Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 224/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 224/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 224 /A
Ședința publică din data de 25.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 493/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat personal, în stare de libertate și asistat de apărător ales, av. M. I., în baza împuternicirii avocațiale ._/2013, fila nr. 10, lipsind intimata-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că s-a criticat hotărârea atacată pe motiv că, în cauză s-a făcut o greșită apreciere a situației de fapt.
Solicită a se constata că, în esență, hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe faptul că apărarea a invocat eroarea de fapt drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei, apreciind că această motivare nu poate subzista atâta vreme cât se tinde către invocarea unei erori de drept, în sensul că inculpatul sar fi prevalat de o necunoaștere a dispozițiilor legale ce obligau la plata T.V.A.-ului.
Apreciază că această teză este eronată pentru că inculpatul nu a arătat că nu ar fi știut dispozițiile legale ce obligau la plata T.V.A.-ului, ci că în concret a trăit convingerea că a plătit T.V.A.-ul inclus în preț în momentul când a achitat prețul de_ Euro, aspect care se coroborează cu martorii audiați în cauză.
Arată că inculpatul de față nu se face vinovat de fapta prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005, solicitând în concluzie a se consta că inculpatul este nevinovat, a se admite apelul în sensul desființării hotărârii atacate, iar rejudecând să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că eroarea de fapt ar putea subzista doar în condițiile în care inculpatul nu ar avea posibilitatea efectuării unor minime verificări, ori în cauză, contractul de vânzare cumpărare încheiat cu firma austriacă stabilește în mod clar că acest bun s-a vândut fără plata taxei pe valoare adăugată.
În al doilea rând, arată că un alt indiciu în sensul că inculpatul nu a fost niciodată în eroare cu privire la acest aspect este și împrejurarea că imediat după introducerea autoturismului în România, autoturismul a fost vândut către un terț, iar diferența de bani dintre valoarea de achiziție și valoarea cu care acest autoturism a fost vândut este semnificativă, de aproximativ 8000 Euro, ori această valoare suplinește acel T.V.A. pe care inculpatul ar fi trebuit să-l plătească fie autorităților române, fie celor austriece.
Apreciază că este evident că în această cauză inculpatul nu a fost în eroare cu privire la plata sau neplata T.V.A.-ului către autorități, iar în consecință solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, precizează că nu a existat un contract ci o simplă factură pe care nu era menționată obligația de plată a T.V.A.-ului.
Apelantul-inculpat B. A., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită a se lua act de încetarea delegației prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial, conform, art. 171 alin. 5 C.p.p.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr.493/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în temeiul art. 345 alin. 2 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul B. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, infracțiune prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În temeiul art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen, pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Potrivit art. 81 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe untermen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
Conform art. 359 alin. 1 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul nu a fost reținut sau arestat preventiv în prezenta cauză.
În temeiul art. 14 C.pr.pen. și 346 alin. 1 C.pr.pen. rap la art. 998-999 din vechiul C.civ. și la art. 103 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și, în consecință, a obligat pe inculpat către partea civilă la plata sumei de 56.168 de lei, cu titlu de despăgubiri civile - din care suma de 27.744 de lei reprezentând taxa pe valoare adăugată, suma de 24.262 de lei reprezentând dobânzi calculate până la data de 15.12.2010 și suma de 4.162 de lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15.12.2010 – precum și la plata accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate, conform O.G. nr. 92/2003.
În baza art. 163 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 56.168 de lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate.
Conform art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen., s-a menținut măsura asigurătorie a popririi, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune, a sumelor de bani din conturile bancare ale inculpatului deschise la BRD – Group Societe Generale SA și la B. Post SA – Agenția Piața C., până la concurența sumei de 56.168 de lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate, măsură dispusă prin ordonanța nr. 1155/P/2011 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 03.12.2012.
Potrivit art. 353 alin. 2 C.pr.pen., măsurile de indisponibilizare ale sechestrului asigurător și popririi asigurătorii sunt executorii.
În baza art. 164 alin. 3 C.pr.pen., desemnează Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, ca organ pentru punerea în executare a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, care va colabora cu:
a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;
b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;
c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;
d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;
e) Autoritatea Națională a Vămilor;
f) Garda Financiară;
g) Banca Națională a României;
h) Inspectoratul General al Poliției Române;
i) Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară;
j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii.
Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București a înștiințat Tribunalul București – Secția a II-a Penală despre demersurile efectuate în vederea punerii în executare a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 189 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 04.03.2008, inculpatul B. A. a achiziționat de la societatea comercială Karl Orthuber Gmbh din Austria un autoturism marca Audi A5 Coupe 2,7 Tdi, contra sumei de 40.500 de euro.
Operațiunea comercială respectivă, calificată de legea fiscală ca fiind achiziție intracomunitară, a generat în sarcina inculpatului obligația plății taxei pe valoare adăugată aferente.
Inculpatul a ascuns, din punct de vedere juridic, organelor fiscale române împrejurarea că a realizat achiziția intracomunitară, prin aceea că nu a completat declarația 301 - decontul special de taxă pe valoare adăugată - ceea ce i-a permis acestuia să nu plătească taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) pentru mijlocul de transport achiziționat, cauzând, astfel, bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 27.744 de lei.
În drept, fapta inculpatului B. A. a fost încadrată în dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea pedepsei, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B. A., care o critică pentru nelegalitate, întrucât a fost condamnat, deși fapta reținută în sarcina sa este rezultatul unei erori de fapt.
A susținut inculpatul că a avut convingerea că a plătit TVA-ul care era inclus în prețul autoturismului, situație față de care se impune achitarea sa.
Examinându-se hotărârea atacată în limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371, 372 și 378 Cod procedură penală, se constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, în cursul anului 2008, inculpatul B. A. a ascuns sursa impozabilă, respectiv achiziția intracomunitară al cărui fapt generator l-a constituit, potrivit art. 135 din Legea nr. 571/2003, livrarea autoturismului marca Audi A5 Coupe, cu numărul de identificare WAUZZZ8T38A02447, de către societatea comercială Karl Orthuber Gmbh și nu a înscris această achiziție în decontul special de taxă, respectiv în formularul 301, cauzând, prin neplata taxei pe valoare adăugată corelative achiziției intracomunitare realizate un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 27.744 de lei.
Din înscrisurile constând în factura nr._/0/04.03.2008 emisă de societatea comercială Karl Orthuber Gmbh din Austria și fișa suplimentară la formularul U17 (pentru societăți) (filele 17-19 și 21-23 din dosarul de urmărire penală), mijloace de probă coroborate cu depoziția martorului R. L. (fila 34 din dosarul instanței), rezultă că în data de 04.03.2008, între societatea comercială Karl Orthuber Gmbh, în calitate de vânzător, și inculpatul B. A., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare a unui autoturism nou, din fabrică, marca Audi A5 Coupe 2,7 TDI V6 D-PF, prețul tranzacției fiind de 40.500 de euro, aspect confirmat prin înscrisul reprezentat de chitanța din data de 04.03.2008 eliberată de vânzător (fila 27 din dosarul de urmărire penală).
Din adresa nr. I7566/10.06.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București (fila 20 din dosarul de urmărire penală), în urma furnizării de informații în conformitate cu prevederile art. 22 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul T.V.A., rezultă că societatea comercială Karl Orthuber Gmbh deținea cod valabil de identificare în scopuri de T.V.A.
Ulterior, în data de 07.03.2008, inculpatul a vândut autoturismul achiziționat din Austria, martorului Ș. C., contra sumei de 49.000 de euro, fiind încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 36 din dosarul de urmărire penală).
Astfel, în depozițiile date atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești (filele 34-35 din dosarul de urmărire penală și fila 33 din dosarul instanței), martorul Ș. C. a relatat faptul că în data de 07.03.2008 a cumpărat de la inculpat un autoturism marca Audi A5 Coupe, contra sumei de 49.000 de euro, pentru fiul său, Ș. A. G.. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a dat martorului documentele de proveniență ale mașinii. Martorul a mai relatat că s-a ocupat de înmatricularea autoturismului la R.A.R.
Așadar, instanța a reținut că autoturismul achiziționat de inculpat din Austria a fost înmatriculat, pentru prima dată, în România, la data de 07.04.2008, de către Ș. A. G., cu numărul_, aspect confirmat și prin înscrisurile constând în adresa nr._/SPC/14.09.2012 emisă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigare a Fraudelor – Biroul 2 – Proprietate Intelectuală, Fraude Vamale și Intracomunitare, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare a autoturismului (filele 49 și 58-59 din dosarul de urmărire penală).
Din adresa nr._/14.06.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București (filele 9-10 din dosarul de urmărire penală), cu privire la inspecția fiscală desfășurată la contribuabilii români, rezultă că inculpatul nu folosește cod de înregistrare în scopuri de T.V.A., fiind persoană fizică privată.
Din conținutul aceleiași adrese nr._/14.06.2010, reiese, totodată, faptul că livrarea intracomunitară a autoturismului sus-menționat reprezintă mijloc de transport nou, urmând a fi taxată achiziția intracomunitară în România, motiv pentru care s-a solicitat luarea măsurilor legale ce se impun în vederea declarării și plății de către persoana fizică B. A. a taxei pe valoare adăugată aferente achiziției mijlocului de transport nou.
Prin urmare, în vederea clarificării situației fiscale, în baza art. 50 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, inculpatul a fost invitat la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, cu documentele referitoare la achiziția, la data de 04.03.2008, a autoturismului marca Audi A5 Coupe, aspecte rezultate din înscrisurile constând în invitațiile din datele de 21.06.2010 și 02.11.2010 și procesul-verbal din data de 23.09.2010 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București (filele 28-33 din dosarul de urmărire penală).
Însă, inculpatul nu a achitat taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziției autoturismului, deși avea această obligație.
Așa cum se observă din contractul de vânzare – cumpărare cu firma austriacă, autoturismul respectiv s-a vândut fără plata taxei pe valoare adăugată, iar susținerea inculpatului că a fost în eroare și că a avut convingerea că a plătit T.V.A.-ul, acesta fiind inclus în preț nu poate fi primită.
În raport de data achiziției intercomunitare, respectiv 04.03.2008, inculpatul avea obligația de a completa și depune până la data de 25.04.2008, decontul special de taxă pe valoarea adăugată, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 254/18.03.2008 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului 301, obligație pe care însă nu a îndeplinit-o.
De altfel, potrivit dispozițiilor art. 51 alin. 4 Cod penal necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.
În consecință, fapta săvârșită de inculpatul B. A., constând în aceea că, în cursul anului 2008 a ascuns, din punct de vedere juridic, sursa impozabilă, respectiv achiziția intracomunitară al cărui fapt generator l-a constituit, potrivit art. 135 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, livrarea autoturismului marca Audi A5 Coupe, cu numărul de identificare WAUZZZ8T38A02447, de către societatea comercială Karl Orthuber Gmbh și nu a înscris această achiziție în decontul special de taxă - formularul 301- cauzând astfel, un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 27.744 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, iar critica adusă de inculpat sentinței de condamnare nu are niciun temei.
Având în vedere cele ce preced, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. A. împotriva sentinței penale nr. 493/12.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu parțial avocat oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
B. L. P. DUMITRIȚA
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R.A. N. – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
