Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1689/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1689/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1689/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.1689/R

Ședința publică din data de 20 septembrie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: E. U.

JUDECĂTOR: L. C.-N.

JUDECĂTOR: S. M.

GREFIER: VICTORIȚA S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. C..

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul R. N. A., împotriva sentinței penale nr.708/08.03.2013 pronunțată Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ /2013.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul din oficiu al recurentului inculpat R. N. A., avocat M. M. în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București, aflată la fila 8/dosar, lipsă fiind intimata parte civilă ..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost depus prin serviciul registratură, de către Primăria Sectorului 5 București, extras din registrul de deces privind pe recurentul inculpat R. N. A..

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat R. N. A., avocat M. M., solicită emiterea unor adrese către Primăria Sectorului 5 și Primăria Sectorului 1 pentru a comunica moștenitorii recurentului inculpat R. N. A..

Curtea învederează că există la dosarul cauzei o adresă emisă de Camera Notarilor Publici prin care se comunică că procedura succesorală de pe urma defunctului R. N. A. nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public, astfel că nu se impune emiterea unor adrese în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se impune amânarea cauzei față de relațiile depuse la dosar de Camera Notarilor Publici.

Curtea nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat R. N. A., avocat M. M., având cuvântul, admiterea recursului și să se dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală.

Arată că pe latură civilă lasă soluția la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală.

CURTEA,

Prin rechizitoriul din data de 19.09.2012, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul de urmărire penală nr._/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

-P. VITGIL, pentru săvârșirea infracțiunilor de „înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen, „fals în înscrisuri sub semnătură privată ”, prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 și „uz de fals”, prev și ped. de art. 291 – teza 1 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. și

-R. N. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată ”, prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C. pen. și „complicitate la înșelăciune”, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 19.09.2012 sub numărul_ .

În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că:

La data de 17.02.2006, inculpatul P. V. a solicitat de la R. B. – Agenția Moșilor un credit de nevoi personale în valoare de 3.500 Euro, depunând în susținerea cererii sale, documente falsificate din care a rezultat în mod nereal că era salariat al S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE S.R.L., încă din 01.04.2004 și că obținea lunar un salariu net de 1.415 lei. Ulterior, învinuitul a semnat contractul de credit . nr._ și graficul de rambursare al creditului cunoscând că acestea conțin date esențiale pentru acordarea creditului, inducând banca în eroare la încheierea și pe parcursul executării contractului. Pentru realizarea actelor de inducere în eroare a fost sprijinit de învinuitul R. N. A., care i-a pus la dispoziție înscrisuri din care să reiasă calitatea sa de angajat, cunoscând că acestea conțin date neadevărate și l-a însoțit în permanență la negocierile cu reprezentanții băncii.

Pentru a reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f. 6 d.u.p.), contract de credit nr. RF_ din data de 21.02.2006 (f. 10-15 d.u.p.), cerere de credit pentru persoane fizice nr._ din data de 17.02.2006 (f. 16-19 d.u.p.), adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677 din 17.02.2006 (f. 20 d.u.p.), grafic de rambursare credit (f. 21-24 d.u.p.), contract individual de muncă nr._ din data de 01.04.2004 (f. 25 d.u.p.), act adițional nr. 497 din data de 01.07.2005 (f. 26 d.u.p.), formular de aprobare/respingere internă (f. 27 d.u.p.), copie CI P. V. (f. 28 d.u.p.), acord de consultare a bazei de date a centralei riscurilor bancare nr. 121 din data de 20.02.2006 (f. 29-30 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 26.02.2010 (f. 39-48 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 03.06.2010 (f. 53-59 d.u.p.), proces verbal din data de 26.11.2009 (f. 67-68 d.u.p.), declarație inculpat R. N. A. (f. 69 d.u.p.), rechizitoriu din data de 03.05.2007 emis în dosarul nr._/P/2006 al PS6 (f. 73-82 d.u.p.), sentința penală nr. 797 din data de 26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ a Judecătoriei Sectorului 6 București (f. 84-94 d.u.p.), ordonanță nr. 1706/P/2006 din data de 02.02.2011 a P.S.4 (f. 104 indice 1-104 indice 2d.u.p.), forme de trimitere în lipsă (f. 105-110, 112-124, 125-173 d.u.p.), fișe de cazier judiciar (f. 111, 64, 174 d.u.p.).

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați: inculpații (f. 86-87 dosar instanță) și au fost emise adrese pentru stabilirea antecedentelor penale ale inculpatului R. N. A. ajungând la dosarul cauzei următoarele hotărâri judecătorești: sentința penală nr. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă (f. 11-19), sentința penală nr. 1208/2.09.2008, definitivă (f. 42-45), sentința penală nr. 546/10.03.2010 definitivă (f. 47-48), sentința penală nr. 538/02.07.2009, definitivă (f. 51-56), sentința penală nr. 422/29.05.2009, definitivă (f. 67-71), sentința penală nr. 801/23.10.2012 (f. 72-74), s-a dispus atașarea în original a înscrisurilor presupus false (f. 8-29).

Partea vătămată R. B. S.A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale și a reiterat cererea în cursul judecății, depunând în acest sens cererea aflată la fila 28 a dosarului, în cuprinsul căreia a solicitat acoperirea prejudiciului în cuantum total de 4.951 EUR.

În ședința publică din data de 29.10.2012, instanța a adus la cunoștința inculpaților rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și dreptul de a fi asistați de un apărător din oficiu sau de un apărător ales, dreptul de a nu face nicio declarație, tot ceea ce spun putând fi folosit și împotriva acestora, dreptul de a propune probe, dreptul de a pune întrebări celorlalți inculpați și părți în cauză precum și dreptul de a beneficia de dispozițiile art. 320 indice 1 C.p.p. Inculpații au arătat că nu doresc să se prevaleze de dispozițiile acestui articol.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond reține următoarele:

În fapt, inculpatul P. V., ajutat de inculpatul R. N., a încheiat un contract de credit pentru nevoi personale cu partea civilă R. B. S.A. declarând la momentul încheierii contractului fapte mincinoase în vederea inducerii în eroare a băncii și folosindu-se de înscrisuri oficiale false și înscrisuri sub semnătură privată falsificate.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat faptul că, la data de 21.02.2006, s-a încheiat contractul de credit nr. RF_ (f. 10-12), în baza cererii de credit pentru persoane fizice nr._/17.02.2006 (f. 16), între R. B. S.A. în calitate de „Bancă” și inculpatul P. V. în calitate de „Împrumutat”.

Obiectul contractului a fost împrumutarea inculpatului P. V. cu suma de 3.500 EUR reprezentând un credit pentru nevoi personale nenominalizate, pe o perioadă de 60 de luni începând cu data de 21.02.2006. Acest contract a fost semnat de împrumutatul P. V. și de reprezentanții băncii împrumutătoare, aspect necontestat de niciuna dintre părți. Inculpatul P. V. a încetat să plătească ratele de credit, așa cum rezultă din adresa nr. 1051 din data de 12.10.2006 emisă de Biroul de Credit S.A.

Pentru acordarea creditului au fost prezentate băncii împrumutătoare adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677 din data de 17.02.2006 semnată și ștampilată de reprezentantul societății presupus angajatoare (f. 20) și de contabilul șef al societății, purtând și ștampila persoanei juridice, contractul individual de muncă nr. 1386/2004 înregistrat la I.T.M. București (f. 25) și actul adițional nr. 497 din luna iulie 2005 (f. 26). Din aceste înscrisuri, rezulta că inculpatul P. V. figurează drept angajat la societatea S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE S.R.L. cu un venit brut lunar de 2000 lei. Funcția și salariul inculpatului P. V. au fost confirmate telefonic de către un reprezentant al societății bancare, la data de 20.02.2006, așa cum reiese din nota încheiată în acest sens (f. 20 verso d.u.p.). Contractul individual de muncă împreună cu actul adițional la acesta, mai sus menționate, sunt încheiate de către P. V. împreună cu S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE S.R.L, dovadă a acordului de voință în acest sens fiind semnăturile aplicate pe fiecare act menționat.

Din cuprinsul cererii de acordare a creditului, semnată fiind atât de solicitant cât și de reprezentanții societății bancare, întocmită pe numele inculpatului P. V. rezultă că la data solicitării creditului, acesta ar fi fost angajat la o societate comercială cu capital privat românesc cu 20-250 angajați, că ar face parte din personalul calificat cu studii medii cu 22 de luni vechime la acel loc de muncă și că ar obține un venit net de 1415 lei lunar.

Din declarația dată în fața organelor de cercetare penală a inculpatului P. V., rezultă că în luna martie a anului 2006 a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat drept R. N., patron al S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE S.R.L. care i-a oferit un loc de muncă ca agent comercial la firma pe care o avea. Acesta s-ar fi întâlnit cu inculpatul R. N., iar acesta i-ar fi încheiat un contract de muncă începând cu data de 01.04.2004 cu un salariu de 2000 lei. Inculpatul a relatat faptul că R. N. a motivat antedatarea contractului de muncă în sensul posibilității obținerii unui credit bancar cu care să își cumpere diferite lucruri pentru firmă. Inculpatul P. V. a relatat că s-a dus împreună cu inculpatul R. N. la o agenție a R. B. S.A. și în baza adeverinței de venit și a contractului individual de muncă a obținut un credit de nevoi personale în valoare de 3500 euro. Acesta a susținut că a lăsat la bancă suma de 600 Euro reprezentând contravaloarea primelor rate de credit urmând ca inculpatul R. N. să plătească restul ratelor. Din declarația aceluiași inculpat reiese că acesta a cunoscut faptul că nu a fost niciodată angajat la societatea menționată mai sus. Acesta a arătat că a încheiat contractul în anul 2006 fiind antedatat și fără să execute vreo activitate propriu-zisă pentru societate. În plus, a arătat că ulterior contractării creditului nu a mai luat legătura cu inculpatul R. N..

Aceste susțineri se coroborează cu susținerile inculpatului R. N. sub aspectul încheierii contractului individual de muncă, inculpatul recunoscând că a semnat un astfel de act însă susținând că nu își amintește să fi semnat adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677/17.02.2006.

Aceste declarații ale inculpaților se coroborează în parte cu rapoartele de constatare tehnico – științifice, după cum urmează. Astfel, din raportul de constatare tehico-științifică nr._ emis la data de 26.02.2010 (f. 39-48 d.u.p.) rezultă faptul că „Scrisul de pe adeverința de salariu și vechime – menționată mai sus – cu excepția celui de la paragraful „Acord Angajat”, a fost executat de – inculpatul – R. N. A.”.

În plus, din raportul de constatare tehnico-științific nr._ emis la data de 03.06.2010 (f. 53-59 d.u.p.) rezultă că „semnăturile din partea dreaptă jos de pe primele două file și semnătura de la rubrica „Împrumutat” de pe contractul de credit nr. RF_ din data de 21.02.2006 încheiat cu R. B. S.A., semnăturile din partea dreaptă jos de pe primele două file și semnătura de la rubrica „Împrumutat” de pe contractul de credit mai sus menționat, semnătura de la rubrica „Semnătura Solicitantului”, de pe cererea de credit pentru persoane fizice, semnătura de la rubrica „Semnătură client” de pe adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677/17.02.2006 emisă de S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE .. pe numele P. V., semnătura de sub mențiunea „AM PRIMIT UN EXEMPLAR” și semnătura de la rubrica „Client” de pe graficul de rambursare având data primei rambursări 20.03.2006, întocmit pe numele P. V., semnătura de la rubrica „Semnătura Emitentului” de pe acordul de consultare a bazei de date a centralei riscurilor bancare nr. 121 din data de 30.02.006 au fost executate de P. V.”.

Prin urmare, instanța concluzionează că inculpatul P. V. este cel care a încheiat contractul de credit în discuție, iar R. N. este cel care semnat adeverința de venit folosită la încheierea contractului, adeverință ce atesta fapte neconforme cu adevărul, respectiv calitatea de angajat a inculpatului P. Vigil cu toate consecințele decurgând din acest lucru.

Din adresa nr._/R emisă la data de 17.10.2006 de Inspectoratul Teritorial de Muncă București, rezultă faptul că S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE .. nu a înregistrat în evidențele I.T.M. București un contract individual de muncă încheiat cu P. V. și înregistrat cu numărul 1386/01.04.2004. Din această adresă rezultă însă că acest contract individual de muncă este înregistrat pe numele angajatului A. E..

Pe cale de consecință, din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele imputate inculpaților P. V. și R. N. A., există, constituie infracțiuni, fiind săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor expuse mai sus, instanța reține următoarele:

I. Cu privire la inculpatul P. V.,

Fapta inculpatului, care cu intenție directă calificată prin scop, a indus în eroare partea civilă R. B. S.A., cu ocazia încheierii contractului de credit . nr._/21.02.2006, în sensul în care prin mijloace frauduloase, respectiv prin folosirea unor înscrisuri, ce nu reflectă realitatea, i-a prezentat acesteia ca adevărate fapte mincinoase, respectiv faptul că era angajat de 22 de luni la S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE S.R.L. cu un salariu net de 1415 lei lunar, și ce a avut drept urmare păgubirea părții vătămate R. B. S.A. cu suma de 4.951,78 EUR, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții prin mijloace frauduloase, elementul material constă în acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, respectiv prin prezentarea cu ocazia etapei prealabile contractării unui credit pentru nevoi personale faptul că inculpatul P. V. ar fi fost angajat cu vechime în cadrul S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE .. cu un venit lunar de 2000 lei, deși cunoștea faptul că aceste lucruri nu sunt conforme cu realitatea.

Elementul material al laturii obiective se completează și prin activitatea ulterioară, respectiv încheierea contractului de credit și deposedarea voluntară a băncii de suma de bani acordată cu titlu de credit pentru nevoi personale în baza actelor sub semnătură privată prezentate.

În plus, în vederea inducerii în eroare a băncii inculpații s-au folosit de mijloace frauduloase, contractul de muncă falsificat în prealabil și adeverința de salariat despre care cunoșteau că ar cuprinde date neconforme realității pentru reușita acțiunilor sale de inducere în eroare, urmează să fie incidente prevederile art. 215 alin. 2 C. pen.

Având în vedere că, în lipsa manoperelor de inducere în eroare cu privire la elemente esențiale pentru încheierea și executarea contractului, societatea bancară nu ar fi acordat creditul, vor fi incidente prevederile art. 215 alin. 3 C. pen.

Fapta inculpatului a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial și a avut drept urmare imediată crearea unui prejudiciu de 4.951,78 EURO în sarcina părții vătămate R. B. S.A.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea părții vătămate s-a realizat prin acțiunea inculpatului, aspect ce rezultă din materialul probator administrat în cauză

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., respectiv inculpatul P. V. a prevăzut rezultatul acțiunilor sale – contractarea unui credit deși nu a fost eligibil pentru acesta – și a urmărit producerea respectivului rezultat – încheierea contractului și producerea unui prejudiciul societății bancare ca urmare a nerambursării întregii sume contractate. Această intenție este una calificată prin scop, inculpatul acționând în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, respectiv suma de bani obținută cu titlu de împrumut pentru care nu ar fi fost eligibil. .

Fapta aceluiași inculpat de a semna Adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677 din data de 17.02.2006, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ emis la data de 03.06.2010 (f. 53-59 d.u.p.) la rubrica „Acord Angajat” știind că aceste date astfel consemnate nu corespund realității el neavând calitatea de angajat al S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE .. din data de 01.04.2004 respectiv de a solicita și semna cererea pentru acordarea unui credit de la R. B. S.A. prevalându-se în fals de calitatea sa de angajat cu o vechime în muncă de 22 de luni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea contrafacerii prin plăsmuire a unor înscrisuri în vederea producerii de consecințe juridice prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.

Cu privire la latura obiectivă, elementul material acesta este reprezentat de falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii urmată de folosirea înscrisului fals. Din datele reținute de instanță rezultă că inculpatul P. V. a contrafăcut prin plăsmuire înscrisurile menționate și l-a folosit în vederea obținerii unui credit, respectiv obținerea unor efecte juridice.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru realitățile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată, legătura de cauzalitate între fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective instanța constată că inculpatul a cunoscut faptul că ceea ce semnează nu este conform realității și a urmărit inducerea în eroare a băncii în vederea obținerii unui credit. Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelei fapte.

Cu privire la aplicabilitatea art.41 alin. 2 Cod penal, instanța reține că această faptă este săvârșită în formă continuată deoarece acesta a falsificat înscrisurile la intervale de timp diferite și în baza aceleiași rezoluții infracționale, respectiv inducerea în eroare a unității bancare vizate.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a folosi în vederea producerii de consecințe juridice două înscrisuri oficiale în forma contractului individual de muncă nr. 1386 emis la data de 01.04.2004 și Actul Adițional nr. 497 din data de 01.07.2009, ambele înregistrate la ITM BUCUREȘTI, cunoscând că sunt false, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 teza I C: pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Cu privire la caracterul oficial al înscrisurilor menționate mai sus, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 150 alin. 2 C. pen. care prevăd că prin „înscris oficial” se înțelege orice înscris care emană de la o unitate din cele la care face referire art. 145 C. pen. sau care aparține acestei unități. Ori contractul individual de muncă împreună cu actele modificatoare, se află în păstrarea Inspectoratului Teritorial de Muncă București, care este o unitate în sensul menționat mai sus, concluzionând astfel că aceste înscrisuri sunt unele oficiale.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de uz de fafs, elementul material este reprezentat de folosirea de către inculpat a unor înscrisuri oficiale pe care nu le-a falsificat, prin prezentarea acestora în fața societății bancare pentru a i se acorda creditul solicitat.

Urmarea imediată reprezintă starea de pericol pentru realitățile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată, legătura de cauzalitate între fapta de uz de fals a unor înscrisuri oficiale și urmarea imediată rezultând din materialitatea faptei, fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, instanța constată că inculpatul a cunoscut faptul că ceea ce semnează nu este conform realității și a urmărit inducerea în eroare a băncii în vederea obținerii unui credit. Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelei fapte.

Instanța urmează să rețină și prevederile art. 33 lit. a C. pen. care reglementează concursul real de infracțiuni. Astfel, conform acestei norme juridice, există concurs de infracțiuni atunci când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoane, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Față de faptul că în cazierul judiciar al inculpatului P. V. nu apare nicio altă condamnare anterioară, instanța urmează să considere că aceste trei fapte penale pentru care este judecat prin prezenta, au fost săvârșite în concurs real.

II. Cu privire la inculpatul R. N. A.,

Fapta inculpatului, care cu intenție directă calificată prin scop, a înlesnit prin înmânarea inculpatului P. V. a contractului individual de muncă nr. 1386 din data de 01.04.2004 și a actului adițional nr. 497 din data de 01.07.2005 despre care cunoștea că atestă o situație nereală în vederea inducerii în eroare a unității bancare parte civilă în cauză, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. RF_ din data de 21.02.2006, precum și sprijinul moral acordat de acesta inculpatului P. V. pe durata negocierilor cu reprezentanții băncii prezentându-se alături de inculpatul P. V. la sediul unității bancare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune – anterioară și concomitentă - prevăzută și pedepsită de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții prin mijloace frauduloase, elementul material constă în înlesnirea și sprijinul moral acordat inculpatului P. V. la săvârșirea faptei de către autorul inducând în eroare unitatea bancară prin prezentarea unor fapte mincinoase ca fiind adevărate utilizând în acest scop înscrisuri false și falsificate, producând societății bancare, parte civilă în cauză, un prejudiciu de 4951,78 EUR. Acesta a participat la comiterea faptei în calitate de complice anterior – prin predarea înscrisurilor false către inculpatul P. V. - și concomitent săvârșirii faptei – prin sprijinul moral acordat prin prezența sa împreună cu celălalt inculpat la sediul băncii în vederea negocierii contractului de credit -, înlesnind producerea prejudiciului și acordând sprijin moral autorului încurajându-l în comiterea faptei.

Elementul material al laturii obiective se completează și prin activitatea ulterioară, respectiv încredințarea spre folosire pentru inducerea în eroare a băncii, a contractului individual de muncă falsificat și adeverința de venit și vechime în muncă, despre care știa că sunt nereale, urmând a fi incidente prevederile art. 215 alin. 2 C. pen. În lipsa manoperelor de susținere în inducere în eroare cu privire la elemente esențiale pentru încheierea și executarea contractului, societatea bancară nu ar fi acordat creditul, vor fi incidente prevederile art. 215 alin. 3 C. pen.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea părții vătămate s-a realizat prin acțiunea inculpatului de sprijinire a inculpatului P. V., aspect ce rezultă din materialul probator administrat în cauză

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., respectiv inculpatul R. N. A. a prevăzut rezultatul acțiunilor sale – sprijinirea inculpatului P. V. în contractarea unui credit deși acesta din urmă nu era eligibil pentru acesta – și a urmărit producerea respectivului rezultat – încheierea contractului și producerea unui prejudiciul societății bancare ca urmare a nerambursării întregii sume contractate, urmând ca acesta să primească parte din suma contractată de P. V.. Această intenție este una calificată prin scop, inculpatul acționând în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, respectiv suma de bani în urma contractării împrumutului.

Fapta aceluiași inculpat de a semna Adeverința de salariu și vechime în muncă nr. 677 din data de 17.02.2006, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ emis la data de 26.02.2010 (f. 39-48 d.u.p.) cu excepția rubricilor, „semnătură director general”, „contabil-șef” și „acord angajat”, pe care a încredințat-o spre folosire inculpatului P. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea contrafacerii prin plăsmuire a unor înscrisuri în vederea producerii de consecințe juridice prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen.

Cu privire la latura obiectivă, elementul material acesta este reprezentat de falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii urmată de încredințarea lui spre folosire. Din datele reținute de instanță rezultă că inculpatul R. N. A. a completat adeverința de salariu și vechime în muncă cu date pe care le cunoștea ca fiind neconforme cu realitatea.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru realitățile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei fiind o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective instanța constată că inculpatul a cunoscut faptul că ceea ce completează nu este conform realității și a urmărit inducerea în eroare a băncii în vederea obținerii unui credit. Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia prin săvârșirea acelei fapte. Instanța urmează să înlăture declarația inculpatului R. N. sub aspectul nesemnării acestei adeverințe deoarece, conform raportului de constatare tehnico-științifică rezultă cu certitudine faptul că acesta este autorul scrisului de pe acel act sub semnătură privată.

Instanța urmează să rețină și prevederile art. 33 lit. a C. pen. care reglementează concursul real de infracțiuni, deoarece cele două infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, respectiv de inculpatul R. N. A., înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P. V., instanța a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:

Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, instanța, în aplicarea pedepsei se va raporta în primul rând la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite respectiv: „înșelăciune” – de la 3 la 15 ani -, „fals în înscrisuri sub semnătură privată ” – de la 3 luni la doi ani sau amendă - și „uz de fals” – de la 3 luni la 3 ani atunci când înscrisul folosit este sub semnătură privată.

În plus, la aplicarea pedepsei s-a raportat și la celelalte criterii indicate de articolul menționat mai sus, respectiv la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului P. V. care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte ale personalității infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relațiilor sociale, influențelor în săvârșirea infracțiunii, comportament, educație, micro-mediul persoanei, ambianța familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborare cu organele de cercetare etc.

Astfel, inculpatul P. V., în vârstă de 42 de ani, nu are antecedente penale, a manifestat o atitudine umilă față de instanță, recunoscând în parte acuzațiile ce i se aduc. Deși nu a fost prezent la efectuarea cercetării penale față de el, acest lucru nu îi poate fi imputat deoarece nu a dorit o sustragere de la urmărirea penală, fiind prezent în fața acestei instanțe la fiecare termen de judecată.

De asemenea, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită bună anterior acestor infracțiuni, fapt ce în împrejurările cauzei conduce la concluzia unei periculozități sociale mai scăzute.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța apreciază ca doar o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă,

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, ținând cont și de prevederile art. 42 raportat la art. 34 C. pen. și

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, este în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C.p.

Având în vedere că instanța constată că cele trei fapte au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, aplicându-se pentru fiecare dintre acestea pedeapsa închisorii, a făcut aplicarea art. 34 lit. b și a procedat la contopirea juridică a acestora aplicând cea mai grea dintre cele trei pedepse aplicate, respectiv 3 ani.

Având în vedere implicațiile socio-morale a faptei săvârșite de inculpatul P. V., gravitatea acesteia, precum și necesitatea protecției eficiente a mediului social, instanța apreciază că se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța s-a raportat la scopul final al aplicării unei pedepse și anume, reeducarea infractorului, formarea unei atitudini de respectare a valorilor sociale ocrotite de norma penală și a unei conduite corecte în societate. Profilul socio-moral al inculpatului, în vârstă de 42 de ani, fără antecedente penale, este de natură a releva capacitatea acestuia de a înțelege gravitatea faptei sale și de a crea premisele conformării la rigorile legii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța apreciază, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia. Deși instanța apreciază ca rezonanta sociala a faptei s-a estompat, s-a reținut că inculpatul a avut un comportament antisocial, bazat pe o nesocotire a normelor deși a conștientizat gravitatea faptelor.

Astfel instanța a dispus, în temeiul art. 86 ind. 1 C.p., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.p. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 86 ind. 3 alin. 1 C.p., pe durata termenului de încercare astfel stabilit, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele stabilite de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. 5 C.p., instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta.

În temeiul art. 359 C.p.p. și a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art.86⁴ C.p., respectiv dacă în cursul termenului de încercare săvârșește o noua infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționata sub supraveghere și va dispune executarea in întregime a pedepsei care se va cumula (aduna aritmetic) cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului R. N. A., instanța a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:

Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, instanța, în aplicarea pedepsei s-a raportat în primul rând la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite: „ complicitate la înșelăciune” – de la 3 la 15 ani, „fals în înscrisuri sub semnătură privată ” – de la 3 luni la doi ani sau amendă cu aplicarea concursului de infracțiuni.

Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte ale personalității infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor personale ale inculpatului, dar și perseverența infracțională, a atributelor psihice, a relațiilor sociale, a influențelor în săvârșirea infracțiunii, comportament, educație, micro-mediul persoanei, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborare cu organele de cercetare.

Astfel, inculpatul R. N. A., în vârstă de 46 de ani, are o bogată activitate infracțională bazată pe săvârșirea acelorași tipuri de infracțiuni, fiind condamnat în nenumărate rânduri pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită infracțională anterioară deosebită, fapt ce, în împrejurările cauzei, conduce la concluzia unei periculozități sociale ridicată, instanța trebuind să dozeze pedeapsa față de persoana inculpatului, în mod corespunzător.

Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța apreciază ca doar o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă agravant și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni toate fiind contopite în baza Sentinței penale nr. 801 din data de 23.10.2012, a judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 13.11.2012.

Conform acestei sentințe, instanța ia act că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin S.P. 1208/2.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1843/17.12.2009 a C.A.B.-Secția I Penală, la : 2 ani și 5 luni închisoare pentru art. 26 Cp rap la art. 20 Cp rap la art. 215 al. 1, 2, 3 Cp; 10 luni închisoare pentru art. 288 al. 1 Cp; 7 luni închisoare pentru art. 290 Cp, prin S.P. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 770/18.05.2010 a C.A.B.- Secția I Penală la: 3 ani închisoare pentru art. 26 Cp rap. art. 215 al. 1, 2, 3 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 ani închisoare pentru art. 26 Cp rap. art. 215 al. 1, 2, 3 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p.797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 ani închisoare pentru art. 26 Cp rap. art. 215 al. 1, 2, 3 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 20 Cp rap. art. 215 al. 1, 2, 3 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 290 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 290 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 25 Cp rap. la art. 290 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p.797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 291 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 287 al. 1 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 1 an închisoare pentru art. 77 al. 1 O.U.G. 195/2002, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 1 an închisoare pentru art. 77 al.1 O.U.G.195/2002, aplicată prin s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 25 Cp rap art. 20 Cp rap. art. 215 al. 1, 2, 3 Cp, aplic. prin s.p. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 287 al. 1 Cp, aplic. prin s.p. 538/2.07. 2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 290 al. 1 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, aplic. prin s.p. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București; 3 luni închisoare pentru art. 25 Cp rap. la art. 290 Cp, aplic. prin s.p. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, prin S.P. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București s-a aplicat un spor obligatoriu de 6 ani.

Prin sentința penală nr. 801 din data de 23.10.2012 definitivă prin nerecurare la data de 13.11.2012, în baza art. 36 al. 1 Cp, art. 34 lit. b Cp, instanța a contopit pedepsele aplicate prin s.p. 1208/2.07.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, s.p. 797/26.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București și s.p. 538/2.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, cu menținerea sporului de 6 luni închisoare, deci a dispus executarea în final a pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare.

Faptele pentru care este judecat prin prezenta au fost săvârșite în cursul anului 2006. Față de faptul că prima condamnare a inculpatului a survenit în cursul anului 2008, instanța consideră că prezentele infracțiuni se află în concurs real cu faptele săvârșite anterior și pentru care inculpatul a fost deja condamnat. Instanța constată și faptul că toate condamnările anterioare sunt efectul activității infracționale a inculpatului în perioada 2005-2006, anterior primei condamnări. Conform art. 33 lit. a C. pen. concursul de infracțiuni există atunci când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Prin urmare, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta se află în concurs cu cele pentru care a mai fost condamnat anterior, instanța urmând a face aplicarea art, 34 alin. 1 lit. b, aplicând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a fost aplicat sporul de 6 luni închisoare, conform condamnărilor anterioare.

Astfel, inculpatul R. N. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „complicitate la înșelăciune” prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen, „fals în înscrisuri sub semnătură privată ”, prev. și ped. de art. 290 alin. 1 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen

Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

A menținut toate măsurile de siguranță luate anterior prin sentințele penale menționate a dedus în baza art. 88 și art. 36 lit. b durata executată de inculpat în detenție și arestul preventiv al acestuia.

În baza art. 348 teza II rap. la art. 14 alin. 3 lit. a, C.pr.pen. a dispus anularea înscrisurilor privite ca instrumentum, iar nu ca negotium, după cum urmează:

- înscrisului denumit „contract de credit nr. RF_” încheiat la data de 21.02.2006 de inculpatul P. V. în calitate de „Împrumutat” și R. B. S.A. în calitate de „Bancă”,

- înscrisului denumit „contract individual de muncă nr. 1386/01.04.2004”

- înscrisului denumit „act adițional la contractul individual de muncă, nr. 497/01.07.2005”

- înscrisul denumit „adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 677/17.02.2006”

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța reține că RAIFFESIEN B. S.A s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată a reiterat cererea indicând instanței cuantumul prejudiciului și natura pretențiilor solicitate.

Aceasta a arătat că valoarea reală a prejudiciului este de 4.951, 78 EUR, reprezentând suma pe care unitatea bancară nu ar fi acordat-o în lipsa unei induceri în eroare din partea inculpaților prin prezentarea de fapte mincinoase. Achitarea subsecventă a unor rate de credit, respectiv suma de 600 EUR, nu a fost suficientă pentru a îndestula creditorul.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, așa cum este reglementată de prevederile art. 998-999 C.civ de la 1865, este necesară îndeplinirea a patru condiții: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Astfel, se constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele legale menționate, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpați și anume săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu ajutorul unor înscrisuri falsificate, fapte încadrate juridic conform analizei efectuate mai sus, existența unui prejudiciu determinat sau determinabil, și nereparat produs părții vătămate, în speță 4.951,78 EUR, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpaților ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia, analizată anterior ca fiind intenție directă calificată prin scop, dolus deliberatus.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, instanța reține că, banca nu ar fi acordat împrumutul pentru nevoi personale inculpatului P. V., dacă ar fi cunoscut reala situație a inculpatului, respectiv dacă ar fi cunoscut că nu este angajat la societatea S.C. DELFINUL SERVICII RAPIDE . că nu este încadrat în muncă pe un salariu lunar brut de 2000 lei.

În ceea ce privește daunele materiale instanța retine că în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit atât prejudiciul efectiv produs, damnum emergens, cât și echivalentul lipsei de folosință a bunului, lucruum cesans. De asemenea, răspunderea este integrală atât pentru prejudiciul previzibil cât și cel imprevizibil.

Instanța, având în vedere faptul că partea vătămată R. B. S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.951,78 EUR, reprezentând suma pe care nu ar fi acordat-o cu titlul de credit dacă ar fi avut toate datele necesare încheierii contractului. Creditul efectiv contractat a fost în cuantum de 3.500 EUR diferența reprezentând lipsa de folosință a sumei de bani, cuantificată de către unitatea bancară. Se reține faptul că o sumă într-o monedă străină nu poate fii actualizată cu indicele inflației aplicabil monedei naționale, întrucât diferența de curs valutar acoperă acest indice.

Având în vedere să sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie, respectiv existența unui raport de cauzalitate între un prejudiciu și o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către inculpați, precum și faptul că mai multe persoane se fac vinovate de fapta ilicită, respectiv cei doi inculpați, instanța, în baza art. 14 alin.3 raportat la art. 346 alin. 1 C.p.p. și la art. 998-999 C.civ. de la 1865, a admis acțiunea părții civile R. B. S.A. și a obligat inculpații P. V. și R. N. A., în solidar la plata sumei de 4.951,78 EUR., către partea civilă, reprezentând prejudiciu material.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs inculpatul R. N. A., nefiind depuse în scris motivele de recurs.

Pe parcursul soluționării recursului, inculpatul, aflat în stare de deținere a decedat, astfel cum a rezultat din adresa I/_ din 8 mai 2013 a Penitenciarului Rahova și certificatul de deces depus la dosar.

Curtea a făcut demersuri în vederea identificării și introducerii în cauză a moștenitorilor inculpatului decedat, în acest sens fiind dispuse adrese către Primăria sectorului 5 București și Camera Notarilor Publici București.

Camera Notarilor Publici București a comunicat instanței faptul că, dezbaterea succesiunii inculpatului nu s-a înregistrat pe rolul niciunui Birou Notarial Public .

Prin urmare, având în vedere decesul inculpatului, intervenit în cursul procesului, Curtea, în temeiul art. 385^15 alin. 2 litera b C.p.p., va admite recursul, va casa în parte sentința recurată, în sensul că, în baza art. 11 pct. 2 litera b C.p.p. rap. la art. 10 litera g C.p.p., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R. N. A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3 C.p. și art. 290 alin. 1 C.p.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere faptul că răspunderea civilă angajată în cauză este una delictuală, pentru care, dispozițiile art. 21 Cod proc. Penală, derogă de la principiul răspunderii personale, prevăzând posibilitatea introducerii în cauză a moștenitorilor, față de faptul că moștenitorii inculpatului nu au fost identificați și deci nu au fost introduși în cauză, Curtea, față de dispozițiile art. 346 și art. 20 alin. 1 C.p.p., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă față de acest inculpat, lăsând posibilitatea părților civile de a-și recupera prejudiciul în ceea ce-l privește pe acesta, în instanța civilă, având drept temei hotărârea penală care constată definitiv vinovăția inculpatului, în momentul în care vor fi descoperiți eventuali moștenitori ai părții civile.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul R. N. A. împotriva sentinței penale nr.708/01.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, pe care o casează în parte în sensul că:

În baza art.11 pct.2 lit.b C. pr. pen. rap.la art.10 lit.g Cpp. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R. N. A. pentru infracțiunile prev.de art.26 rap.la art.215 al.1,2 și 3 C. pen. și art.290 al.1 C. pen.

Lasă nesoluționată acțiunea civilă în ceea ce-l privește pe inculpatul R. N. A., rămânând obligat la plata despăgubirilor coinculpatul P. V..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

E. U. L. N.-CriștiuStan M.

GREFIER,

Victorița S.

Red./dact. L.N.C. 2 ex./14.10.2013

Jud. Sect. 4 București – jud.: I. A.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1642/2013. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1689/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1689/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI