acuzare, indiferent dacă din mențiunile anterioare rezultă contrariul, încercând să ducă în eroare organele judiciare.
Martorul S. A. F. a atestat inițial că autoturismul marca VW Passat, de culoare negru, cu numărul de înmatriculare PP2327AT aparținea inculpatului S. L. și cu care acesta “umbla de obicei”, pentru ca ulterior să arate că mijlocul de transport aparținea de fapt unei alte persoane, pe care însuși inculpatul o indicase în propria sa declarație.
În mod similar, martorul a arătat că s-a întâlnit cu I. F., D. M. și inculpatul S. L., în cartierul D. lângă parc și s-a oferit să-i însoțească pe aceștia “pentru că nu avea ce face”, pentru ca, abia în fața instanței, să susțină că se afla în parc împreună cu soția și copilul când a observat autoturismul inculpatului.
Deși în primele declarații martorul susține că, imediat după ce au coborât din mașină, D. M. și I. F. i-au propus să sustragă bunuri dintr-o locuință, unul dintre aceștia având chiar și o șurubelniță asupra sa – fapt care demonstrează fără putință de tăgadă intenția infracțională – în declarațiile ulterioare atestă contrariul, susținând ba că l-au căutat pe “băiatul” ba pe “muncitorul” de la care trebuiau să ia bani și, pentru că nu l-au găsit, s-au hotărât să sustragă bunuri din locuința părții vătămate.
Martorul a indicat și implicarea inculpatului S. L. în săvârșirea infracțiunii, arătând că au traversat Centura Bucureștiului, apoi au intrat pe un drum pietruit ce ducea către localitatea Brănești și “aici numitul S. L. a oprit autoturismul, iar eu, I. F. și D. M. am coborât”. După săvârșirea infracțiunii “pe același traseu pe care am venit ne-am deplasat spre locul unde ne aștepta S.”, aspect care arată nu numai că inculpatul i-a transportat la locul faptei, ci și că a asigurat condamnaților, cu știință, posibilitatea de a pleca imediat din zona infracțională și de a transporta bunurile sustrase.
În ceea ce-l privește pe martorul D. M., acesta a declarat că s-a întâlnit atât cu inculpatul cât și cu I. F. și S. A. F., în cartier, au stat de vorbă aproximativ o jumătate de oră, apoi l-a rugat pe inculpatul S. L. să-i transporte cu mașina cu care acesta era până în zona Centurii “că avem puțină treabă”. Martorul atestă existența intenției infracționale, susținând că au ajuns la locul faptei și împreună cu S. A. F. și I. F. au mers pe o stradă având intenția de a fura și a valorifica bunurile astfel rezultate.
Abia în cursul cercetării judecătorești, martorul și-a retractat propriile susțineri, fără nicio justificare obiectivă, concomitent cu schimbarea declarațiilor și de către condamnații I. F. și S. A. F., furnizând ipoteza unei rezoluții infracționale spontane, de care inculpatul S. L. nu ar fi avut cunoștință.
Din declarațiile martorului I. F. a rezultat că fără putință de tăgadă nu numai că inculpatul S. L. a avut cunoștință despre intenția lor infracțională, dar și că i-a ajutat în demersul lor, transportându-i cu propria mașină la locul faptei, asigurând paza, oferindu-se posibilitatea de a pleca de la locuința părții vătămate imediat după comiterea infracțiunii și de a transporta bunurile sustrase.
Deși martorul a declarat că el este cel care l-a rugat pe inculpat să-i transporte cu mașina să ia “niște bani de la un prieten de-al meu care lucrează și nu mai știu cum îl cheamă”, totuși S. L. este cel care a trecut de intersecția cu Șoseaua de Centură, a virat dreapta pe o altă stradă unde “a oprit mașina”, iar după săvârșirea infracțiunii condamnații au revenit pe câmp “până la autoturismul în care se afla S. L. și care ne aștepta”.
Concomitent cu schimbarea declarațiilor de către ceilalți condamnați, martorul D. M. și-a retractat în cursul judecății declarațiile anterioare, acreditând ideea că ar fi vândut un telefon mobil unei persoane pe poreclite “M.” și împreună cu S. A. F., I. F. și S. L. ar fi ajuns în apropierea locuinței părții vătămate pentru a recupera contravaloarea terminalului mobil.
Instanța de fond a constatat că deși condamnații I. F., S. A. F. și D. M. au atestat în declarațiile inițiale implicit participarea inculpatului S. L. la săvârșirea infracțiunii, ulterior, profitând de lipsa unor cunoștințe aprofundate de tactică criminalistică a organelor de cercetare penală, și-au retractat propriile declarații, încercând să ofere instanței o versiune unitară, comună și credibilă în scopul exonerării de răspundere penală a acestuia din urmă, chiar dacă susținerile anterioare și probele din dosar arătau contrariul.
În acest scop, condamnații au negat consemnările din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, susținând că au semnat acest mijloc de probă, dar că parte din afirmații fie nu sunt adevărate, fie au fost făcute din pricina temerii față de organele judiciare.
Cu toate acestea, instanța a apreciat din probele administrate și din chiar propriile declarații ale condamnaților, că aceștia s-au întâlnit cu inculpatul S. L. în cartierul D. din orașul P. și au hotărât să sustragă bunuri din imobilele situate în apropierea Șoselei de Centură. Această concluzie reiese din declarația condamnatului D. M. care a aratat că, după ce s-au întâlnit cu inculpatul, au stat de vorbă o jumătate de oră, apoi au plecat cu mașina către . ce au ajuns la destinația au plecat să găsească “ceva de furat”.
La rândul său, condamnatul S. A. F. a declarat că D. M. sau I. F. avea asupra sa o șurubelniță (ce a fost găsită de altfel de către organele de poliție cu ocazia prinderii în flagrant delict) pe care însă nu au folosit-o, întrucât ușa de acces în locuința părții vătămate era deschisă.
În plus, condamnatul I. F. a declarat că au „intrat toți trei în casă pe ușă, cu șosete în mâini”, aspect care nu mai aruncă nicio îndoială asupra premeditării acțiunilor lor, excluzând ipoteza unei rezoluții infracționale spontane, adoptate după coborârea din autoturismul condus de către inculpatul S. L..
Instanța de fond a apreciat că declarațiile date în cursul urmăririi penale, de către condamnații I. F., S. A. F. și D. M. se coroborează între ele, precum și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, condiții în care vor fi reținute în ansamblul probator, fiind evident că declarațiile date în faza judecății, în calitate de martori, nu sunt în măsură a reflecta adevărul, ci sunt nereale, făcute pro cauza, în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului S. L..
S-a mai apreciat de către instanță că retractarea declarațiilor s-a făcut și pe fondul relațiilor apropiate, de prietenie și rudenie (conform declarației martorului D. M.), existente între condamnați și inculpatul S. L., aspect ce rezultă și din rechizitoriul nr. 1792/P/2011 întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului S. L. și martorului S. A. F., pentru infracțiuni similare.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. L., instanța de fond a constatat nerealitatea susținerilor sale în sensul că ar fi fost anunțat telefonic de către prietenii săi, martorii I. F., S. A. F. și D. M. și rugat să vină în zona în care a fost oprit de către organele de poliție. Inculpatul S. L. nu putea fi anunțat telefonic de către condamnați, întrucât niciunul dintre aceștia nu avea asupra sa, la momentul săvârșirii infracțiunii, un telefon mobil, iar procesul-verbal de constatare a infracțiunii atesta că cei patru plecaseră împreună cu același autovehicul, aspecte pe care însă nu putea să le cunoască la momentul prinderii sale.
Declarațiile ulterioare ale inculpatului sunt contradictorii și în privința acțiunilor celor trei condamnați, încercându-se justificarea semnului făcut cu șapca către condamnați - în fapt un semnal convenit, care certifica că zona este liberă, iar autorii se pot deplasa cu bunurile sustrase la mașină - prin manifestarea unei stări de nemulțumire față de timpul îndelungat cât aceștia au fost plecați.
În aceeași notă, inculpatul S. L. a justificat deplasarea cu viteză redusă pe străzile din apropierea locuinței părții vătămate printr-o încercare a “a-i găsi” pe condamnații I. F., S. A. F. și D. M..
Pentru motivele deja expuse în analiza declarațiilor martorilor I. F., S. A. F. și D. M., a fost exclusă posibilitatea ca vreunul dintre condamnați să fi purtat o discuție cu inculpatul, iar acesta să-și arate “nemulțumirea” și să gesticuleze “de nervi” cu șapca.
Prin urmare, s-a concluzionat că fapta inculpatului S. L. este dovedită cu certitudine, iar acțiunea acestuia, care la data de 08.10.2012, în jurul orelor 18,00, în baza unei înțelegeri prealabile, a transportat cu autoturismul marca VW, model Passat, cu numărul de înmatriculare PP 2327 AT pe condamnații I. F., S. A. F. și D. M., în zona străzii Mierlei din orașul P., județ I., a asigurat paza cât timp aceștia au pătruns în locuința părții vătămate și au sustras bunuri și a asigurat plecarea lor de la fața locului cu folosul infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a și i Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse (cu premeditare, după o supraveghere prealabilă a zonei, de către mai multe persoane, în timpul zilei, în scopul obținerii nemeritate a unor foloase materiale), la relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei, la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă, la urmările produse (scoaterea din patrimonial persoanei vătămate a bunurilor sustrase de către condamnați și obținere).
Referitor la persoana și conduita inculpatului, s-a reținut că are vârsta de 27 de ani, studii 8 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, nu poate justifica mijloacele sate de subzistență, trăiește în concubinaj, are un copil minor, este recidivist (a fost condamnat până în prezent la 2 pedepse cu închisoarea), a mai fost trimis în judecată în dosarul nr.1792/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoriei B. pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului de natura celei deduse judecății în prezenta cauză (furt calificat) împreună cu condamnatul S. A. F., dar și în dosarul nr. 4268/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, a manifestat perseverență infracțională, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea faptelor săvârșite, a formulat apărări care să ducă la evitarea răspunderii sale penale, a indus în eroare organele judiciare, iar raportat la prezenta cauză nu a cooperat cu organele judiciare și nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.
Instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 4 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal,inculpatul S. L., care a criticat soluția dispusă pentru motive de netemeinicie.
Recurentul a apreciat, în esență, că probatoriul administrat nu confirmă vinovăția sa, impunându-se achitarea în temeiul dispozițiilor art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen.
În acest sens, a susținut că nu există probe directe sau indirecte din care să rezulte că ar fi cunoscut intenția infracțională a celor trei martori condamnați. Declarațiile celor din urmă sunt în deplină concordanță cu cele ale inculpatului S. L., iar înlăturarea din ansamblul probator a susținerilor făcute în cursul judecății este contrară jurisprudenței Curții Europene, dar și prevederilor art. 62 C.p.p.
Inculpatul a apreciat că pretinsele contradicții între declarațiile succesive ale condamnaților, reținute în detaliu de către de către instanța de fond, nu vizează aspecte esențiale pentru lămurirea cauzei și nu au relevanță asupra aprecierii conținutului constitutiv al infracțiunii, intenția sa presupus infracțională nefiind dovedită.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a evaluat judicios probele administrate și a apreciat întemeiat că ele confirmă neechivoc participația inculpatului S. L., în calitate de complice, la comiterea infracțiunii de furt calificat de către coautorii I. F., S. A. F. și D. M..
Prezența inculpatului-recurent, la data de 08.10.2012, în apropierea locului critic, alături de cele trei persoane condamnate definitiv, este necontestată, S. L. afirmând doar că nu a cunoscut intenția infracțională a acestora și modul de punere în aplicare, prin pătrunderea în locuința părților vătămate O. I. și O. M..
Curtea reține, sub un prim aspect, că antrenarea răspunderii penale a unei persoane implică stabilirea, cu prioritate, a existenței faptelor comise, în materialitatea lor, respectiv a acțiunilor întreprinse obiectiv de persoana suspectă. Lămurirea detaliată a dinamicii unei activități ilicite și definirea exactă a tuturor secvențelor ce compun tabloul infracțional permite, concomitent, și formularea unor aprecieri asupra atitudinii subiective a participanților la comiterea acelei activități.
Prin urmare, fiind un proces eminamente psihic, intenția ce animă autorul unei fapte penale nu poate face, în sine, obiectul probațiunii, deoarece ea nu cunoaște o expresie materială, susceptibilă a fi probată în mod obiectiv. Ceea ce trebuie probat neechivoc în procesul penal este doar manifestarea făptuitorului în sfera realității înconjurătoare, pe baza acesteia urmând a se deduce și poziția sa psihică față de faptă ori urmările acesteia.
Din această perspectivă, Curtea constată că procesul verbal de supraveghere și surprindere în flagrant întocmit de către organele de poliție, coroborat cu declarațiile date în calitate de învinuiți de către I. F., S. A. și D. M., confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă implicarea recurentului Soican L. în transportarea coautorilor la locul comiterii faptei, în întărirea rezoluției lor infracționale și, ulterior, în încercarea de a fugi cu bunurile sustrase.
Procesul verbal de supraveghere constituie o probă directă, ce face prin ea însăși dovada prezenței recurentului, alături de cei trei condamnați, în momentele premergătoare furtului și a rămânerii sale în zona câmpului infracțional pentru aproximativ 45 de minute, în scopul de a asigura paza. Înscrisul în care au fost consemnate constatările organelor de poliție a fost întocmit cu respectarea tuturor exigențelor art. 90-91 C.p.p. și a fost semnat fără obiecțiuni de toți cei patru suspecții, precum și de martorul asistent.
În consecință, acest proces verbal constituie un mijloc de probă ce poate servi necondiționat la aflarea adevărului și a fost corect valorificat probator de către instanța de fond.
Susținerile recurentului (ori ale celor trei martori condamnați), în sensul că ar fi semnat acest înscris fără a-l citi în prealabil, nu au vreo consecință asupra legalității probei în sine, cât timp, pe parcursul întregii faze de urmărire penală, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, legalitatea acestui mijloc de probă nu a fost contestată.
În plus, în cazul celor trei persoane condamnate definitiv, se constată că a fost parcursă procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C.p.p., cu toții însușindu-i integral și necondiționat probatoriul existent, ceea ce conferă alegațiilor lor ulterioare un pronunțat caracter „pro causa”.
În acest context, conferind procesului verbal de constatare valoarea unei probe directe, legal administrate, Curtea reține că, din cuprinsul acestuia rezultă neechivoc faptul că inculpatul S. L. i-a transportat pe cei trei coautori în zona comiterii faptei, a contribuit la supravegherea prealabilă a zonei și, în timpul derulării activității de furt, i-a așteptat în imediata apropiere, în scopul de a le asigura plecarea cu bunurile sustrase.
O atare contribuție obiectivă a inculpatului-recurent la comiterea faptei rezultă și din declarațiile date în calitate de învinuiți de către numiții I. F., S. A. și D. M., în prezența unor apărători aleși, la datele de 08.10.2012 și 09.10.2012 (filele 239-241, 253-255, 263-264 d.u.p atașat în copie prezentului dosar). Cele trei mijloace de probă relevă faptul că deplasarea în zona comiterii furtului s-a făcut în executarea unei rezoluții infracționale comune, admise expres de către D. M.. Acesta a precizat că, alături de I. F., i-au solicitat recurentului să îi transporte cu autoturismul deoarece „aveau puțină treabă” (nespecificată), iar după oprirea vehiculului, i-au cerut aceluiași recurent să îi aștepte 5 minute, ei mergând pe câmp să caute „ceva de furat” pentru a vinde, timp în care S. L. a rămas pe câmp.
I. F. a precizat că pretextul deplasării în zonă a fost cel al găsirii unui prieten necunoscut, cu o adresă necunoscută, în scopul obținerii unei sume de bani, susținere nereală, menită să înlăture suspiciunea premeditării faptei și să atenueze, eventual, răspunderea sa penală. Acest condamnat a confirmat însă, în declarația din data de 08.10.2012, că S. L. i-a așteptat pe câmp cu autoturismul timp de 30 de minute, în același loc în care oprise inițial, iar la întoarcerea lor cu bunurile sustrase nu a încercat să afle proveniența acestora.
O atare conduită obiectivă a recurentului-inculpat pune în lumină cunoașterea planului infracțional și implicarea sa conștientă în ajutorul dat coautorilor atât pe parcursul comiterii faptei (prin așteptarea acestora și întărirea rezoluției lor infracționale), cât și ulterior.
Deși nu cuprinde precizări detaliate legate de implicarea numitului S. L., declarația dată în calitate de învinuit de către S. A. confirmă prezența celui dintâi pe câmp, în așteptarea celor trei coautori în împrejurările reținute, coroborându-se cu susținerile celorlalți doi condamnați.
Curtea apreciază că aceste declarații relevă în mod concordant implicarea inculpatului S. L. în activitatea infracțională, în baza unei înțelegeri prealabile exprese de comitere a unei fapte de furt, deplasarea cu autoturismul în zonă fiind menită să faciliteze consumarea furtului. Chiar dacă recurentul nu a cunoscut cu exactitate locația de unde au fost sustrase bunurile, el a fost pe deplin conștient de scopul infracțional urmărit de cei trei însoțitori în momentul în care au părăsit autoturismul și s-au îndreptat spre locuințele aflate în zonă.
Cele trei declarații ale învinuiților au fost valorificate, așadar, de către instanța de fond în deplină concordanță cu dispozițiile art. 69 C.p.p., deoarece sunt singurele ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă și reflectă, prin urmare, adevărul. Faptul că aceste declarații au fost date în faza de urmărire penală nu afectează forța lor probantă, cât timp, pe de o parte, prevederile art. 63 C.p.p. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, iar pe de altă parte, nu există vreun element obiectiv care să ridice dubii rezonabile asupra veridicității lor. Dimpotrivă, cei trei învinuiți au fost ascultați, la acel moment, în prezența apărătorilor aleși și au infirmat expres orice posibile suspiciuni ale agresării/influențării lor de către organele de poliție.
În mod similar, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C.p.p., I. F., S. A. și D. M. au recunoscut integral faptele reținute în sarcina lor, inclusiv împrejurarea asigurării pazei de către recurentul S. L..
În acest context, declarațiile din data de 09.10.2012, prin care cei trei au negat că S. L. ar fi cunoscut intenția lor de a comite furtul, reflectă o încercare comună de denaturare a adevărului, menită să îngreuneze tragerea recurentului la răspundere penală. O atare încercare a fost, probabil, motivată de relațiile apropiate existente între cele patru persoane implicate, dar și de încercarea de a evita tratamentul sancționator mai aspru pe care îl risca inculpatul, ca efect al incidenței stării de recidivă postcondamnatorie.
Totodată, susținerile ulterioare făcute de către cei trei în cursul judecării prezentei cauze, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, sunt nereale și au aceeași finalitate a îngreunării tragerii la răspundere penală a inculpatului-recurent. Această concluzie se desprinde din caracterul vădit contrar adevărului al afirmațiilor făcute de coautorii ascultați ca martor, cu privire la pretinse agresiuni exercitate de către organele de poliție ori la necunoașterea elementelor ce rezultă din procesul verbal de supraveghere (semnat fără obiecțiuni).
Inadvertențele existente în declarațiile succesive ale inculpatului S. L., dar și ale celor trei martori condamnați, deși vizează chestiuni de detaliu aparent neesențiale, au o semnificație aparte în evaluarea veridicității lor. Antamând exclusiv aspecte ce țin de participația penală a recurentului, aceste inadvertențe reflectă o încercare voluntară de armonizare a apărărilor în funcție de evoluția probatoriului în acuzare, în unicul scop al excluderii vinovăției inculpatului, ca element subiectiv.
Tinzând la a da o cu totul altă semnificație realității obiective, inadvertențele reținute de către instanță trebuie evaluate cu atenție, pentru a se stabili în ce măsură ele sunt rezultatul unei denaturări involuntare ori al unui proces conștient de denaturare a adevărului. Or, prin orientarea lor precisă în sensul favorizării recurentului și prin caracterul lor repetat, astfel cum rezultă din analiza amplă realizată în considerentele sentinței, se poate concluziona în sensul celei de a doua ipoteze și al nesincerității persoanelor ascultate.
O semnificație similară o are și reacția inițială a inculpatului S. L., imediat după surprinderea sa de către organele de poliție, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare. Cu acea ocazie, inculpatul-recurent a încercat să își justifice prezența în zonă, alături de autorii furtului, printr-o pretinsă solicitare telefonică a acestora din urmă de „a-i lua de acolo întrucât s-au certat cu niște persoane”. Aceste afirmații aveau un caracter vădit nereal, întrucât niciunul dintre cei trei condamnați nu se afla în posesia unui telefon mobil, neexistând posibilitatea obiectivă de a-l apela pe recurent. Această împrejurare, alături de luarea ulterioară la cunoștință a conținutului procesului verbal de supraveghere, a constituit motivația determinantă a schimbării apărărilor recurentului legate de motivul deplasării în zonă, apărări preluate ulterior, treptat, și de cei trei coautori.
În acest context probator, Curtea concluzionează în sensul dovedirii neechivoce a vinovăției inculpatului S. L., astfel încât nu apreciază util să insiste asupra gestului inculpatului de „face semn cu șapca” celor trei condamnați imediat după sustragerea bunurilor ori a semnificației acestuia, însușindu-i considerentele instanței de fond sub acest aspect.
Prin urmare, constată că încadrarea juridică este corectă, ajutorul dat de către S. L. în sustragerea prin escaladare, din locuința soților O., a unor bunuri mobile de către cei trei coautori anterior nominalizați, întrunind conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, i C.p.
Instanța de fond a reținut în mod legal incidența stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a C.p., deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 308/13.06.2012 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin nerecurare.
Modalitatea de invididualizare a pedepsei principale ori a celor complementare și accesorii nu a fost criticată în recurs.
Reevaluând din oficiu natura și împrejurările concrete în care inculpatul a participat la comiterea faptei, rolul său semnificativ în punerea în executare a rezoluției infracționale (prin asigurarea deplasării cu un mijloc de transport rapid), gradul de pericol social ridicat ce caracterizează furtul din locuință comis și circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea apreciază că sancțiunea principală moderată, ușor superioară minimului special prevăzut de lege, reflectă echilibrat toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.p.
Suspiciunea implicării inculpatului recurent în comiterea altor fapte similare, alături de starea de recidivă și de lipsa de preocupare pentru prestarea unor activități socialmente utile, pun în lumină existența unor tendințe antisociale ale inculpatului S. L., de natură a spori periculozitatea sa.
Prin urmare, conștientizarea consecințelor socialmente periculoase ale faptei comise, dar și a necesității respectării ordinii de drept, justifică aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare, precum și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe o durată de 3 ani.
Constatând, în final, că tratamentul sancționator reflectă o legală aplicare a dispozițiilor art. 83 C.p., Curtea apreciază legală și temeinică hotărea recurată, sub toate aspectele.
Prin urmare, în temeiul disp. art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. L..
În baza art. 38516 și art. 381 C.p.p. va deduce prevenția inculpatului de la 08.10.2012 la zi.
În baza art.192 alin.2 C.p.p., va fi obligat recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S. L. împotriva sentinței penale nr. 198 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Deduce prevenția inculpatului de la data de 08.10.2012 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. MustațăAnca A. S. C.
GREFIER,
C. B.
Red. S.C.
Dact. A.L. 2 ex./19.07.2013
Jud. Cornetu – jud.: M. C.N.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1285/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
