Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 76/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 76
Ședința publică din 11. 02.2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:M. O.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află judecarea APELULUI declarat de condamnat – contestator I. A. împotriva deciziei penale nr. 1596/09.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns - apelanta contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În prealabil, Curtea, în temeiul art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013, conform căruia „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel”, califică drept apel calea de atac a recursului exercitată în prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul În dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației în anulare, ca nefondată, avându-se în vedere că temeiurile invocate care, teoretic, se încadrează în cazurile prevăzute de legiuitor, nu sunt fondate, respectiv imposibilitatea de prezentare și încunoștiințare presupune o imposibilitate de moment, iar lipsa banilor nu poate fi un motiv pentru a formula cerere de contestație invocând acest motiv.
Nu s-au pronunțat în aceeași cauză, cu privire la aceeași faptă, două hotărâri definitive, ci este vorba despre hotărâri pronunțate în mai multe cicluri procesuale prin care a trecut dosarul.
Cu privire la împrejurarea că nu a fost ascultată solicită să se constate că din dosar că după primul termen de judecată la care s-a prezentat, contestatoarea din prezenta cauză nu s-a mai prezentat în fața instanței, or obligația de a asculta pe inculpatul subzistă doar în situația în care acesta se alege să se prezinte la judecată.
Pentru toate aceste considerente pune concluzii de respingere a contestației.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 septembrie 2013, pe rolul Curții de Apel București, petenta I. A. a formulat contestație în anulare, în baza art.386 litera b, d și e Cod procedură penală, împotriva: deciziei penale nr.1596/09.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în Dosarul nr._ .
Prin decizia penală nr.1596/09.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, s-au decis următoarele:
„Respinge excepția inadmisibilității recursului.
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata condamnată I. A. împotriva Deciziei penale nr.1/A din data de 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenta inculpată condamnată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 septembrie 2013.”
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu:
Conform art.391 Cod procedură penală, la verificarea admisibilității în principiu, se examinează dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat este dintre cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală, precum și dacă se invocă dovezi care sunt la dosar.
Contestatoarea invocă faptul că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împrejurare – art.386 lit.b Cod procedură penală; că împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru aceeași faptă – art.386 lit.d Cod procedură penală și că la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie – art.386 lit.e Cod procedură penală.
Contestația formulată pentru cazul prevăzut în art.386 lit.d Cod procedură penală, poate fi introdusă oricând, iar la dosar au fost depuse copii ale hotărârilor care au fost comunicate contestatoarei.
Constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate la termenul anterior, Curtea va analiza fondul contestației.
În ceea ce privește fondul contestației, Curtea constată că hotărârile indicate de contestator au obiecte diferite, astfel încât susținerile sale cu privire la pronunțarea unor soluții contradictorii sunt nefondate.
În cauză, s-au invocat două din cazurile prev. de art. 386 Cod procedură penală, respectiv lit. b) și lit. e).
Astfel, imposibilitatea de prezentare și încunoștiințare presupune o imposibilitate de moment, iar lipsa banilor nu poate fi un motiv pentru a formula cerere de contestație invocând acest motiv.
Nu s-au pronunțat în aceeași cauză, cu privire la aceeași faptă, două hotărâri definitive, ci este vorba despre hotărâri pronunțate în mai multe cicluri procesuale prin care a trecut dosarul.
Cu privire la împrejurarea că nu a fost ascultată contestatoarea din speță, Curtea constată că - din actele dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită - după primul termen de judecată la care s-a prezentat, contestatoarea din prezenta cauză nu s-a mai prezentat în fața instanței, or obligația de a asculta pe inculpatul subzistă doar în situația în care acesta se alege să se prezinte la judecată.
Apreciind contestația în anulare ca nefondată, Curtea va constata culpa procesuală a contestatoarei, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de I. A. împotriva deciziei penale nr. 1596/09.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I-a Penală, în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă apelanta-contestatoare la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. M. O.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... → |
|---|
