Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 41/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 41/R
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: C. S.
Judecător: O. B.
Grefier: E.–A. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror S. Ș..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații M. F. și Z. A.-L. împotriva încheierii de ședință din data de 20 decembrie 2013 a Tribunalului București - Secția I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați M. F., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat D. D. și de apărător din oficiu - avocat P. Geogreta și Z. A.-L., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat T. A.-D., conform împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București și de apărător din oficiu - avocat B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorii din oficiu desemnați să acorde asistență juridică recurenților-inculpați M. F. și Z. A.-L., solicită a se constata încetate delegațiile lor, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși și a se pronunța asupra onorariului parțial.
Curtea constată încetate delegațiile apărătorilor din oficiu desemnați să acorde asistență juridică recurenților-inculpați M. F. și Z. A.-L. și acordă onorariu parțial în cuantum de câte 50 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat M. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că instanța de fond, în mod greșit, a reținut indiciile temeinice de comitere a infracțiunii pentru care este trimis inculpatul în judecată.
Precizează că încheierea atacată este netemeinică, în sensul că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive la acest moment procesual.
Totodată, apreciază că nu i se poate imputa inculpatului comiterea infracțiunii de trafic de droguri, având în vedere poziția de recunoaștere a acestuia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat Z. A.-L., având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța de fond nefăcând altceva decât să insereze acele motive strict generice cu formulări succinte și abstracte.
Solicită a se verifica prezentul recurs strict din prisma oportunității cercetării inculpatului în stare de libertate, în sensul impunerii unor măsuri de natură a asigura scopul procesului penal în sensul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Precizează că, potrivit art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, această măsură se dispune pentru atingerea scopului procesului penal care vizează nu numai o fază a acestuia ci și faza cercetării judecătorești.
Prin urmare, apreciază că motivele invocate de către apărare în acest sens nu se pot admite.
Mai arată că temeiul care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive este pericolul concret pentru ordinea publică care rezultă, atât din faptele care au fost săvârșite, cât și din starea de recidivă a inculpatului M. F..
În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciază că nu se poate dispune această măsură întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar simpla sesizare a instanței de judecată cu rechizitoriu nu duce, în mod automat, la concluzia că s-au schimbat aceste temeiuri.
Recurentul-inculpat M. F. personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat Z. A.-L. personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 20.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul București – Secția I-a Penală, în temeiul art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea si temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații Z. A. L. și M. F. și în temeiul art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților: Z. A. L. zis „T.” fiul lui M. și G., născut la data de 30.12.1984, în București, CNP_, dom. în București, ., ., ., sector 4, f.f.l în București, ., sector 1, arestat în baza M.A.P. nr. 274/UP/26.09.2013, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală și M. F. zis „D.” fiul lui V. și A., născut la data de 09.04.1979, în C., CNP_, dom. în C., ., jud. C., arestat în baza M.A.P. nr. 273/UP/26.09.2013, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
A respins, ca neîntemeiate, cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 301/D/P/2013 din data de 19.12.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților Z. A. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată (două acte materiale), faptă prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic ilicit de droguri de risc, faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și două infracțiuni de ultraj, fapte prev. de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut, în ceea ce îl privește pe inculpatul Z. A. L., că, la data de 25.07.2013, i-a vândut coinculpatului M. C. C. cantitatea de 10 grame cocaină cu suma de 3000 lei iar la data de 26.07.2013 i-a vândut coinculpatului M. F. cantitatea de 49,47 grame cocaină, acesta din urmă fiind prins în flagrant. S-a mai arătat cu privire la același inculpat că la data de 25.09.2013 a fost prins în flagrant în timp ce deținea în vederea vânzării cantitatea de 1967,7 grame canabis, iar la aceeași dată a fost prins în flagrant în timp ce deținea în vederea consumului propriu cantitatea de 1,94 grame canabis și 0,06 grame heroină.
Prin rechizitoriu s-a mai reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul M. F. că, la data de 26.07.2013, a fost prins în flagrant în timp ce deținea în vederea vânzării cantitatea de 49,47 grame cocaină iar la aceeași dată a proferat amenințări la adresa organelor de poliție judiciară și a comis acte de violență față de agentul
principal N. M. și agent șef adjunct B. F., în timp ce aceștia se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin rezoluția nr. 276 din 24.09.2013, ora 11:45 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, s-a început urmărirea penală față de învinuitul Z. A. L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în perioada 21.09._13 a procurat cocaină, pe care o deținea în vederea vânzării, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 la 25 ani.
Prin rezoluția din data de 26.07.2013, ora 14:50 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, s-a început urmărirea penală față de învinuitul M. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că la data de 26.07.2013 a fost depistat pe autostrada A2, la Kilometru 20 deținând fără drept o punguță cu 49,47 grame de cocaină, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 la 25 ani.
Prin ordonanța nr. 128 din data de 25.09.2013, a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, s-a luat față de învinuitul Z. A. L. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, respectiv din data de 25.09.2013, ora 23:45și până la data de 26.09.2013, ora 23:45, iar prin ordonanța nr. 129 din data de 25.09.2013, a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, s-a luat față de învinuitul M. F. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, respectiv din data de 26.09.2013, ora 00:45și până la data de 27.09.2013, ora 00:45.
Prin ordonanța nr. 301D/P/2013 din data de 25.09.2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul Z. A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. penal, trafic ilicit de droguri de risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, deținere de droguri de risc și de mare risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul M. F., prin ordonanța nr.301D/P/2013 din data de 26.09.2013 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
După acest moment, s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru cei doi inculpați, iar prin încheierea pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală la data de 26.09.2013 în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Z. A. L. și M. F. pe o perioadă de 29 de zile, de la 26.09.2013 până la 24.10.2013, inclusiv, reținându-se că inculpații se află în situația prevăzută de art.148 lit. f Cod procedură penală, în baza acestei încheieri fiind emise mandatele de arestare preventivă.
Ulterior, prin încheierea Tribunalului București – Secția a II-a Penală pronunțată la data de 22.10.2013 în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților Z. A. L. și M. F. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 25.10.2013 la data de 23.11.2013 inclusiv.
Prin încheierea Tribunalului București – Secția a II-a Penală pronunțată la data de 20.11.2013 în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 24.11.2013 la data de 23.12.2013 inclusiv.
Conform art. 3001 C.pr.pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă se constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, instanța dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Din contră, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate mai sus, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților Z. A. L. și M. F. este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și impun în continuare privarea inculpaților de libertate.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 C.pr.pen., art. 1491 C.pr.pen. și art. 148 lit. f C.pr.pen..
Tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen, respectiv există indicii că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe ca lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere probele administrate în cauză până la acest moment, respectiv procesele verbale de investigații întocmite de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesul verbal de redare a discuțiilor purtate de inculpatul Z. A. L. cu martorul M. S., nota privind supravegherea operativă a inculpaților Z. A. L. și M. C. C. și planșele fotografice cu aspecte privind presupusa tranzacție cu droguri dintre inculpatul Z. A. L. și M. C. C., proces-verbal de supraveghere a inculpatului Z. A. L. la datele de 23.09.2013 și 24.09.2013 și planșe foto, nota de supraveghere operativă întocmită de Departamentul de Informații și Protecție Internă din perioada 24.09.2013 – 25.09.2013, proces-verbal de investigație întocmit la data de 24.09.2013, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului M. F. și planșele fotografice aferente, proces-verbal de supraveghere operativă a inculpatului M. F., Raportul de Constatare Tehnico - Științifică nr._/01.08.2013, declarații
martori, declarații învinuit/inculpat M. F., procesele – verbale de percheziții domiciliare, planșele fotografice cu aspecte de la perchezițiile domiciliare și rapoartele de constatare tehnico-științifică, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice în a-i considera pe inculpați autorii faptelor pentru care sunt cercetați în cauza de față și care au fost avute în vedere de judecător în momentul la care s-a dispus arestarea lor preventivă.
Din acest punct de vedere, susținerile apărătorilor celor doi inculpați de la termenul respectiv au fost analizate și clarificate pe fondul cauzei, Tribunalul considerând că toate criticile aduse cu privire la modul de flagrant și celelalte aspecte privind eventualele lipsuri ale cercetării efectuate în cursul urmăririi nu sunt de natură a conduce la acest moment procesual la concluzia că în cauză nu ar exista indicii în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Deasemenea, tribunalul a apreciat, așa cum s-a arătat mai înainte, că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât inculpații au fost arestați și trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul a reținut că acesta nu rezultă automat din limitele mari de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, reținând însă că inculpații sunt cercetați în cauza de față pentru infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social, ci din natura și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate, din împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că au acționat inculpații, din consecințele pe care le produc acest gen de fapte asupra sănătății publice, din înmulțirea alarmantă și rezonanța socială deosebit de negativă a infracțiunilor de acest gen, care generează o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților Tribunalul a reținut că inculpatul Z. A. L. nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind în cauza de față la primul conflict pe care îl are cu legea penală, aspect care este în favoarea inculpatului, dar care nu reprezintă altceva decât starea de normalitate, astfel încât nu justifică lăsarea în libertate la acest moment procesual, în raport de gravitatea deosebită a faptelor cu privire la care sunt indicii că ar fi fost săvârșite, ținând cont de cantitatea mare de droguri vizată prin activitatea pentru care inculpatul este cercetat în cauza de față.
La aprecierea instanței, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului Z. A. L. nu este oportună la acest moment procesual, Tribunalul a avut în vedere și conținutul convorbirilor interceptate în perioada în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv în cauza de față și care vizau declarațiile date de martora C. R. în faza de urmărire penală, în raport de demersurile făcute de inculpat în condițiile în care era în stare de arest preventiv, existând indicii în sensul că, lăsat în libertate, ar putea influența persoane care trebuiau să fie audiate în calitate de martori în cauza de față.
Referitor la persoana inculpatului M. F., Tribunalul a reținut, ca aspecte în favoarea acestuia, faptul că are o familie, avea un loc de muncă la data faptelor pentru care este cercetat (aspecte care rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpat prin apărător), reținând totodată că inculpatul nu este în cauza de față la primul conflict pe care îl are cu legea penală, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de o condamnare anterioară la pedeapsa cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Instanța a reținut, astfel, că inculpatul, deși a beneficiat de clemența instanței prin condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, nu a înțeles să adopte o conduită de respectare a normelor penale, fiind indicii în sensul că inculpatul a perseverat în nesocotirea acestora.
Din acest punct de vedere, susținerile apărării, în sensul că nu se poate reține o perseverență infracțională de care ar fi dat dovadă inculpatul în condițiile în care pe perioada termenului de încercare, până la data faptei pentru care este cercetat în cauza de față, a manifestat o conduită corectă și a respectat obligațiile impuse, nu au putut fi primite de instanță, suspendarea sub supraveghere presupunând pentru a nu se dispune revocarea acesteia și executarea în detenție a pedepsei aplicate o atitudine de respectare din partea inculpatului a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse. De altfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosarul de urmărire penală a rezultat că în septembrie 2012 inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune administrativă pentru o altă faptă penală.
Instanța, la acel moment, a reținut că în raport de susținerile apărării, este că din datele din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu a fost condamnat anterior pentru o infracțiune legată de droguri, faptă pentru care este cercetat în cauza de față.
În ceea ce privește durata stării de arest preventiv a celor doi inculpați, Tribunalul a apreciat că o durată a stării de arest preventiv de aproximativ trei luni, prin raportare la complexitatea cauzei și actele de cercetare pe care aceasta le-a presupus până în acest moment, în faza de urmărire penală, nu depășește limitele unei durate rezonabile a stării de arest iar împrejurarea că urmărirea penală a fost finalizată nu justifică, în aprecierea instanței, lăsarea în libertate a inculpaților.
Tribunalul a apreciat că în raport de datele arătate mai înainte, măsura arestării preventive este singura care poate conduce la realizarea scopurilor prev. de art. 136 Cod procedură penală, luarea unor măsuri preventive neprivative de libertate nefiind de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, apreciind totodată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații Z. A. și M. F., solicitând judecarea lor în stare de libertate.
Astfel, inculpatul M. F., prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că instanța de fond în mod greșit a reținut indiciile temeinice de comitere a infracțiunii pentru care este trimis inculpatul în judecată, a recunoscut fapta.
Inculpatul Z. A.-L., prin apărătorul său ales, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. final din Codul de procedură penală, Curtea constată recursurile ca nefondate, în considerare următoarelor argumente:
Astfel, în dezacord cu susținerile recurenților, Curtea constată că nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, în raport de natura infracțiunilor grave, de trafic de droguri de mare risc, pentru care sunt cercetați inculpații și de modalitatea de săvârșire a faptelor.
Totodată, nici criticile privind lipsa pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților nu sunt întemeiate.
În acest sens, Curtea constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni deosebit de grave (inculpatul Z. A. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată - două acte materiale -, trafic ilicit de droguri de risc, deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, iar M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și a două infracțiuni de ultraj, fapte comise în stare de recidivă postcondamnatorie), gravitate ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă, dar și din modul concret în care inculpații au acționat, reținând amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni și impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează o stare de nesiguranță și incertitudine.
Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpaților trebuie evaluate în contextul mai larg al faptelor deduse judecății și, examinându-le distinct, constată că acestea nu evidențiază suficiente garanții că o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, va permite atingerea scopului său.
Toate aceste elemente, alături de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, se constituie în motive pertinente și suficiente ce justifică necesitatea menținerii stării de arest preventiv pentru a se asigura, atât prezervarea ordinii publice, cât și buna desfășurare a procesului penal, context în care, lipsa antecedentelor penale, în cazul inculpatului Z. A. L. este nerelevantă, urmând a fi avută în vedere la stabilirea unui eventual tratament sancționator.
Având în vedere contextul comiterii infracțiunilor, dar și persoana inculpaților, Curtea apreciază că nu se impune luarea unei măsuri neprivative de libertate, menținerea, în continuare, în stare de arest preventiv, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care, nu s-a dispus începerea cercetării judecătorești.
În consecință, apreciind că încheierea de ședință atacată este legală și temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M. F. și Z. A. L..
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 și 4 din Codul de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați, în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M. F. și Z. A. L. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 20 decembrie 2013 de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr._ 13.
Obligă pe recurenți la plata sumei de 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. C. S. O. B.
GREFIER,
E. - A. N.
Red:A.A./Thred:V.D./2 ex./20.01.2014
T. București – S I P.. – Jud.N. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
