Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1608/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1608/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1608
Ședința publică din data de 2 august 2013
Curtea compusă din:
Președinte: M. O.
Judecător:A. N.
Judecător:V. A. P.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurent - contestator N. M. împotriva deciziei penale nr. 780/25.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – contestator N. M., personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales, avocat T. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă intimat parte civilă. T. C. a răspuns și în calitate de recurent – petent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurent – petent T. C., personal, arată că retrage recursul declarat în cauză, cererea a fost soluționată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația de retragere a recursului declarat de petent - avocat T. C..
Apărătorul ales al recurentului – contestator, în cadrul probei cu înscrisuri, solicită și depune la dosar set acte care emană de la locul de detenție cu privire la starea de sănătate a contestatorului.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri medicale, cele depuse la dosar la acest termen.
Curtea, după deliberare, încuviințează și administrează proba cu înscrisuri medicale pentru recurentul – contestator.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de contestație în anulare.
Apărătorul ales al recurentului – contestator solicită să se constate că instanța a verificat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată, constatând că sunt îndeplinite atât condițiile de formă cât și condițiile legate de termenul de formulare a acesteia, de cazul invocat, și a admis în principiu, urmând să se soluționeze pe fond contestația în anulare.
În aprecierea apărării, calea extraordinară de atac formulată, în raport de disp. art. 386 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, este întemeiată; în consecință, solicită admiterea contestației în sensul de a se dispune și pe aspectul cererii de suspendare a hotărârii penale formulată în raport de prevederile art. 290 Cod procedură penală și acordând termen pentru soluționarea recursului.
Fiind limitată la cazul de încetare a procesului penal, pe care a apreciat că instanța de recurs nu l-a analizat, cu referire la disp. art. 74 ind. 1 Cod penal, înțelege să facă unele precizări, astfel:
Un aspect care va fi analizat de instanță vizează condamnarea anterioară a contestatorului, apreciată fiind prim termen al recidivei postcondamnatorii în condițiile art. 34 lit. a Cod penal.
Astfel, solicită să se aibă în vedere că prin sentința penală nr.962/2007, Judecătoria Sectorului 2 București l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, hotărâre care a rămas definitivă, prin decizia Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Faptele asupra cărora a deliberat instanța de fond și pentru care a pronunțat sentința reținută ca prim termen al recidivei au fost săvârșire de către inculpat în anul 2000; s-a reținut că a folosit timbre falsificate, aferente vânzării de băuturi alcoolice.
Opinia tribunalului este aceea că nu sunt aplicabile disp. art. 74 ind. 1 Cod penal întrucât a fost condamnat inculpatul (contestator în prezenta cauză) pentru fapte similare săvârșite în urmă cu 5 ani. În raport de data săvârșirii faptei – 2010, faptele săvârșite la nivelul anului 2001 nu sunt în urmă cu 5 ani și, în mod evident, nu erau în vigoare disp. art. 74 ind. 1 Cod penal.
Pentru a aprecia pe temeinicia acestui caz de încetare a procesului penal, apreciază că se impune ca instanța să acorde termen pentru soluționarea recursului în condițiile în care sunt necesare explicații de la organul fiscal, ori dispunerea unei expertize contabile în raport de faptul că sunt calculate, în continuare, datorii fiscale către bugetul fiscalizat de stat pe aspectul impozitului pe profit, respectiv TVA, cu referire la persoana fizică (solicită să se verifice încheierea de dezbateri din fața Curții de Apel București, în condițiile în care parchetul, prin reprezentantul legal, a opinat că se impune să se schimbe încadrarea juridică și să se rețină doar infracțiunea prev. de art. 296 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală; acest prejudiciul este însă calculat și în raport de aceasta, însă se calculează, inclusiv, taxă pe valoare adăugată, în condițiile în care nu sunt analizate elementele care ar duce ori ar crea obligația unei persoane fizice să devină plătitor de TVA și, în nici un caz, în raport de actele de comerț efectuate de contestator).
De asemenea, apreciază că se impune aplicarea disp. art. 74 ind. 1 Cod penal, respectiv cazul de încetare a procesului penal în raport de prevederile art. 10 lit. i Cod penal, atât în ceea ce privește achitarea prejudiciului,, cât și în ceea ce privește sancționarea contravenientului pentru cele două fapte reținute ca acte materiale ale infracțiunii de deținere a produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal.
În consecință, solicită admiterea cererii de contestație în anulare, să se dispună suspendarea executării hotărârii penale, să se fixeze termen pentru soluționarea recursului în condițiile în care Curtea apreciază că este necesar efectuarea unei expertize contabile, în opinia apărării achitarea sumei de 70.000 lei reprezintă contravaloarea impozitului pe profit, realizat ca urmare a deținerii acelor țigarete, iar datoria în sensul accizei se stinge în condițiile confiscării speciale, respectiv așa cum prevăd dispozițiile Codului fiscal în momentul confiscării și a vinderii în condițiile aceluiași cod.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit art. 386 lit. c Cod procedură penală, contestația în anulare se admite dacă instanța care a soluționat recursul nu s-a pronunțat asupra unuia dintre cazurile care ar atrage încetarea procesului penal și nu dacă a pronunțat o hotărâre greșită asupra acestui aspect.
Este atașată decizia penală pronunțată de Curtea de Apel București, în recurs, astfel că se poate observa că asupra acestui caz s-a pronunțat în sensul că l-a analizat și a constatat că nu a fost achitat acel prejudiciu și, prin urmare, a menținut soluția de condamnare și nu a încetat procesul penal.
În atare condiții pune concluzii de respingere a cererii de contestație în anulare, ca nefondată.
Recurentul – contestator, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său; de asemenea, arată că are grave probleme medicale, este dependent de insulină, infarct, prostată și nu suportă regimul de detenție.
Își ia angajamentul să plătească întreg prejudiciul cauzat; mai are de executat 4 luni.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2013, pe rolul Curții de Apel București, condamnatul N. M. a formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art.386 litera c Cod procedură penală, împotriva: deciziei penale nr.780/25 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în Dosarul nr._ .
La primul termen de judecată din data de 11 iunie 2013, prin încheiere de ședință, Curtea - în baza art. 391 Cod procedură penală - a admis, în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul N. M. cu referire la decizia penală nr. 780/25.04.2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, dosar nr._ .
Pe admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, Curtea a arătat că, potrivit art. 386 alin. 1, lit. c Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prev. în art. 10 alin. 1 lit. f - i ind. 1 Cod procedură penală cu privire la care există probe în dosar.
Cum în speță contestatorul – inculpat/condamnat N. M. și-a întemeiat cererea pe această dispoziție din lege, iar Curtea constatând că cererea este făcută în termen și respectă cerințele prev. de art. 391 Cod procedură penală, a procedat în consecință.
Prin decizia penală nr. 780/25.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._, s-au decis următoarele:
„Admite recursul declarat de recurenta T. C. împotriva încheierilor din datele de 24 septembrie 2012 și 22 octombrie 2012, precum și a deciziei penale nr. 22 din data de 03 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală și, rejudecând în fond, admite cererea de scutire de la plata amenzii în sumă de 1000 lei aplicată recurentei-avocat T. C. la data de 24 septembrie 2012.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. M. împotriva deciziei penale nr. 22 din data de 03 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._/301/2010.
Obligă recurentul-inculpat la 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul avocatei T. C. rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.”
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu:
Conform art.391 Cod procedură penală, la verificarea admisibilității în principiu, se examinează dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat este dintre cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală, precum și dacă se invocă dovezi care sunt la dosar.
Contestatorul invocă faptul că s-au pronunțat hotărâri definitive pentru aceeași faptă – art.386 lit.c Cod procedură penală.
Contestația formulată pentru cazul prevăzut în art.386 lit.c Cod procedură penală, poate fi introdusă contestația în anulare se admite dacă instanța care a soluționat recursul nu s-a pronunțat asupra unuia dintre cazurile care ar atrage încetarea procesului penal și nu dacă a pronunțat o hotărâre greșită asupra acestui aspect.
Constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate la termenul anterior, Curtea va analiza fondul contestației.
La dosarul cauzei este atașată decizia penală pronunțată de Curtea de Apel București, în recurs, astfel că se poate observa că asupra acestui caz s-a pronunțat în sensul că l-a analizat și a constatat că nu a fost achitat acel prejudiciu și, prin urmare, a menținut soluția de condamnare și nu a încetat procesul penal.
Pentru aceste considerente, Curtea constată contestație în anulare, ca nefondată, astfel că o va respinge ca atare.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul N. M. împotriva deciziei penale nr. 780/25.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă pe contestator la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. O. A. N. V. A. P.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1598/2013. Curtea de Apel... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
