Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 110/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 110/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 110/2014
DOSAR NR._
3540/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.110
Ședința publică din data de 12.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată(art.278/1 Cpp) formulate de petenții M. Ș. și C. A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2014 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 4.02.2014 și 12.02.2014 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
La data de 29.10.2013, pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală a fost înregistrată sub numărul_ plângerea formulată de petenții M. Ș. și C. A. în temeiul art. 2781 Cod procedură penală din vechea reglementare, împotriva rezoluției nr.1299/P/2012 din data de 06.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3177/II/2/2013 din data de 09.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea acestei plângeri, petenții au arătat, în esență, că soluția dispusa este nelegala in raport de actele premergătoare efectuate fiind fără dubiu ca fapta exista, ca este prevăzuta de legea penala, subiectul activ al infracțiunii reclamate fiind indicat prin însăți plângerea formulata fiind vorba de un subiect calificat, este săvârșita cu forma de vinovăție ceruta de lege, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, atât in forma alin.2 prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase, cat si in forma alin. 3 prin menținerea in eroare a părților cu ocazia încheierii respectiv executării contractului de asistenta juridica,că soluția dispusa cu privire la aspectele reclamate si care vizează activitatea executorului judecătoresc Cosoreanu I. I. este netemeinica, interpretarea data atât de executorul judecătoresc cat si de organul de urmărire penala, (in raport de prev. art. 209 c.p.p.), referindu-se doar la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, deși in raport de cele aduse la cunoștința organului de urmărire penala erau vizate fapte de abuz contra intereselor persoanelor, fapta pedepsita de art. 246 CP,că soluțiile pronunțate sunt nelegale si netemeinice in raport de actele premergătoare efectuate, aprecierea existentei unui caz care împiedica începerea urmăririi penale cu raportare la prevederile art. 228 CPP nefiind susținute de verificările efectuate cu privire la faptele penale,că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune si in aceasta etapa a actelor premergătoare, existenta faptei, incriminată de lege, săvârșirea cu intenție poate fi constatata in raport de următoarele:contractul de asistenta juridica încheiat cu intimatul P. Mitoi T. privea reprezentarea . partaj succesoral fiind evident disproporționata suma de_ euro ori procentul de 10% din valoarea terenului, nefiind vorba de o acțiune de realizare a unor drepturi ci de o ieșire din indiviziune;cu ocazia desfășurării procesului civil deschiderea succesiunii este generata de faptul morții autorilor M. G. si M. A., vocația succesorala, calitatea de moștenitor, cotele fiind stabilite de lege, masa succesorala fiind mult mai mica decât suma trecuta ca si onorariu de succes;nu au fost de acord cu achitarea a 10% din valoarea terenului ,contractul de asistenta juridica fiind onorat in raport de solicitările domnului avocat prin plata unor sume de bani,că s-au adresat organului de urmărire penala, competent material si teritorial, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, formulând plângere penala, pe aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor, fapta pedepsita de art.246 Cod penal, săvârșita cu ocazia executării silite in dosarul de executare, fapta săvârșita in legătura cu atribuțiile de serviciu de către executorul judecătoresc C. I. I. ,că referitor la săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fapta le-a produs o vătămare a intereselor legale, executorul judecătoresc in exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu cu știința necomunicându-le actele de executare și l-a favorizat pe creditorul P. Mitoi Tonei,că au învederat, de asemenea, executorului nelegalitatea actelor de executare întocmite in condițiile in care somația întocmita conform prevederilor art.384 - 387 cod procedura civila nu poarta stampila organului de executare, neavând cunoștința de legalitatea sesizării respectiv de realitatea celor consemnate in somație și, fata de nerespectarea dispozițiilor legale privind executarea silita, fata de refuzul executorului de a constata suspendata de drept executarea, fata de necomunicarea relațiilor solicitate in condițiile in care executorul judecătoresc este chemat sa îndeplinească un serviciu public in condițiile legii cu respectarea normelor imperative privind executarea silita, au solicitat începerea urmăririi penale, efectuarea probatoriilor in condițiile art.200 cod procedura penala, necesare stabilirii împrejurărilor concrete ale săvârșirii acestor fapte și pe baza probelor vor fi administrate prin sentința pronunțată, sa se desființeze rezoluția contestata trimițând cauza procurorului in vedere începerii urmăririi penale, apreciind ca se impune audierea persoanei vătămate, comunicarea tuturor actelor si înscrisurilor ce formează obiectul dosarului de executare, identificarea si audierea persoanelor care au cunoștința de împrejurările in care s-a procedat la încheierea contractului de asistenta juridica, respectiv la executarea silita
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 1299/P/2012 din data de 06.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 228 alin. 4 Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală din vechea reglementare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:
-P. Mitoi T., de profesie avocat în cadrul Baroului București, cu sediul în municipiul București, .. 53 B, sector 3, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere și înșelăciune, prev. și ped. de art. 213 Cod penal și respectiv 215 alin. 1 și 3 Cod penal;
-C. I. I., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc „C. I. I.”, cu sediul în Cornetu, ., . I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, au rămas în sarcina acestuia.
La adoptarea acestei soluții, procurorul a avut în vedere următoarele:
La data de 25 iunie 2012, numiții M. Ș. și C. A. au depus, la P. de pe lângă Curtea de Apel București, o plângere prin care solicitau cercetarea numiților P. M. T., avocat și C. I. I., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și abuz de încredere, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen. și art. 213 C.pen. și respectiv, art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1 și 3 C.pen.
Inițial, plângerea susnumiților a fost înregistrată, la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 2155/VIII/1/2012, pentru ca, ulterior să fie înregistrată sub nr. 2155/P/2012, întrucât, potrivit art. 281 pct. 1 lit. bC.pr.pen., efectuarea urmăririi penale revine, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de un avocat și/sau executor judecătoresc, după calitatea persoanei, parchetului de pe lângă curtea de apel, iar după competența teritorială, unității de parchet mai sus specificate.
Din lecturarea plângerii s-a reținut următoarea situație de fapt, și anume:
Numiții M. Ș. și sora acestuia, C. A. au arătat că, la 11 septembrie 2008 au introdus acțiune la instanță împotriva numiților M. L. M., M. LIV1U M., M. A. și M. M., având ca obiect „succesiune după părinții" M. G. și M. A..
Supărarea numiților M. Ș. și C. A. a venit în momentul în care, după pronunțarea hotărârii judecătorești, numitul P. M. T., avocat, s-a prezentat la susnumiți cu un înscris prin care le aducea la cunoștință că au de plată „suma de 13.000 euro ceea ce nu poate fi decât o înșelăciune. ".
Totodată, susnumiții au precizat că, într-adevăr, s-ar fi stabilit, în urma unei înțelegeri verbale, de comun acord cu respectivul avocat ca „... suma ce i se cuvine dânsului să fie de 10% din valoarea terenului sumă care se achită după vânzarea terenului", precum și că același avocat le-ar fi cerut să semneze mai multe acte „...fără să ne lase să citim... ".
În legătură cu numitul C. I. I., executor judecătoresc, susnumiții consideră că i-ar fi somat „...neavând nicio hotărâre judecătorească de executare silită... ", că „...« procedat la vânzarea terenului fără să fim prezenți la licitație, precum și că, terenul a fost vândut la licitație unui cunoscut sau rudă a domnului avocat cu modica sumă de 6 euro/mp, adică circa 3800 euro față de suma evaluatorului pe care l-a pus domnul avocat la 30.000 euro. ".
În finalul plângerii numiții M. Ș. și C. A. au mai precizat că ... nouă nu ni s-a cuvenit nicio sumă de bani sau suprafață de teren din terenul pe care ni l-a atribuit instanța judecătorească drept din succesiune. ".
În cauză, s-a procedat la audierea susnumiților care, în mod invariabil, au recunoscut că scrisul și semnătura le aparțin.
În finalul declarației, datată 23 octombrie 2012, numitul M. Ș. a concluzionat că „...avocatul și executorul ne-au înșelat prin aceea că... " nu ar fi știut că executarea silită a început din anul 2008 și că ar fi aflat la un interval de 6 luni de la terminarea procesului, cât și datorită valorii foarte mici a terenului executat silit și ar fi „...imposibil ca terenul despre care domnul avocat îmi spune că valorează 300 euro pe metru pătrat, să fie vândut la prețul de 6.000 euro toată suprafața, din care mie nu mi-a revenit nicio sumă de bani. ".
Audiat fiind, numitul P. M. T., de profesie avocat, a precizat că a fost angajat de numiții M. Ș. și C. A., ocazie cu care a încheiat contractele de asistență juridică nr. _ din 15 aprilie 2008 și respectiv nr._ din 27 august 2008, i-a reprezentat și a depus diligente pentru câștigarea procesului, lucru care s-a și întâmplat.
D. fiind faptul că numitul M. Ș. nu și-a achitat onorariul, numitul P. M. T. a solicitat numitului C. I. I., executor judecătoresc, executarea silită a debitorului mai sus precizat în baza titlurilor executorii reprezentate de cele două contracte de asistență juridică mai sus indicate.
Mai mult decât atât, avocatul P. M. T. a mai arătat că a arătat înțelegere față de cei doi, timp de 4 ani de zile și nu a făcut altceva decât să-și recupereze contra valoarea muncii prestate în folosul acestora, iar singura vină ce i s-ar putea reține fiind aceia că i-a păsuit prea mult, timp în care terenurilor le-a scăzut valoare.
La rându-i, numitul C. I. I., executor judecătoresc, fiind audiat, a precizat procurorului că a parcurs toate etapele cerute de lege pentru punerea în executare a titlului executoriu, mai exact a emis somație debitorului M. Ș.; debitorul s-a prezentat la sediul biroului executorului judecătoresc și-a recunoscut datoria față de creditor și a solicitat un termen de 4 luni de zile pentru plata creditorului; la data de 9 noiembrie 2010 a înregistrat sub nr. 2920 cererea surorii debitorului, numita C. A., de a se angaja să plătească în solidar cu debitorul sumele datorate în baza titlurilor executorii (cele două contracte de asistență juridică), în data de 10 august 2011 a dispus efectuarea expertizei pentru stabilirea prețului de începere a licitației; iar în zilele de 22 septembrie 2011, 28 octombrie 2011, 25 noiembrie 2011 și 20 ianuarie 2012 au fost emise publicațiile de vânzare.
De asemenea, executorul judecătoresc, C. I. I. a mai arătat că prin procesul-verbal de licitație imobiliară întocmit la 24 februarie 2012 imobilul a fost adjudecat cu suma de 24.500 lei numitului GREȘITĂ I., prin mandatar M. A., iar la data de 29 martie 2012 a luat act de înțelegerea părților, a eliberat suma recuperată și a constatat încetată executarea silită, încheind în acest sens un alt proces-verbal.
Afirmațiile executorului judecătoresc mai sus indicat sunt confirmate de actele ce compun dosarul de executare nr. 276/2008 depus, în copie, la dosarul cauzei.
Tot din actele ce compun același dosar de executare a mai reieșit că afirmația numitului M. Ș., în legătură cu faptul că nu a cunoscut de existența dosarului de executare din anul 2008, nu este reală întrucât, pe de o parte, a primit și a semnat personal somația nr. 4005 din 28 august 2008, cu care ocazie a aflat și calitatea în care a primit actul, respectiv debitor, iar, pe de altă parte, însuși susnumitul prin cererea înregistrată de executorul judecătoresc la data de 29 august 2008 a recunoscut datoria de 13.000 euro față de creditorul P. M. T. și, întrucât nu dispunea de respectiva sumă, a solicitat un termen de 4 luni, mai exact până la data de 1 ianuarie 2009, în finalul cererii consemnând ,”Am luat cunoștință și sunt de acord1", după care a semnat, (fila 19 din dosarul de executare)
Debitorul M. Ș. a fost de acord cu cererea de continuare a executării silite formulate de creditor consemnând „De acord în totalitate inclusiv cu dobânda legală de la introducerea dosarului până la plată". (fila 31 din dosarul de executare).
Atât debitorul M. Ș., cât și numita C. A. - care prin cererea datată 4 aprilie 2011 și-a asumat, în solidar, debitul împreună cu debitorul - au primit câte un exemplar al procesului-verbal încetare executare întocmit la 29 martie 2012, în dosarul de executare nr. 276/2008, iar susnumita a consemnat în finalul actului: „sunt de acord cu cele prevăzute în prezentul verbal, respectiv vânzarea bunului imobil, prețul obținut și distribuirea acestuia. C. A.", după care a semnat. (a se vedea fila 188 din dosarul de executare).
Se impune a se preciza faptul că în anul 2008, prețul imobilelor crescuse nejustificat, după care a avut loc un declin, în prezent, acesta reflectând valoarea reală a imobilelor, așa se explică și diferența prețului pe un nr. în 2008, de aproximativ 300 euro/m2, iar în 2012, de circa 6 euro /m2.
Față de cele expuse mai sus, rezultă că, în sarcina numitului P. M. T., de profesie avocat, nu se pot reține infracțiunile de abuz de încredere și înșelăciune, prev. și ped. de art. 213 C.pen. și respectiv art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., după cum nu se poate reține nicio altă faptă de natură penală, întrucât avocatul mai sus amintit nu și-a însușit pe nedrept respectivul teren și nici nu a indus în eroare pe petenți, ci, din contră, le-a câștigat procesul și i-a păsuit, în mai multe rânduri, cu executarea silită.
Așadar, faptelor mai sus precizate le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume latura obiectivă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. „d" C.proc.pen. și a dispune neînceperea urmăririi penale față de respectivul avocatul pentru infracțiunile mai sus precizate.
În baza acelorași prevederi, ale art. 10 lit. „d" C.pr.pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C. I. I., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., întrucât toate actele și măsurile întocmite și respectiv întreprinse sunt în conformitate cu prevederile legale.
Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții M. Ș. și C. A. ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3177/II/2/2013 din data de 09.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reținându-se următoarele:
Examinând plângerea împotriva soluției și actele premergătoare din dosarul nr. 1299/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, se constată că aceasta este vădit neîntemeiată.
După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale.
În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Se constată că în cauză au fost efectuate suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.
După cum în mod corect s-a reținut în rezoluția criticată, în condițiile în care nu există date ori indicii minime că s-ar fi folosit mijloace dolozive, nu poate fi reținută infracțiunea de înșelăciune.
Nu au fost primite susținerile, reluate din plângerea inițială, că activitatea executorului judecătoresc a fost abuzivă și nelegală.
Astfel, activitatea executorului judecătoresc este reglementată de Legea nr. 188/2000, care statuează în art. 57 alin. (1) că actele acestora sunt supuse în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar potrivit art. 58 din aceeași lege, cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Rezultă că atribuția executorului judecătoresc, în conformitate cu Legea nr. 188/2000, este numai de a pune în executare titlul executoriu, iar nu de a interpreta și aprecia eventuale impedimente la executare și a explica debitorului întinderea titlului executoriu.
Prin urmare, trecerea în sfera ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc posibilitatea instanței de a cenzura actele întocmite de executor, pe calea contestației la executare, fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credință a funcției deținute – (Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia penală nr. 2409/2009).
Or, în cauză, petenții invocă, pe calea unei plângeri penale, apărări specifice contestației la executare.
În condițiile în care debitorul obligației nu înțelege să execute de bună-voie dispozițiile din titlul executoriu, executorul judecătoresc, în calitate de reprezentant al autorității publice, este îndreptățit să pună în executare silită titlul executoriu chiar împotriva voinței debitorului.
Având în vedere concluziile reținute, din care a rezultat că soluția este temeinică și legală, plângerile împotriva soluției fiind respinse ca neîntemeiate.
Nemulțumiți de aceste soluții, M. Ș. și C. A. s-au adresat în termenul legal cu plângere Curții de Apel București, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea formulată de petenții M. Ș. și C. A. este nefondată pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic în prezenta cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C. I. I. și P. Mitoi T., în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală ,pe baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză neputându-se reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală de cei doi intimați.
Astfel, prin plângerea penală formulată, petenții M. Ș. și C. A. au arătat, în esență, că suma de 13.000 euro pe care intimatul P. Mitoi T. i-a anunțat că trebuie să o plătească este o înșelăciune, întrucât în urma înțelegerii verbale au stabilit de comun acord că suma ce i se cuvine acestuia este de 10% din valoarea terenului și se achita după vânzarea acestuia, că de la biroul intimatului C. I. I. au fost somați cu o executare silită neavând nici-o hotărâre judecătorească de executare silită, că cei doi intimați în complicitate au procedat la vânzarea terenului fără să fie prezenți la licitație, cu o sumă modică, ce nu poate fi reală, din care nu li s-a cuvenit nici-o sumă de bani, totul fiind făcut prin înșelăciune și abuz de încredere.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale existente la dosarul cauzei rezultă că intimatul P. Mitoi T., în calitate de avocat, i-a reprezentat pe petenții M. Ș. și C. A. într-un proces civil, în care au avut câștig de cauză, fiind încheiate contractele de asistență juridică nr._/15.04.2008 și nr._/27.08.2008, conform cu care onorariile convenite erau în sumă totală de 13.000 euro, contracte semnate de petentul M. Ș. și care conform art. 4 pct. 1 reprezentau titlu executoriu cu privire la sumele datorate de client cu titlu de onorariu.
În contractul de asistență juridică nr._/15.04.2008 s-a menționat că obiectul contractului este terenul în suprafață de cca. 1260 mp, onorariul fiind în cuantum de 7.000 euro, cert, lichid și datorat/exigibil la 15 zile calendaristice după emiterea actului de proprietate, fără nici-o formalitate, iar în contractul de asistență juridică cu nr._/27.08.2008 s-a precizat că onorariul în cuantum de 6000 euro este exigibil odată cu semnarea contractului.
Întrucât petentul M. Ș. nu a achitat aceste onorarii conform clauzelor din contractele de asistență juridică, intimatul P. Mitoi T. s-a adresat executorului judecătoresc C. I. I. în vederea executării silite a petentului în baza titlurilor executorii reprezentate de cele două contracte de asistență juridică susmenționate.
Executorul judecătoresc intimatul C. I. I. a întreprins demersurile legale în acest sens, imobilul respectiv,obiect al executării silite, fiind expertizat și adjudecat la data de 24.02.2014 cu suma de 24.500 lei, iar la data de 29.03.2012 a luat act de înțelegerea părților, a eliberat suma recuperată și a constatat încetată executarea silită, fiind încheiat un proces – verbal ce a fost înmânat și petenților.
Petentul M. Ș. a avut cunoștință de procedura executării silite în condițiile în care a semnat personal somația nr. 4005/28.08.2008, iar la data de 29.08.2008 a recunoscut datoria de 13.000 euro față de intimatul P. Mitoi T., solicitând chiar un termen de 4 luni pentru plata creditului întrucât nu dispune de suma respectivă.
De asemenea, petenta C. A. la data de 09.11.2010, prin cererea înregistrată sub nr. 2920 s-a angajat să plătească în solidar cu petentul M. Ș. sumele datorate în baza celor două contracte de asistență juridică, petentul M. Ș. a fost de acord cu cererea de continuare a executării silite formulată de creditor, inclusiv cu dobânda legală de la introducerea dosarului până la plată, petenții M. Ș. și C. A. primind câte un exemplar al procesului – verbal de încetare executare silită din data de 29.03.2013, petenta consemnând că este de acord cu vânzarea bunului imobil, prețul obținut și distribuirea acestuia.
În contextul celor arătate, Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală din vechea reglementare este legală și temeinică, din actele premergătoare începerii urmăririi penale existente la dosarul cauzei nerezultând comiterea de către intimații P. Mitoi T. și C. I. I. a faptelor sesizate de cei doi petenți.
De asemenea, Curtea constată că aceste acte premergătoare efectuate în cauză sunt suficiente, fiind în măsură să justifice și să susțină soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror, neimpunându-se completarea acestora,atât petenții,cât și intimații fiind audiați.
În ceea ce privește criticile ce vizează procedura executării silite,se impune a fi precizat că singura în măsură să se pronunțe cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actelor de executare silită efectuate de executorul judecătoresc intimatul C. I. I. este instanța de judecată competentă investită cu judecarea unei contestații la executare și pe cale de consecință, cu privire la activitatea desfășurată de executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc, cu ocazia desfășurării unei proceduri de executare silită nu poate fi analizată și cenzurată de procuror pe calea unei plângeri penale, neavând conferită de lege competența de a face aprecieri în acest sens, ci numai de către instanța de judecată competentă – instanța civilă, pe calea unei contestații la executare, potrivit dispozițiilor legale ce reglementează această materie, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze asupra legalității actelor întocmite de un executor judecătoresc cu ocazia punerii în executare silită a unui titlu executoriu.
Ca atare, pentru considerentele arătate, Curtea,în baza art.341alin.6 lit.a C.p.p.,va respinge,ca nefondată, plângerea formulată de petenții M. Ș. și C. A. împotriva rezoluției nr.1299/P/2012 din data de 06.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3177/II/2/2013 din data de 09.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe cale de consecință,va menține rezoluțiile atacate .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga petenții la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.276 alin.6 C.p.p.va obliga petenții la plata sumei de 1000 lei către intimatul P. Mitoi T.,reprezentând cheltuielile judiciare,respectiv onorariu apărător ales dovedit prin chitanța depusă la dosarul cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.341alin.6 lit.a C.p.p. respinge,ca nefondată, plângerea formulată de petenții M. Ș. și C. A. împotriva rezoluției nr.1299/P/2012 din data de 06.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3177/II/2/2013 din data de 09.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă petenții la plata sumei de 50 lei,reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.276 alin.6 C.p.p.obligă petenții la plata sumei de 1000 lei către intimatul P. Mitoi T.,reprezentând cheltuielile judiciare .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2014.
PREȘEDINTE
M. N.
GREFIER
C.-M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 76/2014. Curtea... → |
|---|
