Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 250/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 250/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.250/A
Ședința publica de la 24.09.2013
P. - L. S.
JUDECATOR - D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.72 din data de 04.07.2013 pronunțate de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic R. F., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul inculpat T. D. – reprezentat de apărător ales D. Burulean G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de apel de către apelanta parte civilă.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de partea civilă.
Consilierul juridic al apelantei părți civile Agenția Națională de Administrare Fiscală arată că singura critică adusă hotărârii atacate este aceea că instanța de fond a dispus instituirea sechestrului asigurator doar pe suma de 436.275,22 lei, fără accesoriile fiscale. Solicită astfel admiterea apelului declarat de partea civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 444.424 lei plus accesorii fiscale și instituirea sechestrului asigurator pe întreaga sumă.
Apărătorul ales al intimatului inculpat T. D. solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că partea civilă a solicitat admiterea apelului, fără a justifica în niciun fel pretențiile pe care le are, iar în fața instanței de fond partea civilă a avut o poziție pasivă, necontestând suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă. Mai solicită a se avea în vedere și atitudinea părții civile, care nu s-a prezentat niciodată în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond a stabilit suma de 436.275,22 lei în mod corect, singurul motiv de admitere al apelului declarat de partea civilă fiind acela că sechestrul asigurator s-a instituit numai cu privire la această sumă și nu și cu privire la obligațiile fiscale accesorii.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.72 din 04.07.2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în temeiul art.334 C. pr. pen. s-a dispus, în ceea ce îl privește pe inculpatul T. D., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit. c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In temeiul art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.3201 alin.7 Cpp și cu aplicarea art. 80 alin.1 si 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. D. (fiul lui M. și T., născut la data de 10.01.1981 în .. G., cu domiciliul în Comuna Jilava, ., ., posesor C.I. . nr._, CNP:_) la pedeapsa principală de 4 ani de închisoare.
In temeiul art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) și litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal într-o societate comercială, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
In temeiul art.71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, litera b) și litera c) - interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa funcțiile de administrator, director sau reprezentant legal într-o societate comercială.
In temeiul art.861 alin.2 C. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 862 alin. 1 C. pen.
In temeiul art. 863 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere:
a). să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul I., la datele fixate de acest Serviciu;
b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
In temeiul art.71 alin. 5 C. pen., s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
In temeiul art. 359 C. pr. pen. au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
In temeiul art. 346 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 998 - 999 cod civil (în redactarea anterioară Legii nr.287/2009 și a Legii nr.71/2011), a fost admisă în parte acțiunea civilă cu caracter alăturat promovată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. și a fost obligat inculpatul T. D. la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. a sumei de 436.275,22 de lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (și neacoperit ulterior), la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii - majorări, penalități, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscala, de la data când obligația a devenit scadentă si până la data executării integrale a plății.
In temeiul art. 353 C. pr. pen. raportat la art. 163 – 166 Cod proc. pen. și la art. 11 din Legea nr.241/2005, a fost instituit sechestrul asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului T. D., până la concurența sumei de 436.275,22 de lei.
In temeiul art. 7 alin. 2 si art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 și a art.13 din Legea nr.241/2005 s-a dispus înregistrarea, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a mențiunilor cuvenite la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
In temeiul art. 191 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 333/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul I., emis la data de 27.03.2013, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului T. D. că în perioada 13 mai – 27 iulie 2008, prin intermediul S.C. L. G. SRL, dizolvată prin sentința nr.4605/08.04.2010, definitivă, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._/3/2009, a evidențiat în actele contabile ale societății S.C. L. G. SRL, în calitate de administrator, cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale. Aceste operațiuni fictive, constând în contracte fictive încheiate cu . SRL, cu . și cu ., au ca obiect achiziționarea de către S.C. L. G. SRL de deșeuri metalice și nemetalice de la . SRL, de la . și de la .. În acest fel, S.C. L. G. SRL a înregistrat în mod nelegal, în propria contabilitate, cheltuieli în sumă de 2.726.720,11 lei, diminuând în acest fel, în mod nelegal, impozitul pe profit datorat cu suma de 436.275,22 lei.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 06.03.2009, Garda Financiară - secția I. a formulat plângere penală împotriva . pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit. c din Legea 241/2005, întrucât această societate a înregistrat în evidența sa contabilă cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale.
În ceea ce privește verificarea inițiată de Garda Financiară secția I. la . a fost solicitată de către DIICOT - Biroul Teritorial București la data de 08.09.2008 și a avut ca obiectiv verificarea relației comerciale a . cu clientul ..
Lucrători din cadrul Gărzii Financiare secția I. au efectuat un control la data de 12.09.2008, cu privire la ., ca urmare a invitației nr._/10.09.2008, control care s-a desfășurat la sediul Gărzii Financiare secția I., fiind întocmită Nota de constatare . nr._/12.09.2008.
Prin Nota de constatare au fost ridicate mai multe documente aparținând ., printre care și jurnalul de cumpărări pentru perioada mai - iulie 2008. Astfel, s-a constatat că ,,în acte” (scriptic…) în această perioadă, . a achiziționat deșeuri metalice și nemetalice de la trei societăți: . SRL, . și ..
Lucrătorii din cadrul Gărzii Financiare secția I. au transmis adresa nr._/17.09.2008 către Garda Financiară secția Municipiului București, în care s-a solicitat verificarea relațiilor comerciale dintre ., pe de o parte, și SG EVER GREEN COMPANY SRL, ., ., pe de altă parte.
În adresa de răspuns a Gărzii Financiare - Secția Municipiului București nr._/05.02.2009, s-a comunicat faptul că au fost efectuate verificări la aceste trei societăți, rezultând, în esență, că în perioada 13 mai – 27 iulie 2008, niciuna dintre cele trei societăți nu a încheiat sau derulat contracte cu S.C. L. G. SRL, în care inculpatul avea calitatea de administrator.
Prin urmare, la data de 26.01.2010 a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile în cauză, concluziile acesteia fiind în esență următoarele: în perioada 13 mai – 27 iulie 2008, S.C. L. G. SRL a înregistrat, în mod nelegal, în propria contabilitate cheltuieli în sumă de 2.726.720,11 lei, diminuând în acest fel, în mod nelegal, impozitul pe profit datorat, cu suma de 436.275,22 lei.
Instanța de fond a constatat că în cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă în faza de urmărire penală: declarații învinuit, declarații martor, expertiză contabilă, adresă DGFP I. nr._/11.08.2009, adresă Garda Financiară Secția București nr._/05.02.2009, nota de constatare a Gărzii Financiare I., contract de comodat nr.01/12.05.2006, dar și cu declarațiile date în fața instanței de către inculpat, care, cu acest prilej, a recunoscut în totalitate faptele săvârșite.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Față de această încadrare juridică, instanța, din oficiu, a pus în discuția participanților la prezentul proces, în condițiile art. 334 C. pr. pen., schimbarea încadrării juridice, astfel cum acest aspect a fost dezbătut (de către participanții la prezentul proces) la ultimul termen de judecată în cauză.
Instanța de fond deliberând cu privire la schimbarea încadrării juridice, a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., în condițiile în care a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum mai mare de 100.000. de euro (prin echivalent în lei la cursul de referință al B.N.R.), astfel cum rezultă din adresa B.N.R. existentă la fila 43 la dosarul instanței. În acest sens, instanța de fond a constatat că în perioada în care s-a reținut comiterea infracțiunii, în speță 13 mai – 27 iulie 2008, cursul leu – euro cel mai favorabil pentru inculpat (cursul cu leul ,,cel mai slab”, la cea mai joasă cotație – curs care face ca prejudiciul în speță exprimat în euro să fie ,,cel mai mic cu putință”) este de 3,68 (la data de 09.06.2008). Și împărțind prejudiciul exprimat în lei (436.275,22 lei – conform expertizei contabile din dosarul de urmărire penală, valoare reținută și în expozitivul rechizitoriului) la cursul leu – euro cel mai favorabil pentru inculpat (3,68 lei pt. un euro), rezultă un prejudiciu (exprimat în euro) de 118.552,99 euro, adică un prejudiciu mai mare de 100.000 euro. S-a mai reținut că este incidentă și agravanta prev. la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, astfel că instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T. D., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen., și anume atitudinea constant sinceră, lipsa antecedentelor penale, are familie și în grijă de 2 copii minori și un comportament bun în societate, acesta recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța de fond a avut în vedere și incidența circumstanțelor agravante, față de disp. art. 75 C. pen. și anume producerea unui prejudiciu relativ mare, în cuantum total de peste 118.000. de euro, peste valoarea limitei de agravare prev. la art. 9 alin.2 din Legea nr.241/2005, elaborarea unui plan infracțional complex, realizat în aproximativ 3 luni de zile, ceea ce vădește premeditare, dar și perseverență infracțională, precum și faptul că, deși cercetat în libertate, nu a recuperat nici un leu din prejudiciul produs, poziția sa procesuală de nerecunoaștere din faza de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate în practicaua hotărârii.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform art.371 și art.372 al.1 C. pr. pen., Curtea constată că apelul declarat de partea civilă este fondat, pentru considerentele care urmează.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală (declarațiile martorului Laskaris Dimitrios, expertiza contabilă, adresă DGFP I., adresă emis de Garda Financiară – Secția București, Nota de constatare a Gărzii Financiare I., contract de comodat, coroborate cu declarațiile inculpatului), instanța de fond a reținut corect situația de fapt constând, în esență, în aceea că inculpatul, în perioada 13.05. – 27.07.2009, în calitate de administrator la . s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 436.275,22 lei, reprezentând impozit pe profit.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, și-a însușit în totalitate probele administrate în faza de urmărire penală și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.
Faptei descrise detaliat în considerentele hotărârii apelate i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13, art.41 alin.2 și art.80 alin.1 și 2 C. pen., dispunându-se, în mod justificat, condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare, sancțiune stabilită în deplină concordanță cu dispozițiile art.72 C. pen. și aptă să realizeze scopurile prevenției generale și ale celei speciale.
Față de natura și gravitatea infracțiunii comise, în mod corect s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare în societate anterior săvârșirii infracțiunii, vârsta, nivelul de instruire, mediul familial) este justificată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În legătură cu latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că este fondată critica apelantei doar în sensul că, dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 436.275,22 lei plus obligațiile fiscale accesorii calculate de la scadența obligației principale și până la plata integrală – cu titlu de despăgubiri civile - în mod greșit a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului doar până la concurența obligației principale, iar nu și a obligațiilor fiscale accesorii.
Cât privește cuantumul despăgubirilor, acesta este probat cu raportul de expertiză contabilă, nefiind justificată pretenția raportată la 444.424 lei.
Celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, măsurile de supraveghere, aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 C. pen. și art.359 C. pr. pen., comunicarea făcută la Oficiul Național al Registrului Comerțului, cheltuielile judiciare) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare care să fie invocate din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit.a C. pr. pen., Curtea va admite apelul declarat de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală.
Va fi desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, se va extinde măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor inculpatului și cu privire la obligațiile fiscale accesorii sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art.192 alin.3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Desființează, în parte, sentința penală nr. nr.72 din data de 04.07.2013, pronunțată de Tribunalul I. și rejudecând:
Extinde măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor inculpatului T. D. și cu privire la obligațiile fiscale accesorii sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. S. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./02.10.2013
T. I. – jud.: R. M.R.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1833/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
