Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1918/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1918/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1918/2013

DOSAR Nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 1918

Ședința publică din data de 16.10.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: M. D. G.

JUDECĂTOR: D. D.

JUDECĂTOR: B. L.

GREFIER: D. T.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.

Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpatul G. M. I. împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-intimat-inculpat G. M. I., personal și asistat de apărător ales av. T. C. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 7.10.2013 (fila nr.23 din dosar) și intimatul-parte vătămată B. F., personal, aflat în stare de arest, lipsă fiind intimatul parte vătămată O. L..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat G. M. I., av. D. A., solicită a se lua act de încetarea delegației sale prin prezența apărătorului ales.

Curtea ia act de încetarea delegației apărătorului desemnat din oficiu prin prezența apărătorului ales al recurentului-intimat-inculpat.

Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat depune la dosar motivele de recurs, în scris, și o cerere de probe, solicitând în principal încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentate de procedura de citare efectuată cu partea vătămată O. L., aceasta fiind găsită de poliție pe stradă, declarațiile părții-vătămate B. F. și a concubinei acestuia C. E., declarația unui inculpat din alt dosar, neaudiat în această cauză – C. C. și sentința penală nr. 67/23.01.2012 pronunțată față inculpatul C. C., bonul de înregistrare al denunțului efectuat de recurentul-intimat-inculpat și acte privitoare la mașina ce era utilizată de inculpatul G..

De asemenea, solicită emiterea unei adrese către Direcția Națională Anticorupție în vederea comunicării relațiilor cu privire la denunțul formulat de inculpat având în vedere că se referă exact la persoanele care i-au instrumentat acest dosar.

Solicită reaudierea părții vătămate O. L. în fața instanței de recurs, iar în acest sens solicită a se emite mandat de aducere a acesteia, având în vedere că este cunoscută ca o persoană fără o adresă stabilă, și totodată, reaudierea martorului I. N. doar cu privire la prezența martorului asistent D. I. în cadrul secției de poliție la efectuarea procesului verbal de recunoaștere din planșe foto.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe cererea de probe formulată de apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat, solicită admiterea doar a probei cu înscrisuri care au legătură cu această cauză, fiind pertinente.

Cu privire la reaudierea părți-vătămate O. L. solicită respingerea acestei solicitări, precizând că s-a încercat aducerea acesteia și la instanța de fond, iar față de aspectul că partea vătămată nu are o adresă stabilă, apreciază că demersurile Curții ar putea fi inutile.

Față de solicitarea de efectuare a unei adrese către D.N.A, apreciază că și aceste relații nu sunt utile cauzei, ele nepurtând efectul unei eventuale aplicări a unei stări de atenuare, ci pur și simplu vizează o așa-zisă atitudine necorespunzătoare a organelor judiciare.

Curtea, după deliberare, urmează a încuviința în parte probele solicitate de recurent, în sensul că încuviințează proba cu înscrisuri, restul probelor apreciind că nu sunt utile cauzei, în condițiile în care prima instanță a depus stăruințe rezonabile și suficiente pentru audierea părții vătămate, iar în condițiile în care partea vătămată nu are un domiciliu stabil, ar fi o chestiune de hazard ca partea vătămată să fie găsită pe stradă de organele de poliție.

Cu privire la denunțul formulat la Direcția Națională Anticorupție de recurentul-intimat-inculpat, Curtea apreciază că acesta reprezintă o expresie a dreptului la petiționare pe care-l are orice persoană, iar în cazul în care se va începe urmărirea penală și vor fi condamnate acele persoane, dacă acel dosar are legătură cu prezenta cauză, acest lucru ar putea atrage deschiderea unei căi extraordinare de retractare, apreciind că în acest moment procesual nu prezintă relevanță.

Față de solicitarea de reaudiere a martorului I. N., apreciază că nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere că există declarația acestui martor la dosarul instanței de fond.

Încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă și utilă soluționării cauzei și o administrează.

Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se critică soluțiile de achitare din această cauză, precizând că se critică doar greșita individualizare a pedepsei, arătând că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 C.p., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, precum și dispozițiilor art. 81 C.p., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind aplicată inculpatului o pedeapsă prea ușoară și o modalitate de executare a pedepsei prea puțin severă în raport de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat.

Arată că din întregul materialul probator se desprinde îndrăzneala cu care a acționat inculpatul, încercarea de determinare a unei mărturii mincinoase, aspecte ce reflectă perseverența infracțională a inculpatului și pericolul social extrem de ridicat al faptelor sale.

Consideră că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au fost produse urmări grave, ancheta fiind finalizată prin trimiterea în judecată a inculpatului C. C., însă arată că acest merit nu se poate atribui inculpatului, ci dimpotrivă acest merit datorează vigilenței organelor judiciare.

În concluzie, pentru motivele invocate, solicită a se aplica inculpatului pedepse mai aspre, orientate spre mediu. De asemenea, solicită înlăturarea dispozițiilor art. 81 C.p., având în vedere că modalitatea de executare instituită de prima instanță nu poate realiza reeducarea inculpatului. Mai solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 71 C.p.p. în sensul aplicării unei pedepse cu executare.

Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat G. M. I., având cuvântul, solicită achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni ce i se rețin în sarcină, de favorizare a infractorului.

Apreciază că inculpatul nu a săvârșit cele două infracțiuni, precizând că O. L., la data de 31.03.2011 a depus o declarație la secția de poliție, precum că o persoană neidentificată, pe care ulterior a identificat-o în persona recurentului-inculpat din această cauză, i-ar fi spus să dea o altă declarație la poliție, în prezența unui martor I., audiat și în cursul urmăririi penale, și în fața instanței de judecată.

Având în vedere situația prezentată, raportat la toate aspectele procesuale din cauză, reiese că această parte a reclamat anterior că a fost agresată de anumite persoane, dar în descrierile acestor persoane nu se regăsește și recurentul-inculpat G. M. I..

Precizează că, și dacă s-ar considera că inculpatul G. ar fi solicitat părții vătămate să dea un alt gen de declarație, fără să o amenințe, nu se poate discuta de o favorizare a infractorului, pentru că inculpatul nu avea de unde să cunoască date din acel dosar penal, fiindcă acele date le putea cunoaște numai prin prisma avocatului care-l recomandase.

Solicită a se observa că, în cauza în care a fost condamnat inculpatul C. pentru infracțiunea de furt calificat, și nu pentru tâlhărie, partea vătămată O. L. a dat 4 declarații care nu se coroborează una cu alta, culminând cu declarația dată în fața judecătorului în luna ianuarie 2012, când a fost adusă în fața instanței de poliție, declarație care a determinat instanța să-l condamne pe inculpatul C. pentru furt și nu pentru tâlhărie, iar presupunerea că inculpatul ar fi intervenit pentru schimbarea declarației pentru a se ajunge la o nepedepsire a inculpatului C., nu se prefigurează de nici un fel de probă decât cu plângerea inițială.

Învederează că audierea părții vătămate O. L. pe data de 31 martie se termină în jurul orei 10, iar procesul verbal de sesizare din oficiu este făcut cu ora 09.30, apreciind că în acest dosar s-au întâmplat lucruri care exced cadrului procesual penal, în sensul că inculpatul a formulat plângere împotriva conducătorilor de la acel moment ai Secției nr. 3 de Poliție.

Solicită a se observa că, în procesele verbale din cursul urmăririi penale, polițistul de caz solicită listingurile telefonice și stabilește câte convorbiri a avut eventualul utilizator a acestui număr cu diferite persoane, iar într-unul din acestea există localizarea inculpatului pe o terasă a Hotelului Radisson și pe Calea Giulești, apreciind că organul de urmărire penală nu putea face astfel de deduceri din simpla citire a listingului telefonic, apreciind clar că acolo inculpatul a fost interceptat chiar și în mod ilegal.

Subliniază faptul că recurentul-intimat-inculpat nu a avut alte antecedente penale, are 4 copii în întreținere, cu venituri legale, cu loc de muncă, cu mașină în leasing, a avut un comportament normal în societate, care este acuzat de o persoană acuzată de tâlhărie și o altă persoană – prostituată notorie din zona Gării de Nord, în sensulcă a încercat să determine mărturii mincinoase, în condițiile în care partea-vătămată B. nu a dat declarații împotriva inculpatului C., fiind decât martor asistent.

În concluzie, apreciază că recurentul-inculpat G. M. I. nu a săvârșit nici fapte de instigare și nici de favorizare, fiindcă nu avea cum și de ce, având în vedere acuzările inculpatului C..

Arată că dosarul a fost fabricat pentru recurentul-inculpat G. ca o răzbunare față de demersurile făcute de acesta.

În condițiile în care se va merge pe ideea că inculpatul nu a săvârșit fapta, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 alin. 2, lit.a) C.p.p., raportat la art. 10, alin. 1 lit. a) C.p.p., apreciind că ar trebui schimbat temeiul achitării și pentru celelalte fapte, pentru care instanța de fond a reținut incidente dispozițiile art. 11 alin. 2, lit.a) C.p.p., raportat la art. 10, alin. 1 lit. d) C.p.p.

Cu privire la motivele de recurs ale Parchetului, pune concluzii de respingere a recursului acestuia ca nefondat, având în vedere motivele de recurs ale apărării, precizând că inculpatul nu a avut probleme în societate, a fost un om echilibrat și nu a săvârșit alte infracțiuni.

Intimatul-partea vătămată B. F., având cuvântul, arată că nu are nimic de spus.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe recursul inculpatului solicită respingerea acestuia ca nefondat, precizând că este puțin probabil ca două părți vătămate, care nu au nici o legătură să dea declarații asemănătoare cu privire la modalitatea în care inculpatul G. i-a abordat și le-a sugerat să-și schimbe declarațiile cu privire la inculpatul C..

De altfel, arată că abordarea părții vătămate O. L. este descrisă și de martorul I. în cursul urmăririi penale, chiar dacă acesta și-a retractat declarațiile în cursul cercetării judecătorești, dovedindu-se că declarațiile sale sunt necredibile, acesta invocând atitudinea necorespunzătoare a organelor judiciare.

Recurentul-intimat-inculpat G. M. I., având ultimul cuvânt, arată că nu știe ce să zică, apreciind că polițiștii îi doresc răul, precizând că partea vătămată O. L. a declarat că el s-a dat jos dintr-o mașină Skoda Superb, dar acea mașină „era făcută praf” la data respectivă și el nu avea cum să fie în acel loc la acel moment.

În legătură cu partea vătămată B., arată că personal a solicitat înregistrările camerelor video din cazinou și de la benzinărie, dar acele camere nu au funcționat.

CURTEA,

Deliberând, asupra recursurilor formulate în cauză, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.218 din data de 13 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 334 C.pr.pen. s-a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. M. I., din infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.pen. în instigare la infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 264 C.pen. (cu privire la partea vătămată O. L.).

În baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul G. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen. (parte vătămată O. L.).

În baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul G. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasa prevăzută de art. 261 alin. 1 C.pen. (parte vătămată B. F.).

În baza art. 264 alin. 1 C.pen., a fost condamnat pe inculpatul G. M. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului( parte vătămată O. L.).

În baza art. 71 al.1 C.pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 264 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul G. M. I. (fiul lui C. și M. ns la data de 28.06.1976 in oraș Răcari, jud. Dâmbovița, CNP_) domiciliat in București, ., ., ., sector 3 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului (parte vătămată B. F.).

În baza art. 71 al.1 C.pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 33 alin. 1 lit. a C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul G. M. I. urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al.1 C.pen. aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.

În baza art. 81 C.pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.

În baza art. 71 al.5 C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a luat act că inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore, din data de 05.04.2011 până la data de 06.04.2011 și arestat preventiv din data de 27.04.2011 până la data de 06.05.2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului G. M. I. prin decizia penală nr. 670/R din data de 06.05.2011 pronunțată de Tribunalul București, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr. 6782/P/2011 din data de 22.07.2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 30.09.2011 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. M. I., sub aspectul săvârșirii a unei infracțiuni de șantaj, două infracțiuni de favorizarea infractorului și o infracțiune de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen., art. 264 alin. 1 C.pen si art. 261 alin. 1 C.pen, cu aplicarea art. 33 lit. a si b C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-au reținut, în esență, următoarele:

1. In cursul lunii martie 2011, aflându-se la intersecția străzilor D. G. și Witing din București, sector 1, fără a avea o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie de către inculpatul C. C., inculpatul G. M. I., a încercat sa zădărnicească urmărirea penală în dosarul penal nr. 4364/P/2011 privindu-l pe inculpatul C. C., prin amenințarea părții vătămate Ochisor L., care în urma acestei amenințări, și-a schimbat declarațiile în dosarul de urmărire penală nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care avea calitate de parte vătămată și se efectuau cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de inculpatul C. C., în favoarea acestuia din urma.

2. La data de 08/09.03.2011, fără a avea o înțelegere prealabila sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie de către inculpatul C. C., inculpatul G. M. I., a încercat să zădărnicească urmărirea penală în dosarul penal nr. 4364/P/2011 privindu-l pe inculpatul C. C., prin determinarea părții vătămate B. F. să dea declarații mincinoase în favoarea inculpatului C. C..

3.La data de 10.03.2011, inculpatul G. M. I., a încercat să determine partea vătămată B. F. de a da declarații mincinoase in dosarul penal nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care aceasta avea calitate de martor.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare, a fost probată cu următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare din oficiu, declarații parte vătămată/parte civilă Ochisor L., înregistrare video audiere partea vatamata Ochisor L., procese verbale de recunoaștere din planșa fotografică a inculpatului G. M. I., declarații martor I. N., procese verbale, declarații martor P. I. V., proces verbal de consemnare a denunțului oral al părții vătămate B. F., declarații martor B. F., declarații martor C. M. E., declarații inculpat G. M. I., înscrisuri, declarații martori Z. G. si B. L., procese verbale privind verificarea listingului pe nr. de telefon aparținând inculpatului și cd.-uri.

Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale, părțile vătămate Ochisor L. și B. F. au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal.

În cursul urmăririi penale, s-au luat față de inculpatul G. M. I., următoarele măsuri preventive:

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul Secției 3 Poliție din data de 05.04.2011, ora 16,11 s-a dispus reținerea învinuitului G. M. I., pe o durata de 24 h, măsura reținerii expirând la data de 06.04.2011,ora 16,11.

Prin încheierea de ședință din data de 06.04.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a respins ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului G. M. I. și s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Prin încheierea de ședință nr. 157/R/ 27.04.2011 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G. M. I., pe o durata de 29 de zile începând cu data încarcerării, dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventiva nr. 12/R.

Prin încheierea nr. 670/R din data de 06.05.2011 pronunțată de Tribunalul București s-a admis cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul G. M. I..

În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat cu respectarea tuturor drepturilor și garanțiilor procedurale, în prezența avocatului ales, la audierea inculpatului G. M. I., declarația acestuia fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei (f. 81 dosar instanța).

De asemenea, cu respectarea principiului nemijlocirii, instanța a procedat la audierea martorilor audiați și în cursul urmăririi penale, respectiv I. N. si C. M..

S-a procedat la audierea părții vătămate B. F. (f. 80 dosar instanța) și a martorului asistent D. I. (f. 175 dosar instanța).

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorul S. D., încuviințate inculpatului G. M. I..

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, instanța de fond a reținut următoarele:

1. În cadrul dosarului penal nr. 4364/P/2011 înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care se efectuau cercetări penale față de inculpatul C. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, organele de cercetare penală - Secția 3 Politie, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca, in cursul lunii martie 2011, aflându-se la intersecția străzilor D. G. cu ., partea vătămată Ochisor L., a fost amenințată de o persoană necunoscută, și, în urma acestor amenințări, aceasta și-a schimbat declarațiile în dosarul de mai sus, în care avea calitate de parte vătămată, în favoarea inculpatului C. C..

Astfel, audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată O. L., a declarat că, în luna martie 2011, posibil în data de 10.03.2011, în jurul orei 22,30, se afla la intersecția străzii D. G. cu . și stătea de vorbă cu o persoană, despre care știa că i se spune N. Ciricliu, moment în care, dintr-un autoturism a coborât un cetățean de etnie rromă, nu prea înalt și grăsuț, recunoscut ulterior de pe planșele foto, în persoana inculpatului G. M. I., care i-a spus să vină la secția de poliție și să declare că nu a fost tâlhărită de telefonul său mobil de inculpatul C. C. ci i-a dat acestuia telefonul mobil de bună voie.

A mai declarat partea vătămată că, în aceleași împrejurări, inculpatul G. M. I., i-a spus că, dacă nu va merge la politie și nu își va schimba declarația în sensul celor solicitate, personal sau prin intermediul altor persoane, va exercita asupra acesteia acte de violență.

Potrivit art. 75 C.pr.pen., declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În acest sens, instanța a constatat că declarația părții vătămate O. L. se coroborează, însă numai în parte cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, împrejurarea ca inculpatul G. M. I. a fost persoana care, la acea data, a determinat-o să-și schimbe declarațiile date în cadrul dosarului penal nr. 4364/P/2011al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în favoarea inculpatului C. C., față de care se efectuau cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, este confirmata de martorul I. N..

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul I. N.( zis N. Ciricliu) a declarat ca, in luna martie 2011, se afla la intersecția străzii D. G. cu . de vorba cu o fată, despre care știa ca este din Republica M., moment în care a observat un bărbat, recunoscut de pe planșele foto, în persoana inculpatului G. M. I., care i-a spus fetei să meargă la Secția 3 Poliție și să-și retragă reclamația depusă de aceasta la poliție.

A mai arătat martorul că, în acele împrejurări, nu l-a văzut pe acel bărbat să o amenințe.

În cursul cercetării judecătorești, martorul I. N. a revenit asupra declarației sale, în sensul ca deși a recunoscut că într-o anume zi,s-a aflat la intersecția străzilor Witing cu D. G., unde a stat de vorba cu o fata din Republica M., a susținut ca aceasta din urma nu a fost abordata de niciun cetățean, declarațiile din cursul urmăririi penale fiind date la sugestia organelor de poliție.

Instanța a înlăturat însă declarația martorului din cursul cercetării judecătorești și a dat eficiență juridică celei date în cursul urmăririi penale, prin luarea în considerare a mențiunilor consemnate cu ocazia prezentării spre recunoaștere de pe planșa foto-f.35 dup-, având în vedere că percepțiile martorului imediat după comiterea faptei au în mod vădit o acuratețe mult mai mare, între timp intervenind și alte elemente de natură a influența gradul de certitudine a declarației martorului.

Cât privește procedura probatorie a prezentării pentru recunoaștere de pe planșa foto, instanța a reținut că aceasta s-a desfășurat cu respectarea cerințelor legii, neexistând indicii că organele de cercetare penală ar fi sugerat martorului I. N. ca inculpatul G. M. este persona care, în timp ce se afla la intersecția străzilor Witing cu D. G., i-a spus părții vătămate O. L. să-și retragă reclamația depusa la Secția 3 Politie.

În acest sens, instanța a reținut că, procedura s-a desfășurat la scurt timp de la evenimentele reținute mai sus, în prezența martorului asistent D. I., acesta din urma confirmând în fața instanței faptul că procedura s-a desfășurat normal, în sediul Secției 3 Poliție, unde au fost expuse mai multe fotografii iar persoanele chemate, pe rând, l-au identificat pe inculpatul G., fără intervenția organelor de politie.

Totodată, împrejurarea că, urmare a celor solicitate de inculpatul G. M. I., partea vătămată Ochisor L. și-a retractat declarațiile de parte vătămată date în dosarul penal nr. 4364/P/2011al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, rezultă din analiza cronologică a declarațiilor date în cadrul acestui dosar.

Sub acest aspect, instanța a constatat că, în declarația de parte vătămată dată la data de 14.03.2011, în dosarul penal nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, partea vătămată Ochisor L. a declarat că i-a dat telefonul mobil inculpatului C. C., de buna credință și fără să fie obligată, pentru că acesta să dea un telefon (f. 25 dup), pentru ca, în declarația din data de 31.03.2011, partea vătămată să revină asupra declarației sale, relatând organelor de anchetă, împrejurările care au determinat-o sa-si schimbe declarațiile în favoarea inculpatului C. C..

Mai mult, declarația martorului S. D. (f. 136-137 dosar instanța), potrivit căreia, a fost recomandat de către inculpatul G. M. I. să-i acorde asistență juridică inculpatului C. C., comunicându-i acestuia date din dosarul penal aflat în curs de instrumentare la Secția 3 Politie coroborată cu datele ce au rezultat din analiza listingului telefonic de pe postul de telefon aparținând inculpatului G. M. I., dovedesc un fapt probatoriu deosebit de relevant în stabilirea adevărului, respectiv interesul deosebit manifestat de inculpatul G. M. I. fata de cercetările penale efectuate în cauza în care inculpatul C. C. avea calitate de inculpat, interes pe care acesta nu a reușit să-l justifice în mod obiectiv.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G. M. I. - care în cursul lunii martie 2011, aflându-se la intersecția străzilor D. G. și Witing din București, sector 1, fără a avea o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie de către inculpatul C. C., a determinat-o pe partea vătămată Ochisor L. să-și schimbe declarațiile în dosarul de urmărire penală nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care avea calitate de parte vătămată și se efectuau cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de inculpatul C. C., în favoarea acestuia din urma, creând astfel condițiile pentru ca acesta să îngreuneze activitatea de urmărire penală - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264, alin. (1) Cod penal.

S-a arătat de către instanța de fond că activitatea inculpatului G. M. I. nu îmbracă forma de participație a instigării, așa cum a susținut reprezentantul Parchetului, având în vedere că, determinarea părții vătămate Ochisor L. de a da declarații în favoarea inculpatului C. C., cercetat într-un dosar penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, reprezintă tocmai „ajutorul”, ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 264 C.pen., pe care acesta l-a dat unui infractor.

În speță de față, ajutorul a fost dat infractorului în mod indirect, respectiv prin intermediul părții vătămate Ochisor L., însă acest fapt nu poate să conducă la ideea unei participații, sub forma instigării.

Pornind de la definiția instigării, care constă în „fapta de a determina cu intenție, prin orice mijloace de către o persoana, numită instigator a altei persoane numite instigat să săvârșească o fapta prevăzută de legea penală”, instanța a constatat că, în cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, nu s-a putut susține că, urmare a activității inculpatului G. M. I., partea vătămată Ochisor L. a săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului, chiar daca aceasta din urma si-a schimbat declarațiile în favoarea inculpatului C. C. întrucât simpla retractare a unei declarații de parte vătămată, nu constituie o fapta prevăzută de legea penală.

În opinia instanței de fond, inculpatul G. M. I. a săvârșit singur infracțiunea de favorizarea infractorului, partea vătămată Ochisor L. fiind doar „mijlocul” pe care acesta l-a folosit pentru a da ajutor infractorului.

Prin urmare, în baza art. 334 C.pr.pen., instanța de fond a respins cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G. M. I., din infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.pen. în instigare la infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 25 C.pen. rap. la art. 264 C.pen. (cu privire la partea vătămată O. L.).

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj reținută în sarcina inculpatului G. M. I., instanța a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată Ochisor L. prin acte de violență sau amenințare, pentru a o determina să-și schimbe declarațiile în dosarul penal în care avea calitate de parte vătămată.

În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 75 C.proc.pen. declarația părții vătămate, făcută în cursul procesului penal, poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Or, din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezulta o altă dovadă care să arate că inculpatul a exercitat acte de amenințare asupra părții vătămate O. L..

Prin urmare, pentru a considera întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, instanța de fond a trebuit să-și formeze convingerea, pe bază de probe certe, sigure, și întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială profită inculpatului”(in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo consitutie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materia probațiunii.

În consecință, în baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului G. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen.(parte vătămată O. L.).

2. La data de 10.03.2011, inculpatul G. M. I. a încercat să determine partea vătămată B. F. de a da declarații mincinoase în dosarul penal nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care aceasta avea calitate de martor.

În acest sens, instanța a reținut că, la data de 01.04.2011, partea vătămată B. F. s-a adresat organelor de politie din cadrul Secției 3 Politie, reclamând faptul că, la data de 10.03.2011, s-a întâlnit pe . inculpatul G. M. I., care i-a cerut sa declare ca martor în dosarul în care se efectuau cercetări penale față de inculpatul C. C., respectiv să declare că a fost de față în momentul în care acesta a împrumutat telefonul mobil de la partea vătămată Ochisor L..

A mai arătat partea vătămată B. F. că, nu a fost de acord cu solicitarea inculpatului G. M. I. intrucat nu a fost de față și prin urmare, nu cunoștea nimic în legătură cu cele întâmplate.

Anterior, a mai arătat partea vătămată, în seara zilei de 08 sau 09 martie 2011, în timp ce se afla împreună cu concubina sa, martora C. M., în barul „La Popeasca” au fost abordați de inculpatul G. M. I., care le-a dat câte o palmă, afirmând că sunt trădători și sifonari.

Instanța a constatat că, denunțul oral și consemnat de organele de politie (f. 50 dup) a fost formulat de partea vătămată B. F., după ce, la aceeași data a fost audiat în calitate de martor în dosarul nr. 4364/P/2011, în care se efectuau cercetări penale față de inculpatul C. C., acuzat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată Ochisor L..

Instanța de fond a mai constatat că, în acele împrejurări, B. F. a relatat organelor de poliție, contextul în care, a dobândit calitatea de martor in dosarul mai sus menționat.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 20.04.2011, partea vătămată B. F. a confirmat cele reclamate organelor de politie la data de 01.04.2011, relatând că, inculpatul G. M. I. i-a cerut să vină și să declare la poliție, în calitate de martor, faptul ca a fost de față în momentul în care, partea vătămată Ochisor L. (cunoscuta sub numele de Chisinoaica) i-a lăsat inculpatului C. C. amanet telefonul sau mobil.

De asemenea, acesta a mai declarat ca, din acel moment, inculpatul G. M. I., l-a sunat insistent pe telefonul sau mobil cu numărul_, pentru a-l convinge sa declare ca martor.

Declarația părții vătămate B. F. data în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarația martorei C. M., dată în cursul urmăririi penale, potrivit căreia, la data de 08 sau 09 martie 2011, aflându-se în barul „La Popeasca” împreună cu concubinul său, B. F., au fost abordați de inculpatul G. M. I., care le-a dat câte o palmă, acuzându-i că ei l-au băgat pe C. la pușcărie și că sunt „vânzători”.

Audiat în cursul judecații, partea vătămată B. F. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că denunțul l-a formulat sub presiunea organelor de politie, care l-au amenințat că îl vor aresta.

Acesta a mai arătat că, în dosarul penal nr. 4364/P/2011 instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a participat în calitate de martor asistent la procedura recunoașterii din grup a inculpatului C. C..

De asemenea, audiată în fața instanței, martora C. M. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, susținând că, în acele momente era drogata și declarațiile au fost date sub presiunea organelor de politie.

Având în vedere faptul că, retractarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu au putut fi justificate obiectiv dar văzând și ascendentul pe care inculpatul G. M. I. îl are asupra acestora, în condițiile în care partea vătămată B. F. a declarat ca „nu aveam cum sa dau declarații împotriva inculpatului G. întrucât acesta m-a ajutat și mi-a găsit o casă în care sa locuiesc” (f. 80 dosar instanță) iar martora C. M. a declarat ca” pe inculpatul G. îl cunosc de cca 1 an, doi; acesta mă mai ajuta și îmi mai dădea să mănânc pentru că locuiam cu chirie la acesta” (f. 98dosar instanța), instanța a înlăturat declarațiile din cursul cercetării judecătorești și a dat eficienta juridica celor date în cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului G. M. I. care, la data de 10.03.2011, fără a avea o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie de către inculpatul C. C., a încercat să determine partea vătămat ă B. F. de a da declarații mincinoase în dosarul penal nr. 4364/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care aceasta avea calitate de martor și se efectuau cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie fata de inculpatul C. C., in favoarea acestuia din urma, creând astfel condițiile pentru ca acesta să îngreuneze activitatea de urmărire penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264, alin. (1) Cod penal.

Infracțiunea de favorizarea infractorului s-a consumat în momentul în care inculpatul G. M. I. a abordat-o pe partea vătămată B. F., solicitându-i să se prezinte la poliție și să declare mincinos în favoarea inculpatului C. C., acela fiind momentul in care s-a produs si urmarea periculoasa a faptei, adică starea de pericol pentru înfăptuirea justiției, neavând importanta, faptul că partea vătămată B. F. nu a dat curs solicitării acestuia și, prin urmare, ajutorul său nu și-a produs finalitatea urmărită, aceea de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, fapta prevăzută și pedepsită de art. 261 C.pen., reținută în sarcina inculpatului G. M. I., instanța de fond a constatat că acesteia ii lipsește una dintre elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective, având în vedere că, probele administrate în cauză, nu au dovedit că acțiunea inculpatului G. constând în încercarea de a determina partea vătămată Botizu F. să dea declarații mincinoase, în calitate de martor, a fost efectuată prin constrângere sau corupere.

În acest sens, prezintă relevanță declarația părții vătămate B. F. data in cursul urmăririi penale, potrivit căreia, inculpatul G. M. I. i-a cerut sa declare ca martor in dosarul in care se efectuau cercetări penale fata de inculpatul C. C., respectiv sa declare ca a fost de față în momentul în care acesta a împrumutat telefonul mobil de la partea vătămată Ochisor L. insa nu a fost de acord cu solicitarea acestuia întrucât nu a fost de față și prin urmare, nu cunoștea nimic în legătura cu cele întâmplate.

Nu exista nicio probă care să dovedească că inculpatul G. ar fi exercitat, cu acea ocazie, asupra părții vătămate B. F., acte de violenta fizica sau amenințare ori acte de corupere.

De asemenea, nu s-a putut susține că, între . exercitată asupra părții vătămate B. F., în barul „La Popeasca” și solicitarea ulterioară a inculpatului G., aceea de a da declarații mincinoase în favoarea inculpatului C. C., există o legătură de cauzalitate, astfel încât să rezulte cu certitudine elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute prin actul de sesizare.

Prin urmare, în baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului G. M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasa prevăzută de art. 261 alin. 1 C.pen. (parte vătămată B. F.).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G. M. I., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de favorizarea infractorului, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cât despre pericolul social concret al faptei comise, acesta a fost apreciat în baza art. 181 alin. (2) C.pen., ținându-se cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Astfel, instanța a avut în vedere îndrăzneala de care inculpatul a dat dovada, dar și perseverența sa infracțională, constând în aceea că a intervenit într-o anchetă penală în curs, solicitând atât părții vătămate cât și martorului, ce figurau în acea cauză penală, să-și schimbe declarațiile în favoarea inculpatului C. C., față de care se efectuau cercetări penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, creând astfel condițiile pentru ca activitatea de urmărire penală sa fie compromisă.

S-a avut în vedere însă și împrejurarea că, urmare a activității infracționale a inculpatului, nu s-au produs urmări grave, ancheta fiind finalizată prin trimiterea in judecata a inculpatului C. C. dar si datele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tată a patru copii și are un loc de munca, aspecte care deși nu au fost reținute ca circumstanțe atenuante au fost apte să atenueze răspunderea penală a inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere dispozițiile art. 81 C. P.., cuantumul pedepsei rezultante aplicate, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81 lit. a și b C. pen. privind cuantumul pedepsei și lipsa antecedentelor penale, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni.

S-a menținut controlul judiciar instituit în sarcina inculpatului G. M. I., prin decizia penală nr. 670/R din data de 06.05.2011, pronunțată de Tribunalul București, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu obligarea acestuia la plata sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpatul G. M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, Curtea urmând a și-o însuși.

Astfel, în cursul lunii martie 2011, inculpatul G. M. a abordat-o pe partea vătămată O. L., care era și parte în dosarul penal nr.4364/P/2011, înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care se efectuau cercetări penale față de inculpatul C. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul a amenințat pe partea vătămată cu acte de violență, solicitându-i să-și schimbe declarațiile din acel dosar, iar din cauza temerii insuflate, victima a dat curs solicitării inculpatului.

Deși inculpatul nu își recunoaște faptele, astfel cum rezultă din motivele de recurs depuse la dosar, Curtea va avea în vedere declarați martorului I. N., care a arătat că în luna martie 2011, a perceput în mod direct, cum inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a spus acesteia să-și retragă declarația depusă la poliție.

În mod pertinent prima instanță a înlăturat declarația de retractare a acestui martor, din faza de judecată, acesta neinvederând niciun motiv rezonabil pentru această retractare, iar depozițiile sale din faza de urmărire penală se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate, dar și cu conduita ulterioară a acesteia, de schimbare a declarațiilor din dosarul de tâlhărie.

Utilizând același modus operandi, în data de 10.03.2011, inculpatul a încercat să determine partea vătămată B. F. să dea declarații mincinoase în dosarul penal nr.4364/P/2011, vizând pe inculpatul C. C., cercetat pentru tâlhărie.

Partea vătămată a sesizat ea însăși organele de poliție, cu privire la încercarea de influențare a sa.

Depoziția părții vătămate se coroborează cu declarația martorului C. M., care a arătat că, în luna martie 2011, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată pe care a lovit-o cu palma și a acuzat-o că l-a băgat pe C. la pușcărie.

Faptul că martora și-a retractat declarațiile în faza de judecată nu prezintă relevanță deoarece aceasta nu a învederat nici un motiv rezonabil pentru această atitudine procesuală, prima instanță dând în mod corect prevalență depozițiilor din faza de urmărire penală.

Constată în speță sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.261 alin.1 Cod penal, cât și ale infracțiunii prev.de art.264 alin.1 Cod penal (două infracțiuni).

În mod vădit nelegal, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prev.de art.261 alin.1 Cod penal, dând o interpretare defectuoasă principiului in dubio pro reo, Curtea neidentificând vreun dubiu rezonabil în favoarea inculpatului.

Constată că, în mod expres, procurorul și-a limitat calea de atac exclusiv la individualizarea pedepsei, astfel încât Curtea apreciază că nu ar putea să dispună condamnarea și pentru infracțiunea prev.de art.261 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei rezultante, recursul procurorului este fondat, prima instanță dovedindu-se de o clemență excesivă cu inculpatul prin aplicarea dispozițiilor art.81, 82 Cod penal.

Curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse ce urmează a fi executată în regim de detenție, având în vedere agresivitatea deosebită a infractorului, stăruința acestuia pe calea infracțională, dar și lipsa totală de respect a acestuia față de un proces penal și față de relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției.

Inculpatul a avut o atitudine total nesinceră, dovedind o dată în plus că nu a înțeles nimic din periculozitatea faptelor săvârșite și nici nu a conștientizat importanța procesului, în care el însuși este parte.

Recursul inculpatului apare ca fiind nefondat, față de argumentele expuse anterior.

Așa fiind, Curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, va casa în parte sentința penală nr.218/2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._ și în fond, rejudecând:

Se vor înlătura dispozițiile art. 81-82 Cod penal și 71 alin. 5 Cod penal referitoare la pedeapsa rezultanta de 1 an și 6 luni închisoare aplicata inculpatului G. M. I., pedeapsa rezultanta urmând a fi executata în regim de detenție.

În baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa durata reținerii din 5.04.2011 și a arestului preventiv de la 27.04.2011 la 6.05.2011.

Va respinge recursul formulat de inculpatul G. M. I., ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Casează în parte sentința penală nr. 218/2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._ și în fond, rejudecând:

Înlătură dispozițiile art. 81-82 Cod penal și 71 alin. 5 Cod penal referitoare la pedeapsa rezultanta de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului G. M. I., pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenție.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa durata reținerii din 5.04.2011 și a arestului preventiv de la 27.04.2011 la 6.05.2011.

Respinge recursul formulat de inculpatul G. M. I. ca nefondat.

Obligă inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, azi 16 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. D. G. D. D. B. L.

GREFIER,

D. T.

Red.D.G. M.

Dact.E.C./2Ex

Red. D.I. M./ Judecătoria Sectorului 1 București

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...  Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 1927/2013. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1918/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI