Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 2/A
Ședința publică din 07.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER – T. S.
M. Public – P. de pe Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații M. E. și M. Zinuța împotriva sentinței penale nr.155/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași– Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul inculpat M. E. personal și asistat de apărător ales S. S., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Călărași, la fila 16 dosar, apelanta inculpată M. Zinuța, personal și asistată de apărător din oficiu, avocat Slăvuică M., în baza delegației nr._/10.10.2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar și avocat ales S. S., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Călărași, la fila 16 dosar, lipsind intimat parte civilă M. FINANȚELOR PUBLICE– ANAF BUCUREȘTI.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu al inculpatei M. Zinuța, doamna avocat Slăvuică M., urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial.
Apărătorul ales al apelanților inculpați învederează instanței faptul că motivele de apel vizează strict reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului ei și aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b și c C.pen., ce au fost solicitate în fața instanței de fond, dar nu au fost acordate.
Curtea, având în vedere că motivele de apel formulate de inculpați nu vizează probleme legate de încadrarea juridică a faptelor, pune în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina ambilor apelanți inculpați din infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 în concurs cu art. 2961 lit. l din Legea 571/2003 într-o singură infracțiune, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.
Apărătorul ales al apelanților inculpați arată că nu înțelege să solicite amânarea cauzei pentru a formula concluzii pe aspectul încadrării juridice a faptei.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra aspectului pus în discuție din oficiu de către instanță și asupra apelurilor formulate.
Apelanții inculpați, prin apărător ales, solicită instanței admiterea apelului și, rejudecând, reindividualizarea pedepselor ce urmează a fi acordate inculpaților. În susținerea cererii, arată că în fața instanței de fond a fost solicitată aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a,b și c C.pen, respectiv s-a solicitat acordarea circumstanțelor atenuante pentru cei doi inculpați, având în vedere atitudinea manifestată de aceștia, precum și stăruința lor pentru a repara prejudiciul produs. De asemenea, cei doi inculpați nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe toată desfășurarea procesului penal, au beneficiat de prevederile art. 3201 C.proc.pen., recunoscând și regretând fapta. Totodată, aceștia au achitat prejudiciul produs prin săvârșirea faptei de evaziune fiscală. Sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptei, arată că sunt de acord cu cele constatate de instanță, din oficiu. În concluzie, solicită instanței aplicarea prevederilor art. 76 C.pen. și coborârea pedepsei ce urmează a fi acordată inculpaților sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a schimbării încadrării juridice, față de Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care arată că se impune schimbarea celor două infracțiuni în una singură, respectiv cea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006. De asemenea, având în vedere că executarea pedepsei a fost dispusă cu aplicarea art. 81 C.pen., apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei.
Apelantul inculpat M. E. arată că regretă fapta și solicită instanței reducerea pedepsei.
Apelanta inculpată M. Zinuța arată că regretă fapta și solicită instanței reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr.155/20 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași – Secția Penală, în baza art. 296 indice 1 lit.l din Legea nr. 571/2003 și art. 320 ind. 1 C.p.p., a condamnat pe inculpatul M. E. la 1 an închisoare.
În baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 și art. 320 indice 1 C.p.p a condamnat pe inculpatul M. E. la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. și lit. b C.p. pe o durată de 1an.
În baza art. 33-34 C.p. s-a dispus ca inculpatul M. E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. și lit. b C.p. pe o durată de 1an.
În baza art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 320 ind. 1 C.p.p. a condamnat pe inculpata M. Zinuța la 1 an închisoare.
În baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 și art. 320 indice 1 C.pr.p a condamnat pe inculpata M. Zinuța la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. și lit. b C.p. pe o durată de 1an
În baza art. 33-34 C.p. a dispus ca inculpata M. Zinuța să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C.p. și lit.b C.p pe o durată de 1an
În baza art. 71 C.p., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a C.p. și lit.b C.p.
În baza art. 81 – 82 C.p. și art. 71 alin.5 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale precum și a celor accesorii, aplicate inculpaților, pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 – 84 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință, durata reținerii și arestării inculpaților de la 19.03.2013 la 02.04.2013.
A dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpați, a cantității de 18.782 țigarete ridicate de poliție și depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Călărași.
A obligat inculpații la câte 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 134 lei, fiecare reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 14.08.2013, înregistrat la Tribunalul Călărași la data de 20.08.2013 sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații M. E. și M. Zinuța, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv declarații de inculpați și martori, proces verbal de percheziție, acte contabile, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.03.2013, polițiști din cadrul IPJ călărași au efectuat o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului M. E. din localitatea D., ., jud. Călărași, în baza unei autorizații emise de Judecătoria Călărași.
În locuința în cauză au fost identificați inculpații M. E. și M. Zinuța și au fost găsite un număr de 18.782 țigarete, diverse mărci, iar unele dintre acestea nu aveau aplicate marcaje fiscale.
Din procesul verbal din data de 19.03.2013, încheiat de Garda Financiară Călărași a rezultat un prejudiciu adus bugetului de stat in valoare de 6725 lei accize și 2089 lei TVA.
Inculpații au achitat integral prejudiciul produs, în cauză dispunându-se încetarea urmării penale în baza art. 11 alin. 1 lit. c C.p.p. rap. la art. 10 lit. i indice 1 C.p.p referitoare la art. 10 din Legea nr. 241/2005.
În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților M. E. și M. Zinuța, care la data de 19.03.2013 au deținut cantitatea de 18.782 țigarete, produse cu regim special, accizabile, în afara antrepozitului fiscal și peste limita prevăzută de lege și care trebuiau plasate sub un regim vamal, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, faptă prevăzută de art.296 ind.1 lit. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și deținerea și transportul bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că provin din contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților a rezultat că inculpata M. Zinuța nu este cunoscută cu antecedente penale, în timp ce inculpatul M. E. este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă.
Audiați în faza de judecată cei 2 inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare și au solicitat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 320 indice 1 C.p.p privind recunoașterea vinovăției.
Analizând materialul probator administrat în cauză tribunalul a constatat că acesta dovedește cu certitudine vinovăția inculpaților și săvârșirea infracțiunilor de către aceștia, motiv pentru care urmează a admis cererea formulată de inculpați de judecare in baza art. 320 indice. 1 C.p.p.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale acestora, respectiv vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatei M. Zinuța, atitudinea sinceră de recunoaștere și regret, cooperarea cu organele judiciare, natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, gradul concret de pericol social al faptelor, cuantumul redus al prejudiciului, achitat în integralitate, dispozițiile art.320 indice 1 C.pr.p referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate celor 2 inculpați, tribunalul a constatat că scopul acesteia și reeducarea inculpaților se pot realiza și fără privare de liberate, prin aplicarea dispozițiilor art 81-82 C.p.și art 71 alin 5 C.p.
Li s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 – 84 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință, durata reținerii și arestării inculpaților de la 19.03.2013 la 02.04.2013.
S-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpați, a cantității de 18.782 țigarete ridicate de poliție și depuse la Camera de corpuri delicte a IPJ Călărași.
Au fost obligați inculpații la câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 134 lei, fiecare, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M. E. și M. ZINUȚA, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 27.09.2013 sub nr._ (_ ).
În susținerea apelurilor declarate, inculpații au solicitat instanței aplicarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a,b,c C.pen. și art. 76 C.pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea manifestată de aceștia, precum și stăruința lor pentru a repara prejudiciul produs. De asemenea, cei doi inculpați nu au antecedente penale, au avut o atitudine sinceră pe toată desfășurarea procesului penal, au beneficiat de prevederile art. 3201 C.proc.pen., recunoscând și regretând fapta. Totodată, aceștia au achitat prejudiciul produs prin săvârșirea faptei de evaziune fiscală.
Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina ambilor apelanți inculpați din infracțiunile prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 în concurs cu art. 2961 lit. l din Legea 571/2003 într-o singură infracțiune, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, Curtea constată că probatoriul administrat demonstrează, fără echivoc, că inculpații M. E. și M. Zinuța, la data de 19.03.2013 au deținut cantitatea de 18.782 țigarete, produse cu regim special, accizabile, în afara antrepozitului fiscal și peste limita prevăzută de lege și care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă.
Inculpații nu au contestat această situație de fapt, care a reieșit din probele administrate în faza de urmărire penală (prin intermediul mijloacelor de probă reprezentate de procesul verbal de percheziție domiciliară a locuinței inculpaților, din care rezultă că cele 18.782 țigarete au fost găsite la locuința inculpaților, declarația martorului P. G., prezent la efectuarea percheziției domiciliare, înscrisuri, dar și declarațiile inculpaților din care rezultă că aceștia cunoșteau împrejurarea că țigările provin din contrabandă), aceștia recunoscându-și vinovăția și apelând la procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320 1 C.proc.pen.
Instanța de fond a reținut, însă, că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, faptă prevăzută de art.296 ind.1 lit. l din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, și deținerea și transportul bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că provin din contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Curtea, în raport de decizia nr. 17/2013 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 35 din_, constată că încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpaților este cea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Astfel, prin decizia menționată s-a decis că fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Așa cum s-a arătat de către instanța supremă în decizia menționată, elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 2961 alin. 1 lit. l din Codul fiscal constă în deținerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. 3 din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.
Așadar, elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei este mai larg față de cel al infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete.
Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracțiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deținere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, cât și în contrabandă, infracțiunea de contrabandă este o infracțiune complexă, care include deținerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă proveniența acestor bunuri este contrabanda.
Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților astfel cum a fost pusă în discuție de către Curte, cu înlăturarea soluției de condamnare a ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, Curtea reține că potrivit art. 72 din C.pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de: dispozițiile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în sarcina inculpaților, astfel cum au solicitat aceștia, pedeapsa aplicată inculpatului M. E. fiind în mod corect individualizată, respectiv impunându-se aplicarea unei pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege (redus cu o treime) în cazul inculpatei M. Zinuța.
Astfel, Curtea constată că nu se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen., întrucât lipsa antecedentelor penale nu echivalează în mod automat cu o bună conduită, în lipsa altor dovezi cu privire la conduita corespunzătoare în societate.
De altfel, inculpatul M. E. a fost sancționat administrat de 4 ori între anii 2009-2012 pentru fapte prevăzute de legea penală, dintre care o sancțiune a fost aplicată tot pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 270 alin. 3 din Codul vamal.
Totodată, ambii inculpați nu au un loc de muncă stabil, nu au ocupație, așa încât nu se poate reține existența unei conduite bune înainte de săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește acoperirea prejudiciului de către inculpați, Curtea constată că aceștia au achitat suma datorată statului ca urmare a reținerii în sarcina acestora a infracțiunii de evaziune fiscală, acesta fiind și motivul pentru care prin actul de sesizare a instanței s-a pronunțat cu privire la aceștia o soluție de încetare a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, reținându-se incidența dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. i 1 C.p.p. Prin urmare, această împrejurare nu poate fi valorificată de două ori, reținându-se și dispozițiile art. 74 alin.1 lit. b C.pen.
În ceea ce privește atitudinea sinceră a inculpaților, Curtea reține că în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. 1 lit. c teza a II-a C.pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.
Așa cum s-a arătat și în jurisprudența instanței supreme, dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.
Inculpații nu au invocat existența unei alte atitudini a inculpaților după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, iar Curtea, în examenul propriu al cauzei, nu identifică o astfel de atitudine care să justifice aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.
Totodată, constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006, având în vedere numărul sancțiunilor administrative anterioare aplicate inculpatului pentru săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală, cuantumul pedepsei, de 2 ani închisoare, fiind totuși apropiat de cel minim (redus cu o treime), respectiv de 1 an și 4 luni închisoare. Totodată, în completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală, instanța de fond în mod corect a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. d e art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen., ținând cont de dispozițiile art. 65 alin. 2 C.pen. combinat cu art. 270 alin. 3 raportat la alineatul 1 al aceluiași articol.
În cazul inculpatei M. Zinuța, însă, instanța de fond în mod nejustificat a aplicat o pedeapsă tot în cuantum de 2 ani închisoare, neținând cont de faptul că această inculpată este la primul conflict cu legea penală, nefiind anterior nici măcar sancționată administrativ, așa încât în cazul acesteia se impune reducerea pedepsei la cuantumul minim prevăzut de lege, de 1 an și 4 luni închisoare, cu înlăturarea aplicării pedepsei complementare aplicate acestei inculpate, față de dispozițiile art. 65 alin. 3 C.pen.
Referitor la modalitatea judiciară a executării pedepsei, respectiv suspendarea condiționată a executării acesteia, nu s-au formulat critici de către apelanții inculpați, aceasta fiind, oricum, modalitatea cea mai blândă în care se poate realiza individualizarea judiciară a executării unei pedepse, iar Curtea va stabili, în cazul inculpatei M. Zinuța, un termen de încercare corespunzător, în raport de dispozițiile art. 82 C.pen.
Față de cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de apelanții inculpați M. E. și M. Zinuța împotriva sentinței penale nr. 155/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în dosarul nr._, va desființa, în parte, sentința apelată și, rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. E. din infracțiunile prevăzute de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei M. Zinuța din infracțiunile prevăzute de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Va înlătura dispoziția de condamnare a ambilor inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și dispozițiile art. 33 și art. 34 C.pen.
Va menține pedeapsa principală și pedeapsa complementară aplicate inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei M. Zinuța pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.
Va înlătura pedeapsa complementară aplicată inculpatei M. Zinuța.
În baza art. 82 C.pen. va stabili un termen de încercare în cazul inculpatei M. Zinuța de 3 ani și 4 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia, onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 150 lei fiecare, avansându-se din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanții inculpați M. E., fiul lui V. și E., născut la data de 01.06.1970, în D., jud. Călărași, domiciliat în Drăgălina, ., jud. Călărași, CNP_ și M. Zinuța, fiica lui I. și Jenița, născută la data de 12.03.1972, în Fetești, jud. Ialomița, domiciliată în Drăgălina, ., jud. Călărași, CNP_, împotriva sentinței penale nr.155/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și, rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. E. din infracțiunile prevăzute de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei M. Zinuța din infracțiunile prevăzute de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Înlătură dispoziția de condamnare a ambilor inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 296 indice 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și dispozițiile art. 33 și art. 34 C.pen.
Menține pedeapsa principală și pedeapsa complementară aplicate inculpatului M. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei M. Zinuța pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatei M. Zinuța.
În baza art. 82 C.pen. stabilește un termen de încercare în cazul inculpatei M. Zinuța de 3 ani și 4 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 150 lei fiecare, se avansează din fondurile MJ.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. M. D. L.
GREFIER,
T. S.
Red.M.A./27.01.2014
Thred.V.D./2 EX./16.01.2014
Trib.Călărași, Jud.D. N.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 2308/2013.... → |
|---|
