Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1697/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1697/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1697/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1697/R
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. U.
JUDECĂTOR: L. C.-N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. C..
Pe rol soluționarea recursul declarat de inculpatul D. N. împotriva încheierii din data de 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat D. N., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat D. G. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.09.2013 emisă de Baroul București, depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care, după care:
Curtea nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat D. N., avocat D. G. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, apreciind că aceasta este netemeinică prin prisma dispozițiilor prevăzute la art.681 Cod penal, respectiv a indiciilor temeinice.
Solicită să se observe că în cursul urmăririi penale nu a fost lămurită situația în ceea ce privește indiciile temeinice de săvârșire a faptei de către inculpat, dosarul fiind înaintat către Tribunalul București, rămânând o . dubii în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de tâlhărie, arătând că la momentul la care s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc și o extindere a cercetării pentru încă 3 fapte de tâlhărie.
Arată că au existat dubii persistente pe toată faza de urmărire penală, solicitând să se observe că există o . martori care au fost audiați, însă aceștia au oscilat la fiecare declarație, iar unele din părțile vătămate nu au fost audiate.
Astfel, apreciază că aceste aspecte aduc dubii în ceea ce privește existența comiterii faptelor și certitudinii comiterii faptelor de către inculpat. Or, conform principiului in dubio pro reo aceste dubii trebuie să profite inculpatului, iar în ceea ce-l privește pe inculpat ar fi fost normal ca judecarea acestuia să se facă în stare de libertate întrucât astfel nu s-ar aduce nicio atingere principiului prezumției de nevinovăție.
În ceea ce privește pericolul social al inculpatului, solicită să se observe că instanța de fond face o apreciere prin prisma faptului că infracțiunile pentru care este acuzat prezintă un pericol social deosebit. Or, analizând modul în care a fost motivată încheierea, în raport de dispozițiile CEDO, faptul că infracțiunea pentru care este cercetat este cu un grad de pericol social crescut nu poate justifica necesitatea de menținere a măsurii arestării preventive.
De asemenea, solicită să se observe că nu există nicio probă în dovedirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul, considerând că acest pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă a existat la momentul luării măsurii arestării preventive, la acest moment, al verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, acesta trebuie privit prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală, respectiv să se facă o analiză în ceea ce-l privește pe inculpat.
În consecință, solicită casarea încheierii și rejudecând pe fond să se constate că nu sunt elemente suficiente care să ducă la menținerea unei măsuri de arestare preventivă și să se dispune cercetarea inculpatului D. N. în stare de libertate, eventual înlocuirea cu o altă măsură neprivativă de libertate, doar restrictivă de liberă circulație.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra probelor existente în dosar și asupra indiciilor temeinice care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cele 5 infracțiuni pentru care este cercetat.
De asemenea, consideră că instanța de fond a făcut o corectă apreciere și asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, analizând fiecare condiție în parte, pentru fiecare inculpat în parte. Astfel, a analizat pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, neputând fi neglijat nici pericol social care este relevat de infracțiunile comise.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul – inculpat D. N., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, că nu este vinovat și lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală în dosarul nr.29._, în baza art.3001 alin.1 și 3 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. N. zis”C.”, alături de alți inculpați și s-a dispus menținerea ei în continuare.
S-a reținut, în esență că, inculpații sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cămătărie, rezultând din notele de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, procesele-verbale de investigație, evidențe fiscale și procese-verbale de percheziție că aceștia se ocupau cu titlu de îndeletnicire de acordarea de împrumuturi cu dobândă cămătărească.
În sarcina inculpatului recurent D. N. se rețin infracțiunile de șantaj și tâlhărie existând la dosar indicii temeinice rezultate din redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat și partea vătămată I. P., aspecte ce au justificat presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, inculpatul D. N., solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu s-a dovedit existența indiciilor temeinice în ceea ce-l privește cu privire la comiterea infracțiunilor de tâlhărie, până în prezent nu au fost audiate unele părți vătămate și martori existând serioase dubii asupra participării sale la comiterea lor.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 C.pr.pen. Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Potrivit art. 3001 alin. 1) C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datorare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, iar, potrivit alineatului 3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15-16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.
S-a apreciat că la acel moment procesual, prin prisma normelor de procedură penală, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 C.pr.pen., respectiv inculpații, care nu și-au rezervat dreptul la tăcere au fost ascultați în prezența apărătorilor și există probe (elementele de fapt cerute de art. 63 alin. 1 C.pr.pen.) din care au rezultat indicii temeinice, conform art.681 C.pr.pen., în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Faptele reținute în sarcina inculpatului s-a apreciat că rezultă din coroborarea întregului material probator administrat până în prezent de organele de anchetă și de tribunal, respectiv: declarațiile inculpaților audiați de către tribunal, precum și declarațiile tuturor învinuiților și inculpaților audiați de organul de urmărire penală; procesele verbale de redare a înregistrărilor audio - video efectuate în mediul ambiental și planșele foto atașate; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpații și învinuiții din cauză; declarațiile martorilor și martorilor cu identitate protejată, procesele verbale de percheziție domiciliară și procesele verbale de ridicare a documentelor; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților și planșele fotografice atașate; procesele verbale de investigații operative; înscrisurile privind veniturile inculpaților și celelalte înscrisuri administrate în cauză.
Tribunalul a apreciat astfel că, din coroborarea notele de redare a convorbirilor telefonice cu declarațiile martorilor și ale părților vătămate, cu procesele verbale de investigații, cu actele privind veniturile cu care inculpații figurează în evidențele fiscale oficiale, precum și cu procesele verbale de percheziție, se deduc cu ușurință indicii temeinice, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților D. N., R. E., D. V., V. S., D. D., G. M. și R. A. și infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului D. N., tribunalul a reținut că notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS constituie probe ce singure pot servi la aflarea adevărului, conform art.64 C.pr.pen., și din care se pot deduce indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de șantaj, respectiv tâlhărie.
Tribunalul nu a putut primi susținerile că nu ar fi fost vorba de amenințări veritabile sau de exercitarea de acte de violență, ci eventual de folosirea unui limbaj ceva mai apăsat caracteristic etniei rrome, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajele tip SMS redate pe larg și coroborat în referatul procurorului fiind de natură a înlătura cel mai mic dubiu.
Amenințările exercitate de inculpați au fost în măsură să creeze o temere deosebită persoanelor vătămate, în condițiile în care inculpații, familiile și persoanele din anturajul acestora sunt cunoscute ca fiind deosebit de violente și în vizorul continuu al autoritățile judiciare.
În acest context, neaudierea unora dintre părțile vătămate nu este de natură a lipsi de temeinicie indiciile deduse din probele administrate până la acest moment procesual, în special din notele de redare a convorbirilor telefonice și comunicările de tip SMS.
În raport de aceste probe certe existente în cauză, corect a constatat Tribunalul că temeiurile ce au stat la baza măsurii arestării preventive se mențin în continuare, pericolul social concret pentru ordinea publică fiind de actualitate de condițiile amplorii activității infracționale a celor 12 inculpați cercetați în prezenta cauză, curajul și dezinvoltura cu care au acționat în vederea obținerii unor venituri importante cu consecința prejudicierii grave a persoanelor vătămate prin pretinderea unor dobânzi foarte mari, caracterul conjugat al acțiunilor inculpaților, recurgerea la amenințări și acte de violență de natură a determina pr părțile vătămate să facă demersuri pentru a stinge datoriile și dobânzile cămătărești impuse, nu în ultimul rând, pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare ca cerință imperativă a textului de lege mai sus amintit.
Prin urmare, măsura arestării preventive luată față de acest inculpat se dovedește a fi legală și temeinică iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și protejarea ordinii publice este necesară menținerea ei așa cum a stabilit Tribunalul în încheierea de ședință atacată cu recurs.
Calea de atac promovată de inculpatul D. N. se vădește nefondată și va fi respinsă cu această mențiune conform art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. iar potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. se va dispune obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. N. împotriva încheierii din data de 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr. _ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. U. L. C.-N. S. M.
Proces-verbal
pentru d-na jud.E.U.
pensionată din 01.10.2013
Președinte secție
GREFIER,
Victorița S.
Red.E.U.
Dact.EA/2ex/31.10.2013
T.B.S.II.P.-jud.A.S.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1691/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
