Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 481/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 481/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 481/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 481
Ședința din Camera de Consiliu din: 16.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întemeiată pe disp. art. 162 alin. 4 și art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep., privind persoana transferabilă P. M. A., în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței nr. 1310 din 19.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel din Veneția, rămasă definitivă la data de 04.12.2010, prin care a fost reformată parțial sentința nr. 06/10 din 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul din Padova, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de transferare a sus-numitului, formulată de autoritățile judiciare din Republica Italiană, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu a răspuns apărătorul din oficiu al persoanei transferabile P. M. A., av. P. I., cu delegație avocațială nr._/19.07.2013, fila 5/dosar, lipsă fiind persoana transferabilă P. M. A..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea sesizării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pune concluzii de admitere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de recunoaștere a sentinței penale nr. 06/10 din 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul din Padova, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 1310 din 19.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel din Veneția la data de 04.12.2010 și, în consecință, de transferare a persoanei condamnate în vederea continuării executării, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare și 48.000 de euro amendă.
De asemenea, solicită interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei, iar ca pedeapsă complementară, adaptarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene și, în consecință, interzicerea, pe o perioadă de 10 ani, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
În altă ordine de idei, solicită deducerea din pedeapsă a perioadei reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate, din data de 09.07.2009 la zi.
Apărătorul din oficiu al persoanei transferabile P. M. A., având cuvântul, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 143 din Legea nr. 302/2004, solicită admiterea sesizării de recunoaștere a sentinței penale prin care a fost condamnat cetățeanul român și, în consecință, transferarea acestuia în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2013, cu numărul_ (_ ), s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoașterea sentinței penale nr. 60/10 din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul din Padova, modificată prin sentința penală nr. 1310 din data de 19.10.2010 a Curții de Apel din Veneția, definitivă la data de 04.12.2010, privindu-l pe cetățeanul român P. M. A. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
La dosarul cauzei au fost depuse adresa Ministerului Justiției – Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cererea formulată în acest sens de către autoritățile italiene, procesul verbal din data de 21.05.2012, în care s-a consemnat consimțământul condamnatului la transfer, copii certificate, traduse în limba română, ale hotărârilor penale de condamnare, relații privind stadiul executării pedepsei, extras de legislație.
Condamnatul P. M. A. a fost încunoștințat despre obiectul prezentei cauze și termenele de judecată fixate, asistența juridică fiind asigurată de un apărător desemnat din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 60/10 din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul din Padova, modificată prin sentința penală nr. 1310 din data de 19.10.2010 a Curții de Apel din Veneția, definitivă la data de 04.12.2010, s-a dispus condamnarea cetățeanului român P. M. A. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 48.000 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere ilicită, în scopul comercializării acesteia, a unei mari cantități de substanțe stupefiante de tip ”heroină” și rezistență la ofițerul public, prevăzute de art. 73 alin. 1 bis din DPR 309/1990 și paragraf 81, 337 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că, la data de 09.07.2009, în Ponte San Nicolo, P. M. A. a deținut în scopul comercializării o mare cantitate de substanțe stupefiante, respectiv 2,287 kg., din care 268,183 gr. heroină și 84,130 acetilmorfină, din care se puteau obține_ doze. După ce și-a dat seama că este urmărit de către poliție, a aruncat geanta cu droguri și a continuat să fugă, dar a fost blocat de două echipaje ale jandarmeriei, după ce accidentase deja unul dintre acestea, cauzând astfel un accident rutier în care a fost lovit și un autoturism în trecere, în interiorul căruia se aflau persoane ce nu erau implicate în cele de mai sus, fiind cauzate leziuni corporale lucrătorilor echipajului. În momentul arestării sale, condamnatul a opus rezistență, agresând militarii care interveniseră la fața locului și a lovit pe unul dintre aceștia, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15 zile de îngrijiri.
Faptele astfel reținute au corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2, 5 C.pen., în concurs real, conform art. 33 lit. a C.pen. pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 de ani și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cu închisoare de la 9 luni și 4 ani și 6 luni.
Legal învestită cu soluționarea cererii de transfer, Curtea constată, așadar, că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Totodată, din actele dosarului rezultă că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 143 lit. a, b, c, d, f din aceeași lege, în sensul că:
- persoana condamnată P. M. A. este cetățean român cu domiciliul în România (astfel cum rezultă din relațiile comunicate la data de 17.10.2012 de către MAI – Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date);
- hotărârea penală de condamnare este definitivă, începând cu data de 04.12.2012;
- la data primirii cererii de transferare, sus-numitul avea de executat mai mult de 6 luni închisoare din durata pedepsei finale de 6 ani și 6 luni închisoare; sub acest aspect, din cazierul și poziția juridică întocmite de către P. General al Republicii de pe lângă Tribunalul din Padova – Biroul executări penale, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 09.07.2009, iar durata acesteia urmează să expire la data de 08.01.2016;
- persoana condamnată a consimțit la transfer, consimțământ exprimat în procesul verbal din data de 21.05.2012 (fila 9);
- din examinarea tuturor actelor cauzei rezultă că, în această fază a procedurii, statul de condamnare nu se opune transferului.
Sub aspectul naturii și duratei pedepsei principale de 6 ani și 6 luni închisoare și 48.000 de euro amendă aplicată condamnatului, Curtea constată că acestea corespund prevederilor legii române, astfel încât continuarea executării sancțiunii este conformă exigențelor art. 158 și art. 240 din Legea nr. 302/2004 (republicată). Referitor la amenda aplicată condamnatului, notează că nu se justifică o eventuală adaptare a cuantumului său la cel prevăzut de legea penală română, deoarece nu este incidentă situația specială prevăzută de art. 242 din Legea nr. 302/2004 referitoare la ipoteza în care o atare reducere este permisă de lege.
În privința pedepselor accesorii și complementare aplicate condamnatului, constată însă că se impune aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 10 paragraful 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, în sensul adaptării acestora la pedepsele prevăzute de legea română.
Așa cum rezultă din relațiile comunicate de către P. General al Republicii de pe lângă Tribunalul din Padova – Biroul executări penale, subsecvent condamnării sale la pedeapsa principală anterior menționată, a fost aplicată condamnatului și pedeapsa accesorie a interzicerii de a profesa în cadrul instituțiilor de stat pentru totdeauna.
Corespondentul acestei sancțiuni în legea română este interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei, precum și ulterior acestui moment, ca pedeapsă complementară. Legislația română nu permite însă interzicerea perpetuă a acestor drepturi, ci doar pe o perioadă cuprinsă între 1 și 10 ani, conform art. 53 pct. 2 lit. a C.p. Prin urmare, adaptarea pedepselor complementare la legea română reclamă limitarea duratei acestor sancțiuni la intervalul maxim permis de lege, respectiv acela de 10 ani.
Evaluând și oportunitatea transferului din perspectiva ansamblului datelor cauzei, Curtea reține că numitul P. M. A. este cetățean român, cu domiciliul în România, iar legăturile sale cu statul de origine continuă să fie semnificative. Prin urmare, măsura transferului într-un penitenciar românesc ar facilita contactul direct al cetățeanului român cu familia, o atare măsură creând premisele atingerii scopului Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate și reintegrării sociale mai ușoare a condamnatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 162 din Legea nr. 302/2004 (republicată), Curtea va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Va recunoaște sentința penală nr. 60/10 din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul din Padova, modificată prin sentința penală nr. 1310 din data de 19.10.2010 a Curții de Apel din Veneția, definitivă la data de 04.12.2010, privind pe condamnatul P. M. A..
Va dispune transferarea persoanei condamnate P. M. A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare și 48.000 de euro amendă.
Va interzice condamnatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
Va adapta pedeapsa complementară aplicată de autoritatea judiciară italiană în conformitate cu prevederile art. 53 pct. 2 C.p. și va interzice condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p. pe o durată de 10 ani, începând cu data executării pedepsei.
Va deduce din pedeapsa aplicată prevenția și perioada executată de la data de 09.07.2009 la zi.
În baza art. 169 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina sa, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința penală nr. 60/10 din data de 07.01.2010, pronunțată de Tribunalul din Padova, modificată prin sentința penală nr. 1310 din data de 19.10.2010 a Curții de Apel din Veneția, definitivă la data de 04.12.2010, privind pe condamnatul P. M. A. (fiul lui G. și M., născut la data de 11.07.1986 în Lupeni, jud. Hunedoara, domiciliat în ., CNP_).
Dispune transferarea persoanei condamnate P. M. A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare și 48.000 de euro amendă.
Interzice condamnatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
Adaptează pedeapsa complementară aplicată de autoritatea judiciară italiană în conformitate cu prevederile art. 53 pct. 2 C.p. și interzice condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p. pe o durată de 10 ani, începând cu data executării pedepsei.
Deduce din pedeapsa aplicată prevenția și perioada executată de la data de 09.07.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina sa, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE,
S. C. GREFIER,
S. D.
Red./th.ted S.C.
4ex/18.10.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1915/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1971/2013.... → |
|---|
