Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1642/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1642/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 1642/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1642
Ședința publică din data de 13.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: R. M.
Judecător: C. C. C.
Judecător. N. S.
Grefier: C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul asigurator N. of B. Motor Insurers împotriva sentinței penale nr.133/24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul asigurator N. of B. Motor Insurers, prin apărător ales V. M., lipsind intimatul inculpat O. D. G., reprezentat de avocat din oficiu cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2013 depusă la dosarul cauzei, intimatul parte vătămată D. S., pentru care se prezintă apărător ales P. E. cu împuternicire avocațială nr._ depusă la dosarul cauzei, intimatul parte vătămată D. I., pentru care se prezintă apărător ales P. E. cu împuternicire avocațială nr._ depusă la dosarul cauzei, intimata parte vătămată G. V. A. și intimatul asigurator .>
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului asigurator N. of B. Motor Insurers, arată că N. of B. Motor Insurers este garant în condițiile în care autoturismul condus de către inculpat nu era asigurat.
Arată că recursul vizează daunele morale, prin cuantumul care s-a acordat părților civile precizând că nu a contestat îndreptățirea părților civile de a primi o compensație materială ca urmare a acestui accident și nici împrejurările producerii accidentului, însă trebuie să existe o echitate. Solicită să se aibă în vedere faptul că se face o diferență substanțială între daunele morale acordate la infracțiuni de intenție, urmate de moartea victimei și cele acordata în cazul comiterii de infracțiuni din culpă. Astfel, consideră că aceste daune ar trebui să fie diferite în raport de aceste infracțiuni. Consideră că suma de 70.000 lei pentru fiecare în parte civilă, ar fi necesară, suficientă și acoperitoare prejudiciului moral suferit de către părțile civile.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a specificat că înțelege să fie obligat la plata despăgubirilor în măsura în care vor fi dovedite, apreciază că a fost mulțumit de soluția dată de instanța de fond, însă garantul are drept de regres împotriva intimatului inculpat, astfel că apreciază că la acest moment este în interesul acestuia de a susține recursul declarat. Astfel, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul ales al intimaților părți civile, solicită respingerea recursului declarat de către Biroul Național Carte V. din Bulgaria prin mandatarul din România ca nefondat. Arată că aceștia au specificat că sunt de acord cu suma de 70.000 lei, iar suma acordată de instanța de fond nu diferă cu mult, asiguratorul nu a demonstrat ceva nou în fața instanței de recurs, să spună de ce diferența de 30.000 de lei ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză. În speța dedusă judecății, este vorba de doi părinți care și-au înmormântat fiica la doar 16 ani, victima unui accident.
Consideră că suma acordată acestor părinți, este sub suma acordată în acest moment de către instanțele de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de către Biroul Național Carte V. din Bulgaria prin mandatarul din România ca nefundat, având în vedere că despăgubirile reprezentând daune morale în cuantum de câte 100.000 de lei pentru fiecare părinte care și-au pierdut fiica în vârstă de 16 ani într-un accident rutier, sunt justificate raportat la suferința acestora, suferință care se prezumă.
Solicită a se avea în vedere și declarația de la fila 182 din care rezultă că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii și a fost de acord cu pretențiile în măsura dovedirii. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 133/24.05.2013, Judecătoria Urziceni, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul O. D. G. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81-82 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen,
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis în parte acțiunea civilă și în consecință:
A obligat pe inculpat la plata sumei de cate 100.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile D. S. și D. I. și la plata sumei de 15.000 lei daune materiale către partea civilă D. I..
A luat act că partea vătămată G. V. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Sentința este opozabilă N. of B. Motor Insurens - prin mandatar Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania, în limitele plafonului de asigurare.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală – motivat de faptul că în fața instanței inculpatul și-a recunoscut vinovăție și a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 3201 Cod procedură penală – prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 13 ianuarie 2012, în jurul orei 11:20, inculpatul O. D. G. se deplasa la volanul autoturismului marca OPEL VECTRA cu numărul de înmatriculare P-3235-AM din direcția Slobozia către Urziceni, pe DN 2A în afara localității B., județul Ialomița. Pe fondul imprudenței în conducere și a neadaptării vitezei la condițiile de drum, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers, a pătruns pe contrasens și a părăsit partea carosabilă în stânga direcției sale de mers intrând în coliziune directă cu un copac.
În urma evenimentului rutier a rezultatul decesul pe loc al minorei D. G. E. în vârstă de 16 ani, din ., care se afla în calitate de pasageră pe locul din dreapta față în autoturismul condus de inculpatul O. D. G.. Tot în urma accidentului a rezultat și vătămarea corporală a inculpatului.
S-a constatat că inculpatul nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului rutier, conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 17 din 16 ianuarie 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița.
Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. 121/A3/9 din 14 ianuarie 2012, emis de S.M.L. Ialomița, moartea numitei D. G. E. a fost violentă, ea s-a datorat dilacerării meningo-cerebrale, consecutivă unui traumatism craniocerebral, cu multiple fracturi de boltă și bază craniană. La autopsie s-au mai constatat: plăgi contuze, echimoze, excoriații; fractură 1/3 medie humerus drept, fractură disjuncție atlanto-occipitală, tară interesare medulară și cu infiltrate sanguine în focar; fracturi costale bilaterale; fracturi stern nivel C2, ruptură ventricul stâng, hemopericard dilacerare hepatică, hemoperitoneu. S-a stabilit că, leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure, posibil părți componente ale unui autovehicul, în condițiile unui accident rutier. Sângele recoltat nu conține alcool.
La data producerii accidentului rutier, inculpatul figura în baza de date cu exercitarea dreptului de a conduce suspendată. Conform adresei nr._/A din 24 ianuarie 2012 emisă de Serviciul Rutier Ialomița, a rezultat că inculpatul O. D. G. este posesor de permis de conducere corespunzător categoriei B, obținut la data de 05.04.2011.
Tot din analiza cazierului rutier a rezultat faptul că, inculpatul a avut exercitarea dreptului de a conduce suspendată în perioada 27.11 - 26.12.2011, ca urmare a săvârșirii unei abateri la regimul circulației rutiere (nerespectarea regulilor privind depășirea), pe raza județului Ialomița, însă această perioadă de suspendare a fost dezactivată ulterior și prin urmare, inculpatul avea dreptul de a conduce autovehicule la data de 13 ianuarie 2012.
Pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier s-a dispus efectuarea în cauză a unui Raport de expertiză tehnică auto efectuat de Biroul de Expertiză Tehnice Auto Ialomița. S-a stabilit că locul impactului dintre autoturismului OPEL VECTRA înmatriculat în Bulgaria și copac, a rezultat în exteriorul localității B., în apropierea kilometrului 24 + 520 metri, la aproximativ 1,9 metri de marginea drumului, pe partea stângă a DN 2A, pe direcția Slobozia - Urziceni.
Expertul a stabilit că, viteza de deplasare a autoturismului OPEL VECTRA în premomentul producerii accidentului a fost de aproximativ 120 km/oră, iar accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului dacă circula cu o viteză adaptată categoriei de drum și experienței sale, adică cu o viteză mai mică de 80 km./oră, având în vedere că, deținea permisul de conducere de numai 9 luni, viteză la care nu se mai putea produce derapajul necontrolat și respectiv impactul cu pomul.
Expertul a mai stabilit că accidentul s-a produs din cauza conducătorului auto care, pe fondul lipsei de vigilență și a îndemânării din momentul depășirii, a pierdut controlul autoturismului, fără a mai putea menține mașina pe carosabil. Expertul a constatat că inculpatul O. D. G. a încălcat prevederile dispozițiilor art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. ,,participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor....„ ale art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., ,, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"; ale art. 50 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002 rep., „viteza maximă admisă în afara localităților este de 100 km./oră pe drumurile expres sau drumurile naționale europene"; ale art. 50 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., „viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puțin de un an practică de conducere este cu 20 km./oră mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria pentru care fac parte autovehiculele conduce"; și ale art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., „conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga .... este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Concluziile Raportului de expertiză tehnică auto au fost prezentate atât inculpatului cât și părților vătămate/civile și acestea au arătat că nu formulează obiecțiuni și nici nu solicită efectuarea unor alte expertize în cauză.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., ținând cont de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru fiecare infracțiune (cu aplicarea prev. art. 320 indice 1, alin. 7 C.p.p.), limite ce conturează un grad de pericol social generic ridicat, de circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, tânăr, necăsătorit, fără persoane în întreținere), de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, astfel cum reiese din modul și mijloacele de săvârșire.
Față de elementele de individualizare astfel reținute, instanța a apreciat că poate da relevanță dispozițiilor art. 74, 76 C.pen., privitoare la circumstanțele atenuante și poate aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen., care reglementează instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, urmând a stabili termenul de încercare conform art. 82 C.pen. În acest sens, instanța a observat că inculpatul nu prezintă antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și a regretat-o, aspecte față de care există motive rezonabile a considera că scopul pedepsei, respectiv de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, de a forma o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 71 C.pen., instanța a apreciat că nu se impune interzicerea exercițiului dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., având în vedere natura faptei penale săvârșite de către inculpat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a observat că partea vătămată D. S., mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000.000 lei daune morale iar partea vătămată D. I. tatăl victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000.000 lei daune morale și cu suma de 30.000 lei daune materiale.
Partea vătămată G. V. A., sora victimei nu s-a constituit parte civilă în cauza.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce-a cauzat prin imprudența sa, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului precum și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.
Cu privire la prejudiciul material suferit de către partea vătămată D. I., instanța a reținut că s-a făcut doar în parte dovada existenței acestuia prin înscrisuri și declarații de martori, astfel că cererea acestora este întemeiată in parte cu privire la prejudiciul material, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse dovezi cu privire la costurile implicate de ceremoniile funerare, atât cele legate de înmormântare, cât și cele generate de pomenirile ulterioare. S-au depus înscrisuri privitoare la cheltuielile efectuate cu acestea (filele 189-213), precum și dovezi în ceea ce privește costurile lucrărilor funerare (f. 199-200). Martorul F. G. a declarat că sumele care s-au cheltuit au fost cuprinse între 150-200 milioane de lei vechi (fila 188).
Martorul a declarat că la înmormântarea defunctei au participat aproximativ 100 de persoane, ca s-au făcut toate parastasele, s-a ridicat crucea si s-au respectat datinile locale.
Martorul a mai declarat că părțile civile au lucrat 2-3 ani în Spania, iar după decesul fiicei lor, tatăl a fost nevoit să plece din nou în Spania pentru a face rost de bani.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că s-a făcut dovada unui prejudiciu material in suma de 15.000 lei suferit de partea civilă D. I., și, pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, cererea acestuia fiind admisă sub acest aspect.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de părinții victimei, instanța a reținut că în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan suferite de partea vătămată trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciul care trebuie reparat de către persoana culpabilă sens în care s-a dispus și prin rezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. 75/1965 care statuează „În caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima în momentul decesului”.
Despăgubirile morale solicitate în prezent în dosar de părțile civile au scopul de a alina suferința pricinuită acesteia prin pierderea fiicei lor. În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție determinată de fapta săvârșită de inculpat – moartea fiicei lor.
Pentru aceste motive, deși o cuantificare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, instanța, față de circumstanțele în care s-a produs accidentul și urmările faptei inculpatului, reținând de asemenea că în privința despăgubirilor morale pretențiile formulate sunt exorbitante (cele doua părți civile solicitând în total 14,000,000 lei), instanța a admis doar în parte acțiunea civilă, considerând că sumele de câte 100.000 lei ar constitui o reparație echitabilă și suficientă, fără a se transforma într-o modalitate de îmbogățire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Biroul Notarial de Carte V. din Bulgaria prin mandatar Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România, criticând sentința pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților D. S. și D. I., daune pe care le apreciază ca fiind prea mari.
În susținerea solicitării de reducere a daunelor morale se invocă faptul că este vorba de o infracțiune din culpă, iar nu din intenție, suferințele părților civile care au pierdut o persoană apropiată nu diferă de la caz la caz, în funcție de anumite criterii, iar daunele reprezintă o compensare a suferințelor pricinuite, nu trebuie să conducă la o îmbogățire fără justă cauză.
Se solicită că daunele morale să fie stabilite la câte 70.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul declarat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, constată că acesta nu este întemeiat.
În soluționarea laturii civile a cauzei instanța de fond a avut în vedere atât dovezile administrate, dar și culpa inculpatului, stabilind cuantumul despăgubirilor civile în concordanță cu acestea.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, instanța s-a orientat la o sumă de câte 100.000lei pentru fiecare parte civilă (D. S., fiind mama victimei, iar D. I., fiind tatăl victimei), această sumă fiind de natură să asigure o acoperire a prejudiciului moral suferit.
Uciderea victimei minore D. G. E. – în vârstă de 16 ani, prin producerea evenimentului rutier cauzat de către inculpat, a cauzat părților civile o suferință psihică, morală, a cărei cuantificare nu poate fi făcută, dar a produs și modificări în structura mediului familial și personal al părților civile, care și-au pierdut fiica minoră și care nu mai pot fi schimbate.
A nega existența unor astfel de consecințe ce intervin intempestiv și a considera că ar fi o îmbogățire fără justă cauză a părților civile, echivalează cu ignorarea suferinței umane, pentru care nu există un mod obiectiv de cuantificare, de altfel, suma acordată ca daune morale nu este o sumă exorbitantă, judecătorul fondului făcând o apreciere justificată a acesteia.
Instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale, care, deși nu concordă cu solicitarea părților civile, rolul acestora, nu de a acoperi integral pierderea suferită (ceea ce nici nu este posibil), ci de a contribui într-o măsură anumită la reechilibrarea stării și mediului personal și familial al părților civile, nefiind vorba de o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul disp. art.385 ind.15 pct.1 lit. b).C.pr.penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul Biroul Național Carte V. din Bulgaria împotriva sentinței penale nr.133 din data de 24.05.2013, pronunțată de Judecătoria Urziceni.
În temeiul disp. 192 alin.2 C.pr.penală obligă, pe recurentul asigurător, la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
R. M. C. C. C. N. S.
GREFIER,
C.-M. S.
Red. N.S.
Dact.G.P./24.09.2013.
2 ex.
Red. E. D. – Judecătoria Urziceni
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
