Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2359/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2359/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2359/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2359/R
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 167 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul inculpat C. M., fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu D. F., cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.167 din 01.11.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită a se avea în vedere că hotărârea instanței de fond conține, ca și motiv de nelegalitate, calculul eronat al pedepsei aplicate, de 1 an și 6 luni, contopită cu pedeapsa aplicată prin sentința nr. 21 pronunțată de Judecătoria T. M..
În opinia apărării, calculul corect ar fi de 1 an și 6 luni plus 1 an și 6 luni astfel că ar rezulta o pedeapsă de 3 ani închisoare, și nu una de 3 ani și 2 luni închisoare, având în vedere că instanța de fond nu a aplicat niciun spor.
Un alt motiv de recurs vizează cuantumul pedepsei, în sensul că pedeapsa este prea aspră, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în faza de urmărire penală.
Consideră că se pot aplica prev. art. 74 al.1 lit a și c C.pen,, cu referire la faptul că inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, a achitat prejudiciul, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, motive în raport de care apreciază că se poate reduce cuantumul pedepsei sub cel stabilit de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul C. M..
Consideră că nu există plângerea prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, motiv pentru care, în temeiul art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.pr.pen, solicită încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii penale.
De asemenea, apreciază că trebuia a se face aplicarea RIL nr. 42/2008, în condițiile în care prima infracțiune est comisă la data de 03.11.2011, aflându-se în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 21/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria T. M..
Solicită ca instanța să constate concursul între cele 2 infracțiuni și în consecință, a se dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 21/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. și ulterior, a se face aplicarea prev. art. 40 C.pen. Consideră că nu se poate vorbi de recidivă în condițiile în care parte din infracțiuni au fost comise în stare de minoritate.
În baza art. 33, art. 34 și art. 40 C.pen. solicită contopirea celor 4 pedepse, urmând a se da spre executare pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicită a se avea în vedere că inculpatul a achitat o parte a prejudiciului creat.
Apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu executare efectivă, în raport de perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă. În opinia sa, ar trebui menționat de asemenea că „după împlinirea vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei se vor aplica pedepsele accesorii”.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 167 din data de 01.11.2013, pronunțată de Judecătoria T. M. în dosarul nr._ /2012, în baza art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin 1 lit. e, g, i, și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art.41 alin 1 și 2 C.pen. și art. 99 și următoarele C.pen., a fost condamnat inculpatul C. M. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, în dauna părților vătămate L. M. F. și B. V..
În baza art. 20 C.pen. raportat la art. 208 alin 1 combinat cu art.209 alin 1 lit i C.pen. cu aplicarea art.99 și următoarele C.pen. a fost condamnat inculpatul C. M. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, în dauna părții vătămate D. C..
În baza art.208 alin 1 combinat cu art. 209 alin 1 lit i C.pen. cu aplicarea art .99 și următoarele C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) Juni închisoare, în dauna părții vătămate M. loan.
În baza art.192 alin 1 C.pen. cu aplicarea art.99 și următoarele C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, în dauna părții vătămate L. N..
În baza art.208 alin 1 C.pen. cu aplicarea art.99 și următoarele C.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, în dauna părții vătămate L. N..
În baza art. 33 lit.a - art.34 lit. b C.pen., contopind pedepsele aplicate inculpatului C. M., acesta execută pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 83 C.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 21 din data de 15 februarie 2012 a Judecătoriei T. M. și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin prezenta sentință.
În total, inculpatul C. M. execută, în urma cumulului aritmetic, o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două luni închisoare în regim de detenție..
în baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a Ii-a lit. b C.pen. începând cu data când va deveni major și până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 700 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat recuperat în totalitate prejudiciul cauzat părților vătămate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căîn noaptea de 3 noiembrie 2011, în timp ce se plimba prin oraș, inculpatul minor C. M. a observat un casetofon în autoturismul marca Dacia, model N. cu numărul ce înmatriculare_, parcat pe .. T. M., ce aparținea părții vătămate L. M. F..
Inculpatul a forțat portiera stângă față a autoturismului cu genunchiul în dreptul încuietorii, trăgând cu mâinile de rama superioară a portierei, reușind astfel să o deschidă și a sustras un CD Player marca KENWOOD și un portmoneu în care se aflau cartea de identitate a părții vătămate, permisul de conducere, asigurarea autoturismului, card-ul de salariu și un proces-verbal de predare-primire a unui laptop.
Inculpatul minor a verificat portmoneul si văzând că nu sunt bani, l-a aruncat împreună cu actele, în apropierea autoturismului spart, iar CD Player-ul l-a vândut unei persoane necunoscute cu suma de 30 lei, banii obținuți cheltuindu-i la jocurile electronice.
În cursul aceleași nopți, în jurul orelor 01,30, inculpatul minor C. M. a hotărât să spargă și autoturismul marca Dacia Solenza cu numărul de înmatriculare_, parcat pe . municipiul T. M., jud. Teleorman, care aparținea păr. vătămate B. V..
Prin forțarea portierei stânga față a autoturismului, inculpatul minor a reușit să deschidă autoturismul și din interior a sustras un stick de memorie, pe care l-a aruncat pe drum deoarece avea unele fisuri.
La câteva zile de la comiterea faptei, partea vătămată L. M. F. și-a găsit portmoneul cu actele furate, iar în timpul cercetărilor inculpatul minor a predat suma de 700 lei părții vătămate, care nu s-a mai constituit parte civilă.
Partea vătămată B. V. a declarat că valoarea prejudiciului este de 150 lei și primind această sumă nu s-a mai constituit parte civilă.
În ziua de 5 martie 2013, în timp ce se deplasa pe . mun. T. M., inculpatul minor a observat că imobilul de la nr. 24 este nelocuit și a hotărât ca, în zilele următoare, să îl spargă și să fure bunuri pe care apoi să le vândă si să facă rost de bani.
Astfel, în ziua de 08.03.2013, în jurul orelor 13,00, inculpatul minor C. M. a mers la imobilul vizat, care aparține părții vătămate D. C., a desfăcut cu mâna zăvorul ce asigura poarta de acces în curtea locuinței, după care a mers la locuință, a forțat cu mâinile o fereastră de la bucătărie, a spart geamul, reușind astfel să o deschidă, a escaladat fereastra și a pătruns în interiorul bucătăriei locuinței, după care a dislocat, lovind cu picioarele, un placaj ce se afla în locul ușii de la bucătărie către o cameră a locuinței.
Inculpatul a căutat bunuri sau bani, însă nu a sustras nimic, părăsind locuința printr-o altă fereastră pe care a deschis-o din interior.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost de 200 lei (fereastră spartă și ușă dislocată) și întrucât, a fost recuperat, nu s-a mai constituit parte civilă.
În ziua de 21 martie 2013, în jurul orelor 13,00, în timp ce se deplasa pe . mun. T. M., inculpatul minor C. M. a hotărât să fure bunuri din locuința părții vătămate M. loan, a desfăcut cu mâna zăvorul ce asigura poarta de acces în curtea locuinței, după care a mers la locuință și a forțat cu un levier, găsit în curtea părți vătămate, lacătul ce asigura ușa de acces în locuință, reușind astfel să o deschidă.
Inculpatul minor a căutat prin casă și, într-o cameră, a găsit un telefon mobil marca Nokia, model 1616 și suma de 700 lei, într-un sertar, pe care și le-a însușit, după care a părăsit locuința.
După comiterea furtului, inculpatul minor a mers la o sală de jocuri electronice din municipiul T. M..
Aici s-a stabilit, urmare autorizației nr. 17/16.04.2013 privind datele de trafic telefonic, că inculpatul minor C. M. a vândut telefonul sustras martorului P. Iile cu suma de 25 lei, banii obținuți din vânzarea telefonului, precum și banii sustrași din locuința părții vătămate M. loan cheltuindu-i la jocurile electronice.
Ulterior, martorul P. I. a vândut telefonul numitului Ș. S. R. cu suma de 50 lei, iar acesta, la rândul lui, l-a vândut martorului B. C. cu suma de 60 lei, de la care bunul a fost recuperat și restituit părții vătămate Mât loan, alături de suma sustrasă de 700 lei, motiv pentru care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.
În ziua de 25 martie 2013, în timp ce se deplasa pe .. T. M., jud. Teleorman, inculpatul minor C. M. a văzut în curtea locuinței părții vătămate L. N. mai multe obiecte din fier pe care a hotărât să le fure și să le predea la un centru de colectare fier vechi, pentru a face rost de bani.
În acest scop, a pătruns fără drept în curtea locuinței neasigurată și a sustras un polizor mecanic, o nicovală și un cilindru din cupru, pe care le-a pus într-un cărucior de butelie găsit tot în curtea locuinței părții vătămate. Ulterior, inculpatul s-a deplasat la un centru de colectare fier vechi S.C. M. .. situat pe .. T. M., jud. Teleorman.
Aici, martora S. M., angajată a centrului, i-a solicitat inculpatului minor cartea de identitate pentru a întocmi documentele de primire, însă inculpatul nu avea cartea de identitate asupra lui, motiv pentru care a lăsat bunurile furate și a plecat să-și ia actul de identitate.
Pe drum s-a întâlnit cu martorul T. L. și l-a rugat pe acesta să-l însoțească la centrul de colectare pentru a putea ridica banii rezultați din predarea bunurilor, spunându-i martorului că acele obiecte sunt de la el din curte. Cel din urmă a fost de acord și au mers împreună la centrul de colectare fier vechi, a prezentat cartea de identitate, iar martora S. M. a întocmit adeverința de primire și de plată nr. 726/25.03.2013, pentru cantitatea de 85 Kg fier vechi și i-a dat inculpatului suma de 58,32 lei, iar banii obținuți au fost cheltuiți de inculpatul minor C. M. la jocurile electronice.
Partea vătămată și-a recuperat bunurile furate și nu s-a mai constituit parte civilă.
Situația de fapt a fost probată cu plângeri și declarații ale părților vătămate; procese-verbale de cercetare la fața locului, cu planșe foto; proces-verbal de percheziție domiciliară, cu planșă foto; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de analiză date de trafic telefonic; declarațiile învinuitului minor; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 11.04.2013; raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.07.2013; raportul de constatare medico-legală psihiatrică 2.068/D/2011 din 16.12.2012 emis de SML Teleorman; declarațiile martorilor; dovezi de predare-primire bunuri; referatul de evaluare pentru inculpatul minor nr. 736/30.05.2013; procesul-verbal privind efectuarea actelor premergătoare.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului minor C. M. de a sustrage bunuri de la părțile vătămate L. M. F. și B. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. e, g, i, și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 99 și următoarele C.pen.
Fapta inculpatului minor C. M. de a pătrunde în locuința părții vătămate D. C. cu scopul de a sustrage bunuri în condițiile arătate constituie tentativă de furt calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen.
Fapta inculpatului minor C. M. de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate M. loan întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen.
Fapta inculpatului minor C. M. de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate L. N., constituie infracțiune de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen.
Fapta inculpatului minor C. M. de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate L. N. constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la instanță, dar și faptul că a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 21 din 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria T. M., în dosarul penal nr._, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal si revocarea suspendării.
Totodată, având în vedere că faptele de furt au devenit un obicei al inculpatului, cu implicații negative asupra securității economice și sociale, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin privarea sa de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul C. M., fără a preciza motivele pe care se întemeiază.
Deși legal citat, recurentul inculpat, devenit major, nu s-a prezentat la dezbaterea căii de atac.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse oral, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat, sub un prim aspect, modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante, apreciind că aceasta este echivalentă limitei de 3 ani închisoare, iar nu 3 ani și 2 luni închisoare cum eronat s-a reținut prin sentință.
O a doua critică a vizat netemeinicia cuantumului pedepselor, apreciindu-se că atitudinea sinceră a inculpatului în faza de urmărire penală și diligențele depuse pentru acoperirea prejudiciului justifică reținerea, în beneficiul său, a dispozițiilor art. 74 al.1 lit b și c C.pen. și reducerea pedepselor.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este fondat, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Cauza a parcurs procedura obișnuită de judecată, pe parcursul căreia instanța de fond a readministrat probatoriul relevant, reținând în mod temeinic situația de fapt.
Deși inculpatul C. M. a lipsit atât de la judecarea cauzei în fond, cât și în calea de atac, în declarațiile date în faza de urmărire penală a recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor. Susținerile sale sunt coroborate de faptele și împrejurările ce rezultă din celelalte probe existente în cauză, putând fi valorificate în scopul lămuririi cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 69 C.pr.pen.
Reevaluând ansamblul probator în virtutea efectului integral devolutiv al recursului declarat, Curtea constată că existența faptelor și comiterea lor cu vinovăție rezultă neîndoielnic din probatoriul administrat.
Este cert că, în noaptea de 3 noiembrie 2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul minor C. M. a săvârșit două acte materiale de sustragere prin efracție, din autoturisme parcate în locuri publice, a unor bunuri sau valori în scopul însușirii pe nedrept. Probatoriul confirmă faptul că, din autoturismul aparținând părții vătămate L. M. F., inculpatul a sustras un CD Player marca KENWOOD și un portmoneu în care se aflau, printre altele, acte ce servesc la identificarea părții vătămate, iar din cel de-al doilea vehicul, un stick de memorie pe care ulterior l-a aruncat (prejudiciul fiindt acoperit).
La data de 08 martie 2013, pe timp de zi, inculpatul minor C. M. a pătruns în curtea imobilului părții vătămate D. C. și, prin efracție, în locuința acesteia, în scopul sustragerii de bunuri, executare rămasă fără rezultat datorită neidentificării unor bunuri de interes.
La data de 21 martie 2013, pe timp de zi, inculpatul minor a pătruns în curtea imobilului părții vătămate M. I. și, prin efracție, în locuința acestuia, de unde a sustras un telefon mobil marca Nokia 1616 și suma de 700 lei, în scopul însușirii pe nedrept, prejudiciu recuperat ulterior integral.
La data de 25 martie 2013, pe timp de zi, inculpatul minor C. M. a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate L. N., pe poarta neasigurată și a sustras un polizor mecanic, o nicovală și un cilindru din cupru, în scopul însușirii pe nedrept, prejudiciu recuperat ulterior integral.
Încadrarea juridică a faptelor comise a fost corect reținută, actele repetate comise în noaptea de 03.11.2011 alcătuind o unitate legală de infracțiune prevăzută de art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. e, g, i, și alin. 2 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 și 2 C.pen. și art. 99 și următoarele C.pen., iar faptele comise la datele de 08.02.2013, 21.03.2013 și 25.03.2013 întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 20 C.pen. raportat la art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen., art. 208 alin 1 combinat cu art. 209 alin 1 lit. i C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen., respectiv art. art. 192 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen. și art. 208 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.pen., în concurs real.
Referitor la fapta de violare de domiciliu comisă la data de 25.03.2013 în dauna părții vătămate L. N., Curtea constată existența unei cauze care înlătură răspunderea penală și, concomitent, constituie un imepdiment la punerea în mișcare a acțiunii penale.
Potrivit art. 192 alin. 3 C.pen., pentru fapta de violare de domiciliu în formă simplă (reținută și în speță), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Formularea unei astfel de plângeri în strictă conformitate cu dispozițiile art. 283 C.pr.pen., constituite o condiție de pedepsibilitate și procedibilitate, a cărei neîndeplinite atrage incidența dispozițiilor art. 10 lit. f C.pr.pen. și impune soluția de încetare a procesului penal.
În cauza de față, se constată că organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la fapta comisă în dauna părții vătămate L. N., conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 26.03.2013.
În declarația dată în aceeași zi, partea vătămată a descris circumstanțele în care a recuperat bunurile sustrase și a precizat expres că nu se constituie parte civilă, fără a menționa însă dacă formulează plângere prealabilă ori, cel puțin, dacă solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptele comise.
Absența unei manifestări exprese de voință a părții vătămate în acest sens echivala cu lipsa unei condiții legale absolut necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, determinând incidența dispozițiilor art. 10 lit. f C.pr.pen.
Prin urmare, sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este nelegală și se impune a fi modificată în sensul dispunerii încetării procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. (parte vătămată L. N.).
Referitor la modalitatea de individualizare a cuantumului pedepselor aplicate, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate de inculpat prin apărător.
Opțiunea instanței de fond de a aplica inculpatului C. M. pedepse cu închisoarea echivalente minimului special legal reflectă o justă aplicare a dispozițiilor art. 100 C.pen. raportat la particularitățile cauzei, cu precădere la gravitatea concretă ridicată a faptelor comise, la caracterul repetat al acestora și la urmările lor socialmente periculoase.
Perseverența inculpatului-recurent în comiterea unor furturi din imobile, cu asumarea riscului de a fi suprins de către deținătorii legitimi, relevă o îndrăzneală ce potențează periculozitatea persoanei sale și justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum care să permită atingerea scopului lor legal.
Reținerea în beneficiul inculpatului a incidenței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b, c C.pen. nu se justifică. Diligențele depuse pentru recuperarea prejudiciului ori atitudinea procesuală sinceră constituie circumstanțe atenuante judiciare, ceea ce înseamnă că au caracter facultativ și pot fi valorificate doar dacă relevă o periculozitate atât de scăzută a persoanei infractorului încât numai reducerea pedepsei ar satisface imperativul justei sale individualizări.
În speță, conduita inculpatului ulterior comiterii faptelor nu are o atare semnificație atenuantă, deoarece parte a prejudiciului infracțional total a fost recuperat ca urmare a intervenției organelor de poliție (este cazul părții vătămate L. N.), iar declarațiile de recunoaștere a faptelor au survenit în contextul existenței altor probe certe în acuzare.
În plus, o atare conduită trebuie evaluată și prin prisma perseverenței infracționale a recurentului, a circumstanțelor reale în care a comis faptele, dar și a atitudinii sale de ansamblu, concretizate în neprezentarea la judecarea cauzei pe parcursul termenelor acordate.
Pe de altă parte, Curtea reține că faptele deduse judecății alcătuiesc o pluralitate de infracțiuni în formele prevăzute de art. 33 C.pen, respectiv art. 40 C.pen. alături de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 21/15.02.2012 a Judecătoriei T. M., element care, alături de restul datelor analizate în prezenta decizie, conduc la concluzia că pedepsele minime stabilite de către instanta de fond reflectă echilibrat toate particularitățile faptelor comise și ale persoanei autorului, inclusiv starea de minoritate la data săvârșirii infracțiunilor.
Recursul inculpatului C. M. este însă fondat din perspectiva greșitei aplicări a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni incidente în speță și al omisiunii de a se da eficiență deciziei de recurs în interesul legii nr. 42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de fond a fost sesizată cu judecarea a patru infracțiuni de furt calificat, una dintre acestea (respectiv cea din data de 03.11.2011) fiind comisă anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 21/15.02.2012 a Judecătoriei T. M. – definitiv prin neapelare -, iar celelalte trei ulterior acestui moment.
O atare configurație a pluralității de infracțiuni este identică celei avute în vedere de instanța supremă la pronunțarea deciziei de recurs în interesul legii, ceea ce reclamă aplicarea întocmai a dispozițiilor acestei decizii referitoare la incidența exclusivă a prevederilor art. 85 C.pen., urmată de contopirea pedepsei a cărei suspendare a fost anulată cu pedeapsa care a atras anularea și, ulterior, de contopirea, conform art. 40 C.pen., a pedepsei rezultante astfel determinate cu pedepsele aplicate pentru faptele săvârșite în termenul de încercare.
Prin urmare, se impune înlăturarea aplicării prevederilor art. 83 C.pen. și, subsecvent anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21/15 februarie 2012, contopirea acesteia cu pedeapsa ce a atras anularea, respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru fapta din data de 03.11.2011.
Pedeapsa rezultantă astfel stabilită, în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, urmează a fi contopită cu cele trei pedepse aplicate pentru faptele concurente comise în luna martie 2013, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Similar instanței de fond, Curtea apreciază că doar executarea pedepsei în regim de detenție poate asigura atingerea scopului său preventiv-educativ, deoarece perseverența infracțională manifestată, lipsa oricărei preocupări a inculpatului pentru obținerea unei pregătiri școlare și dezinteresul față de actuala procedură conduc la concluzia că simpla condamnare constituie un avertisment insuficient pentru inculpat.
Referitor la pedepsele accesorii, constată că recurentul a devenit major anterior pronunțării prezentei decizii, astfel încât exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. se impune a fi interzis imediat ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 167/01.11.2013 a Judecătoriei T. M..
Va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va decontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Va înlătura aplicarea art. 83 C.pen. în ceea ce privește revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 21 din 15 februarie 2012 a Judecătoriei T. M..
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală în ref. la art. 131 alin. 1 C.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. (parte vătămată L. N.).
În baza art. 85 C.pen. va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 21 din 15 februarie 2012 a Judecătoriei T. M. și va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 40 C.pen. va contopi pedeapsa astfel stabilită cu pedepsele de 9 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul C. M. să execute, în final, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a lit. b C.pen..
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva sentinței penale nr. 167/01.11.2013 a Judecătoriei T. M..
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Înlătură aplicarea art. 83 C.pen. în ceea ce privește revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 21 din 15 februarie 2012 a Judecătoriei T. M..
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală în ref. la art. 131 alin. 1 C.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. (parte vătămată L. N.).
În baza art. 85 C.pen. anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 21 din 15 februarie 2012 a Judecătoriei T. M. și contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 40 C.pen. contopește pedeapsa astfel stabilită cu pedepsele de 9 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul C. M. să execute, în final, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a lit. b C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red./th. red S.C.
2ex/09.01.2014.
J.T.-M. – jud.L.D
| ← Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 2308/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2398/2013.... → |
|---|
