Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1149/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1149/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1149/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1149/A
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: A. E. B.
Judecător: D. M.
Grefier: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul A. M. B. împotriva sentinței penale nr. 209/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul inculpat A. M. B. personal, în stare de libertate, asistat de avocat ales S. D. S. cu împuternicirea avocațială nr._, emisă de Baroul București, lipsă fiind intimata parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Tribunalul București ne-a înaintat adresa emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului din cadrul Consiliului Local Sector 1 București privind situația minorilor inculpatei M. D..
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul declarat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A. M. B. solicită, în temeiul art.421 al.1 pct.2 lit.a C.p.p., admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, în temeiul art.396 al.5 rap.la art.16 lit.b teza I C.p.p., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu consecința lăsării nesoluționate a laturii civile față de dispozițiile art.25 al.5 rap.la art.397 al.5 C.p.p.
Solicită a se avea în vedere că după pronunțarea hotărârii atacate, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art.art.6 din Legea 241/2005, motive pentru care solicită pronunțarea unei soluții de achitare.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului pe care-l consideră întemeiat. Urmează a se lăsa nesoluționată latura civilă, însă solicită instanței să se pronunțe cu privire la menținerea sechestrului asigurator instituit prin hotărârea atacată.
Apelantul inculpat A. M. B., având ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului său.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.209 din 08.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza disp. art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 vCp cu aplic art 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. M. B., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 vcp a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a, lit.b și c v.c.pen.
În baza disp. art. 19, 397 alin. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile ANAF suma de 262.214 lei, precum și obligațiile fiscale accesorii calculate de la data de la care obligația a devenit scadentă și până la executarea integrala a prejudiciului.
În baza art. 397 alin.2 rap. la art. 249 alin.1 C. pr. pen. și art. 11 din Legea nr.241/2005 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor inculpatului până la concurența sumei de_ lei, precum și a obligațiilor fiscale accesorii calculate de la data de la care obligația a devenit scadentă și până la executarea integrală a prejudiciului.
În baza art. 13 din Legea nr.241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare s-a dispus comunicarea ONRC a copiei dispozitivului hotărârii judecătorești definitive pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului potrivit alin. 2.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 05.09.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. M. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 alin.1 V.C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul A. M. B., în calitate de administrator al . București, în perioada 01.09._09, cu intenție, a reținut și nu a virat în termen de 30 de zile de la scadența, suma de 262.214 lei (67.334,63 euro), astfel: 139.943 lei la bugetul de stat, din care 88.316 lei impozit pe salarii, 51.627 lei impozit pe venituri desfășurate în baza convențiilor civile, 122.271 lei la bugetul asigurărilor sociale, din care 74.356 lei contribuție salariați la asigurări sociale, 3.847 lei contribuție salariați la șomaj, 44.068 lei contribuție salariați la asigurările sociale de sănătate.
Prin Încheierea din data de 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe inculpatul A. M. B., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.1 v.C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen.
În baza aceluiași text de lege a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. M. B., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.1 v.C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 08.04.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale instanța a procedat la ascultarea inculpatului A. M. B., care nu a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art.374 alin.4 și urm. C.proc.pen.
Analizând probele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt cu cea menționată în rechizitoriu.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. M. B. care, în calitate de administrator al ., în perioada 01.09._09, cu intenție, a reținut și nu a virat în termen de 30 de zile de la scadența, suma de 262.214 lei (67.334,63 euro), astfel: 139.943 lei la bugetul de stat, din care 88.316 lei impozit pe salarii, 51.627 lei impozit pe venituri desfășurate în baza convențiilor civile, 122.271 lei la bugetul asigurărilor sociale, din care 74.356 lei contribuție salariați la asigurări sociale, 3.847 lei contribuție salariați la șomaj, 44.068 lei contribuție salariați la asigurările sociale de sănătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 cu aplicarea art. 5 NCP.
S-a făcut aplicarea 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968, deoarece inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, în perioada 01.09._09, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în dauna aceluiași subiect pasiv, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni sume totalizând 262.214 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. întrucât de la momentul săvârșirii infracțiunii, care în cazul infracțiunii continuate este momentul epuizării, cum este cazul de față și până la momentul judecării definitive a cauzei, textului art. 6 din Legea nr. 241/2005 i-au fost aduse modificări în ceea ce privește regimul sancționator, motiv pentru care în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, la momentul epuizării infracțiunii, în speță în luna septembrie 2009, infracțiunea se pedepsea cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Prin modificarea intervenită prin Legea nr. 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19 martie 2013, infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani, regim sancționator care subzistă și în prezent.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 C.pen. din 1968, și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru activitățile pe care le desfășoară instituțiile abilitate având ca atribuții colectarea sumelor de bani din care se alcătuiește bugetul general consolidat; precum și datele privind persoana inculpatului și anume că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A. M. B. care a solicitat achitarea în baza art.16 lit.b teza I C. pr. pen., având în vedere că faptele pentru care este judecat au fost dezincriminate în urma Deciziei Constituționale care le-a constatat ca fiind neconstituționale.
Analizând apelul inculpatului, Curtea constată că este întemeiat și îl va admite în baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen.
Instanța de apel constată că prin decizia nr.36/2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.6 din Legea nr.241/_, iar în intervalul de timp de 45 de zile de la comunicarea deciziei legiuitorul nu a modificat aceste dispoziții, astfel că prevederile menționate își încetează efectele.
Așa fiind, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. M. B. pe care o va desființa în parte și rejudecând:
În baza art.16 lit.b teza I C.p.p. cu referire la art.395 C.p.p. va fi achitat inculpatul A. M. B. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.
Va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
Se va menține măsura sechestrului asigurător.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul A. M. B. împotriva sentinței penale nr.209/08.04.2015 pe care o desființează în parte și rejudecând:
În baza art.16 lit.b teza I C.p.p. cu referire la art.395 C.p.p. achită pe inculpatul A. M. B. pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.
Lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Menține măsura sechestrului asigurător.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. E. B. D. M.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./22.09.2015
Jud. Sect. 1 București – jud.: C. O.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1409/2015. Curtea... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
