Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 327/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 327/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALA NR. 327

Ședința publică din data de 19 decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte: A. N.

Judecător:M. O.

Grefier:A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N. F. C. împotriva sentinței penale nr. 707/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013 au fond consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.12.2013, dată la care a dat următoarea decizie penală.

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 707/F/16.09.2013, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 334 Cod procedură penală s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public și de inculpatul N. F. C..

În baza art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul N. F. C. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 257 Cod penal raportat la art. 7 alin.3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art.65 alin.1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a Cod penal și art. 34 Cod penal a contopit cele două pedepse aplicate, în final, inculpatul N. F. C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 al.2 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a ,b și c Cod penal pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 86 indice 1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86 indice 2 Cod penal, alcătuit din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval stabilit de instanță de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 359 al. 1 teza finală Cod procedură penală rap. la art. 86 indice 3 Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acesta, de două ori pe lună;

b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 86 indice 4 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.350 alin.3 lit.b Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N. F. C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 227/U.P./01.08.2013 emis de Tribunalul București, Secția a II a Penală, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în această cauză de la data de 31.07.2013 până la momentul punerii efective în libertate ca urmare a prezentei sentințe.

A confiscat de la inculpat suma de 600 lei primită de acesta de la martorul –denunțător M. S. G..

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 4500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3000 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 22.07.2013, în jurul orelor 13¹⁵ – 13³⁰, inculpatul N. F. C., în calitate de inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, cu ocazia controlului efectuat împreună cu inspectorul de muncă L. G. S. la sediul ITM asupra documentelor privind situația juridică a angajaților S.C. C. & S. Market S.R.L., a pretins de la martora denunțătoare M. S. G., asociat al societății, suma de 2.000 de lei în scopul de a nu aplica sancțiuni contravenționale, din care pentru sine suma de 1000 de lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu iar suma de 1000 de lei pentru a-și exercita influența asupra inspectorului de muncă L. G. S., în același scop.

Respectivele sancțiuni contravenționale urmau a fi aplicate ca efect al constatării unor presupuse încălcări ale legislației muncii privind contractele de muncă ale angajaților și lipsa altor două documente, respectiv „fișa de evaluare a muncii” și „decizia asociaților pentru transmiterea Registrului general de evidență a salariaților”.

La aceeași dată și în același context inculpatul N. F. C. a primit de la martora denunțătoare suma de 600 de lei cu scopul de a nu aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de legislația incidentă iar după primirea acestei sume inculpatul N. F. C. i-a pretins martorei-denunțătoare diferența de 1.400 de lei, până la suma totală de 2.000 de lei cerută inițial, diferență care să-i fie remisă la o dată ulterioară.

Ulterior, la data de 31 iulie 2013, în jurul orei 09⁵⁷, inculpatul N. F. C. a primit de la martora denunțătoare suma de 1.400 de lei cu scopul de a nu aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de legislația incidentă și pentru a-și exercita influența asupra inspectorului de muncă L. G. S., în același scop.

Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală și declarația inculpatului care în fața instanței a arătat că recunoaște în întregime săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel cum au fost acestea reținute prin actul de sesizare a instanței.

Astfel, instanța a reținut că la data de 30.07.2013, numita M. S. G. a formulat un denunț sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită și trafic de influență de către numitul N. F. C., la aceeași dată fiind formulat un denunț similar și de numita P. E. D..

Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că la data de 17.07.2013 inculpatul N. F. C., inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, împreună cu martora L. G. S., inspector de muncă la aceeași instituție, s-au deplasat la punctul de lucru al S.C. C. & S. Market S.R.L. din ., sect. 2, pentru demararea procedurii de control. Găsind pe numita B. A. angajat al societății, cei doi inspectori de muncă au lăsat o înștiințare emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, cu somație ca un reprezentant al societății să se prezinte la data de 19.07.2013 la sediul ITM din .. 26 – 26 A, sect. 4, pentru verificarea documentelor menționate în cuprinsul înștiințării, înștiințarea astfel lăsată fiind depusă la dosarul de urmărire penală – filele 10 și 105, cu aceeași ocazie fiind completată și o fișă de identificare pentru salariata găsită la sediul societății – numita B. A. (fila 106).

Potrivit susținerilor martorei denunțătoare M. S. G. care se coroborează sub acest aspect cu susținerile inculpatului, aceasta nu a reușit să se prezinte la sediul ITM la data de 19.07.2013, stabilind telefonic cu inspectorul de muncă N. F. C. să se prezinte la data de 22.07.2013.

La data de 22.07.2013, martora denunțătoare M. S. G. s-a prezentat împreună cu Persu E. D., persoana responsabilă cu evidența contabilă a S.C. C. & S. Market S.R.L., la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, pentru efectuarea controlului asupra documentelor privind situația juridică a angajaților, controlul fiind efectuat de către inspectorii de muncă N. F. C. și L. G. S. la sediul ITM.

Potrivit susținerilor martorului denunțător, cu prilejul acestui control, cei doi inspectori au susținut că există încălcări ale legislației muncii în documentele prezentate, respectiv în contractele de muncă ale angajaților, precum și că lipsesc alte două documente, respectiv „fișa de evaluare a muncii” și „decizia asociaților pentru transmiterea Registrului general de evidență a salariaților”, motiv pentru care se vor aplica sancțiuni contravenționale în cuantum de 10.000 de lei pentru fiecare din cele trei contracte de muncă ale angajaților societății și alte două amenzi a câte 3000 de lei pentru fiecare document lipsă. Inspectorul de muncă N. F. C. i-a pus în vedere martorei denunțătoare că dacă se va prezenta cu „decizia asociaților pentru transmiterea Registrului general de evidență a salariaților”, până la terminarea programului său de lucru nu i se vor mai aplica amenzile contravenționale privind lipsa de documente și respectiv că urmează să discute pe marginea sancțiunilor contravenționale privind modul de întocmire a contractelor de muncă.

După aproximativ o oră, martora denunțătoare M. S. G. însoțită de martora Persu E. D. au revenit la sediul ITM și au prezentat inspectorului N. F. C. „decizia asociaților pentru transmiterea Registrului general de evidență a salariaților”, aceasta fiind depusă în copii cu mențiunea „conform cu originalul” la filele 14, 147 dosar urmărire penală.

Inculpatul N. F. C. a invitat-o pe martora denunțătoare M. S. G. în curtea instituției și i-a spus „că trebuia să-și dea seama că a trimis-o la sediul societății pentru a aduce o sumă de bani pentru el, colega și șefii lui, pentru a nu-i aplica amenzile”, inculpatul pretinzând suma de 2.000 de lei în scopul de a nu aplica sancțiuni contravenționale.

Din suma totală de 2.000 de lei pretinsă, numitul N. F. C. a pretins pentru sine suma de 1000 de lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu iar suma de 1000 de lei pentru a-și exercita influența asupra inspectorului de muncă L. G. S., în același scop.

Întrucât martora denunțătoare M. S. G. i-a spus că nu are asupra sa decât suma de 600 de lei, inculpatul N. F. C. i-a spus să meargă la mănăstirea din imediata apropiere, R. V., urmând-o pe aceasta, i-a solicitat să cumpere și să aprindă două lumânări, pentru a nu fi observați, împrejurări în care martora denunțătoare i-a remis inculpatului suma de 600 de lei.

După primirea sumei de 600 de lei, inculpatul N. F. C. i-a spus martorei-denunțătoare să-i aducă diferența de 1.400 de lei, până la suma totală de 2.000 de lei cerută inițial, la sediul ITM pe data de 29.07.2013, asigurând-o pe aceasta că rezultatul controlului va fi favorabil, în sensul că va întocmi o constatare conform căreia documentele verificate sunt corect întocmite.

La data de 28.07.2013, martora denunțătoare M. S. G. l-a contactat telefonic pe inculpatul N. F. C. în vederea fixării unui alt termen pentru prezentarea la ITM și remiterea diferenței de bani de 1400 lei, inculpatul solicitându-i acesteia să fie sunat a doua zi. La data de 29.07.2013 fiind din nou contactat telefonic inculpatul i-a cerut să vorbească la telefonul său cu numita L. G., împreună cu care M. S. G. a stabilit să se prezinte la ITM la data de 31.07.2013, ora 9⁰⁰.

Situația de fapt astfel cum a fost descrisă de instanță mai sus rezultă din cuprinsul denunțului și al declarațiilor martorei M. S. G., coroborate cu denunțul și declarațiile martorei P. E. D. precum și cu datele din cu procesul – verbal de vizionare imagini înregistrate la data de 22.07.2013, în intervalul orar 07³⁰ – 17⁰⁰, de camerele de supraveghere în sala special amenajată pentru efectuarea controlului de către inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. București, însoțit de planșă fotografică și cu procesul verbal de verificare la Mănăstirea R. V., însoțit de planșă fotografică, fiind confirmate și de susținerile inculpatului care în declarația dată în fața instanței de judecată a arătat că recunoaște comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare.

Din declarațiile martorei P. E. D. rezultă că aceasta a asistat la derularea în parte a evenimentelor descrise mai sus, fiind cea care, în condițiile în care se ocupa de contabilitatea firmei controlate, s-a prezentat la sediul ITM București în vederea efectuării controlului de către cei doi inspectori. Potrivit susținerilor aceleiași martore, despre discuțiile avute de martora denunțătoare M. S. G. cu inculpatul N. F. C. la data de 22.07.2013 în curtea I.T.M. București și în incinta Mănăstirii R. V., precum și despre suma de bani pretinsă de inculpat și dată de M. Ștela G., martora P. E. D. a aflat imediat după terminarea lor de la martora denunțătoare M. S. G..

De altfel, prezența celor două martore la efectuarea controlului, împrejurarea că în aceeași zi au venit de două ori la sediul ITM București rezultă și din procesul verbal aflat la filele 67-67 din dosar precum și din planșele foto vizând imagini surprinse de camerele de supraveghere amenajate la sediul ITM în sala pentru efectuarea controlului.

Instanța a reținut că la data de 31.07.2013 în jurul orelor 09⁰⁰ martora denunțătoarea M. S. G. s-a deplasat la sediul ITM București din .. 26 – 26 A, sect. 4.

Situația de fapt este reținută de instanță și din aspectele rezultate în urma convorbirilor purtate și a imaginilor înregistrate în mediu ambiental în temeiul ordonanței de autorizare provizorie a acestora, din data de 30.07.2013, aspecte redate în formă scrisă în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 31.07.2013 (filele 176-182 dosar urmărire penală):

La ora 09:15:17, M. S. G. se prezintă la ..T.M. București, unde poartă următoarea discuție cu un bărbat neidentificat posibil persoana responsabilă cu accesul în instituție:

M. S. G.: Bună ziua! Tre´ să ajung la domnul N.! Vă las buletin sau…?

INTERLOCUTOR: Nu, decât datele!

M. S. G.: M. S.…, nu le știu din cap…Scrieți-le dumneavoastră!

INTERLOCUTOR: Știți unde, Da?

M. S. G.: Da, da că am fost. Mai trebuie să revin cu niște acte. Mulțumesc!

În curtea instituției denunțătoarea M. S. G. s-a întâlnit cu inculpatul N. F. C. pe care l-a găsit discutând cu alte persoane neidentificate. Din același proces-verbal de redare a discuției rezultă că martora M. S. G. a purtat o scurtă discuție cu acesta:

M. S. G.: Bună ziua! Domnul N.! Veniți un pic? Bună ziua

N. F. C.: Sunteți cam palidă așa!

M. S. G.: Păi dacă drumuri și stres și…

N. F. C.: Ia spuneți, de la ce firmă sunteți?

M. S. G.: C. & S. Market!

N. F. C.: Aa, da.

M. S. G.: V-am sunat și am vorbit și cu colega dumneavoastră.

N. F. C.: Da, da, da.

M. S. G.: Și era să rămână….(neinteligibil) aseară am venit.

N. F. C.: Da, doar că… Îmi amintesc! Ok!

M. S. G.: Da.

N. F. C.: Bine. Așteptați-mă în sală.

M. S. G.: În sală, da?

N. F. C.: Da.

M. S. G.: Mulțumesc!

După momentul acestei discuții martora M. S. G. s-a deplasat în sala de așteptare iar inculpatul N. F. C. a rămas în curtea instituției. După aproximativ 30 de minute, martora – denunțătoare M. S. G. a ieșit din incinta Inspectoratului Teritorial de Muncă București și s-a reîntâlnit în curtea instituției cu inculpatul N. F. C. care în tot acest timp a purtat discuții cu diferite persoane neidentificate.

Cu prilejul acestei întâlniri martora denunțătoare M. S. G. a purtat o scurtă discuție cu inculpatul N. F. C.:

M. S.-G.: Am ieșit la o țigară.

N. F.-C.: Da. Păi, am vorbit și cu colega, că era într-o mică ședință cu șefa, cu astea… Și acuma vine de la…, o să vină și ea de la șefa și să vedem… cât mai ..neinteligibil…ori aici, ori…. Că noi suntem, facem echipă, dar ea…, eu sunt aicea, iar ea e în partea cealaltă. Să vedem unde…(neinteligibil)…

M. S.-G.: Am crezut că m-ați uitat. Zic: hai să ies la o țigară.

N. F.-C.: Nu v-am uitat! Nu v-am uitat!

M. S.-G.: Și așa sunt obosită.

N. F.-C.: Păi, se vede după dumneavoastră, așa cam extenuată.

M. S.-G.: Da.

N. F.-C.: Ce ați făcut cu?

M. S.-G.: Cu tata?

N. F.-C.: Cu tatăl sau cine?

M. S.-G.: L-a operat. Îl operează și luna viitoare pe 30…

După acest moment cei doi au intrat împreună în incinta Inspectoratului Teritorial de Muncă București (09:52:05):

N. F.-C.: B.. Trebuia să-mi aduceți niște documente? Sau ce trebuia să-mi aduceți?

M. S.-G.: Mi-ați oprit dumneavoastră, mi-ați făcut proces-verbal…

N. F.-C.: Da.

M. S.-G.: Trebuia să vă mai aduc…

N. F.-C.: Așa. O să mergem în partea cealaltă, să mă mai uit o dată pe hârtiile alea!

M. S.-G.: Poftim?

N. F.-C.: Să mă mai uit o dată pe hârtiile alea că s-ar putea să fiți nevoită să vă faceți un exemplar. Da?

M. S.-G.: Da. Mi-ați oprit dumneavoastră contractele, că nu mai mergea xerox-ul, mi-ați oprit fișele postului, decizie…un act după…

N. F.-C.: Haideți că mergem în partea cealaltă imediat!

M. S.-G.: Hai! Acum, da?!

După aproximativ două minute, martora denunțătoare M. S. G. și inculpatul N. F. C. au ieșit din instituție, după care s-au deplasat împreună, pe jos, aproximativ 200 de metri până la clădirea situată în Bld. O. G., nr. 2, sector 4, unde funcționează mai multe instituții publice, printre care și un punct de lucru al Inspectoratului Teritorial de Muncă București.

La momentul 09:56.39 M. S. – G. și numitul N. F. C., intră în incinta unei instituții care are o structură exterioară din sticlă, continuând discuția:

M. S. - G.: Asta-i viața! Aicea n-am intrat niciodată!

N. F. C.: (neinteligibil)

M. S. - G.: Adică, ăsta-i primu’ control de la ITM!

N. F. C.: Da!?

La momentul 09:57:09 cei doi interlocutori intră într-un lift, iar după ce ușile acestuia se închid, dialogul continuă astfel:

M. S. - G.: Păi, da! Am mai avut control?! Putem vorbi aici? V-am adus și bănuții. V-am adus încă 1400. Cu 6…2000, da? Și-ați spus 1000 dumneavoastră, 1000 doamna G.. Nu?

N. F. C.: (neinteligibil)

M. S. - G.: Numai că să-mi spuneți unde vi-i dau?

La momentul 09:57.35, cei doi interlocutori ies din lift și intră ulterior într-o încăpere unde lumina este stinsă, dialogul continuând astfel:

M. S. G.: Aicea?...Trebuie să lăsați un pic deschis să văd eu….

În acest moment al discuției se aude zgomotul specific deschiderii unui fermoar

M. S. G. Și-mi dați aici?…Cum rămâne?... Îmi mai faceți amendă, nu? Nu?

N. F. C.: …[neinteligibil]...

M. S. G.: Poftim?

N. F. C.: Discutăm după aia.

M. S. G. :După aia… Stați un pic. Îi numărați?

La acest moment al discuției se aude foșnetul specific numărării unei sume de bani.

Din imaginile surprinse și înregistrate în temeiul ordonanței deautorizare provizorie a interceptării și înregistrării audio și video în mediu ambiental din data de 30.07.2013 se constată că inculpatul a condus-o pe martora denunțătoare într-o încăpere întunecoasă unde aceasta i-a remis suma de 1400 de lei.

După aproximativ 5 minute, inculpatul N. F. C. a ieșit singur din această clădire după care s-a deplasat până la intersecția Splaiul Unirii cu . fost oprit de organele de urmărire penală însoțite de cei doi martori asistenți S. N.-B. și M. F.-G.. Asupra inculpatului N. F. C., în buzunarul drept de la pantaloni a fost găsită suma de 1.400 lei care îi fusese remisă de martora denunțătoare M. S. G., aspect confirmat de identitatea seriilor bancnotelor găsite asupra inculpatului cu cele consemnate în procesul-verbal de înseriere din 31.07.2013 și pe care martora denunțătoare le-a avut asupra sa.

Aspectele reținute mai sus de instanță rezultă din procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante și percheziție corporală a inculpatului N. F. C., însoțit de planșă fotografică (filele 158-167 dosar urmărire penală), coroborat cu procesul – verbal de consemnare a seriilor bancnotelor care au compus suma de 1.400 lei pusă la dispoziția denunțătoarei M. S. G. în vederea întâlnirii acesteia cu inculpatul N. F. C. la data de 31.07.2013, însoțit de planșă fotografică (filele 151-155 dosar urmărire penală) și cu suportul conținând flagrantul din data de 31 iulie 2013 (fila 244 dosar urmărire penală).

Din declarația dată de martora L. G. S. în cursul urmăririi penale rezultă că ea și inculpatul N. F. C., în calitate de inspectori de muncă în cadrul I.T.M. București, au inițiat la data de 17.07.2013 controlul la S.C. C. & S. Market S.R.L. și, la data de 22.07.2013, când reprezentantele acestei societăți s-au prezentat la sediul I.T.M. București, a observat că lipseau două acte dintre cele solicitate pentru acest control. Martora a menționat că nu-și mai amintește dacă ea sau inculpatul au sesizat inadvertențe sau aspecte sancționabile cu privire la contractele de muncă prezentate. Potrivit martorei, ea nu a rămas cu inculpatul până la finalizarea verificărilor actelor prezentate de reprezentantele S.C. C. & S. Market S.R.L. deoarece a început controlul unei alte societăți comerciale. Martora a mai precizat că, pe durata participării sale la controlul efectuat în privința S.C. C. & S. Market S.R.L. nu s-a pus s-a adus în discuție posibilitatea aplicării vreunei sancțiuni acestei societăți. La data de 29.07.2013, dimineața, inculpatul N. F. C. i-a dat telefonul său mobil pentru a vorbi cu o doamnă, ocazie cu care a realizat că aceasta reprezenta S.C. C. & S. Market S.R.L. și solicita fixarea unui alt termen pentru control. De comun acord cu inculpatul, a fixat termen pentru control la data de 31.07.2013, dimineața. Cu această ocazie inculpatul i-a înmânat dosarul întocmit acestei societăți pentru a putea da relații persoanei cu care vorbea la telefon iar ulterior acest dosar a rămas pe biroul ei. De comun acord cu inculpatul s-a stabilit ca finalizarea controlului la firma menționată mai sus să fie realizat de acesta. Totuși, pentru a-l sprijini pe inculpat, martora a redactat partea introductivă a procesului – verbal de control privind această societate.

Martora L. G. S. a mai arătat că nu are cunoștință dacă inculpatul N. F. C. a pretins sau a primit vreo sumă de bani de la reprezentanții S.C. C. & S. Market S.R.L. în vederea soluționării favorabile a controlului.

Din datele și informațiile puse la dispoziția organelor de cercetare penală de către instituția la care erau angajați cei doi inspectori instanța reține că aceștia din urmă au demarat procedura de control la societatea reprezentată de martora denunțătoare, în registrul electronic de evidență al instituției figurând ordinul de deplasare nr. 3544/17.07.2013 pentru . adiacente și care îi viza pe cei doi inspectori iar finalizarea activității de verificare de realizează printr-un proces-verbal de control iar dacă este cazul se întocmește și un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (fila 89 din dosar).

Din aceste date precum și din susținerile martorilor instanța a mai reținut că în procedura efectivă de realizare a controlului la firma reprezentată de martora denunțătoare M. S. G. erau implicați în calitate de inspectori ITM atât inculpatul cât și martora L. G. S. care a participat la faza inițială de depunere a actelor pentru control dar a și discutat telefonic stabilind ultima întâlnire cu martora denunțătoare, astfel încât susținerile martorei privind împrejurarea că pentru această societate controlul urma să fie finalizat doar de inculpat sunt lipsite de orice relevanță.

Instanța a reținut că la momentul în care a fost prins în flagrant având asupra sa suma de 1400 lei primiți de la martora denunțătoare, inculpatul nu a dorit să facă nicio precizare în legătură cu proveniența sumei de bani găsite asupra sa.

În declarațiile date ulterior, inculpatul N. F. C. a recunoscut faptul că a primit de la martora denunțătoare suma de 600 de lei la data de 22.07.2013 și suma de 1400 de lei la data de 31.07.2013 pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător îndatoririle de serviciu. Astfel, acesta a declarat că la finalizarea controlului pe care a fost desemnat să-l efectueze împreună cu martora L. G. ar fi întocmit un proces-verbal de control sau după caz și un proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, de el depinzând aplicarea unei amenzi. Inculpatul a mai arătat că nu a precizat vreun cuantum al amenzilor pe care le risca martora denunțătoare și că nu a pretins de la martora denunțătoare o anumită sumă de bani, lăsând la aprecierea acesteia „diferența” pe care sa i-o remită după primirea sumei de 600 de lei și nici că i-ar fi solicitat vreo sumă de bani pentru șefi sau colegi.

Susținerile inițiale ale inculpatului care nu recunoștea prin declarațiile date săvârșirea infracțiunii de trafic de influență nu pot fi reținute, fiind contrazise prin declarațiile denunțătoarei M. S. G., coroborate cu ale martorei Persu E. D., cu convorbirile purtate și imaginile înregistrate în mediu ambiental în temeiul ordonanței de autorizare provizorie a acestora, din data de 30.07.2013, Tribunalul reținând că ulterior, în declarația dată în fața instanței inculpatul a revenit asupra poziției inițiale și a arătat că recunoaște în întregime săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat.

Astfel din declarația martorei Persu E. D., cea care s-a deplasat la ITM împreună cu denunțătoarea M. S. G. la data de 22.07.2013, Tribunalul reține că, întâlnindu-se imediat cu denunțătoarea după ce aceasta i-a remis inculpatului suma de 600 de lei, în afara incintei ITM, denunțătoarea i-a relatat plângând că inculpatul i-a solicitat suma de 2000 de lei pentru a nu-i aplica amenda, din care 1000 de lei pentru el și 1000 de lei pentru colega sa L. G..

De altfel, inculpatul a arătat că la data de 22.07.2013, atunci când M. S. G. i-a remis suma de 600 de lei, a fost de acord ca ulterior aceasta să-i mai aducă „o diferență”, pentru a încerca ”să se înțeleagă” și i-a dat acesteia de înțeles că este de acord, rămânând să fie contactat telefonic în următoarea săptămână, pentru finalizarea controlului.

Inculpatul a mai susținut că la data de 31.07.2013 când s-a întâlnit cu M. S. G., intenționa să efectueze și controlul asupra documentelor societății în incinta punctului de lucru ITM din Bld. O. G., nr. 2, sector 4 și că acesta este motivul pentru care a condus-o pe martoră la această locație, însă instanța reține că după primirea sumei de bani, într-un hol întunecos, acesta a părăsit imediat incinta deși documentele care se impuneau a fi verificate se aflau la acest moment în locația de la adresa de mai sus, la celălalt inspector de muncă împreună cu care se efectua controlul, martora L. G., atitudine din care rezultă că inculpatul s-a întâlnit cu martora denunțătoare la data de 31 iulie 2013 pentru a i se remite suma de bani, fără a se mai efectua vreun control.

În plus, din discuțiile purtate de inculpat și martora denunțătoare cu prilejul primirii de către inculpat a sumei de 1400 lei, rezultă că inculpatul nu a contestat impresia denunțătoarei privitoare la influența sa asupra martorei L. G., pe care denunțătoarea a fost lăsată să creadă că urmează ca inculpatul să o exercite, dându-i acesteia suma de 1000 lei din cei 1400 lei primiți.

În momentul în care, în discuția menționată mai sus, martora denunțătoare i-a spus inculpatului că i-a adus „bănuții” și anume încă 1.400 care, împreună cu 6, fac 2.000, cerând confirmarea pentru faptul că inculpatul ar fi spus că 1.000 sunt pentru el, iar 1.000 pentru „doamna G.”, acesta nu a protestat, așa cum ar fi procedat orice persoană care ar fi fost luată prin surprindere de afirmații fără nicio legătură cu realitatea făcute în legătură cu propria persoană. Replica inculpatului este neinteligibilă, însă este evident că nu este vorba despre o reacție de protest la ceea ce ar fi putut constitui cel puțin o neînțelegere.

În drept, faptele inculpatului N. F. C., care la data de 22 iulie 2013, în jurul orelor 13¹⁵ – 13³⁰, în calitate de inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București, cu ocazia controlului efectuat împreună cu inspectorul de muncă L. G. S. la sediul ITM asupra documentelor privind situația juridică a angajaților S.C. C. & S. Market S.R.L., a pretins de la martora denunțătoare M. S. G., asociat al societății, suma de 2.000 de lei în scopul de a nu aplica sancțiuni contravenționaleca urmare a constatării unor presupuse încălcări ale legislației muncii privind contractele de muncă ale angajaților și lipsa altor două documente, respectiv „fișa de evaluare a muncii” și „decizia asociaților pentru transmiterea Registrului general de evidență a salariaților”, din suma totală de 2.000 de lei pretinsă, inculpatul pretinzând pentru sine suma de 1000 de lei, pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu iar suma de 1000 de lei pentru a-și exercita influența asupra inspectorului de muncă L. G. S., în același scop, iar ulterior, la aceeași dată și în același context inculpatul a primit de la martora denunțătoare suma de 600 de lei cu scopul, după cum am menționat mai sus, de a nu aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de legislația incidentă, după primirea sumei de 600 de lei, inculpatul pretinzând martorei-denunțătoare diferența de 1.400 de lei, până la suma totală de 2.000 de lei cerută inițial, diferență care sa-i fie remisă la o dată ulterioarăiar ulterior, la data de 31 iulie 2013, în jurul orei 09⁵⁷, inculpatul a primit de la martora denunțătoare suma de 1.400 de lei cu scopul de a nu aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de legislația incidentăși pentru a-și exercita influența asupra inspectorului de muncă L. G. S., în același scop, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență, prev. de art. 257 din Codul penal raportat la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal privind concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului sunt incidente prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta s-a săvârșit de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor și în legătură cu aceste atribuții, instanța a reținut că inculpatul N. F. C. a săvârșit fapta de luare de mită în condițiile prevăzute de legea specială respectiv având calitatea de inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și efectuând un control, împreună cu inspectorul de muncă L. G. S. asupra documentelor privind situația juridică a angajaților S.C. C. & S. Market S.R.L., societate la care martora denunțătoare este asociată.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență sunt incidente prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta s-a săvârșit de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor și în legătură cu aceste atribuții, inculpatul N. F. C. având calitatea de inspector de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și efectuând un control, împreună cu inspectorul de muncă L. G. S., asupra documentelor privind situația juridică a angajaților S.C. C. & S. Market S.R.L., societate la care martora denunțătoare este asociată.

Tribunalul a reținut că la dosar se află fișa postului pentru inculpatul N. F. C. și din care rezultă atribuțiile pe care le avea acesta în funcția de inspector de muncă (filele 92-96 dosar urmărire penală), instanța reținând că inculpatul, potrivit datelor de la punctul 11 din fișă, avea atribuții legate de constatarea și sancționarea faptelor care constituie contravenții iar în cauza de față, în realizarea controlului la societatea martorei denunțătoare a avut un ordin de serviciu în baza căruia s-a procedat la demararea controlului.

În condițiile în care cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost comise mai înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit.a Cod penal.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța a constatat că în cauză s-au formulat două cereri de schimbare a încadrării juridice, de către inculpat și respectiv reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, instanța a reținut că Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor în sensul reținerii pentru infracțiunea de luare de mită în loc de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 a dispozițiilor art. 254 alin.1 și 2 Cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, respectiv reținerea variantei agravante a infracțiunii de luare de mită, fapta fiind comisă de un funcționar cu atribuții de control.

Tribunalul a considerat însă solicitarea formulată de Ministerul Public ca neîntemeiată și urmează a o respinge, reținând împrejurarea că inculpatul avea atribuții legate de constatarea și sancționarea contravențiilor, împrejurare care a atras reținerea formei prevăzute de art. 254 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 și deși textul legii speciale face trimitere la aplicarea pedepsei în limitele prev. de art. 254 alin.2 Cod penal, încadrarea nu se face automat prin reținerea variantei agravante a infracțiunii de luare de mită, neputându-se aprecia că atribuții legate de constatarea și sancționarea contravențiilor echivalează cu existența unor atribuții de control în sensul prevăzut de art. 254 alin.2 Cod penal.

Instanța a reținut că prin funcționar cu atribuții de control se înțelege acel funcționar care, în conformitate cu atribuțiile sale de serviciu, verifică permanent sau inopinat activitatea într-un anumit domeniu, respectiv o persoană care analizează sau verifică permanent sau temporar ori urmărește desfășurarea corectă a sarcinilor de serviciu de către un alt funcționar.

Raportând aceste aspecte la situația inculpatului din cauza de față, Tribunalul a reținut că printre atribuțiile inculpatului, potrivit fișei postului depusă la dosarul de urmărire penală, se regăsește acela legat de constatarea și sancționarea contravențiilor, inculpatul având însă în cadrul instituției la care era angajat, o funcție de execuție și nu una de control. Activitatea de control pe care o presupunea activitatea lui, respectiv controlul la agenții economici, potrivit ordinelor de serviciu, nu echivalează cu exercitarea unor atribuții de control în sensul prevăzut de dispozițiile art. 254 alin.2 Cod penal, motiv pentru care va respinge ca nefondată cererea formulată de Ministerul Public în sensul schimbării încadrării juridice așa cum s-a arătat mai înainte.

Tribunalul a apreciat de asemenea nefondată cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii numai a infracțiunii de luare de mită, pe motiv că infracțiunea de trafic de influență s-ar absorbi în infracțiunea de luare de mită.

Susținerile apărării în sensul arătat mai înainte sunt lipsite de orice suport, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai înainte și cum chiar inculpatul a recunoscut, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală, o parte din banii pretinși de inculpat au fost pentru ca acesta să nu-și îndeplinească corespunzător atribuțiile de serviciu iar o altă parte a fost solicitată de inculpat de la martorul denunțător pentru a fi dată colegei sale, împreună cu care realiza controlul la societatea reprezentată de martorul denunțător, pentru ca aceasta din urmă să nu-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

Din acest punct de vedere, solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice vizează de fapt apărări de fond privind nevinovăția acestuia în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic de influență pentru care este cercetat, susțineri care nu pot fi primite în condițiile în care inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cod procedură penală iar instanța a considerat aplicabilă procedura simplificată prevăzută de textul de lege menționat mai înainte.

Față de aspectele arătate mai înainte, instanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret care reiese din modul în care a înțeles inculpatul să acționeze – modul extrem de precaut în care a înțeles acesta să acționeze pentru primirea banilor dovedind că acesta era pe deplin conștient de gravitatea faptelor comise și de consecințele negative ale acestora, faptele comise fiind ambele de corupție, cu o puternică rezonanță negativă în cadrul comunității.

În plus, în defavoarea inculpatului pledează faptul că a comis faptele reținute în sarcina sa în condițiile în care avea o funcție de inspector, cu atribuții în constatarea și sancționarea contravențiilor și trebuia să dea dovadă de o probitate profesională și morală ridicată.

Tribunalul a mai reținut că inculpatul a avut inițial o atitudine parțial sinceră (recunoscând doar comiterea infracțiunii de luare de mită), revenind asupra declarațiilor inițiale abia în fața instanței de judecată, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind în cauza de față la primul conflict pe care îl are cu legea penală și a avut, până la data săvârșirii faptelor, o pregătire și o calificare profesională corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N. F. C..

Prin apelul său, P. a criticat schimbarea încadrării juridice în faptele prev. și ped. de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 Cod penal rap. la art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În apelul său, inculpatul a solicitat reținerea prevederilor art. 74 alin. 1 lit.a și c Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse mai mici în modalitatea prev. de art. 81 Cod penal.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel precum și conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În cauză, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, recunoscând situația de fapt descrisă în rechizitoriu și solicitând judecarea în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Critica Parchetului referitoare la încadrarea juridică a faptei prin reținerea și a agravantei de la alin. 2 al art. 254 Cod penal este neîntemeiată și în mod corect instanța a dispus respingerea acesteia, motivând corespunzător această soluție.

Încadrarea juridică a faptei de luare de mită a fost art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, iar raportarea la prevederile art. 7 este corespunzătoare, în considerarea faptului că inculpatul era funcționar cu atribuții de control, în sensul de constatare și sancționare a contravențiilor.

Deși textul prev. de art. 7 din Legea nr. 78/2000 face trimitere la aplicarea pedepsei în limitele prev. de art. 254 alin. 2 Cod penal, încadrarea juridică în acest alineat nu se impune, întrucât atribuțiile legate de constatarea și sancționarea contravențiilor nu echivalează cu existența unor atribuții de control într-un anumit domeniu, inculpatul având în fapt o funcție de execuție, iar nu una de control.

Pe cale de consecință, apelul declarat de P. urmează să fie respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În prealabil, urmează să fie admis apelul declarat de inculpat pentru următoarele:

Se constată că la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare reduse potrivit art. 320 indice 1 al. 7 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret care reiese din modul în care a înțeles inculpatul să acționeze – modul extrem de precaut în care a înțeles acesta să acționeze pentru primirea banilor dovedind că acesta era pe deplin conștient de gravitatea faptelor comise și de consecințele negative ale acestora, faptele comise fiind ambele de corupție, cu o puternică rezonanță negativă în cadrul comunității.

Curtea constată că elementele care reprezintă conținutul activității de recunoaștere a faptei și a situației de fapt care au condus la reținerea în cauză a prevederilor art. 320¹ Cod procedură penală, nu trebuie să li se acorde valoare de circumstanță atenuantă decât prin raportate la elementele ce circumstanțiază fapta.

Curtea, însă, apreciază că tuturor criteriilor reținute ca bază pentru aplicarea unei pedepse, trebuia să li se dea o eficiență mai mare cu consecința aplicării unei pedepse mai mici, finalitatea pedepsei prev. de art. 52 Cod penal putând fi realizată și astfel.

Faptele comise de inculpat sunt grave în considerarea calității inculpatului, însă persoana inculpatului, care a regretat sincer faptele, justifică o mai mare clemență.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat corect că executarea pedepsei în regim penitenciar ar răpi inculpatului posibilitatea de reintegrare socială, însă aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal ar fi mult mai potrivită inculpatului care prin atitudinea sa creează convingerea că nu are nevoie de un control permanent din partea autorităților pentru a-și repara greșelile.

Astfel fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat, va desființa apelul declarat și, în fond, va proceda conform celor arătate.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul parțial avocat oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul N. F. C. împotriva sentinței penale nr. 707/16.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, în dosarul nr._ .

Desființează parțial sentința și, în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepse componente.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal contopește cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. 2 aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Înlătură aplicarea prev. de art. 86/1 Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală pune în vedere inculpatului prev. de art. 83 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București.

Onorariul parțial avocat oficiu de 50 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 19.12.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. N. M. O.

GREFIER

A. P.

Red. A.N.

Dact.G.P.

2 ex.

Red. L. N. – Tribunalul București – Secția I Penală

← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2/2014. Curtea de... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI