Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 302/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 302/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.302/A
Ședința publică de la data de 24 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarat de inculpatul S. B. și partea civilă A.N.A.F.- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. împotriva sentinței penale nr. 14/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul I., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul inculpat S. B. pentru care a răspuns avocat din oficiu N. F. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ și apelanta parte civilă A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că citațiile de la două dintre adresele unde inculpatul a fost citat, s-au restituit cu mențiunea „destinatar mutat”.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat S. B., având cuvântul, critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, motiv pentru care, în temeiul art.379 al.2 lit.a C.p.p., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond redozarea cuantumului pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Consideră că instanța poate da o eficiență mai mare prevederilor art.74 și 76 C.p., având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de regret asupra faptei și de cooperare cu organele de anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, prezintă grave probleme de sănătate. Mai mult, a achitat o parte din prejudiciu și înțelege să-și asume responsabilitatea achitării întregului prejudiciu.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, iar pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând că și în acest mod poate fi atins scopul pedepsei.
Cu privire la apelul părții civilă A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, considerând că, sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind orientată spre mediul pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport de gravitatea faptei și prejudiciul mare produs bugetului de stat, dar și de împrejurarea că inculpatul s-a sustras atât de la urmărire penală și cercetarea judecătorească, nefiind prezent la vreun termen de judecată.
Apreciază însă, că se impunea ca instanța de fond să facă aplicarea prevederilor art.13 C.p. având în vedere împrejurarea că Legea 241/2005 a fost modificată prin Legea 50/2013, astfel că, sub acest aspect solicită admiterea apelului inculpatului și pronunțarea unei soluții legale și temeinice în sensul celor arătate.
Cu privire la apelul părții civilă A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.14/F din 21.03.2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală, în baza art.334 C. pr. pen., a fost schimbată încadrarea juridică data faptei descrise la pct.1 din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. în infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b cu aplicarea art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen..
În baza art.9 alin.1 lit.b cu aplicarea art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., a fost condamnat inculpatul S. B. (fiul lui Abdulkerim și Lemia, născut la data de 02.03.1979 in Turcia, cetățean turc, domiciliat în București, ..1 ..2 ., cu reședința în sat Afumați, ., Jud.I., fără forme legale în Stefanestii de Jos, ., ., posesor al cărții de rezidență . nr._, CNP:_, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen..
În baza art.65 alin.2 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.215 alin.1 și 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul S. B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen. .
În baza art.33 lit.a, art. 34 lit.b C.pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen..
În baza art.35 alin.1 C.pen. și art.65 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b C.pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.14 rap.la art.346 C. pr. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință:
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 437.168,24 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat la care se adaugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art.191 alin.1 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate, și anume (plângerea penală nr._/22.04.2010 formulată de DGFP I.; raportul de inspecție fiscală nr.978/27.07.2010, întocmit de DGFP I.; plângerea penală nr._/29.04.2010, formulată de Garda Financiară - Secția I. împreuna cu notele de constatare întocmite la .; declarația olografă a inculpatului S. B.; declarațiile martorilor B. I. D., O. A., T. C., P. A. Ș., M. M. A., P. R. S., S. G., T. E. L., B. I., Karataș C. F., V. M. și G. R. N.; adresele DGFP I. nr._/28.06.2010,_/26.08.2010 și_/12.04.2011; adresa ITM I. nr.481/19.01.2011 și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii nr.4327/15.04.2011; extrasele de cont puse la dispoziție de Libra Bank – Sucursala Voluntari; dosarele de constituire ale . și . ridicate de la ORC; procesele-verbale de verificare a inculpatului S. B., precum și a numitului Shadi Juma Mahmoud Bataineh în evidențele IGPF și raportul de expertiză contabilă judiciară) că prin rechizitoriul nr.2479/P/2010 din data de 19.06.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată inculpatul S. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și înșelăciune prev. de art.215 alin.1 si 2 C.pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.pen..
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că . a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului I. sub. Nr.J23/316/01.02.2010 având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor.
Societatea a fost constituită sub forma unei societăți cu răspundere limitată, avându-l ca asociat unic și administrator pe numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh, cetățean iordanian. Sediul social al . a fost declarat la adresa din ..19 camera 8, Jud.I., conform contractului de comodat nr.01/27.01.2010 încheiat pe o perioadă de 6 luni cu numitul M. M., proprietarul imobilului.
Formalitățile pentru înființarea acestei societăți au fost îndeplinite de martorul P. R. S., în baza procurii nr._/2009 întocmite de numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh.
Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, cetățeanul iordanian Shadi Juma Mahmoud Bataineh nu figurează cu intrări sau ieșiri în/din România.
Din conținutul documentelor întocmite de organele fiscale (note de constatare, rapoarte de inspecție fiscală, procesele-verbale etc), coroborate cu Raportul VIES nr.2497/11.01.2011 întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că . a derulat în perioada februarie-martie 2010 operațiuni intracomunitare, neînregistrate în totalitate în evidențele contabile și declarate parțial organului fiscal teritorial.
Aceste operațiuni comerciale au fost efectuate de către inculpatul S. B. în baza procurii nr._/02.02.2010 prin care a fost împuternicit de administratorul . numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh să reprezinte societatea în raporturile cu terții, să depună și să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele și impozitele, să ridice chitanțe și facturi și să le plătească.
Mărfurile achiziționate din spațiul intracomunitar de către . au fost livrate în totalitate către ., societatea având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor.
Cu prilejul derulării acestor relații comerciale, . - în calitate de beneficiar al mărfurilor livrate de ., a fost de asemenea reprezentantă de inculpatul S. B., împuternicit în acest sens de către administratorul Emec Sefik, prin procura nr._/14.02.2010.
Împotriva numitului Emec Sefik, în calitate de administrator statutar al ., DGFP I. a formulat plângere penală nr._/18.05.2010 prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.4 și art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cauza fiind înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B., sub nr. 3400/P/2010.
. a avut deschis cont bancar la Libra Bank – Sucursala Voluntari începând cu data de 19.02.2010, persoanele împuternicite să opereze pe acesta fiind inculpatul S. B. și martorul B. I. D..
In urmă verificărilor s-a stabilit că martora B. I. D. a avut drept de semnătură și pe contul . deschis la aceeași unitate bancară.
Inculpatul S. B. a reprezentat . și cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară – Secția I. în datele de 25.02.2010, 04.03.2010 și 06.03.2010, documentele financiar contabile ale societății fiind prezentate de martorul Ofiteru A. în calitate de expert contabil.
Aceste verificări au fost determinate de faptul că organele de control fiscal au constatat că societatea nu figurează la sediul social declarat, așa cum rezulta din sesizarea Gărzii Financiare – Secția I. nr._/29.04.2010.
Cu prilejul controlului operativ și inopinat efectuat la . în data de 25.02.2010, societatea a fost reprezentata de inculpatul S. B., în calitate de împuternicit. Din documentele de evidență financiar – contabilă puse la dispoziție de martorul Ofiteru A., a rezultat că până la acea dată . a efectuat un număr de 4 achiziții intracomunitare, mărfurile fiind comercializate în totalitate de către ..
Potrivit notei de constatare . nr._, întocmită cu acest prilej, . avea de plata un TVA în valoare de 25.161,44 lei, aferent acestor operațiuni comerciale.
La data de 04.03.2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare – Secția I. au efectuat un nou control la . stabilind, pe baza documentelor puse la dispoziție de martorul O. A., ca societatea a efectuat în perioada 25.02.- 03.03.2010 un număr de 24 achiziții intracomunitare, mărfurile fiind livrate în totalitate către ., potrivit înregistrărilor din jurnalul de cumpărări și jurnalul de vânzări, . avea de plata un TVA în valoare de 94.385,79 lei aferent vânzărilor efectuate.
In timpul desfășurării controlului, materializat în Nota de constatare . nr._, inculpatul S. B. a achitat suma de 82.764 lei reprezentând avans TVA, cu ordinul de plată din 04.03.2010.
Existând indicii că societatea s-ar putea sustrage în viitor de la efectuarea controlului, în data de 03.03.2010 s-a luat măsura dării în consemn la punctele de frontieră a ., în vederea interceptării transporturilor de marfa achiziționate din spațiul intracomunitar.
Ulterior consemnului, două autocamioane care transportau marfa provenind din G. au fost sigilate de către Garda Financiara – Secția G. și însoțite până la destinație, respectiv Complexul comercial Su Market din ..
In urmă prezentării la fața locului a inculpatului S. B., în calitate de împuternicit al ., mijloacele de transport au fost desigilate, iar mărfurile au fost comercializate către ., așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare . nr._ din 06.03.2010 întocmită de Garda Financiara - Secția I..
Pentru identificarea tuturor operațiunilor comerciale derulate de ., în cauză au fost avute în vedere atât documentele financiar-contabile prezentate de inculpatul S. B. și de martorul Ofiteru A. cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiara – Secția I., cât și de înscrisurile puse la dispoziție de Libra Bank – Sucursala Voluntari, respectiv dispozitii de plata externa, facturi emise de furnizorii intracomunitari (novice-uri), precum și facturile fiscale emise de . către . care au stat la baza efectuării plăților prin virament bancar.
In urmă analizării acestor documente, expertul contabil desemnat de organul de urmărire penală a stabilit că în perioada februarie - martie 2010 . a achiziționat din spațiul intracomunitar (de la furnizori din Spania, Olanda, G., Italia etc) mărfuri (în special legume și fructe) în valoare totală de 1.211.997,37 euro (conform anexelor nr.1 și 2 la raportul de expertiză contabilă), comercializate în totalitate către ..
Conform facturilor fiscale existente la dosarul cauzei, . a livrat către . produse în valoare totală de 3.499.210,72 lei (cu un TVA aferent în cuantum de 558.697,53 lei) din care 1.264.491,42 lei în cursul lunii februarie 2010, iar 2.234.719,30 lei în cursul lunii martie 2010 (anexa nr.3 la raportul de expertiză contabilă.
Împrejurarea că valoarea mărfurilor achiziționate din spațiul intracomunitar (1.211.997,37 euro) este mai mare decât valoarea totală a facturilor emise către . (3.499.210,72 lei) poate fi explicată prin faptul că o parte din marfă fie nu a putut fi comercializată într-un termen rezonabil și fiind perisabilă a devenit improprie consumului, fie a fost achitată în numerar sau prin alte modalități de plată (spre exemplu, prin compensare), fiind astfel ocolită calea transferului bancar, care ar fi presupus atașarea la instrumentul de plată și a unei copii a facturii fiscale.
Prin urmare, pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului cauzat bugetului de stat au fost avute în vedere doar obligațiile fiscale aferente facturilor în valoare totală de 3.499.210,72 lei, emise către . (care se regăsesc la dosarul cauzei vol.4 filele 232-364) din care au fost scăzute obligațiile fiscale recunoscute și asumate de ., prin declararea acestora la organul fiscal teritorial.
Astfel, din informațiile furnizate de DGFP I., prin adresa nr._/12.04.2011, a rezultat că . a depus numai declarația privind obligațiile de plata la bugetul de stat aferenta lunii martie 2010 (din care a fost declarat un impozit pe profit de 0 lei), deconturile de TVA aferente lunilor martie, aprilie si mai 2010 și declarația recapitulativa privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare aferente lunii martie 2010.
Societatea nu a depus decont de TVA pentru luna februarie 2010, iar prin decontul de TVA aferent lunii martie 2010, au fost declarate livrări de bunuri si servicii în valoare totală de 699.801 lei, cu TVA aferent în sumă de 132.962 lei.
In deconturile de TVA aferente lunilor aprilie și mai 2010 depuse de . nu au fost declarate operațiuni comerciale efectuate, valorile fiind nule.
In concluzie, expertiza contabilă a stabilit ca pentru lunile februarie și martie 2010 . nu a înregistrat în deconturile de TVA depuse la organele fiscale TVA colectată în sumă de 425.735,53 lei (558.697,53 lei TVA colectata aferente facturilor emise către . – 132.962 lei TVA inclusă în decontul depus la organele fiscale), suma care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.
Cuantumul acestui prejudiciu nu va fi diminuat cu suma de 82.764 lei reprezentând TVA, achitată de inculpatul S. B. cu prilejul întocmirii Notei de constatare . nr._ din 04.03.2010 întrucât aceasta suma a fost calculată pe baza jurnalului de vânzări corespunzător lunii martie 2010, fiind declarat ulterior în decontul de TVA aferent aceleiași luni.
Din aceste considerente, suma de 82.764 lei, fiind plătită în contul TVA-ului recunoscut de societate și declarat organului fiscal, nu va fi scăzută din valoarea prejudiciului în cuantum de 425.735,53 lei, care reprezintă TVA de plată aferent livrărilor de mărfuri neînregistrate și nedeclarate organelor fiscale.
Pentru calcularea impozitului pe profit datorat bugetului de stat, expertiza contabila a procedat, pe baza jurnalelor de cumpărări și vânzări, la stabilirea adaosului comercial mediu practicat de ., rezultând un procent mediu de 2,43%.
De asemenea, s-a avut în vedere că . a depus declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferentă lunii martie 2010 în care a fost declarat un impozit pe profit de 0 lei.
Întrucât veniturile obținute de societate în perioada februarie-martie 2010, au fost în sumă totală de 2.940.513,19 lei (fără TVA ) a rezultat un venit impozabil în cuantum de 71.454,47 lei.
Prin urmare, impozitul pe profit datorat de ., calculat prin aplicarea cotei unice de impozitare de 16% este de 11.432,71 lei, care reprezintă prejudiciul adus bugetului de stat.
In concluzie, prejudiciul cauzat de . bugetului general consolidat al statului, aferent facturilor emise în perioada februarie-martie 2010 către . este în sumă totală de 437.168,24 lei și se compune din:
- 425.735,53 lei reprezentând TVA, neînregistrată în deconturile depuse la organele fiscale (558.697,53 lei TVA colectată aferentă facturilor emise – 132.962 lei TVA inclusă în decontul de pus la organele fiscale);
- 11.432,71 lei reprezentând impozit pe profit.
In urmă popririi dispuse de DGFP I., din contul . deschis la Libra Bank – Sucursala Voluntari a fost virată în contul acestei instituții suma de 50.969,95 lei cu Ordinul de plată nr.1/29.09.2010, reprezentând dobânzi și penalități TVA așa cum rezultă din adresa Libra Bank nr._/17.02.2012, coroborată cu extrasele de cont înaintate de aceeași unitate bancara.
Prin urmare, această sumă nu va fi scăzută din cuantumul prejudiciului în valoare de 437.168,24 lei care reprezintă prejudiciu efectiv, fără dobânzi și penalități.
In cuprinsul declarației olografe din data de 19.06.2010 inculpatul S. B. a precizat că a efectuat activități comerciale în numele ., având acordul telefonic al administratorului statutar, numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh. In acest sens, inculpatul s-a ocupat de relația cu banca, semnând ordine de plată, precum și de achitarea transporturilor de marfă și de transferul sumelor încasate de la clienți către administratorul de drept.
Inculpatul S. B. nu a putut prezenta organelor de cercetare penală documentele financiare contabile aparținând ., motivând că au fost predate unui prieten al administratorului statutar, pe care nu îl cunoaște, dar pe care l-a văzut de câteva ori. In continuare, inculpatul a precizat că evidența contabilă a societății era condusă la imobilul situat în Voluntari, ., Jud.I. locație unde a avut loc și predarea documentelor contabile.
Despre numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh, inculpatul S. B. a declarat că l-a văzut ultima oară în urmă cu aproximativ 4-5 luni, la aceeași adresa din Voluntari, ., Jud.I..
Declarațiile inculpatului S. B. au fost înlăturate ca nesincere, fiind combătute de probele administrate în cauză.
Potrivit verificărilor efectuate în baza de date a IGPF s-a stabilit ca numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh nu figurează ca fiind intrat pe teritoriul României. De asemenea, martorul P. – R. S. a declarat că, deși l-a ajutat pe un cetățean iordanian să înființeze ., nu îl poate descrie și nu poate afirma cu certitudine, având în vedere numărul mare al cetățenilor arabi pentru care a constituit societăți comerciale, ca persoana care i-a solicitat acest lucru este numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh.
Analizând extrasul de cont al . pus la dispoziție de Libra Bank – Sucursala Voluntari nu au fost identificate transferuri de bani către numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh, fiind înlăturată și sub acest aspect declarația inculpatului S. B..
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că aceștia au efectuat diferite activități în numele . numai la solicitarea inculpatului S. B., nefiind indicate alte persoane care au reprezentat societatea.
Martorul B. I. D. a declarat că a fost împuternicită de inculpatul S. B. să efectueze operațiuni bancare pe contul deținut de . la Libra Bank – Sucursala Voluntari, încheind în acest sens și un contract de colaborare. Astfel, din dispoziția inculpatului S. B., care îi înmâna invoice-urile, martorul a întocmit mai multe dispoziții de plata externa pentru achitarea mărfurilor achiziționate de societate.
Din declarația martorului B. I. D. a rezultat că la solicitarea inculpatului S. B. a mai desfășurat operațiuni bancare în baza contractelor de colaborare încheiate și pentru . și .:
Martora Ofiteru A. – care a reprezentat alături de inculpat . cu prilejul controalelor efectuate de Garda Financiară – Secția I., a declarat că a acceptat să întocmească documente financiar contabile ale societății la propunerea inculpatului S. B. care îi punea la dispoziție documentele de evidența primară, activitatea respectiva derulându-se la imobilul din Voluntari, ., jud.I..
Martorul O. A. a declarat că nu cunoaște detalii referitoare la activitatea derulată de societate, responsabilitatea să limitându-se la înregistrarea în evidențele contabile a documentelor primare primite de la inculpat .
Această colaborare, pentru care a fost remunerata de inculpatul S. B. a durat timp de aproximativ doua luni de zile, întrucât controalele efectuare de Garda Financiară au dus la întreruperea activității societății.
In continuare, martorul Ofiteru A. a precizat că a prestat, la solicitarea inculpatului, același tip de servicii contabile și pentru ..
Cu privire la administratorul de drept al ., cetățeanul iordanian Shadi Juma Mahmoud Bataineh, martorul a declarat că nu îl cunoaște și nu l-a văzut vreodată.
Au fost audiate și martorele T. C., P. A. Ș. și Marinesu M. A., care au precizat că la solicitarea inculpatului S. B. au întocmit facturi fiscale in numele . pe care le-au completat cu datele indicate de acesta. Activitatea respectivă s-a desfășurat la imobilul din Voluntari, ., jud.I. unde își are sediul social . SRL societate la care numitele T. C. și P. A. Ș. sunt angajate în funcția de contabil, operator date, respectiv economist.
După întocmire, facturile fiscale îi erau remise inculpatului S. B. pentru a fi semnate și stampilate.
Martorii T. C., P. A. Ș. și M. M. A. au declarat că . era administrată de catre inculpat.
Din coroborarea mijloacelor de proba administrate în cauză, a rezultat că răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat în valoare de 437.168,24 lei revine inculpatului S. B. care a desfășurat activități de administrare a patrimoniului . în baza procurii nr._/02.02.2010 emisa de administratorul statuar, numitul Shadi Juma Mahmoud Bataineh, deținând astfel controlul asupra situației de fapt și de drept relevante fiscal a persoanei juridice.
Infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 este caracterizată printr-un subiect activ calificat, respectiv persoana care are obligația de a conduce evidentele financiar contabile.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale, nefiind făcută distincție între administratorul de fapt și cel de drept.
Prin urmare, deține calitatea de subiect activ calificat al acestei infracțiuni și persoana care exercită atribuții de administrator de fapt al unei societăți chiar în absenta unei convenții, scrise sau verbale, încheiate cu administratorul de drept.
In cauză, inculpatul S. B., împuternicit al administratorului de drept al . să reprezinte societatea in raporturile cu terții, să depună si să ridice acte oricând este necesar, să plătească taxele și impozitele, să ridice chitanțe și facturi si să le plătească, a omis să declare și să plătească bugetului de stat obligații fiscale în cuantum de 437.168.24 lei, aferente operațiunilor comerciale derulate in perioada februarie-martie 2010.
In conformitate cu procura nr._/02.02.2010 și în raport cu activitățile efectiv desfășurate în numele ., inculpatul S. B. îi revenea obligația de a organiza evidențele contabile, de a înregistra operațiunile comerciale efectuate în cursul lunilor februarie-martie 2010 și de a achita taxele și impozitele cuvenite bugetului de stat, în cuantum e 437.168,24 lei (din care 425.735,53 lei reprezintă TVA de plata iar 11.432,71 lei reprezintă impozit pe profit).
Neîndeplinirea acestor obligații, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, atrage răspunderea inculpatului S. B. pentru infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen..
Intenția, ca forma de vinovăție, a rezultat din faptul că deși în perioada februarie – martie 2010 a comercializat mărfuri cu o valoare mare (3.499.210,72 lei), inculpatul S. B. nu a înregistrat în evidentele contabile decât o parte a acestora urmărind astfel să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
La data de 05.03.2010, Garda Financiară - Secția I. a emis decizia de instituire a masurilor asiguratorii asupra sumei de 94.385,79 lei reprezentând TVA de plata aferent operațiunilor comerciale derulate de . în cursul lunii martie 2010, obligație fiscală calculată cu prilejul controlului efectuat în data de 04.03.2010. Această măsură a fost comunicată prin adresa DGFP I. nr._/12.03.2010 către Libra Bank – Sucursala Voluntari, unitate bancară care a procedat la indisponibilizarea sumelor existente in contul ..
La data de 27.04.2010, inculpatul S. B. a solicitat Libra Bank – Sucursala Voluntari retragerea sumei de 52.499 lei, poprita anterior, prezentând ca documente justificative un stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanța de verificare pentru aceeași lună, în care se atestă în mod mincinos ca . ar fi avut un număr de 8 angajați.
Funcționarii bancari au probat plata către inculpatul S. B. a sumei respective, întrucât, potrivit legii, din sumele asupra cărora s-au instituit masuri asiguratorii, pot fi efectuate plăți pentru achitarea drepturilor salariale către angajați, așa cum rezultă din declarația martorului G. R. N., director al Libra Bank – Sucursala Voluntari.
Potrivit adresei Inspectoratului Teritorial de munca I. nr.481/19.01.2011, . nu figurează în evidențele acestei instituții iar din adresa DGFP I. nr._/14.01.2011 a rezultat că societatea nu este înregistrată în vectorul fiscal cu obligații declarative privind impozitul pe salarii și contribuții sociale. De asemenea, din adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii nr. 4327/15.04.2011 a rezultat ca persoanele menționate în cuprinsul statului de salarii prezentat de inculpat au fost angajate la alte societăți comerciale.
Fiind audiați în calitate de martor, numiții S. G., Teaca E. L., B. I., Karatas C. F. și V. M. – menționați în statul de salarii prezentat de inculpatul S. B. funcționarilor bancari – au declarat că îl cunosc pe acesta, lucrând pentru diferite societăți comerciale controlate de inculpat, însă nu au avut calitatea de angajați ai . pentru care nu au desfășurat niciun fel de activitate.
Acțiunea de amăgire derulată de inculpatul S. B. a fost îndreptată împotriva funcționarilor bancari care au luat o poziție patrimonială păgubitoare pentru bugetul de stat constând în plata fără drept a sumei de 52.499 lei.
Deși înscrisurile folosite de inculpat (stat de salarii aferent lunii martie 2010, precum și o balanță de verificare pentru aceeași lună) nu constituie falsuri în sensul art.290 C.pen. întrucât nu au fost falsificate prin vreunul din modurile arătate la art. 288 C.pen., adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod a unui înscris existent.
In schimb, aceste înscrisuri în care se atesta în mod mincinos ca . ar fi avut un număr de 8 angajați, constituie mijloace frauduloase prin care s-a realizat acțiunea de inducere în eroare a funcționarilor bancari.
Vinovăția inculpatului a rezultat și din declarația notarială dată în fața autorităților statului turc la data de 11.01.2013, depusă la dosarul cauzei de apărătorul ales, înscris prin care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
Instanța de fond a constat că, în drept, fapta inculpatului S. B. care, în calitate de administrator de fapt al ., a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate în perioada februarie – martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate din spațiul intracomunitar către .), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 lei, din care 425.735,53 lei reprezintă TVA de plată și 11.432,71 lei reprezintă impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen. și art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie – martie 2010, așa cum rezultă din adresa nr. XVI/5/1036/11.02.2013, emisă de Banca Națională a României – Direcția Secretariat, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 de euro în echivalentul monedei naționale, instanța făcând în acest sens aplicarea disp.art.334 C. pr. pen.).
Fapta inculpatului S. B. care, la data de 27.04.2010, în calitate de împuternicit al ., prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 și a unei balanțe de verificare prin care se atesta in mod nereal ca societatea ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul Libra Bank – Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar, suma de 52.499 lei, care fusese anterior indisponibilizată prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._ din 08.03.2010, emisă de Garda Financiară – Secția I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 2 C.pen..
La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsa fixate în Legea nr.241/2005 și în partea specială a Codului Penal, de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală și care a recunoscut săvârșirea faptelor la finalul cercetării judecătorești prin înscrisul notarial eliberat de autoritățile statului turc.
Instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata către această parte, a sumei de 437.168,24 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adăugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul S. B. și partea civilă A. – Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I..
Inculpatul, prin apărător, a arătat că a recunoscut și regretat fapta, a cooperat cu organele de anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, prezintă grave probleme de sănătate. Arată că a achitat o parte din prejudiciu și înțelege să-și asume responsabilitatea achitării întregului prejudiciu. Solicită admiterea apelului, iar pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând că și în acest mod poate fi atins scopul pedepsei.
Partea civilă a solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor părții responsabile civilmente și obligarea inculpatului, în solidar, cu partea responsabilă civilmente a prejudiciului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. pr. pen., Curtea constată că apelul declarat de inculpat este fondat, iar apelul părții civile îl consideră ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Sub un prim aspect, Curtea constată că prima instanță a analizat în mod corespunzător actele dosarului, reținând corect situația de fapt.
La rândul său, în examenul propriu, în esență, Curtea reține că inculpatul S. B., în calitate de administrator de fapt al ., a omis să înregistreze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate în perioada februarie – martie 2010 (vânzări de mărfuri achiziționate din spațiul intracomunitar către .), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 437.168,24 lei, din care 425.735,53 lei reprezintă TVA de plată și 11.432,71 lei reprezintă impozit pe profit).
De asemenea, inculpatul, la data de 27.04.2010, în calitate de împuternicit al ., prin folosire de mijloace frauduloase (prezentarea unui stat de salarii aferent lunii martie 2010 și a unei balanțe de verificare prin care se atesta in mod nereal ca societatea ar fi avut mai mulți angajați), a indus în eroare funcționarii bancari din cadrul Libra Bank – Sucursala Voluntari, retrăgând din contul societății, în numerar, suma de 52.499 lei, care fusese anterior indisponibilizată prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr._ din 08.03.2010, emisă de Garda Financiară – Secția I., producând astfel o pagubă în dauna bugetului de stat, în sensul că a sustras practic sume de bani legal indisponibilizate, lipsind organele fiscale de posibilitatea recuperării unei părți din prejudiciul creat bugetului central consolidat.
Atât în actul de sesizare cât și în sentința primei instanțe este descrisă amănunțit activitatea infracțională a inculpatului, astfel încât instanța de apel nu va relua în detaliu aceste împrejurări, constatând că situația de fapt este întemeiată pe împrejurări ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.978/27.07.2010, întocmit de DGFP I.; notele de constatare întocmite la .; declarația olografă a inculpatului S. B.; declarațiile martorilor B. I. D., O. A., T. C., P. A. Ș., M. M. A., P. R. S., S. G., T. E. L., B. I., Karataș C. F., V. M. și G. R. N.; adresele DGFP I. nr._/28.06.2010,_/26.08.2010 și_/12.04.2011; adresa ITM I. nr.481/19.01.2011 și adresa Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii nr.4327/15.04.2011; extrasele de cont puse la dispoziție de Libra Bank – Sucursala Voluntari; dosarele de constituire ale . și . ridicate de la ORC; procesele-verbale de verificare a inculpatului S. B., precum și a numitului Shadi Juma Mahmoud Bataineh în evidențele IGPF și raportul de expertiză contabilă judiciară.
De asemenea, Curtea are în vedere și mijloacele de probă administrate nemijlocit în fața primei instanțe, respectiv declarațiile martorilor B. Ioneal D., O. A., P. A. Ș., M. M. A., P. R. S., S. G., T. E. L., Karatas C. F., V. M., G. R. N., B. I., T. C..
Relevantă în acest sens este și declarația notarială depusă de către inculpat, prin apărător ales, la dosarul primei instanțe (filele 158-159 din dosarul primei instanțe, în original în limba turcă și în traducere realizată de interpret autorizat). Din acest înscris rezultă că inculpatul recunoaște în totalitate faptele, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare; inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 Cpp, motivând că la termenele acordate în fața primei instanțe nu a fost în măsură să-și facă apărarea.
Sub acest aspect, Curtea constată că în mod corect prima instanță nu a procedat conform art.3201 și următoarele Cpp.
Astfel, conform art.3201 al.1 Cpp, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin urmare, momentul procesual până la care inculpatul poate solicita aplicarea procedurii prevăzute de art.3201 Cpp este începerea cercetării judecătorești, astfel cum este definită de art.322 Cpp.
În cauză, la momentul la care inculpatul S. B. a dat declarația notarială pe care ulterior a depus-o la dosar, se depășise de mult momentul intrării în cercetarea judecătorească, mai mult decât atât cercetarea fiind realizată aproape în totalitate, prin reaudierea tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale.
Inculpatul a mai arătat că nu a fost în măsură să-și facă apărarea la termenele acordate succesiv în fața primei instanțe, astfel că ar fi fost încă în termen legal să solicite aplicarea procedurii scurte.
Curtea constată că împrejurarea învederată de către inculpat nu este fondată. Astfel, de fapt, acesta s-a sustras urmăririi penale și judecății, fiind dat în urmărire internațională, pe numele său fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.237/19.09.2011 al Tribunalului București, dat în lipsa inculpatului.
Cu toate acestea, inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales încă de la primul termen de judecată, în data de 05.07.2012, cauza fiind amânată pentru lipsă de procedură cu inculpatul și cu partea civilă la data de 16.08.2013, ulterior la 06.09.2012, termen la care s-a intrat în cercetarea judecătorească.
După cum se poate observa, inculpatul (care era reprezentat încă de la început apărător ales) a avut la dispoziție mai mult de două luni, până la momentul intrării în cercetarea judecătorească, să-și exprime poziția în cauză; totuși, inculpatul a dat declarația de recunoaștere a vinovăției abia la data de 10.01.2013, în fața notarului turc, fiind depusă la dosar de către apărătorul ales la data de 24.10.2013. După cum se poate observa, de la momentul la care a dat declarația până la momentul la care aceasta a fost depusă la dosar a trecut un interval de timp de aproximativ două săptămâni, împrejurare din care rezultă că inculpatul avea posibilitatea și răgazul necesar pentru depunerea acesteia înainte de ..
Pentru toate aceste motive, în mod corect prima instanță nu a aplicat dispozițiile art.3201 și următoarele Cpp.
În drept, faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen. și art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 (prin raportare la cursul de schimb valabil în perioada februarie – martie 2010, așa cum rezultă din adresa nr. XVI/5/1036/11.02.2013, emisă de Banca Națională a României – Direcția Secretariat, fila 188 dosar primă instanță, prejudiciul cauzat bugetului de stat este mai mare de 100.000 de euro în echivalentul monedei naționale), precum și cele ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 al.1,2 Cp.
În mod corect a analizat prima instanță elementele constitutive ale fiecărei infracțiuni, fiind îndeplinite toate cerințele referitoare la latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunilor sus-menționate.
În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate, Curtea constată că este fondat apelul inculpatului, cu referire la infracțiunea de evaziune fiscală.
În privința individualizării judiciare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 al.1,2 Cp, prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile art.72 Cp.
Astfel, infracțiunea săvârșită prezintă un grad de pericol social relativ ridicat (inducerea în eroare a unor funcționari bancari, prin mijloace frauduloase-înscrisuri conținând mențiuni necorespunzătoare adevărului-, pentru a intra în posesia unor sume de bani legal indisponibilizate de către organele fiscale), inculpatul dând dovadă de îndrăzneală în realizarea rezoluției infracționale. Totuși, ținând seama de lipsa antecedentelor penale și față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut prin înscris autentic săvârșirea faptelor, Curtea apreciază că pedeapsa minimă, de 3 ani închisoare, este necesară și suficientă în cauză.
În privința individualizării judiciare a pedepsei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, însă, prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art.72 Cp, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind într-un cuantum prea ridicat.
Astfel, Curtea reține că inculpatul a săvârșit o faptă cu grad relativ ridicat de pericol social, evaziune fiscală, omițând să înregistreze în documentele contabile operațiunile comerciale efectuate, acționând în mod continuat, dând dovadă de perseverență infracțională, fără a se opri până la intervenția organelor fiscale și a organelor de urmărire penală. Prin acțiunile sale inculpatul a creat un prejudiciu important bugetului central consolidat, mai mare de 100.000 EUR în echivalent lei, într-o perioadă de criză economică, fără a acoperi vreo parte din acesta; mai mult, inculpatul a intrat, prin înșelăciune, în posesia unei sume de bani indisponibilizate legal de către organele fiscale, indisponibilizare aplicată tocmai în vederea acoperirii prejudiciului creat bugetului.
Totuși, Curtea reține că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei prin act notarial depus în fața primei instanțe, astfel încât apreciază necesară și suficientă aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de 4 ani închisoare.
Curtea apreciază că nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe în favoarea inculpatului, din cele reglementate de art.74 al.1 și al.2 Cp. Astfel, înainte de săvârșirea infracțiunii inculpatul nu a avut un comportament deosebit, ci unul normal, fără a ieși din comun, ce nu este de natură să atragă aplicarea acestei circumstanțe, inculpatul nu a încercat în nici un mod să repare paguba creată bugetului de stat, iar cu privire la atitudinea sa procesuală, Curtea constată că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și judecată, fiind urmărit internațional.
De asemenea, circumstanțele învederate de către inculpat nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Astfel, acesta a arătat că este căsătorit, fără alte detalii, aspect ce nu prezintă vreo relevanță în procesul individualizării judiciare a pedepsei, precum și că ar avea o stare de sănătate precară; din analiza înscrisurilor cu caracter medicale depuse de inculpat, Curtea constată însă că de fapt inculpatul a fost victima unei agresiuni, în urma căreia a fost înjunghiat, pentru care a fost tratat, fără a prezenta alte afecțiuni medicale.
În privința modalității de executare, Curtea apreciază că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituție specializată, în care să se asigure în condiții optime atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. Curtea are în vedere împrejurarea că inculpatul a acționat în mod continuat, dând dovadă de obișnuință de a obține sume mari de bani din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, fără a se opri până la intervenția organelor în drept, dar și faptul că acesta se sustrage în scopul de a nu fi tras la răspundere penală, dovedind că nu-și asumă consecințele faptelor sale, chiar dacă formal a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, în scopul de a beneficia de prevederile art.3201 al.7 Cpp; Curtea are în vedere că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în faza de urmărire penală. În același sens, Curtea mai constată că inculpatul este cercetat în alte trei cauze penale pentru săvârșirea unor infracțiuni asemănătoare.
În privința laturii civile, fiind întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în mod corect a fost obligat acesta la plata despăgubirilor către partea civilă A..
Apelul părții civile, în sensul obligării solidare și instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând ., nu este fondat. Astfel, după cum rezultă din cererile părții civile aflate la filele 20 și 22 din dosarul primei instanțe, aceasta s-a constituit parte civilă doar în raport de inculpatul S. B., fără a solicita tragerea la răspundere civilă și a societății administrate în fapt de acesta. După cum rezultă din dispozițiile art.15 al.1,2 Cpp, partea vătămată se poate constitui parte civilă în contra persoanei responsabile civilmente în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Conform art.16 al.1 Cpp, introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Prin urmare, persoana vătămată nu poate să solicite introducerea în proces și tragerea la răspundere civilă a persoanei responsabile civilmente direct în faza apelului; în speță, de altfel, întrucât partea civilă nu a solicitat introducerea în proces a ., societate comercială nu a fost citată la prima instanță pentru a-și face apărările. Desigur că partea civilă are la îndemână o acțiune civilă separată împotriva pretinsei persoane responsabile civilmente.
În privința laturii civile, Curtea mai constată că în cauză nu se poate dispune luarea vreunei măsuri asigurătorii față de inculpat, întrucât nu au fost identificate bunuri mobile ori imobile care să-i aparțină acestuia pe teritoriul României.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a C. pr. pen., Curtea va admite apelul declarat de către inculpatul S. B., va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând, în baza art.9 alin.1 lit.b - art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art. 13 C.pen. va fi condamnat inculpatul S. B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Se va face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen..
În baza art.65 alin.2 C.pen. va fi aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.215 alin.1 și 2 C.pen. va fi condamnat inculpatul S. B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Se va face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen..
În baza art.33 lit.a, art. 34 lit.b C.pen. se vor contopi cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Se va face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen..
În baza art.35 alin.1 C.pen. si art.65 C.pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către A.- Direcția Finanțelor Publice I..
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 C. pr. pen., va fi obligată partea civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către inculpatul S. B., împotriva sentinței penale nr. 14/21.03.2013, pronunțată de Tribunalul I. – Secția penală.
Desființează, în parte, sentința apelată și rejudecând:
În baza art.9 alin.1 lit.b - art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art. 13 C.pen. condamna inculpatul S. B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen..
În baza art.65 alin.2 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.215 alin.1 și 2 C.pen. condamnă pe inculpatul S. B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen..
În baza art.33 lit.a, art. 34 lit.b C.pen. contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Face aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen..
În baza art.35 alin.1 C.pen. si art.65 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de către A.- Direcția Finanțelor Publice I. pe care o obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
F. B. VoinescuIuliana C.
GREFIER,
C. B.
Red. F.V.B.
Dact. FVB/A.L. 2 ex./10.12.2013
T. I. – jud.: P. R.
| ← Incestul. Art. 203 C.p.. Decizia nr. 1890/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
