Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 563/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 563/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 563
Ședința publică de la 28 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentul B. N. împotriva Ordonanței nr.1112/P/2010 din data de 08.04.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.1649/II-2/2013 din data de 23.05.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea petentului să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 octombrie 2013 când, în aceiași compunere, a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin Ordonanța din 08 aprilie 2013, adoptată în dosarul nr.1112/P/2010 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art.228 alin.4 Cod de procedură penală, coroborat cu art.10 lit.„a" Cod de procedură penală, art.38 Cod de procedură penală, art.42 Cod de procedură penală rap. la art.45 alin.1 Cod de procedură penală, art.30 alin.1 lit.„a" Cod de procedură penală și art.27 pct.1 lit.„a" Cod de procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul N. T., procuror la P. de pe lângă Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art.263 Cod penal, art.264 Cod penal și respectiv art.323 Cod penal; disjungerea cauzei privind pe numiții M. A., M. L., M. F. și consilieri ai Consiliului Local al Primăriei Jilava, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor enumerate de numitul B. N., de către unitatea de parchet competentă și declinarea cauzei privind pe numiții M. A., M. L., M. F. consilieri ai Consiliului Local al Primăriei Jilava, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul I., spre competentă soluționare.
Din analiza actelor premergătoare administrate în cauză, procurorul de caz a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr.1510/P/2009 din 16 iunie 2010, P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a înaintat dosarul privind pe numiții N. T., prim-procuror, ZAMFIRACHI A., avocat, P. M., fost ministru secretar de stat, V. M., expert judiciar, M. L., viceprimarul comunei Jilava, M. F., secretarul comunei Jilava și alții, cercetați sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, întrucât, potrivit art.281 pct.1 lit.„b" Cod de procedură penală, efectuarea urmăririi penale revine, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de către un avocat și/sau procuror, după calitatea persoanei, parchetului de pe lângă curtea de apel, iar după competență teritorială, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dosarul sus amintit a fost înregistrat, la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr.1112/P/2010, la data de 28 iunie 2010.
De asemenea, prin dispozitivul aceleiași ordonanțe mai sus precizate, s-a mai dispus și neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror V. D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.259 alin.2 Cod penal, art.17 alin.1 lit.„b" din Legea nr.78/2000, art.263 Cod penal, art.264 Cod penal, art.266 Cod penal, art.268, art.289 Cod penal, art.291 Cod penal și art.323 Cod penal, cât și față de numitul N. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.323 Cod penal, art.264 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că numitul B. N. a formulat la data de 30 octombrie 2009, o plângere prin care solicita cercetarea numitului M. A., primarul comunei Jilava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.250 Cod penal, art.321 Cod penal și art.324 Cod penal, plângere care a fost înregistrată sub nr.4485/P/2009, la P. de pe lângă Judecătoria Corneru.
În aceeași plângere, susnumitul a arătat că magistrații procurori V. D. C. și N. T. ar fi produs și ticluit probe în vederea învinuirii sale pe nedrept și în scopul de a fi arestat, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.259 alin.2 Cod penal, precum și că aceiași magistrați l-ar fi ajutat pe numitul M. A. să fure, cu acte false, terenurile membrilor asociați ai Societății Agricole Jilava.
La data de 30 octombrie 2009, prin ordonanța nr.4485/P/2009 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ținând cont de calitatea magistratului V. D. C., de procuror Ia P. de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat sub nr.1510/P/2009.
La data de 25 august 2009, numitul B. N. a depus, la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, o plângere prin care solicită cercetarea numitului V. M., expert judiciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.246 Cod penal rap. la art.2481 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, plângere ce a fost înregistrată sub nr.216/P/2009.
În același dosar sus amintit, cercetările au fost extinse, la plângerea aceluiași B. N. și față de numiții N. D., N. T., V. D. C., M. A., M. L., M. F. și alții.
Prin ordonanța nr.216/P/2009 din 14 octombrie 2009, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus, în baza dispozițiilor art.228 alin.6 Cod de procedură penală rap. la art.10 lit.„a" Cod de procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de M. A., primarul comunei Jilava, M. L., viceprimarul comunei Jilava și M. F., secretarul comunei Jilava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246 Cod penal, art.248 Cod penal, art.17 lit.„b" și „c" din Legea nr.78/2000 rap. la art.323 Cod penal, art.289 Cod penal, art.291 Cod penal și art.215 Cod penal; față de numitul V. M., magistrații procurori V. D. C. și N. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246 Cod penal, art.248 Cod penal, art.17 lit.„b" și „c" din Legea nr.78/2000 rap. la art.323 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal; față de N. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.13 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246 Cod penal și art.248 Cod penal, precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
La data de 27 octombrie 2009, prin ordonanța nr.4386/P/2008 P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ținând cont de calitatea de avocat a numitului ZAMFIRACHI A..
Prin ordonanța nr.1981/P/2009 din 10 noiembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât s-a constatat că Direcția Națională Anticorupție nu s-a pronunțat cu privire la sesizările numitului B. N. în legătură cu săvârșirea de către numitul N. D. a infracțiunilor prev. și ped. de art.323 Cod penal, art.264 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, cât și față de numitul V. D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.323 Cod penal, art.264 Cod penal, art.263 Cod penal, art.266 Cod penal, art.268 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că numitul B. N. a formulat mai multe plângeri, la data de 04 decembrie 2009, 17 decembrie 2009, 30 septembrie 2009 și 25 august 2009, ce au fost înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu sub nr.3986/P/2009, nr.5351/P/2009, nr.4087/P/2009 și respectiv nr.4386/P/2009, dosare penale ce au fost declinate, ținând cont de calitatea de procurori a numiților V. D. C. și N. T. la P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Dosarul penal a fost înregistrat la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.1560/P/2009.
Prin ordonanța nr.1510/P/2009 din 16 iunie 2010, a aceleiași unități de parchet mai sus menționate, având în vedere că cele două dosare penale nr.1560/P/2009 și nr.1510/P/2009 privesc aceiași făptuitori și au aceeași parte vătămată, s-a dispus conexarea lor.
Prin ordonanța nr.1464/P/2009 din 09 aprilie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ținând cont de calitatea de procuror, cu grad profesional de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a numitului V. D. C. și alții.
Dosarul penal nr.1464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a format ca urmare a declinării competenței de soluționare a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în baza sesizării aceleiași persoane, numitul B. N. care, inițial, a solicitat cercetarea procurorului care a instrumentat dosarul penal nr.l29/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.
În plângere, același B. N., afirmă că s-a procedat „ilegal, abuziv și neprocedural" la ridicarea documentelor a două societăți comerciale de lucrătorii de poliție, iar procurorul de caz, magistratul V. D. C. ar fi început urmărirea penală împotriva sa, fără să existe indicii temeinice în legătură cu săvârșirea vreunei infracțiuni.
Dosarul mai sus specificat, privindu-i pe magistratul V. D. C., procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel București, magistratul N. T., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, numitul M. A., primarul comunei Jilava, numitul P. M., fost ministru secretar de stat și alți polițiști, a fost înregistrat, la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr.434/P/2010.
Prin ordonanța nr.2047/P/2010 din 10 mai 2010, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privindu-i pe magistrații V. D. C., procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel București, magistratul N. T., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
În fapt, s-a reținut că, în ordonanța nr.41/P/2010, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a pronunțat față de magistrații procurori susmenționați în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de fals, prev. și ped. de art.17 alin.1 lit.„b" din legea nr.78/2000.
În plângere, numitul B. N. a arătat că M. A., M. F. și M. F. s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni, mai precis pentru a completa, în fals, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Jilava, cu consilieri locali al PNL, cu procurorii N. T. de la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, V. D. C., de la P. de pe lângă Tribunalul București și cu numiții ZAMFIRACHI A., avocat, P. M., fost prefect și N. D., fost ministru de interne.
Dosarul mai sus amintit a fost înregistrat la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr.550/P/2010.
Prin ordonanța nr.900/P/2009 din 01 iunie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privindu-i pe magistratul procuror V. D. C. și alții în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, tot la sesizarea numitului B. N., s-a reținut că lucrătorii de poliție, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I., numiții B. V., N. E., C. S. și P. V. ar fi administrat defectuos probele dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, iar magistrații procurori V. D. C., C. D. și N. T. ar fi supravegheat, cu superficialitate, actele efectuate în respectivul dosar.
Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 641/P/2010.
D. fiind faptul că și în dosarele penale nr.434/P/2010, nr.550/P/2010 și nr.641/P/2010, situația de fapt este aceeași, privesc aceiași făptuitori și au aceeași persoană vătămată, s-a procedat la conexarea acestora la dosarul penal nr.1510/P/2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
În plângerea din 16 noiembrie 2009, înregistrată la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, numitul B. N. solicită cercetarea magistraților procuror V. D. C. și N. T. pentru că ar fi produs și ticluit probe în vederea învinuirii sale, pe nedrept, cât și pentru a fi arestat, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. și ped. de art.259 alin.2 Cod penal, cât și pentru faptul că susnumiți l-ar fi ajutat pe numitul M. A. să fure, cu acte false, terenurile membrilor asociați ai Societății Agricole Jilava.
La data de 27 noiembrie 2009, numitul B. N. a depus o plângere la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost înregistrată sub nr.1560/P/2009, prin care solicita cercetarea magistratului procuror V. D. C. sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, și anume: omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului, arestare nelegală și cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, fals intelectual, uz de fals și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art.263 Cod penal, art.264 Cod penal, art.266 Cod penal, art.268 Cod penal, art.289 Cod penal, art.291 Cod penal și respectiv art.323 Cod penal..
Numitul B. N. afirma în plângerea sa că magistratul procuror V. D. C. „...în interesul grupului infracțional din care face parte și din dorința de a-i deposeda de terenurile și construcțiile pe care le furase împreună cu prim-procurorul N. T., avocatul ZAMFIRACHI A., primarul M. A., ministru de interne N. D. și ceilalți infractori, a dispus abuziv punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva mea și a dispus reținerea, în mod abuziv, lipsindu-l de libertate în mod ilegal, 24 ore și prezentându-l în fața judecătorului cu o făcătură ordinară de referat cu propunere de arestare... ".
În plângerea din 21 aprilie 2010, înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr.434/P/2010, numitul B. N. a arătat că, procurorul de caz, magistratul V. D. C., a săvârșit un abuz împotriva sa și a societății în care lucrează și a început urmărirea penală împotriva sa fără să existe indicii temeinice că s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Citat pentru a-și preciza plângerea, numitul B. N., în declarația ce i-a fost luată de un procuror de la P. de pe lângă Curtea de Apel București, și-a îndreptat plângerea în principal, împotriva ministrului secretar de stat P. M. din cadrul M.I.R.A., pe care îl acuză că ar fi săvârșit, alături de numitul M. A., mai multe alte ilegale și abuzive.
La data de 15 aprilie 2010, numitul B. N. a mai depus o plângere, la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost înregistrată sub nr.641/P/2010, în care a adăugat la lista infracțiunilor pe care le-ar fi săvârșit magistratul procuror V. D. C. și infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de abuz în serviciu contra intereselor publice, de abuz în serviciu în formă calificată, încercarea de a determina mărturia mincinoasă și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, fapte prev. și ped. de art.246 Cod penal, art.248 Cod penal, art.2481 Cod penal, art.261 Cod penal și respectiv art.242 Cod penal.
În opinia petentului, magistratul procuror V. D. C. ar fi supravegheat cu superficialitate actele efectuate, în dosarul înființat ca urmare a plângerii sale, împotriva numiților I. D. și M. F., dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și în care, în final, magistratul procuror C. C. a confirmat propunerea lucrătorilor de poliție de neîncepere a urmăririi penale.
Același magistrat procuror V. D. C. a infirmat propunerea lucrătorilor de poliție de neîncepere a urmăririi penale, a dispus restituirea dosarului la Inspectoratul de Poliție al Județului I., în vederea completării cercetărilor, respectivul dosar fiind, ulterior, preluat de un alt procuror.
S-a reținut că succint, situația de fapt prezentată de numitul B. N. este următoarea:
În opinia petentului, numitul V. M., expert judiciar, ar fi întocmit raport de expertiză în dosarul penal nr.1129/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în care ar fi denaturat, în mod grosolan, adevărul și ar fi încălcat drepturile procesuale ale părților, precum și că s-ar fi asociat, împreună cu numiții M. A., primarul comunei Jilava, M. L., viceprimarul comunei Jilava, ZAMFIRACHI A., avocat, N. T. și V. D. C., ambii magistrați procurori, tocmai pentru a reuși să denatureze adevărul.
Numitul B. N. mai precizează că s-ar fi făcut nereguli în ceea ce privește trecerea în proprietatea Consiliului Local Jilava a fostelor imobile ce au aparținut fostei C.A.P. Jilava.
Prin ordonanța nr.216/P/2009 din 14 octombrie 2009, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a pronunțat în legătură cu aspectele mai sus precizate, dispunând neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A., M. L., M. F., V. M., V. D. C. și N. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor conexe de corupție, ori cele în legătură cu acestea.
Numitul B. N. a fost citat, în mai multe rânduri, pentru a fi audiat, de procuror, în vederea lămuririi unor aspecte din numeroasele plângeri depuse și a clarifica astfel situația de fapt însă, susnumitul, fie nu a dat curs invitațiilor primite, fie s-a prezentat și a declarat verbal că va reveni la o altă dată, întrucât are nevoie de timp pentru a studia dosarul, motivând că ordonanța nr.1510/P/2009 din 16 iunie 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu i-a fost comunicată.
Mai mult decât atât, însuși numitul B. N. a precizat procurorului că „are peste 150 de dosare" și din acest motiv trebuie să studieze dosarul penal nr.1112/P/2010, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât trebuie să se lămurească la care anume plângere/plângeri se referă.
Din verificările efectuate, la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-au identificat un număr de 54 de dosare (din care unul în lucru) și cu prezentul, nr.1112/P/2010, un număr total de 55 dosare penale, înființate ca urmare a plângerilor depuse de numitul B. N. și soluționate așa cum reiese din procesul-verbal nr.1112/P/2010 din 15 martie 2013, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a mai reținut că mare parte din aceste 54 dosare penale au fost declinate sau și declinate, așa cum impunea competența, respectiv la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică și la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, după caz.
S-a observat că numai în dosarul de bază nr.1510/P/2009 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, se regăsesc trei plângeri ale numitului B. N., și anume:
1.Plângere depusă la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu prin care sus numitul solicită cercetarea numitului M. A., primar al comunei Jilava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de calomnie, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, purtare abuzivă, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și instigarea publică și apologia infracțiunilor, fapte prev. și ped. de art.206 Cod penal, art.247 Cod penal, art.250 Cod penal, art.321 Cod penal și respectiv art.324 Cod penal, plângere datată 21 octombrie 2009;
2.Plângere/cerere adresată Primului Ministru, prin care același B. N. îi aduce la cunoștință, la data de 21 septembrie 2009, ora 1400, că a depus, la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, o plângere îndreptată împotriva unui grup de crimă organizată format din N. D., M. A., M. L., consilieri locali, toți membri PNL, avocat ZAMFIRACHI, N. T. și V. DUMTRU C., ce se fac vinovați de săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție și nu i s-a eliberat un număr de înregistrare, considerând că, astfel i s-a încălcat un „drept constituțional, dreptul de a se adresa justiției, prevăzut în art.21 din Constituția României... ". În aceeași plângere/cerere/aducere la cunoștință, numitul B. N. nu s-a ferit a-i preciza primului ministru că „.. .Acești escroci, se fac vinovați de săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție prin care cu acte false și cu o Hotărâre de Guvern emisă în mod abuziv... ".
3.Plângere adresată procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin care solicită cercetarea numiților M. A., primar al comunei Jilava, M. L., viceprimar al comunei Jilava, M. F., secretar al Primăriei Jilava, consilierii locali ai Consiliului Local al Primăriei Jilava, avocat ZAMFIRACHI A., N. T. și V. D. C., magistrați procurori și N. D., ministrul Ministerului Administrație și Internelor sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni specificate individual pentru fiecare dintre susnumiți considerați pretinși făptuitori.
Procurorul de caz a arătat că față de numitul ZAMFIRACHI A., de profesie avocat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.246 Cod penal și art.248 Cod penal și art.17 lit.„b" și „c" din Legea nr.78/2000 raportat la art.323 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, în baza dispozițiilor art.10 lit.„a" Cod de procedură penală, prin ordonanța nr.41/P/2010 din 28 aprilie 2010, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe infracțiunilor de Corupție.
În legătură cu magistratul N. T., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, la acea vreme, față de care numitul B. N. solicită cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art.263 Cod penal, art.264 Cod penal și respectiv art.323 Cod penal, au fost făcute următoarele mențiuni:
În mod cert, numitul B. N. este nemulțumit și de modul în care s-a efectuat cercetarea sa, care a culminat cu reținerea pe o perioadă de 24 h, de către magistratul procuror V. D. C., la acea vreme, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin ordonanța nr.1510/P/2009 din 16 iunie 2010, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
La vremea respectivă, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu era magistratul N. T..
S-a precizat că o plângere penală nu poate nici să înlocuiască și nici să suplinească o cale de atac pe care numitul B. N. are dreptul să o uziteze, în termenul legal, și pe care, de altfel, a și uzitat-o.
De asemenea, s-a mai arătat că fapta unui procuror de a emite o soluție, ca urmare a propriei activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale cauzei respective este o faptă impusă de normele procesuale și nu poate constitui infracțiune, nici chiar în situația în care s-ar stabili, cu titlu definitiv, prin hotărâre judecătorească, că soluția este greșită.
În atare situație, neregulile, insuficiențele și greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.
Totodată, s-a mai precizat că independența procurorului în adoptarea unei soluții nu se poate limita prin instituirea unei răspunderi, de orice fel, pentru o soluție greșită.
Dacă s-ar considera altfel, ar însemna să se admită nerespectarea principiilor ce guvernează statul de drept, ceea ce ar avea drept consecință disoluția autorității și lezarea iremediabilă a principiilor ce stau la baza independenței justiției.
Cum însă, în speță, magistratul procuror N. T. nu a făcut altceva decât să fie de acord cu măsura dispusă de colegul său, magistratul V. D. C. (față de care P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile mai sus specificate), rezultă că, în sarcina magistratului procuror N. T., nu se pot reține infracțiunile de omisiunea sesizării organelor judiciare, favorizarea infractorului și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prev. și ped. de art.263 Cod penal, arrt.264 Cod penal și respectiv art.323 Cod penal, după cum nu i se poate reține nicio altă faptă de natură penală.
Așadar, s-a constatat că faptele nu există și, fiind incidente prevederile art.10 lit.„a" Cod de procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror sus amintit pentru infracțiunile mai sus specificate.
În legătură cu numiții M. A., M. L., M. F. și consilieri ai Consiliului Local al Primăriei Jilava, față de care numitul B. N. solicită a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, printre care și înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.215 alin.1 și 5 Cod penal, s-a disjuns și declinat cauza parchetului competent.
Cum însă, competența efectuării urmăririi penale în cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art.215 alin.1 și 5 Cod penal, revine parchetului de pe lângă tribunal, potrivit art.27 pct.1 lit.„a" Cod de procedură penală, s-a arătat că, din punct de vedere teritorial, competența revine Parchetului de pe lângă Tribunalul I., unde a fost trimis dosarul nou format.
Împotriva ordonanței procurorului de caz, s-a formulat plângere de către petentul B. N., la data de 20.05.2013, adresată conform art.278 din Codul de procedură penală, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr.1649/II-2/2013 din data de 23 mai 2013 în baza art.278 alin.1 din Codul de procedură penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. N. împotriva soluției emisă la data de 08 aprilie 2013 în dosarul nr.1112/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În considerentele acestei rezoluții, s-a arătat că din reverificarea actelor premergătoare, precum și a soluției adoptată în cauză, prin prisma criticilor formulate de petent, soluția de neurmărire penală emisă de procurorul de caz este legală și temeinică.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că numitul B. N. a formulat, conform propriei declarații, peste 150 de dosare, fiind identificate 54 de dosare (dintre care 53 soluționate și unul în lucru), precum și dosarul nr.1112/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva lui N. T., fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, pentru faptul că, în calitate de șef al lui V. D. C., ar fi acceptat reținerea sa pe o perioadă de 24 de ore într-un dosar instrumentat de V. D. C..
Prin ordonanța nr.1510/P/2009 din 16.06.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V. D. C..
În legătură cu faptele de care este învinuit N. T., s-a arătat că soluțiile magistratului procuror sunt date urmare a propriei convingeri și pot fi reformate numai în căile de atac legal prevăzute de lege, în condițiile art.278 - 2781 Cod de procedură penală.
Reținând aceste aspecte, s-a constatat de către procurorul ierarhic superior că în mod corect în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât sarcina lui N. T. nu se poate reține săvârșirea faptelor de care a fost învinuit.
De asemenea, a fost apreciată ca legală și soluția de disjungere dispusă, P. de pe lângă Curtea de Apel București nemaiavând competență în materie.
S-a constatat că în plângerea formulată împotriva soluției, care are un caracter injurios la adresa magistraților, cât și a persoanelor reclamate, petentul face afirmații în legătură cu aceste persoane, afirmații neprobate însă, în afara caracterului defăimător al acestora, aspecte care nu pot însă influența în niciun fel soluția adoptată.
În continuare, împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, petentul B. N. a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.2781 din Codul de procedură penală, plângerea respectivă fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 26 iunie 2013 sub nr._ .
Prin plângerea astfel formulată, petentul B. N., folosind un limbaj plin de invective și expresii triviale, atât la adresa persoanelor împotriva cărora a formulat de-a lungul timpului zeci de plângeri penale, cât și față de magistrații procurori care, în mod direct sau indirect, au fost implicați în instrumentarea cauzelor penale, care într-un fel sau altul, au avut legătură cu persoana sa, a solicitat desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale contestate pe motiv că procurorul de caz nu a avut competența cerută de art.13 din OUG nr.43/2002 de a ancheta și a dispune o soluție cu privire la infracțiunile de mare corupție pe care le-a reclamat prin plângerile ce au fost conexate în acest dosar și de asemenea nu se putea pronunța nici asupra infracțiunilor pentru care s-a plâns împotriva ministrului D. N. pentru care competența aparținea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura Centrală.
De asemenea, ordonanța atacată a fost criticată și din perspectiva faptului că prin aceasta nu s-a dispus vreo soluție cu privire la persoanele reclamate prin plângerile formulate și anume: avocatul Zamfirachi A., P. M. – fost ministru secretar de stat la M.A.I., expertul tehnic V. M., procurorul V. D. C., N. D. – fost ministru de interne, B. V., N. E. – fostul comandant al I.P.J. I., C. S., P. V., procurorul C. C., fostul primar al comunei Jilava I. D.,
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, P. de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat dosarele în care au fost emise ordonanța, respectiv rezoluția contestate de petentul B. N..
Verificând ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și respectiv rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, contestate de petent, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarele înaintate de P., Curtea constată că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Procurorul de caz a identificat cu acuratețe conținutul și traseul parcurs de nenumăratele plângeri penale formulate de către petentul persoană vătămată B. N. începând cu anul 2009 împotriva unor magistrați procurori, polițiști, avocați, aleși locali, funcționari publici sau experți judiciari și a constatat în mod justificat că în cazul de față se impune a fi cercetată, potrivit competenței sale materiale și teritoriale, temeinicia acuzațiilor petentului îndreptate împotriva fostului prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu vizând săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art.263 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 Cod penal, fapte pretins comise de acesta în împrejurările confirmării în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a măsurilor procesuale dispuse de către magistratul procuror V. D. C., care la acea vreme făcea parte din structura organizatorică a respectivei unități de parchet, în instrumentarea unui dosar penal în care petentul era suspectat în mod rezonabil de comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Raportându-se la aceste aspecte de nemulțumire care l-au determinat pe petentul persoană vătămată B. N. să formuleze plângere penală împotriva magistratului procuror T. N., Curtea constată că procurorul de caz a stabilit cu argumente de fapt și de drept convingătoare că materialul probator strâns în cauză în faza actelor premergătoare nu relevă existența vreunor motive pertinente de începere a urmăririi penale față de intimatul magistrat, ci dimpotrivă, pune în evidență incidența unei cauze care împiedică, în mod absolut, dispunerea unei astfel de măsuri, conform art.228 alin.1 din Codul de procedură penală, în concret fiind vorba de cea prevăzută de art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, în sensul că faptele imputate acestuia nu există în materialitatea lor.
Astfel, observând elementele definitorii ale conținutului constitutiv al infracțiunilor puse de către petentul persoană vătămată pe seama intimatului procuror T. N., astfel cum acestea se desprind din definiția legală a fiecărei norme de încriminare la care face referire plângerea petentului și luând totodată în considerare și faptul că față de magistratul procuror V. D. C. ale cărui acte și măsuri procesuale au fost avizate în calitate de procuror ierarhic superior de către intimatul T. N., prin ordonanța nr.1510/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale, neinfirmată în condițiile art.278 sau 2781 din Codul de procedură penală, Curtea constată că faptele reclamate de către petentul persoană vătămată nu se circumscriu infracțiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art.263 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal și asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 Cod penal și de altfel niciunei alte fapte prevăzute de legea penală.
În ceea ce privește critica petentului persoană vătămată în sensul că procurorul de caz nu ar fi avut competența cerută de art.13 din OUG NR.43/2002 pentru a ancheta și a dispune o soluție cu privire la infracțiunile de mare corupție pe care le-a reclamat prin plângerile ce au fost conexate în acest dosar și de asemenea nu se putea pronunța nici asupra infracțiunilor pentru care s-a plâns împotriva ministrului D. N. pentru care competența aparținea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura Centrală, Curtea constată că aceasta nu poate afecta în niciun mod legalitatea ordonanței contestate, întrucât pe de o parte procurorul de caz nu a întreprins niciun act de cercetare în legătură cu eventuale fapte care să-i fi excedat competența, ci, în aplicarea prevederilor art.45 alin.1 Cod de procedură penală rap. art.30 alin.1 lit.a Cod de procedură penală și la art.281 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, a emis, în mod legal, o soluție de neurmărire penală doar cu privire la fapte și persoane care se circumscriu competenței sale teritoriale, materiale și după calitatea persoanei, iar pe de altă parte, prin ordonanța atacată s-a reținut că faptele de corupție sau conexe infracțiunilor de corupție reclamate de către petent au format deja obiectul cercetărilor în alte cauze instrumentate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
De asemenea, Curtea găsește că nu poate fi acceptată drept temei al desființării ordonanței atacate nici susținerea petentului conform căreia prin aceasta nu s-a dispus nicio soluție față de mai multe persoane împotriva cărora a înțeles să formuleze plângeri penale în aceeași cauză, deoarece, așa cum corect a sesizat și procurorul de caz, în considerentele ordonanței contestate, fie cu privire la o parte dintre aceste persoane au fost deja emise soluții de neurmărire penală de către unitățile de parchet competente după materie și calitatea persoanei, fie cu privire la restul faptelor și persoanelor reclamate de către petent urmează a fi întreprinse cercetări de către organele competente în cauza disjunsă și declinată.
Față de toate aceste considerente, întrucât nu există motive de desființare a ordonanței prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul procuror T. N., Curtea, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul persoană vătămată B. N., menținând rezoluția respectivă ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, petentul persoană vătămată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod de procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petentul B. N., împotriva Ordonanței nr.1112/P/2010 din data de 08.04.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția nr.1649/II-2/2013 din data de 23.05.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul magistrat N. T..
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 28.10.2013.
PREȘEDINTE
C. C.
GREFIER
G. A. I.
Red.jud.C.C.
Ex.3
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 302/2013. Curtea... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1918/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
