Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 230/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 230/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.230
Ședința publică din data de 30.IX.2013
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat rin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de apelantul-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva Sentinței penale nr.149/F/14.VI.2013 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde intimatul-inculpat C. I., personal, legitimat cu CI ., nr._, eliberată de Poliția mun. Slobozia, la data de 15.VI.2004, și asistat juridic de apărătorul din oficiu A. D., în baza delegației nr._/29.VIII.2013, aflată la fila 20 din dosar, lipsind apelantul-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, propune proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, apreciind utilă, în raport cu motivul de apel al Parchetului, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de intimatul-inculpat, primind la dosar actele medicale.
Nemaifiind alte probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că, în mod nelegal, instanța de fond nu a reținut dispozițiile art.13 din Codul penal, avându-se în vedere modificările legislative în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în sensul că aceasta a fost comisă anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/2013, prin care au fost majorate limitele speciale ale pedepsei închisorii, astfel că solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, desființarea sentinței penale și, pe fond, reținerea dispozițiilor art.13, Cod penal.
Referitor la apelul declarat de partea civilă, arată că este fondat, urmând ca inculpatul, în raport cu actele depuse de partea civilă, să fie obligat la plata prejudiciului efectiv cauzat, în sumă de 471.821 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere aferente, iar, în ceea ce privește măsura sechestrului asigurător, arată că nu poate fi instituită, întrucât, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că inculpatul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de partea civilă, și admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, întrucât este în favoarea sa, învederând vârsta sa de 66 ani, împrejurarea că are o familie, starea sa precară de sănătate, dovedită prin actele medicale depuse la dosar.
Intimatul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.149/F/14.VI.2013, din Dosarul nr._, Tribunalul Ialomița:
în temeiul art.9, litera b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul C. I. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate),
în temeiul art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (în modalitatea reținerii și nevărsării, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă),
în temeiul art.85, alin.1, Cod penal, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.139/24.V.2011 a Curții de Apel București - Secția I-a penală,
a constatat că infracțiunile din această cauză sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9, litera b, Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._,
în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal și al art.35, alin.1, Cod penal, a contopit pedepsele de 2 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal pe timp de 1 an, și de 1 an închisoare, aplicate în această cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._, astfel cum a fost modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.139/24.V.2011 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pedeapsă complementară,
în temeiul art.71, Cod penal, i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pedeapsă accesorie,
în temeiul art.85, alin.3, Cod penal, raportat la art.81-art.82, Cod penal, precum și al art.71, alin. ultim, Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._,
în temeiul art.359, Cod procedură penală, i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, precum și asupra dispozițiilor art.84, Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul neexecutării obligațiilor civile,
a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 327.449 lei, despăgubiri civile, contribuții fiscale, și dobânda legală, până la plata integrală a debitului, reprezentând suma de 158.732 lei impozit pe profit, suma de 165.379 lei T.V.A., iar suma de 3.338 lei impozite și contribuții cu reținere la sursă, nevirate la bugetul general consolidat al statului, în termenul legal de 30 zile de la scadență,
în temeiul art.13 din Legea nr.241/2005, a dispus ca, la data rămânerii definitive a acestei sentințe penale, să fie comunicată o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești către Oficiul Național al Registrului Comerțului,
l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministrului Justiției.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 14.V.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, din Dosarul nr.1943/P/2010, s-a reținut, pe situația de fapt, că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. „Rodion” S.R.L. P., în perioada iulie 2008 - decembrie 2009, a efectuat lucrări de construcție atât pentru S.C. „Protouring G.” S.R.L., București, în prezent S.C. „Complexul Turistic Tamina” S.R.L., București, cât și pentru S.C. „HCS Transporturi Speciale 2002” S.A., București, către care a emis facturi fiscale, obținând venituri din aceste activități, fără a înregistra documentele în evidența contabilă, prejudiciind, astfel, bugetul de stat cu suma totală de 324.111 lei, compusă din suma de 158.732 lei impozit pe profit și suma de 165.379 lei T.V.A.; de asemenea, în aceeași calitate, în perioada 13.VI.2008 – 30.VI.2010, cu intenție, a reținut salariaților societății comerciale sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, fără să le vireze la bugetul general consolidat al statului, în termenul legal de 30 zile de la scadență, prejudiciind, astfel, bugetul general consolidat al statului cu suma totală de 3.338 lei. A mai reținut că pe data de 2.IX.2011 a fost închisă procedura falimentului S.C. „Rodion” S.R.L. P., dispunându-se radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
A arătat că, în cursul urmăririi penale, au fost administrate probe clare de vinovăție, și anume sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița, proces-verbal nr.403.218/10.VIII.2010 de inspecție fiscală, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, documente contabile, extrasele de cont ale S.C. „Rodion” S.R.L., procesul-verbal de constatare nr.804.036/IL din data de 24.XI.2011, întocmit de Garda Financiară Ialomița, cu documentele aferente, respectiv contractul de prestări servicii nr.5/9.VI.208, încheiat între S.C. „Protouring G.” S.R.L., în calitate de beneficiar, și S.C. „Rodion” S.R.L., în calitate de prestator, facturi fiscale emise de S.C. „Rodion” S.R.L. către S.C. „Protouring G.” S.R.L., situația facturilor emise de S.C. „Rodion” S.R.L. către S.C. „Complexul Turistic Tamina” S.R.L., București, fost S.C. „Protouring G.” S.R.L., extrase de cont ale S.C. „Rodion” S.R.L., de la B.C.R., state de salarii de la S.C. „Rodion” S.R.L., adresa nr.19/10.I.2011 a S.C. „HCS Transporturi Speciale” S.R.L. București, procesul-verbal din data de 19.IV.2013, întocmit de I.P.J. Ialomița – Serviciul de Investigare a Fraudelor, privind verificarea relațiilor comerciale cu S.C. „Rodion” S.R.L., cu facturi fiscale și chitanțe, deconturile de T.V.A., situațiile privind impozitul de pe profit și pe veniturile din salarii, balanțele de verificare ale S.C. „Rodion” S.R.L., adresa nr.107.903/8.VII.2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița, de constituire parte civilă, declarațiile martorilor C. R.-V., administrator la S.C. „Complexul Turistic Tamina” S.R.L., fost S.C. „Protouring G.” S.R.L., G. A.-A., economist la S.C. „Protouring G.” S.R.L., G. C.-A., asociat, împreună cu martorul C. R.-V., la S.C. „Areko Security” S.R.L., București, P. Nicușor-F., director-adjunct pază la S.C. „Protect Security” S.R.L., București, G. G.-V., economist la S.C. „Protect Security” S.R.L., București, C. N., angajat la S.C. „Rodion” S.R.L., C. D., angajat la S.C. „Rodion” S.R.L., și G. F., administrator la vilelor nr.1 și nr.2, aparținând S.C. „Complexul Turistic Tamina” S.R.L., procese-verbale de confruntare între inculpat și martorul C. R.-V., între inculpat și martorul G. A.-A., procese-verbale din data de 19.III.2013, de conducere în teren a inculpatului și a martorului C. R.-V., cu planșe fotografice.
La termenul de judecată din data de 7.VI.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de aplicare a disp. art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, admisă de instanța de fond.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, nu are antecedente penale, și-a recunoscut vinovăția.
A constatat că infracțiunile din această cauză sunt în concurs real cu infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.9, litera b, Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.139/24.V.2011 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, astfel că a făcut aplicarea art.85, alin.1, Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare, a făcut, din nou aplicarea dispozițiilor art.81, Cod penal, privind suspendarea condiționată, considerând că inculpatul are aptitudinea de a se reeduca fără executarea pedepsei rezultante a închisorii în regim de detenție.
Pe latură civilă, reținând că, prin adresa nr.107.903/9.VII.2012, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița a solicitat suma de 734.514 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data plății integrale a debitului, a arătat că nu acordă spezele accesorii (majorări și penalități de întârziere) la debitul principal, deoarece, potrivit practicii judiciare, în special a Deciziei penale nr.196/10.IV.2009 a Tribunalului C., definitivă prin Decizia penală nr.384/25.VI.2009 a Curții de Apel C., în Dosarul penal nr.2308/2005 al Judecătoriei C., prin care s-a stabilit că, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat cuprinde echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuții, s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere, civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de contribuabilul fiscal, respectiv societatea comercială. Totodată, partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a îndreptăți la calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere, ori data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment acesta datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal. În același timp, fiind reglementate de Codul de procedură fiscală, creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală. Așadar, a apreciat că singurele sume care ar putea însoți creanța principală sunt dobânzile legale, în considerarea dispozițiilor art.1.088 din Codul civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală pentru care creditorul nu este ținut a justifica vreo pagubă.
În termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, pentru nelegalitate, și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea în scris și orală a apelului, Ministerul Public a susținut că, în mod nelegal, instanța de fond nu a reținut dispozițiile art.13 din Codul penal, avându-se în vedere modificările legislative în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în sensul că aceasta a fost comisă anterior intrării în vigoare a Legii nr.50/2013, prin care au fost majorate limitele speciale ale pedepsei închisorii.
A solicitat admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, desființarea sentinței penale și, pe fond, reținerea dispozițiilor art.13, Cod penal.
În motivarea în scris a apelului, apelantul-parte civilă a susținut că prejudiciul material cauzat este în sumă de 734.514 lei, compusă din suma de 194.462 lei T.V.A., suma de 1.962 lei impozit pe salarii, suma de 302.543 impozit pe profit, suma de 98.810 dividende persoană fizică, suma de 126.323 lei dobânzi T.V.A., 5.388 lei CAS angajator, suma de 1.937 lei CAS asigurați, suma de 80 lei accidente de muncă, suma de 130 lei șomaj angajator, suma de 100 lei șomaj angajat, suma de 68 lei fond garantare, suma de 1.347 lei sănătate angajator, suma de 1.144 lei sănătate asigurați, suma de 220 lei concedii și indemnizații, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate până la data plății integrale a debitului, în baza art.119-art.120/1, alin.1 din Codul de procedură fiscală. De asemenea, în mod nelegal, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de instituire a sechestrului asigurător, care este obligatorie.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelurile sunt fondate.
Astfel, mai întâi, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.
Cât privește încadrarea juridică a uneia dintre faptele penale în infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, Curtea reține că activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 13.VI.2008 – 30.VI.2010, când legea penală prevedea pedeapsa închisorii cuprinsă între 1 an și 3 ani închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii penale, iar, pe parcursul procesului penal, mai precis pe data de 19.III.2013, a intrat în vigoare Legea nr.50/2013, prin care se prevede doar pedeapsa închisorii, în limite speciale majorate, cuprinse între 1 an ș 6 ani. Ca atare, instanța de fond avea obligația să rețină dispozițiile art.13, Cod penal, privind legea penală mai favorabilă, care, în mod evident, este legea penală veche.
Curtea nu poate reține legea penală mai favorabilă doar în mod formal, prin urmare fără nici un efect asupra cuantumului pedepsei închisorii pentru această infracțiune concurentă. Ca atare, având în vedere aceleași criterii generale de individualizare, prevăzute de art.72, alin.1 Cod penal, reține limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală mai favorabilă, reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cuprinse între 8 luni închisoare și 2 ani închisoare, gradul redus de pericol social al faptei penale, prin cuantumul scăzut al prejudiciului material, în sumă de 3.338 lei, pentru o perioadă de aproximativ 1 an, circumstanțele personale ale inculpatului, care avea vârsta de 60 de ani la data primului act material, are studii medii și o stare precară de sănătate, suferind de diabet zaharat tip II și de obezitate, potrivit scrisorii medicale din data de 9.VII.2010, eliberată de Spitalul de Boli Cronice „Sf L.” (fila 27, dosar de apel), nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, stările de agravare a răspunderii penale ale formei continuate a infracțiunii și concursului de infracțiuni.
Având în vedere toate aceste elemente de natură să caracterizeze atât fapta penală, redusă ca gravitate, cât și persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 60 de ani, este infractor primar, dar care nu a acoperit nici măcar în parte prejudiciul material creat și a comis un număr de trei infracțiuni concurente, Curtea apreciază că pedeapsa de 10 luni închisoare, situată cu două luni peste limita minimă specială redusă cu o treime, este adaptată circumstanțelor reale și personale.
Pe latură civilă, constată că potrivit procesului-verbal nr.403.218 din data de 10.VIII.2010, întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, în urma controlului efectuat la S.C. „Rodion” S.R.L., pentru perioada 13.VI.2008-30.VI.2010, s-a stabilit că nu au fost plătite suma de 158.732 lei impozit pe profit, suma de 73.534 lei majorări impozit pe profit, suma de 165.379 lei T.V.A., suma de 70.838 lei majorări T.V.A., suma de 1.257 lei CAS asigurați, suma de 761 lei sănătate asigurați, suma de 84 lei șomaj, precum și suma de 1.236 lei impozit pe venit salarii (filele 17 și 18, dosar de urmărire penală), ceea ce înseamnă că prejudiciul material este în sumă totală de 471.821 lei. Totodată, răspunderea civilă delictuală presupune nu numai repararea prejudiciului material efectiv (damnum emergens), ci și a beneficiului nerealizat (lucrum cessans), care, în situația infracțiunilor contra bugetului consolidat al statului, cunoaște un regim special de reglementare, prin dispozițiile Codului de procedură fiscală. În cazul infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea reținerii și nevărsării, în termenul legal de 30 zile, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, răspunderea civilă delictuală constă tocmai în neexecutarea obligației fiscale, cu toate accesoriile sale, așa cum sunt reglementate de Codul de procedură fiscală, astfel că nu există nici o combinație de natură nelegală între răspunderea civilă delictuală și răspunderea fiscală, după cum a înțeles instanța de fond. Așadar, accesoriile, respectiv dobânzile și penalitățile de întârziere, prevăzute de art.119 din Codul de procedură fiscală, vor fi calculate în faza executării hotărârii judecătorești, rămasă definitivă, în baza dispozițiilor art.120 și art.120/1, Cod procedură fiscală, care reprezintă reguli speciale de natură fiscală, aplicabile în cazul infracțiunilor împotriva bugetului consolidat al statului.
Referitor la omisiunea primei instanțe de a institui sechestru asigurător, invocată de apelantul-parte civilă S. R., Curtea constată că nu s-a dispus o asemenea măsură, întrucât, potrivit adreselor nr.2.310/25.X.2012 (fila 379, dosar de urmărire penală) și nr.3.732/15.IX.2010 (fila 380, dosar instanță de fond), ambele ale Primăriei comunei Perieți, județul Ialomița, inculpatul nu apare în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile. Ca atare, cererea de instituire a sechestrului asigurător, formulată de partea civilă, nu este întemeiată, prin lipsa finalității unei asemenea măsuri.
În consecință, Curtea, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de apelantul-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva Sentinței penale nr.149/F/14.VI.2013 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, pe care o va desființa, în parte, și, rejudecând în fond,
va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal pe timp de 1 an, urmând să repună, în individualitatea lor, pedepsele componente,
în temeiul art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, art.13, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată,
în temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal și al art.35, alin.1, Cod penal, va contopi pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, de 10 luni închisoare, aplicate în această cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.139/24.V.2011 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pedeapsă complementară,
în temeiul art.85, alin.3, Cod penal, raportat la art.81-art.82, Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat începând cu data de 24.V.2011, precum și executarea pedepsei de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, începând cu data rămânerii definitiv a acestei hotărâri judecătorești,
va obliga pe inculpat să-i plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița suma de 471.821 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, plus dobânzi și penalități de întârziere aferente acesteia, datorate conform art.119, Cod procedură fiscală și calculate conform art.120 și art.120/1, Cod procedură fiscală, până la plata integrală a debitului,
în temeiul art.163, alin.1, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului,
va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale,
în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de apelantul-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva Sentinței penale nr.149/F/14.VI.2013 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._ .
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pe timp de 1 an, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41, alin.2, Cod penal, art.13, Cod penal și art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I. la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În temeiul art.33, lit.a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, lit.b, Cod penal și al art.35, alin.1, Cod penal, contopește pedepsele de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, de 10 luni închisoare, aplicate în această cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.194/28.II.2011 a Judecătoriei Slobozia, din Dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1.139/24.V.2011 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, pedeapsă complementară.
În temeiul art.85, alin.3, Cod penal, raportat la art.81-art.82, Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat începând cu data de 24.V.2011, precum și executarea pedepsei de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a, lit.b și lit.c, Cod penal, începând cu data rămânerii definitiv a acestei hotărâri judecătorești.
Obligă pe inculpat să-i plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița suma de 471.821 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, plus dobânzi și penalități de întârziere aferente acesteia, datorate conform art.119, Cod procedură fiscală și calculate conform art.120 și art.120/1, Cod procedură fiscală, până la plata integrală a debitului.
În temeiul art.163, alin.1, Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru intimatul-inculpat, iar de la comunicare pentru apelantul-parte civilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.IX.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Trib. Ialomița – Secția penală: I.-G. Z..
2 ex./20.X.2013.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1760/2013. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1789/2013. Curtea... → |
|---|
