Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2398/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2398/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2398/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2398/R
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. ELEN A B.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpat M. C. împotriva sentinței penale nr.563/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. C.personal, în stare de libertate, asistat de avocat ales M. M. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se procedează la verificarea identității recurentului inculpat M. C. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Întrebat fiind, recurentul inculpat M. C. arată că își menține recursul formulat, precum și faptul că nu are declarații de făcut și își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. coroborat cu art.3856 al.3 C.p.p., casarea hotărârii atacate și, rejudecând în fond, achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că pot fi reținute circumstanțe atenuante, întrucât, în opinia apărării, fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În acest sens, se va avea în vedere că inculpatul s-a aflat într-o situație de excepție, își ducea copilul de șapte ani la spital, a condus o distanță relativ scurtă, pe un drum de țară unde circulația nu era intensă și nu a produs vreun eveniment rutier, fiind oprit la un control de rutină.
În subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțele atenuante prev.de art.74 al.1 lit.a și c C.p. coroborat cu art.74 al.1 lit.d C.p., având în vedere că a recunoscut și regretat fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreținere doi copii minori ambii cu o sănătate precară, soția casnică și părinții, deci de situația sa depinde întreaga familie. Mai arată că a plecat din curtea spitalului pentru a-și recupera familia lăsată pe câmp, respectiv soția, minorele și mama sa, pe drumul județean, fără a avea altă posibilitate de a ajunge acasă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că fapta inculpatului este o faptă relativ gravă, ce prezintă pericol social, nu poate fi considerată ca fiind lipsită de importanță. Ca urmare, consideră că instanța de fond, în mod corect, ca urmare a reținerii prevederilor art.3201 C.p.p., a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de textul incriminator, motiv pentru care solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat M. C., având ultimul cuvântul, recunoaște și regretă faptele. Mai arată că are de suferit întreaga familie, în special copii săi care sunt bolnavi, de pe urma săvârșirii acestor fapte.
CURTEA
Asupra prezentului recurs.
Prin sentința penală nr. 563 din 6 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. inculpatul M. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod proc.pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5724/P/2012 din data de 02.07.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 87 alin 5 din OUG 195/2002 rep.
În fapt s-a reținut că la data de 30.09.2012, orele 19:15 organele de politie din cadrul IPJ I. aflate in exercitarea atributiilor de serviciu, au oprit pentru control autoturismul marca Dacia, cu nr._, care circula pe DJ 100, in ..
La controlul efectuat s-a constatat ca acest autoturism era condus de catre inculpatul M. C., care prezenta halena alcoolica.
Astfel, acestuia i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, acesta indicand valoarea de 0,81 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Astfel, desi i s-a pus in vedere ca trebuie sa fie condus la o unitate spitaliceasca pentru recoltarea probelor biologice, inculpatul initial a refuzat aceasta. Apoi, acesta a acceptat sa fie insotit la Spitalul Sf P. Bucuresti de catre organele de politie, insa la un moment dat a parasit incinta spitalului fara a i se incuviinta acest lucru, intocmindu-se proces verbal.
În cauză a fost audiat si martorul M. I. A., care a confirmat situatia de fapt de mai sus.
Martorul M. G. C. a araat ca a fost de fata cand fratele sau, inculpatul M. C., la un momnent data, in curtea spitalului a deschis portiera masinii si a fugit, sarind un gard.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei si regreta aceasta.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare, declarație martori, declarații învinuit, proces verbal refuz.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că recunoaște în întregime fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu aplicarea art 320¹ c.p.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și achitarea în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 Cod procedură penală, apreciind că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând, de asemenea, a se face și aplicarea dispozițiilor art.181 C.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Analizând hotărârea pronunțată în cauză, din perspectiva criticilor formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
În mod judicios instanța de fond a valorizat toate elementele faptei și făptuitorului, ajungând la concluzia că sancțiunea temeinică care se impune a-i fi aplicată în cauză inculpatului este o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Ca atare, solicitarea inculpatului de a fi achitat pe considerentul că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 181 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta care, deși prevăzută de legea penală, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile ocrotite de lege și prin conținutul său concret este vădit lipsită de importanță și, prin urmare, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a acestuia se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul a fost oprit pentru un control de către agenții politie" și, testat fiind cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 0,81 mg//l alcool în aerul aspirat și a refuzat să i se recolteze sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă care, în conținutul său concret și în actualul context social( în care numărul accidentelor de circulație cu urmări tragice cauzate de consumul de alcool la volan cunoaște o creștere fără predecent) nu poate fi apreciată ca nefiind vădit lipsită de importanță.
Speța provoacă însă și o altă discuție, de principiu, privind admisibilitatea achitării în temeiul reținut în cauză, pentru lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, în cazul infracțiunilor de pericol.
Jurisprudența a consacrat o opinie, pe care o împărtășim, potrivit căreia dispozițiile art.181 Cod penal nu sunt aplicabile în cazul așa-numitelor infracțiuni de pericol, întrucât această stare de pericol - intrinsecă laturii obiective a infracțiunii- nu permite aprecierea că, într-un anume caz, fapta de pericol nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 563 din 6 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector B..
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR F. B. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red./ Dact. I.C./26.12.2013/2 ex.
Trib. Călărași, Secția penală/ Jud C. M. G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2359/2013. Curtea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 610/2013. Curtea de... → |
|---|
