Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 2082/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2082/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2082/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2082/R
Ședința publică de la data de 05 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER - M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol soluționarea recursului declarat de condamnatul C. M., împotriva sentinței penale nr. 529 din data de 20 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat C. M. în stare de arest și asistat de avocat M. A., desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică, cu delegație nr._/2013, depusă la fila 8 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului condamnat depune la dosar un înscris reprezentând motive de recurs din partea acestuia, ce urmează a fi avut în vedere la pronunțare.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de revizuire apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 394 lit. d Cod procedură penală. Totodată, arată că recursul vizează revizuirea sentinței penale nr. 193/23.03.2012, pronunțată de către Judecătoria Cornetu, iar sentința recurată este lovită de nulitate pentru că, cererea de revizuire a fost judecată de același judecător și același procuror care au soluționat cauza în care a fost pronunțată sentința de condamnare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că cele invocate ca și motiv de revizuire sunt apărări de fond ce puteau fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei în care a fost dispusă condamnarea, prin formularea căilor de atac ordinare, nu se invocă împrejurări noi, necunoscute de către instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, motiv pentru care solicită respingerea, din acest punct de vedere, a cererii de revizuire. Cu privire la incompatibilitate, arată că, într-adevăr, în cauză a fost soluționată cererea de revizuire de către același complet, s-ar fi impus din acest motiv, să se abțină, ca atare s-ar impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având ultimul cuvânt, recurentul condamnat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin memoriu depus la dosar. De, asemenea, solicită stabilirea unei instanțe competente pentru soluționarea cauzei sale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.529 din 20.09.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art.403 alin.3 C. pr. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul condamnat C. M. (fiul lui I. și I., născut la data de 29.05.1970 în București, sector 6, cu domiciliul în mun. București, ., ., ., sector 3, c.n.p._, deținut în Penitenciarul Jilava), privind revizuirea sentinței penale nr.193/23.03.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2064/R/30.10.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a penală.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că, la data de 11.07.2013, pe rolul Judecătoriei Cornetu a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de petentul C. M., care a arătat că este condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru o infracțiune care nu există în Codul penal, pe baza unor probe culese și a unui rechizitoriu întocmit de un procuror stagiar.
În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu.
În cauză a fost întocmit referatul nr. 978/III-6/2013 din 08.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în care s-a reținut că inițial sesizarea a fost înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
În urma cercetărilor s-a stabilit că la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost înregistrată o sesizare identică, formulată de numitul C. M., care, după efectuarea actelor de cercetare, a fost înaintată Judecătoriei Cornetu, instanță competentă să judece cererea de revizuire.
În vederea soluționării cererii formulată în data de 23.04.2013 a fost audiat revizuentul condamnat C. M., care a precizat că, cererea de revizuire nu-i aparține și nu înțelege să și-o însușească.
Analizând lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.193 din 23.03.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 189 alin. 1 și alin. 2 C.pen. condamnă inculpatul C. M. - fiul lui I. și I., născut la data de 29.05.1970 în București, sector 6, domiciliat în loc. București, ., ., ., sector 3, c.n.p._ la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu disp. art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 31.08.2011, h. 03.20 și durata arestării preventive de la 01.09.2011 până la data de 29.12.2011 (…).
Prin decizia penală nr. 2064/30.10.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, s-a dispus:
Admite recursurile inculpaților C. M. și C. Grafi L..
Casează în parte sentința penală nr. 193 din 23 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ și drept consecință:
1) Diminuează cuantumul pedepsei de 7 (șapte) ani închisoare aplicată inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1 și 2 cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare prin menținerea disp. art. 74 alin. 1 lit. a) rap. la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Menține toate dispozițiile din sentința atacată, inclusiv modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenție (…)
În fapt, la data de 19.03.2013 petentul C. M. a formulat o cerere de revizuire în care a reiterat aceleași motive ca și cele menționate în prezenta, cerere care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Cornetu, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 350/28.06.2013 luându-se act de lipsa cererii de revizuire formulată în numele condamnatului C. M..
Analizând cererea formulată, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 394 C. pr. pen., motivele invocate de revizuent neîncadrându-se în cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a) C. pr. pen. sau în celelalte cazuri expres și limitativ prevăzute de lege. Practic, nu au fost invocate fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care trebuie să fie luate în considerare la pronunțarea hotărârii.
S-a mai arătat că, susținerile petentului C. M. în cererea de revizuire, precum și eventualele critici cu privire la hotărârea primei instanțe referitoare la interpretarea probelor și aprecierea declarațiilor părții vătămate și ale martorilor au fost invocate atât în fața instanței de fond, cât și în calea de atac a recursului, aceasta fiind apărarea pe care inculpatul, asistat în permanență de apărător ales, a înțeles să o construiască în favoarea sa și nu constituie motive care să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire, în condițiile în care faptele sau împrejurările necunoscute de instanță care să determine o revizuire trebuie să îndeplinească condiția impusă de art. 394 alin. 2 C. pr. pen., respectiv ca pe baza acestora să se poate dovedi netemeinicia hotărârii.
Ținând seama că revizuirea este o cale extraordinară de atac care vizează cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, instanța a apreciat că nu poate efectua o reanalizare a modului de interpretare a probelor de către prima instanță învestită cu soluționarea fondului cauzei (hotărârea fiind menținută în calea de atac), această instanță fiind ținută să examineze strict măsura în care motivele invocate în cererea formulată de petent se încadrează în cazurile reglementate în art. 394 C. pr. pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs revizuentul C. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, admiterea cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 394 pct. d C. pr. pen.
Examinând hotărârea atacată conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul formulat este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului: „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege (…)”.
Prin urmare, o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil este imparțialitatea instanței, prezentând relevanță deosebită inclusiv aparența de imparțialitate.
Pe lângă reglementarea internațională – care se aplică în mod prioritar, în raport de dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României, republicată – în dreptul intern, art.47 alin.1 teza I din Codul de procedură penală prevede că „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac (…)”.
Cum textul de lege nu distinge, rezultă că se aplică atât în cazul căilor ordinare de atac, cât și a celor extraordinare.
În speță, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale rn.193/23.03.2012 a Judecătoriei Cornetu, cauză soluționată de către doamna judecător C. N.. Același judecător s-a pronunțat și asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, situație în care hotărârea recurată este lovită de nulitate, conform art.197 alin.1 C. pr. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală, va admite recursul declarat de revizuentul C. M., va casa sentința penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Văzând și disp.art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de revizuentul C. M..
Casează sentința penală nr.529/20.09.2013 a Judecătoriei Cornetu și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
I. ConstantinAlina P. M. D. L.
GREFIER,
M. G.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./13.11.2013
Jud. Cornetu – Secția penală – jud.: C. N.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1971/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1979/2013.... → |
|---|
