Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1480/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1480/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1480/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1480 / A
Ședința publică din data de 27.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 665/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații - inculpați P. S. M. și R. G., personal, lipsă fiindintimata - parte civilă P. E. șiintimata - parte civilă S. C. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aduce la cunoștință intimaților - inculpați faptele care formează obiectul cauzei, precum și că au dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-le atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Intimata - inculpată P. S., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Intimatul - inculpat R. G., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, desființarea sentinței penale nr. 665/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală în dosarul nr._ și, rejudecând, să fie obligați inculpații și partea civilă P. E. la plata cheltuielilor judiciare, în raport de împăcarea părților.
De asemenea, solicită a se constata stinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. E., în condițiile împăcării părților.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București, solicită lăsarea nesoluționată a acestei acțiuni civile.
Intimata - inculpată P. S., având ultimul cuvânt, arată că s-a împăcat cu partea civilă P. E.. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Intimatul - inculpat R. G., având ultimul cuvânt, arată că s-a împăcat cu partea civilă P. E.. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 665/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. cu aplic. art. 159 C.pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților P. S. M. și R. G. la plângerea prealabilă a părții vătămate P. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., prin împăcarea părților.
În temeiul art. 19 și 25 C.pr.pen. rap. la art. 397 C.pr.pen. rap. la art. 1349, art. 1357, 1381, 1382 și 1385 C.civ., s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență București și au fost obligați inculpații P. S. M. și R. G., în solidar, la plata sumei de 335,78 de lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală începând cu data pronunțării sentinței și până la completa achitare a debitului.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
În motivarea în fapt și în drept a acestei sentințe, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr._/P/2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații P. S. M. și R. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 11.11.2012, în jurul orei 17.30, inculpații P. S. M. și R. G., aflându-se în florăria de pe Calea Moșilor nr. 219, sectorul 2, pe fondul unor discuții contradictorii, au lovit-o pe partea vătămată P. E. cu pumnii și picioarele și i-au sucit brațul cu un baston, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. A2/7629/11.11.2012.
Prin plângerea părții vătămate P. E. și declarațiile ulterioare, aceasta a arătat că, în data de 06.01.2012 a încheiat cu inculpata P. S. M. un contract sub semnătură privată, prin care a împrumutat-o pe aceasta din urmă cu suma de 4000 euro, inculpata consimțind să-i lase ca garanție în original contractul de vânzare-cumpărare al tonetei-magazin amplasată în București, . nr. 34 (colț cu . rezultă și din declarațiile martorelor D. G. și P. V., care au fost de față la încheierea contractului și la înmânarea de bunăvoie a contractului arătat de către inculpata P. S. M. părții vătămate. Ulterior, în data de 04.10.2012, partea vătămată P. E. i-a mai împrumutat inculpatei P. S. M. suma de 30.000 lei, încheind în acest sens contractul autentificat de BNP R. de Herbay și R. D. Bâldan, iar înțelegerea verbală dintre cele două era ca inculpata să-i achite lunar dobânda percepută de . contractul de amanet încheiat de partea vătămată pentru a obține banii pe care i-a împrumutat inculpatei. În data de 11.11.2012, în jurul orei 17.30, partea vătămată P. E. s-a deplasat împreună cu martorul P. M. la florăria situată pe Calea Moșilor, nr. 219, pentru a încasa de la inculpata P. S. M. suma datorată, însă, odată ajunși acolo, au fost agresați fizic de inculpații R. G. și P. S. M., ca urmare, martorul P. M., care are handicap locomotor și merge cu ajutorul unui baston, căzând pe caldarâm în fața florăriei. Partea vătămată a mai arătat că a luat bastonul pentru a-l ajuta pe martorul P. M. să se ridice de jos, însă cei doi inculpați au apucat și ei de baston, smucindu-l și luxându-i umărul drept, în urma conflictului căzând și ea pe jos.
Inculpații P. S. M. și R. G. nu au recunoscut săvârșirea faptei.
Partea vătămată P. E. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal față de cei doi inculpați, fără a fi estimat prejudiciul creat.
Pentru a se reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele-verbale încheiate de lucrători din cadrul Secției 8 Poliție, declarațiile părții vătămate P. E., certificatul medico-legal nr. A2/7629/11.11.2012, declarațiile martorilor P. M., D. G., P. V. și A. B., declarațiile inculpaților P. S. M. și R. G., procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 29.11.2013 sub nr._ .
În ședința publică din data de 18.09.2014, părțile au învederat că s-au împăcat, inculpații declarând că sunt de acord să suporte singuri și integral cheltuielile judiciare avansate de către stat.
În consecință, având în vedere împăcarea părților, prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților P. S. M. și R. G. la plângerea prealabilă a părții vătămate P. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
Având în vedere legătura de cauzalitate dintre fapta inculpaților și cheltuielile efectuate de către partea civilă S. C. de Urgență București cu îngrijirile medicale acordate părții vătămate P. E., prima instanță a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență București și i-a obligat pe cei doi inculpați, în solidar, la plata cheltuielilor de spitalizare, plus dobânda legală calculată începând cu data pronunțării sentinței și până la completa achitare a debitului.
Împotriva acestei sentințe penale, la data de 24.09.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, prin adresa nr. 7584/III/2/2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la filele 4-6 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 30.10.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a precizat că sentința penală apelată este nelegală, sub aspectul obligării exclusive a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, în condițiile împăcării părților, precum și sub aspectul soluționării acțiunii civile promovate de partea civilă S. C. de Urgență București, în condițiile împăcării părților.
În motivarea în fapt a apelului, s-a menționat că obligarea exclusivă a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat nu are temei legal, în acest caz nefiind aplicabil principiul dreptului de dispoziție al părților prevăzut în art. 9 C.pr.civ., care poate viza doar cheltuielile procesuale efectuate de partea civilă. De altfel, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen. stipulează, în mod expres și imperativ, că, în caz de împăcare, cheltuelile avansate de stat sunt suportate de inculpat și partea vătămată.
Totodată, s-a apreciat că, potrivit art. 159 alin. 2 și 3 C.pen., împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, producând efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței. De asemenea, având în vedere art. 25 alin. 5 C.pr.pen., dat fiind că a intervenit împăcarea părților, instanța penală nu mai putea analiza dacă inculpații au comis fapta care face obiectul acțiunii penale și nici celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale
În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.
În consecință, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a solicitat:
- admiterea apelului, desființarea sentinței penale a primei instanțe și, rejudecând:
- obligarea inculpaților și a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;
- constatarea stingerii acțiunii civile între inculpați, pe de o parte, și partea civilă, pe de altă parte,
- lăsarea nesoluționată a acțiunii civile a Spitalului C. de Urgență București și
- menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de apel referitor la obligarea inculpaților și a părții civile P. E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat
Potrivit art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., în caz de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de inculpat și persoana vătămată.
În consecință, având în vedere soluția pronunțată pe fondul cauzei de către prima instanță – de încetare a procesului penal potrivit art. 17 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. cu aplic. art. 159 C.pen. și art. 193 alin. 2 C.pen. – prima instanță trebuia să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen.
În consecință, având în vedere că s-a dispus obligarea doar a inculpaților P. S. M. și R. G. la plata cheltuielilor judicare către stat, iar nu și a părții civile P. E., Curtea constată că soluția pronunțată de către prima instanță este nelegală sub acest aspect.
În acest context, în raport de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., este evident că nu are nicio relevanță împrejurarea constând în aceea că inculpații au fost de acord să achite integral cheltuielile judiciare către stat, inclusiv cele datorate de către partea civilă P. E., din moment ce în dreptul procesual-penal, în materia cheltuielilor judiciare către stat, principiul disponibilității, care guvernează dreptul procesual-civil, este inaplicabil.
Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat.
Motivul de apel referitor la constatarea stingerii acțiunii civile între inculpați, pe de o parte, și partea civilă P. E., pe de altă parte
Potrivit art. 25 alin. 5 C.pr.pen., în caz de încetare a procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen., respectiv atunci când a intervenit împăcarea părților, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În raport de aceste considerente, precum și de soluția pronunțată de către prima instanță pe fondul cauzei, Curtea constată că, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile, din perspectiva acțiunii civile formulate de partea civilă P. E., persoana care s-a împăcat cu cei doi inculpați, prima instanță trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă formulată de această parte civilă, aspect asupra căruia însă prima instanță a omis să se pronunțe în vreun fel.
Așadar, în ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E., Curtea va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 25 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. și art. 159 alin. 2 și 3 C.pen.
Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat.
Motivul de apel referitor la lăsarea nesoluționată a acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență București
Având în vedere legătura de cauzalitate dintre fapta inculpaților și cheltuielile efectuate de către partea civilă S. C. de Urgență București cu îngrijirile medicale acordate părții civile P. E., în temeiul art. 19, 25 și 397 C.pr.pen. rap. la art. 1349, 1357, 1381, 1382 și 1385 C.civ., prima instanță a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență București și i-a obligat pe cei doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 335,78 de lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală calculată începând cu data pronunțării sentinței și până la completa achitare a debitului.
Curtea constată că soluția pronunțată de către prima instanță - cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii civile formulate de unitatea spitalicească care a efectuat cheltuieli cu îngrijirile medicale acordate părții civile P. E. - este justă, în raport de următoarele considerente.
Soluția prevăzută de art. 25 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen., respectiv lăsarea nesoluționată a acțiunii civile în cazul intervenirii împăcării părților, se dispune numai în cazul acțiunii civile formulate de partea civilă care s-a împăcat cu inculpatul, în speță acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E..
În consecință, acțiunea civilă formulată de orice altă parte civilă, care nu s-a împăcat cu inculpatul, cum este cazul părții civile S. C. de Urgență București, trebuie soluționată, având în vedere, cu precădere, dispozițiile art. 159 alin. 3 teza I C.pen., potrivit cărora împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit.
Or, este evident că în prezenta cauză împăcarea a intervenit numai între inculpați și partea civilă P. E..
Astfel, împăcarea părților reprezintă, din punct de vedere penal, o cauză care înlătură răspunderea penală în situația în care acțiunea penală este supusă principiului disponibilității, iar din punct de vedere procedural, constituie o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, în condițiile în care, anterior intervenirii împăcării, acțiunea penală fusese pusă în mișcare împotriva inculpatului, fiind reglementată ca atare prin dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. Prin urmare, având în vedere că intenția părților, respectiv a celor doi inculpați și a părții civile P. E., a fost de a pune capăt procesului penal, împăcarea reprezintă expresia manifestării directe și neîndoielnice de voință a acestora.
Însă, împăcarea părților nu poate fi avută în vedere decât între părțile între care a intervenit, iar nu și față de terțe persoane, fie ele persoane fizice sau juridice, întrucât manifestarea de voință a părților în acest sens produce efecte exclusiv in personam.
Totodată, raportat la calitatea procesuală conferită furnizorilor de servicii medicale potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, rezultă că împăcarea dintre inculpat și persoana care a suferit vătămări ale integrității corporale și sănătății nu poate stinge acțiunea civilă formulată de unitatea sanitară care nu a consimțit la împăcarea părților, în pofida art. 159 alin. 3 teza I C.pen.
Astfel, efectele împăcării dintre inculpat și persoana vătămată / partea civilă nu se pot răsfrânge decât asupra părților între care a intervenit împăcarea.
În același timp, instanța de control judiciar apreciază că posibilitatea de a alege calea procedurală în vederea valorificării pretențiilor materiale solicitate, respectiv instanța civilă sau cea penală, aparține exclusiv părții civile.
Prin urmare, dacă s-ar accepta soluția lăsării nesoluționate a acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență București, ar însemna a sancționa unitatea sanitară pentru că a ales calea procedurală la instanța penală, fără ca această parte să aibă vreo culpă procesuală raportat la atitudinea manifestată de cei doi inculpați și partea civilă P. E. care au înțeles să se împace. Așadar, nu se poate deduce din această împrejurare faptul că unitatea sanitară ar trebui să suporte vreo consecință juridică.
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Golder vs. Marea Britanie din data de 21.02.1975, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la o instanță reprezintă o garanție de natură procedurală. Este adevărat că acest drept nu este un drept absolut, astfel încât i se pot aduce restrângeri exercițiului său; însă, limitările astfel aduse trebuie să respecte anumite principii, și anume: să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului și să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele utilizate în vederea atingerii acestui scop, condiții care, prin acceptarea soluției propuse de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, nu ar fi în niciun fel respectate.
În același timp, instanța de control judiciar apreciază că prin soluția dispusă de către prima instanță, de admitere a acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. de Urgență București, nu s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, din moment ce, prin pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților, deși nu s-a statuat - în mod expres - asupra vinovăției inculpaților, prima instanță a apreciat totuși asupra îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a inculpaților.
În acest context, Curtea apreciază ca fiind deosebit de relevant faptul că în hotărârea pronunțată în cauza Ringvold vs. Norvegia din anul 2003, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a art. 6 paragraful 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care statuează asupra principiului prezumției de nevinovăție, în cazul unei persoane condamnate în civil să plătească o indemnizație pentru anumite fapte pentru care a fost deja achitată în penal.
De asemenea, instanța de control judiciar constată că, dacă prima instanță ar fi apreciat, indiferent din ce cauză, fie că inculpații nu ar fi săvârșit faptele imputate, fie că faptele comise de inculpați nu ar fi întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, fie că ar fi existat o cauză justificativă sau de neimputabilitate, cu certitidine ar fi pronunțat o soluție de achitare, pentru unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a - d C.pen., iar nu soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților, întrucât este evident că soluția de achitare (indiferent de cazul concret incident) primează în raport de orice cauză de încetare a procesului penal (inclusiv împăcarea părților), deoarece premisa - implicită, dar indubitabilă - a împăcării părților o constituie existența faptei prevăzute de legea penală, săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, nejustificată și imputabilă inculpatului, așa cum prevede art. 15 C.pen.
În acest context, împrejurarea constând în aceea că prima instanță nu a făcut referiri - în mod expres - la existența faptei și la forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe nu impietează în vreun fel aprecierile efectuate de prima instanță cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptele inculpaților și cheltuielile efectuate de către unitatea spitalicească cu ocazia îngrijirilor medicale acordate părții civile P. E., împrejurare în raport de care Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de Sptalul C. de Urgență București și, în consecință, a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de bani reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții civile P. E..
Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.
Așadar, Curtea constată că sentința penală este nelegală, sub aspectul modalității de stabilire a plății cheltuielilor judiciare către stat de către părți, precum și sub aspectul omisiunii primei instanțe de a se pronunța cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E., astfel că apelul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune în consecință.
Referitor la soluția de încetare a procesului penal ca urmare a împăcării părților, Curtea constată, pe de o parte, că acest aspect nu a constituit motiv de apel, iar pe de altă parte, că soluția este legală și temeinică, având în vedere manifestările de voință exprimate în mod neechivoc, în ședința publică din data de 18.09.2014, cu respectarea condițiilor legale (fiind consemnate în practicaua sentinței penale apelate), de către inculpați și partea civilă P. E., în sensul împăcării.
Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor de mai sus.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de anasamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 665/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și pe fond, rejudecând:
În baza art. 25 alin. 5 C.pr..pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. și art. 159 alin. 2 și 3 C.pen., va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E. împotriva inculpaților R. G. și P. S. M..
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d și alin. 4 C.pr.pen., va obliga pe inculpații R. G. și P. S. M. la plata sumei de câte 600 de lei fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în primă instanță.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., va obliga pe partea civilă P. E.la plata sumei de 5 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în primă instanță.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu să asigure asistența juridică obligatorie ambilor inculpați în primă instanță, în sumă totală de 600 de lei (câte 300 de lei pentru fiecare din cei doi inculpați), vor rămâne în sarcina statului.
Va înlătura dispoziția din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate, potrivit căreia onorariile apărătorilor din oficiu sunt avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 665/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și pe fond, rejudecând:
În baza art. 25 alin. 5 C.pr..pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. și art. 159 alin. 2 și 3 C.pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E. împotriva inculpaților R. G. și P. S. M..
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d și alin. 4 C.pr.pen., obligă pe inculpații R. G. și P. S. M. la plata sumei de câte 600 de lei fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în primă instanță.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., obligă pe partea civilă P. E.la plata sumei de 5 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în faza de urmărire penală și în primă instanță.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., cheltuielile judiciare reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu să asigure asistența juridică obligatorie ambilor inculpați în primă instanță, în sumă totală de 600 de lei (câte 300 de lei pentru fiecare din cei doi inculpați), rămân în sarcina statului.
Înlătură dispoziția din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate, potrivit căreia onorariile apărătorilor din oficiu sunt avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentului apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2014.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
01.12.2014 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția Penală
Dosar nr._
Judecător Fond: M. Vârșescu
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1504/2014.... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 248/2015.... → |
|---|
