Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 182/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
_
DECIZIA PENALĂ NR. 182
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul I. G. I. împotriva sentinței penale nr. 967 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat Șmina E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea severă în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale recurentului. Arată că acesta a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, a solicitat ca judecata in primă instanță să se facă pe baza probelor administrate in faza de urmărire penală și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, redozarea pedepsei sub minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, cu reținerea disp. art. 320/1 Cod procedură penală. Așa fiind, s-a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special – minim redus cu o treime – și cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 967 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep. cu referire la art. 320 ind.1 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul I. G. I. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă din data de 14.05.2011.
Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin.1 lit. a C.p.
În baza art.81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 C.p. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare indicat mai sus.
În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, nr. 9939/P/2011 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea in judecata în stare de libertate a inculpatului I. G. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. Reținându-se că la data de 14.05.2011, în jurul orelor 03,40, învinuitul I. G. I. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din direcția .. Jean Louis Calderon având în sânge o concentrație de cca. 1,25 g %o alcool pur în sânge, fiind oprit de organele de poliție rutieră pentru un control de rutină, învinuitul fiind testat cu aparatul alcootest, rezultând o concentrație de 0,71 mg/l alcool pur in aerul expirat, acesta a fost condus la Institutul de Medicină Legală M. Minovici unde la orele 04,25 respectiv 05,25 i-au fost recoltate probe de sânge rezultând o alcoolemie de 1,15 g %o și respectiv 1,00 g %o iar în urma recalculării a rezultat că la data de 14.05.2011 la ora 03,40 învinuitul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de aproximativ 1,25 g %o.
Situația de fapt astfel descrisă prin rechizitoriu a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul verbal de depistare în trafic a conducătorului auto (fila 5 dosar u.p.), buletin de analiza toxicologica – alcoolemie nr. 1204/16.05.2011 – înaintat instanței de către P. și atașat la fila 7 din dosar, expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei (filele 15-16), proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică (filele 8-9), declarațiile învinuitului prin care acesta are o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei (filele 19, 21) și declarațiile martorului P. A. D. (filele 23-24).
În fața instanței de judecată, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu solicită administrarea de probe, solicitând totodată ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește. Declarația dată de inculpat în sensul arătat mai înainte a fost consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței a fost depusă la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, având însă aplicată o sancțiune cu amenda administrativă pentru fapta prev. de art.85 alin.1 din OUG nr. 195/2002 Rep. (fila 9 dosar instanță).
Analizând probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, raportat la declarația dată de inculpat în fața instanței și prin care acesta a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este cercetat, instanța a reținut următoarele:
La data de 14.05.2011, în jurul orelor 03,40, inculpatul I. G. I. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din direcția .. Jean Louis Calderon având o concentrație de cca. 1,25 g %o alcool pur în sânge, fiind oprit de organele de poliție rutieră pentru un control de rutină.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces verbal de depistare semnat de inculpat fără obiecțiuni, declarația martorului și declarațiile învinuitului, instanța reține că la data de la data de 14.05.2011, în jurul orelor 03,40, inculpatul I. G. I. a condus autoturismul marca Dacia Super -N. cu numărul de înmatriculare_ pe . din direcția .. Jean Louis Calderon, fiind oprit pentru un control de rutină de organele de poliție rutieră.
Întrucât inculpatul părea a fi sub influența băuturilor alcoolice, organele de poliție au procedat la testarea acestuia cu aparatul alcootest rezultând o concentrație de 0,71mg/l alcool pur in aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Institutul de Medicină Legală M. Minovici unde la orele 04,25 respectiv 05,25 i-au fost recoltate probe de sânge rezultând o alcoolemie de 1,15 g %o și respectiv 1,00 g %o iar în urma recalculării a rezultat că la data de 14.05.2011 la ora 03,40 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de aproximativ 1,25 g %o.
Aspectele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului se coroborează cu declarațiile martorului precum și declarațiile inculpatului în cursul urmăririi penale, menținute în fața instanței de judecată, și în care acesta recunoaște că la data de 13.05.2011, în intervalul orar 21,30-23,00 a consumat alcool, respectiv vermut Garone în cantitate de 300 ml iar în timp ce a băut a mâncat chipsuri, alune și covrigei.
Faptul că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice la data opririi în trafic de către organele de poliție rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1204/16.05.2011 și raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei, din care rezultă că la data de 14.05.2011, la ora 03,40, la momentul opririi în trafic, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica in descreștere de cca. 1,25 g %o.
În drept, fapta inculpatului I. G. I. care la data de data de 14.05.2011 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din direcția .. Jean Louis Calderon cu o alcoolemie de 1,25 g %o întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 g%o, faptă prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 Cod penal si a tinut seama, in acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in textul de incriminare (limite reduse cu 1/3 potrivit dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală), de gradul mediu de pericol social concret al infracțiunii având in vedere circumstanțele reale ale faptei si împrejurările săvârșirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța reținând că pe fondul acestui consum de alcool inculpatul, aflat la volanul autoturismului a fost oprit în trafic de către organele de poliție pentru un control de rutină, precum si circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale, instanța reținând din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei că acesta nu este în cauză la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicată o sancțiune cu amenda administrativă pentru fapta prev. de art.85 alin.1 din OUG nr. 195/2002 Rep..
În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța a apreciat ca activitatea infracțională trebuie raportata nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediata fiind starea de pericol creata), la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute in sarcina sa și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere elementele arătate mai sus și pe care instanța le-a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, la minimul prevăzut de lege, dă suficientă relevanță acestor date,instanța apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea la minimul special prevăzut de lege este necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art.52 Cod penal.
În consecință, în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 a condamnat pe inculpatul I. G. I. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă din data de 14.05.2011, a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că această condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei astfel aplicate inculpatului instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia. Față de aceste aspecte instanța a considerat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal pentru aplicarea suspendării condiționate, respectiv pedeapsa aplicată este de 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, motiv pentru care instanța în baza art. 81 C.pen. instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 C.p. instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare indicat mai sus.
În baza art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare stabilit de instanță.
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond sub minimul special, prin reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea disp. Legii nr. 202/2010.
Analizând actele dosarului și hotărârile atacate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico legală de stabilirea alcoolemiei, rezultatul etilotestului, rezultă că la data de 14.05.2011, în jurul orelor 03,40, inculpatul I. G. I. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din direcția .. Jean Louis Calderon având o concentrație de cca. 1,25 g %o alcool pur în sânge, fiind oprit de organele de poliție rutieră pentru un control de rutină, faptă ce întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că poate beneficia de circumstanțe atenuante, doar recunoașterea săvârșirii infracțiunilor neputându-se constitui în sine într-o împrejurare care să impună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor.
Persoana și conduita inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar în cauza de față, Curtea apreciază că fapta inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o îmbibație alcoolică de 1,25g%o este suficient de gravă, această infracțiune fiind una de pericol, nefiind necesar ca urmare a conducerii autoturismului în aceste condiții să se producă și vreo urmare concretizată într-un accident sau vătămare a vreunei persoane.
Referitor la conduita inculpatului, Curtea constată că acesta a recunoscut fapta, fiind dificil de adoptat o altă conduită față de circumstanțele în care a fost surprins de către organele de poliție, sosite la locul accidentului, astfel încât această recunoaștere în contextul împrejurărilor în care a fost surprins și al situației de fapt expuse nu poate fi apreciată, în raport de conduita ulterioară a inculpatului, decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență.
Curtea reține de asemenea că inculpatul nu a avut o conduită ireproșabilă, suferind și anterior o sancțiune administrativă aplicată pentru o faptă de același gen, aspect care dovedește o oarecare perseverență în comiterea de ilegalități și care denotă o dată în plus pericolul prezentat de acesta și consecințele mult mai grave care s-ar fi putut produce.
Curtea apreciază în raport de cele arătate că pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este corect individualizată, instanța de fond ținând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal, Curtea arătând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză reținerea de circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală a inculpatului fiind valorificată odată cu analiza criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, conform art. 72 din Codul penal, inculpatul nefiind la prima abatere, așa cum am arătat anterior, aspect care îndreptățește Curtea să considere că nu poate fi reținută conduita bună a acestuia anterior săvârșirii prezentelor fapte, cu atât mai mult cu cât sancțiunea anterioară este pentru același gen de infracțiuni la regimul circulației. Or, analizând atitudinea și persoana inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele pe care le-a avut, dar mai ales pe care le-ar fi putut avea, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, la minimul rezultat după reducerea cu o treime a minimului prevăzut este în măsură să își îndeplinească funcțiile, Curtea apreciind că nu se impune reducerea acestora și nici reținerea de circumstanțe atenuante, care nu ar face decât să creeze inculpatului un sentiment de impunitate.
Curtea reamintește inculpatului că pedeapsa aplicată este situată la limita inferioară de 8 luni închisoare, la care s-a ajuns prin reținerea dispozițiilor de favoare prev. art. 320 indice 1 alin. 7 din Legea 202/2010, astfel încât Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei.
D. recunoașterea săvârșirii faptelor, în sine, nu poate fi de natură să determine aplicarea de circumstanțe atenuante, în condițiile în care recunoașterea s-a efectuat în contextul anterior invocat de Curte, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a aplicat pedeapsa orientată spre minimul special exact în considerarea atitudinii de recunoaștere, căreia i-a dat eficiența cuvenită astfel, cu atât mai mult cu cât a reținut și dispozițiile de favoare ale legii penale noi.
Curtea reamintește în acest context că textul Legii nr. 202/2010 invocat prevede doar că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime în acele cazuri în care inculpatul care recunoaște săvârșirea faptelor este judecat după această procedură, ceea ce nu înseamnă însă că pedepsele care se vor stabili, chiar prin aplicarea procedurii, vor trebui reduse obligatoriu sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care este judecat inculpatul, ca în cazul reținerii de circumstanțe atenuante, când legiuitorul prevede obligația pentru instanță de a reduce pedeapsa sub acel minim special prevăzut, ci prevede doar reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Reținând că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, îl va respinge ca atare, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. G. I. împotriva sentinței penale nr. 967 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei onorariul se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. C. C.-B. I.-T. R. G.
Grefier,
G. I.
Red./Tehnored. – Jud.M.C.
2 ex./18.02.2013
| ← Evadarea. Art. 269 C.p.. Decizia nr. 24/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
