Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1251/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1251/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 1251/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1251
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror O. L..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de revizuentul-condamnat F. A. împotriva sentinței penale nr.1408 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2.10.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la 9.10.2014, și, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 16 octombrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1408 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art.459 alin.5 cu ref. la art.453 C.proc.pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul-inculpat F. A., ca inadmisibilă.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 40 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul F. A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.736 din 2.IV.2012 (dosar nr._/302/2010), pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, invocând, în drept, disp art.452 alin.2, art.453 alin.1, lit.a, b, c Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut că, prin sentința a cărei revizuire se solicită, s-au hotărât următoarele:
În baza art.334 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul reținerii dispozițiilor art.13 C.p.
În baza art.9 alin.1 lit.c și al 3 din Legea nr.241/2005 raportat la art.13 alin.1 ind.2 din O.U.G. nr.43/2002 și art.13 C.p., inculpatul F. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 al. 2 C.p., s-a aplicat inculpatului F. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a fi administrator, asociat sau acționar al unei societăți comerciale) C.p. pe o durată de 6 (șase) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p., s-a aplicat inculpatului F. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a fi administrator, asociat sau acționar al unei societăți comerciale) C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. A. detenția provizorie în prezenta cauză, de la data de 15.09.2010 până la data de 22.09.2010.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, prima instanță a constatat că potrivit disp. art. 453 din C.proc.pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele cazuri:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
S-a arătat că, astfel cum prevăd expres disp. art.459 alin.3 din C.proc. pen., pentru a putea admite în principiu această cerere de revizuire, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de formă:
- cererea să fi formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
- cererea să fi fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
- să fi fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
- persoana care a formulat cererea să se fi conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4), atunci când este cazul
Raportat la aceste condiții, prima instanță a reținut că petentul nu a invocat temeiuri legale pentru redeschiderea procedurii, căci deși – în aparență – acesta invocă disp. art.453 alin.1 lit.a, b și c C.proc.pen., nu sunt îndeplinite condițiile legale ale celor trei cazuri invocate.
În ceea ce privește disp. art.453 alin.1 lit.a C.proc.pen. (descoperire de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), prima instanță a reținut că din interpretarea acestui articol, se desprind două cerințe esențiale, care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă în principiu. În primul rând, faptele și împrejurările care sunt invocate în cererea de revizuire trebuie să fie noi, adică instanța să nu le fi cunoscut și să nu fi ținut cont de ele la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere. Expresia „fapte sau împrejurări”, utilizată în dispozițiile art. 453 alin.1 lit.a C. proc. pen., se referă la elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță, în accepțiunea dispozițiilor art. 453 alin.1 lit.a C. proc. pen., și faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.
Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispozițiilor art. 453 alin.1 lit.a C. proc. pen., apărările care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar, sau care puteau fi probate în cursul judecății, dar nu au fost probate pentru că cei interesați nu au prezentat dovada.
În al doilea rând, faptele sau împrejurările noi trebuie să fie de natură să conducă la o soluție diametral opusă față de cea pronunțată în hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, prima instanță a constatat că petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi în sensul dispozițiilor art. 453 alin.1 lit.a cpp., acesta solicitând - în fapt - administrarea acelorași probe pe care le-a invocat și cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Ca atare, judecătoria a reținut că, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a formulat apărări referitoare la documentele folosite de expert sau de controlorii A.N.A.F..
În ceea ce privește disp. art.453 alin.1 lit.b C.proc.pen. (mărturia mincinoasă săvârșită în proces de un expert), prima instanță a constatat că nu este suficient să existe o acuzație de mărturie mincinoasă pentru a se ajunge la revizuirea hotărârii, ci trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare a expertului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru ase ajunge la revizuirea cauzei penale. Or, în speță nu există dovada unui proces penal pe rol cu privire la vreun expert, cu atât mai puțin dovada existenței unei hotărâri de condamnare.
În ceea ce privește disp. art.453 alin.1 lit.c C.proc.pen. (existența unui înscris declarat fals, înscris pe care să se fi întemeiat hotărârea de condamnare), prima instanță a reținut că, din punct de vedere formal nici acest caz nu este îndeplinit, căci revizuentul nu indică denumirea acestui înscris, pentru a se putea verifica dacă pe acest document s-a fundamentat sau nu hotărârea.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel condamnatul F. A., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul condamnat, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire, cu referire la art.459 Cod procedură penală.
Examinând motivele invocate și verificând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Apelantul revizuient a fost condamnat prin sentința penală nr.736 din 2.IV.2012 (dosar nr._/302/2010), pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, la pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c și al 3 din Legea nr.241/2005 raportat la art.13 alin.1 ind.2 din O.U.G. nr.43/2002 și art.13 C.p..
Această sentință (a cărei revizuire ce cere), a fost modificată prin decizia penală nr.7 din data de 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală și a rămas definitivă prin decizia penală nr.1973/R/23 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală (dosar nr._ ), fără modificări în latura penală, recursul inculpatului F. A. fiind respins, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu solicitarea astfel formulată, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a constatat - în mod corect - caracterul inadmisibil al cererii de revizuire cu care a fost sesizată de către condamnatul F. A., în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile care permit retractarea hotărârii definitive de condamnare, pe această cale.
Astfel, în cadrul acestei proceduri, nu este permisă reaprecierea probatoriului care a servit la pronunțarea acelei hotărâri și nici suplimentarea acestuia, câtă vreme nu se învederează, potrivit art.453 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării pe fond a cauzei, în primă instanță și în căile ordinare de atac (apel și recurs), exercitate de condamnatul F. A..
În speță, condamnatul revizuient nu a invocat nicio faptă sau împrejurare nouă, a cărei incidență să poată genera netemeinicia hotărârii de condamnare, ci doar a solicitat pe de o parte administrarea unor mijloace de probă care, în opinia sa, nu au fost administrate corect, fără a preciza în ce manieră, în cazul în care s-ar da curs solicitării sale, s-ar putea ajunge la o soluție diametral opusă celei deja pronunțate în condițiile în care existența infracțiunilor pentru care a fost condamnat și vinovăția sa în săvârșirea acestora au fost stabilite nu doar pe baza documentelor pe care le invocă, ci în urma evaluării coroborate a întregului ansamblu probator existent în cauză, iar pe de altă parte, celelalte motive, reprezintă aspecte care nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a cu referire la art. 456 alin. 2 din Codul de procedură penală, dar nici vreunuia dintre celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. b, c, d și e din Codul de procedură penală.
Față de împrejurarea că revizuientul condamnat a solicitat readministrarea unor probe (documente fiscale), despre care susține că ar fi trebuit să stea la baza efectuării raportului de expertiză financiar contabilă, în drept se încadrează în dispozițiile art.453 alin.1, lit.b Cod procedură penală, însă potrivit art.454 alin.1 Cod procedură penală, acest caz de revizuire se dovedește prin hotărâre judecătorească, ceea ce nu există în speță.
În situația în care condamnatul ar fi urmărit aplicarea dispozițiilor tranzitorii, se impunea alegerea altei căi procedurale.
În aceste condiții, prima instanță a respins în mod corect cererea de revizuire, apelul formulat de revizuient urmând a fi respins la rândul său ca nefondat, cu obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de revizuentul-condamnat F. A. împotriva sentinței penale nr.1408 din data de 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._, ca nefondat
Obligă revizuientul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu in cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.M.C.A.-Jud.Sect.5
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1205/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1268/2014.... → |
|---|
