Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1268/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1268/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.1268/A
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
JUDECĂTOR: T. G.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror P. L..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., împotriva sentinței penale nr.2984/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea, succesiv, la data de 24 septembrie 2014, apoi la data de 08 octombrie 2014 și ulterior, la data de 22 octombrie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.2984 pronunțată de Judecătoria G. la data de 12.11.2013 s-a dispus în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R privind circulația pe drumurile publice, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, art. 76 alin.1 lit. d Cod penal și art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului Ș. M. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge .
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 81 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut căprin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. din data de 10.09.2013, emis în dosarul nr. 5904/P/2012 și înregistrat la Judecătoria G. în urma sesizării instanței cu nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Ș. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică în sânge de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 01.12.2012, în jurul orei 19,25, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B 0124 KT pe raza localității Băneasa, județul G., ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Conform Buletinului de Analiză Toxicologică a rezultat din prima probă relevantă o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pus în sânge la ora 20.05 iar la ora 21.05 o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge.
În faza de urmărire penală, probele s-au administrat prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de declarație învinuit, rezultate alcoltest DRAGER, declarații martori.
În faza de judecată s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului de recunoaștere a faptei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
În drept, s-a reținut ca potrivit art. 320 indice 1 alin. 2 din Codul de procedura penala, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate in cursul urmăririi penale doar atunci când inculpatul declară că recunoaște in totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței si nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere.
Potrivit alin. 7, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege in cazul pedepsei închisorii.
În ședința publica din data de 07.10.2013, inculpatul a declarat ca recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost menționate în rechizitoriu, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale si nu a solicitat administrarea de probe noi, așa cum a rezultat din declarația acestuia de la dosar.
Procurorul a pus concluzii de admitere a acestei cereri.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției a admis cererea și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 din Codul de procedura penala, analizând mijloacele de proba administrate in cursul urmăririi penale.
Examinând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.12.2012, în jurul orei 19,25, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B 0124 KT pe raza localității Băneasa, județul G., ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat iar conform Buletinului de Analiză Toxicologică a rezultat din prima probă relevantă o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pus în sânge la ora 20.05 iar la ora 21.05 o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge.
Această împrejurare a dus la concluzia că până la ora 19:25 (ora controlului efectuat de către organele de poliție cu aparatul etilotest) inculpatul a condus autoturismul sus-menționat având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 1,30 g%0, respectiv mai mare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Situația de fapt menționată a rezultat din coroborarea rezultatului testului de măsurare a concentrației etilice în aerul expirat nr._ din 01.12.2012, a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2914/2012 coroborate cu declarația inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei în cursul judecății (declarând că a consumat înainte de a circula cu mașina băuturi alcoolice).
În drept, faptele de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g %o, respectiv o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, aspect ce a rezultat din probele administrate în cauză.
În acest sens, instanța a reținut declarația inculpatului din care a rezultat că deși consumase alcool a hotărât să conducă autoturismul, de unde a rezultat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia, l-a acceptat.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 01.12.2012, în jurul orei 19,25, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B 0124 KT pe raza localității Băneasa, județul G., ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat iar conform Buletinului de Analiză Toxicologică a rezultat din prima probă relevantă o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pus în sânge la ora 20.05 iar la ora 21.05 o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge, constituie conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, in raport cu faptele care au făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța a dispus condamnarea acestuia iar la proporționalizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 din Codul penal.
În acest sens, s-a ținut seama de limitele generale ale pedepselor fixate în partea generală a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunii, având in vedere circumstanțele reale ale faptei (starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului sub influența alcoolului) și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și de persoana inculpatului.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, are studii medii și este pensionar.
Având în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a înlesnit descoperirea adevărului în cauză, acesta recunoscând fapta, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare este adecvată în concret exigențelor legii penale.
Pentru aplicarea acestei pedepse instanța a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 din codul penal, având în vedere împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, instanța a apreciat că acesta poate fi atins și fără executare în regim de detenție, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81 din Codul penal.
În consecință, pedeapsa a fost suspendată condiționat pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 C.p.p. 1968.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria G., solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și interzicerea, în baza art.71 din Vechiul C.pen., cu aplicarea art.5 din C.pen., a drepturilor prevăzute de art.64 lit.b din Vechiul C.pen.
Astfel, în raport de tipul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul Ș. M., o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art.52 alin.1 C.pen.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată fondat apelul Parchetului, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, aceasta constând în aceea că:
La data de 01.12.2012, în jurul orei 19,25, inculpatul Ș. M. a condus autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B 0124 KT pe raza localității Băneasa, județul G., ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare de 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar conform Buletinului de Analiză Toxicologică a rezultat din prima probă relevantă o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pus în sânge la ora 20.05, iar la ora 21.05 o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur în sânge.
Situația de fapt reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care se coroborează cu rezultatul testului de măsurare a concentrației etilice în aerul expirat nr._ din 01.12.2012, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2914/2012, declarațiile martorei Cătălineanu S., precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă.
În drept, fapta inculpatului Ș. M. care, la data de 01.12.2012, în jurul orei 19,25, a condus autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare B 0124 KT pe raza localității Băneasa, județul G., având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 (art.336 alin. 1 C. pen.).
Limitele pedepsei cu închisoarea, spre care s-a orientat instanța, de la art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, fiind aceleași cu cele din legea în vigoare – art. 336 alin. (1) C. pen. (care prevede alternativ și pedeapsa amenzii), iar legea veche permițând și aplicarea dispozițiilor art. 81-82 CP 1968, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, Curtea nu va modifica sentința apelată, reținând tot legea veche ca lege penală mai favorabilă.
Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.74 din Codul penal.
Sub acest aspect, Curtea reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse potrivit art. 320/1 alin. 7 C.p.p. 1968), precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă fiind în acest sens lipsa antecedentelor penale, și atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea fără nicio obiecțiune a faptei săvârșite.
Pedeapsa accesorie trebuie aplicată tot potrivit legii vechi, în baza căreia a fost condamnat inculpatul, față de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Curtea reține, sub acest din urmă aspect, că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal 1968 (și numai a celui prevăzut la art.64 lit.a teza a II-a, cum a reținut prima instanță), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu trebuie interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, consideră că este legală și temeinică suspendarea condiționată a executării pedepsei dispusă de prima instanță, în condițiile art. 81-82 CP 1968.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., desființează în parte sentința penală nr.2984 din 12.11.2013 (dosar nr._ ) a Judecătoriei G. - Județul G. și, rejudecând:
În baza art.71 din Codul penal 1969, va interzice inculpatului Ș. M., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal 1969.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G., desființează în parte sentința penală nr.2984 din 12.11.2013 (dosar nr._ ) a Judecătoriei G. - Județul G. și, rejudecând:
În baza art.71 din Codul penal 1969, interzice inculpatului Ș. M., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. C. A. T. G.
GREFIER,
Victorița S.
Red.G.T. / Dact.EA-05.11.2014/4 ex
J.G. – jud.M.A.C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1251/2014. Curtea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1283/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
